Norma sanitară veterinara din 10 decembrie 2002

Articolul 1

(1)România se va asigura ca, fără a aduce atingere art. 7, începând cu 1 ianuarie 2007 controalele veterinare care se efectuează asupra animalelor vii şi produselor menţionate în legislaţia naţionala, conform anexei nr. 1, sau cele la care face referire alin. (1) al art. 16 şi sunt destinate comerţului nu se mai aplica la frontiera, ci sunt efectuate în conformitate cu prevederile prezentei norme sanitare veterinare.

(2)De asemenea, autorităţile veterinare competente ale României se vor asigura ca efectuarea controalelor documentelor zootehnice se aplică conform regulilor de control stabilite de prezenta norma sanitară veterinara.

(3)Prezenta norma sanitară veterinara nu va afecta controalele privind bunăstarea animalelor în timpul transportului şi nici controalele efectuate ca parte a sarcinilor realizate într-o maniera nediscriminatorie de autorităţile responsabile pentru aplicarea generală a legii în România.

(4)Prezenta norma sanitară veterinara nu se va aplica controalelor veterinare asupra miscarii animalelor de companie între România şi statele membre ale Uniunii Europene, însoţite de şi sub responsabilitatea unei persoane fizice, atunci când aceste miscari nu sunt destinate unei tranzacţii comerciale.

Articolul 2

În sensul prezentei norme sanitare veterinare se înţelege prin:

1.control veterinar - orice control fizic şi/sau formalitate administrativă care se aplică animalelor sau produselor la care se referă art. 1, care sunt destinate protejării directe sau altfel a sănătăţii publice ori a animalelor;

2.control zootehnic - orice control fizic şi/sau formalitate administrativă care se aplică animalelor la care se referă legislaţia menţionată în secţiunea a II-a a anexei nr. 1 şi care sunt destinate, direct sau indirect, ameliorării raselor;

3.comerţ - schimburile comerciale dintre statele membre ale Uniunii Europene şi România conform legislaţiei naţionale;

4.exploatatie - o unitate agricolă sau o clădire a unui comerciant, după cum este definită de legislaţia naţionala în vigoare, situata pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene sau al României şi în care animalele prevăzute de legislaţia naţionala menţionată în anexele nr. 1 şi 2, cu excepţia ecvideelor, sunt cazate sau ţinute în mod obişnuit, precum şi exploatatiile definite de legislaţia veterinara specifică privind condiţiile de sănătate a animalelor care reglementează miscarea şi importul de ecvidee din tari terţe;

5.centru sau organizaţie - orice întreprindere care produce, depozitează, prelucreaza sau manipuleaza produsele la care face referire art. 1;

6.autoritate veterinara competenţa - autoritatea veterinara centrala a României, competenţa sa efectuează controale veterinare ori zootehnice, sau orice autoritate căreia aceasta i-a delegat competenţa respectiva;

7.medic veterinar oficial - medicul veterinar desemnat de autoritatea veterinara competenţa.

Capitolul 1Controale la origine

Articolul 3

(1)Autoritatea veterinara centrala a României se va asigura ca pot face obiectul comerţului între statele membre ale Uniunii Europene şi România numai animalele şi produsele menţionate la art. 1, care îndeplinesc următoarele condiţii:

a)animalele şi produsele la care se referă anexa nr. 1 trebuie să îndeplinească cerinţele legislaţiei veterinare specifice menţionate în respectiva anexa, iar animalele şi produsele la care se referă anexa nr. 2 trebuie să îndeplinească cerinţele naţionale de sănătate a animalelor din statele membre ale Uniunii Europene sau din România, ca tari de destinaţie;

b)ele trebuie să provină din exploataţii, centre sau organizaţii care sunt supuse controalelor veterinare oficiale în conformitate cu alin. (3);

c)ele trebuie, pe de o parte, să fie identificate în conformitate cu cerinţele legislaţiei veterinare naţionale, iar pe de altă parte, să fie înregistrate astfel încât să poată fi identificata exploatatia de origine ori de tranzit, centrul sau organizaţia de origine. Sistemele naţionale de identificare sau de înregistrare trebuie să fie notificate Comisiei Europene. Înainte de 1 ianuarie 2007 autoritatea veterinara centrala a României trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru a garanta ca sistemele de identificare şi înregistrare aplicabile comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene sunt aplicate şi pentru miscarea animalelor pe teritoriul naţional;

d)atunci când sunt transportate, animalele şi produsele menţionate în anexa nr. 1 trebuie să fie însoţite de certificate de sănătate şi/sau de orice alte documente prevăzute în legislaţia veterinara specifică, iar pentru alte animale şi produse, de certificate de sănătate şi/sau de orice alte documente stabilite de regulile tarii de destinaţie. Certificatele de sănătate sau documentele emise de medicul veterinar oficial responsabil pentru exploatatia, centrul sau organizaţia de origine, în cazul documentelor solicitate de legislaţia zootehnica la care se face referire în cap. II al anexei nr. 1, sau de autoritatea veterinara competenţa trebuie să însoţească animalul, animalele şi produsele până la destinaţie;

e)animalele susceptibile sau produsele animalelor susceptibile nu trebuie să provină:

1.din exploataţii, centre sau organizaţii, zone ori regiuni care fac obiectul restrictiilor impuse conform regulilor naţionale, după caz, fie din pricina animalelor afectate sau produselor provenite de la animalele afectate, datorită unor suspiciuni, focar, sau de existenta unei boli la care se referă anexa nr. 3, fie datorită aplicării măsurilor de protecţie;

2.dintr-o exploatatie, centru, organizaţie, zona sau regiune care este supusă restrictiilor oficiale datorită unor suspiciuni, focar sau existenţei unei alte boli decât cele la care se referă anexa nr. 3 sau din cauza aplicării măsurilor de protecţie;

3.în cazurile în care ele sunt destinate pentru exploataţii, centre sau organizaţii situate în România ori în state membre ale Uniunii Europene care au obţinut garanţii, conform legislaţiei veterinare specifice privind problemele de sănătate a animalelor, care reglementează comerţul cu animale din speciile bovine şi suine, sau altor reguli conform legislaţiei naţionale, ca liber de o anume boala, pe tot teritoriul sau pe o parte a acestuia, dintr-o exploatatie care nu furnizează garanţiile ce pot fi solicitate de statul membru al Uniunii Europene sau de România, cu referire la alte boli decât cele menţionate în anexa nr. 3;

4.atunci când ele sunt destinate unui stat membru al Uniunii Europene sau României ori unei părţi a teritoriului acestora, care a beneficiat de garanţiile suplimentare conforme cu legislaţia veterinara specifică privind problemele de sănătate a animalelor, care reglementează comerţul cu bovine şi porcine, dintr-o exploatatie, centru sau organizaţie şi, când este cazul, de pe teritoriul care nu oferă garanţiile suplimentare prevăzute. Autoritatea veterinara competenţa a tarii de origine se va asigura, înaintea emiterii certificatului de sănătate sau documentului de însoţire, ca exploatatiile, centrele sau organizaţiile sunt conforme cu cerinţele prevăzute la acest punct;

f)atunci când operaţiunea de transport implica mai multe locuri de destinaţie, animalele şi produsele trebuie grupate împreună în tot atâtea loturi câte locuri de destinaţii sunt. Fiecare lot trebuie să fie însoţit de certificate de sănătate şi/sau de documente conform lit. d);

g)când animalele şi produsele la care se face referire în anexa nr. 1, care se supun legislaţiei naţionale, sunt destinate exportului pentru o ţara terta prin traversarea teritoriului altui stat membru al Uniunii Europene, operaţiunile de transport trebuie, cu excepţia cazurilor de urgenta autorizate de către autoritatea veterinara competenţa pentru asigurarea bunastarii animalelor, sa rămână sub supraveghere vamală până la punctul de ieşire, în conformitate cu aranjamentele ulterioare ce trebuie să fie stabilite de autoritatea veterinara centrala a României, actionand conform procedurii naţionale. Mai mult, în cazul animalelor şi produselor care nu sunt conforme cu legislaţia naţionala sau al animalelor şi produselor la care se referă anexa nr. 2, tranzitul poate avea loc numai dacă acesta a fost autorizat expres de autoritatea veterinara competenţa a tarii de tranzit.

(2)Autoritatea veterinara centrala a României se va asigura ca:

a)animalele şi produsele la care se referă art. 1, care ar putea fi tăiate în baza unui program naţional pentru eradicarea unor boli la care nu se face referire în anexa nr. 3, nu sunt expediate către teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene sau din aceasta către teritoriul României;

b)animalele şi produsele la care fac referire anexele nr. 1 şi 2 nu sunt expediate către teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene sau al României dacă ele nu pot fi comercializate pe propriul teritoriu din motive de sănătate a oamenilor sau a animalelor.

(3)Fără a aduce atingere responsabilităţii încredinţate în baza legislaţiei naţionale medicului veterinar oficial privind monitorizarea, autoritatea veterinara competenţa va efectua controale în exploataţii, pieţe şi centre de colectare autorizate, alte centre sau organizaţii, pentru a se convinge ca animalele şi produsele destinate comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene corespund cerinţelor legislaţiei specifice şi în special ca îndeplinesc condiţiile stabilite la alin. (1) lit. c) şi d) cu privire la identificare. Atunci când exista motive pentru suspectarea faptului ca cerinţele naţionale nu sunt îndeplinite, autoritatea veterinara competenţa va efectua controalele necesare şi dacă suspiciunea se confirma, va lua măsuri corespunzătoare care pot include izolarea exploatatiei, a centrului sau a organizaţiei respective.

(4)Autoritatea veterinara centrala a României poate adopta reguli detaliate pentru aplicarea prevederilor prezentului articol, în special pentru a se tine seama de specia în cauza, conform procedurii naţionale.

Articolul 4

(1)Autoritatea veterinara centrala a României, ca reprezentant al statului de expediere, va lua măsurile necesare pentru a se asigura ca:

a)deţinătorii de animale şi produse la care se referă art. 1 se conformează cerinţelor de sănătate a animalelor sau cerinţelor zootehnice naţionale la care se referă prezenta norma sanitară veterinara, în toate etapele de producţie şi comercializare;

b)animalele şi produsele la care se referă anexa nr. 1 sunt controlate din punct de vedere veterinar la fel de atent ca şi când ar fi destinate pieţei naţionale, exceptând cazul în care este altfel prevăzut de regulile naţionale;

c)animalele sunt transportate în mijloace de transport corespunzătoare care îndeplinesc condiţiile de igiena.

(2)Autoritatea veterinara competenţa a tarii de origine care a emis certificatul de sănătate sau documentul care însoţeşte animalele ori produsele, va comunică, în ziua în care ele sunt emise şi prin mijlocul unui sistem computerizat prevăzut de art. 15, autorităţii veterinare centrale a statului membru al Uniunii Europene de destinaţie şi autorităţii veterinare competente a locului de destinaţie data de expediere care urmează să fie stabilită de autoritatea veterinara centrala a României, conform procedurii naţionale.

(3)Autoritatea veterinara centrala a României, ca ţara de expediere, va lua măsuri corespunzătoare pentru a sanctiona încălcarea legislaţiei zootehnice şi veterinare de către persoane fizice sau juridice, atunci când se constată că regulile legislaţiei veterinare naţionale au fost incalcate şi în special atunci când se constată că certificatele de sănătate, documentele sau mărcile de identificare nu corespund statutului animalelor sau exploataţiilor lor de origine ori caracteristicilor actuale ale produselor.

Capitolul 2Controale la sosirea la destinaţie

Articolul 5

(1)Autoritatea veterinara centrala a României, ca reprezentant al statului de destinaţie, va implementa următoarele măsuri de inspecţie:

a)autoritatea veterinara competenţa poate stabili la locul de destinaţie a animalelor şi produselor, prin intermediul unor controale veterinare nediscriminatorii efectuate la faţa locului, ca cerinţele art. 3 să fie respectate şi, în acelaşi timp, aceasta poate recolta probe. Suplimentar pot fi efectuate, de asemenea, controale în timpul transportului animalelor şi produselor în teritoriu atunci când autoritatea veterinara competenţa a unui stat membru al Uniunii Europene de tranzit sau a tarii de destinaţie deţine informaţii care conduc la suspiciunea unei neregularităţi;

b)în plus, atunci când animalele la care se referă art. 1 şi care sunt originare dintr-un stat membru al Uniunii Europene sunt destinate:

1.unei pieţe autorizate sau unui centru de colectare, asa cum este definit de legislaţia veterinara naţionala, operatorul din acele locuri va fi responsabil pentru admiterea animalelor care nu îndeplinesc condiţiile art. 3 alin. (1). Autoritatea veterinara competenţa trebuie să controleze, prin intermediul unor inspecţii nediscriminatorii ale certificatelor de sănătate sau ale documentelor care însoţesc animalele, ca acestea îndeplinesc condiţiile menţionate;

2.unui abator plasat sub supravegherea unui medic veterinar, acesta din urma trebuie să se asigure, în special pe baza certificatului de sănătate sau a documentului de însoţire, ca sunt tăiate numai animale care îndeplinesc condiţiile art. 3 alin. (1). Operatorul abatorului va fi responsabil pentru taierea animalelor care nu îndeplinesc condiţiile art. 3 alin. (1) lit. c) şi d);

3.pentru un comerciant înregistrat care divizeaza transporturile sau pentru orice unitate care nu face obiectul unei supravegheri permanente, un astfel de comerciant sau unitate va fi considerată de către autoritatea veterinara competenţa drept destinatarul animalelor şi se vor aplica condiţiile stabilite la art. 5 alin. (2);

4.unor exploataţii, centre sau organizaţii, atunci când lotul transportat este parţial descărcat în timpul transportului, fiecare animal sau grup de animale trebuie să fie însoţit, în conformitate cu art. 3, de originalul certificatului de sănătate sau al documentului de însoţire până când ajunge la destinatarul menţionat în acestea. Destinatarii la care se referă pct. 3 şi 4 trebuie să controleze, înainte ca transportul să fie divizat sau vândut spre mai multe destinaţii, ca marcarile de identificare, certificatele de sănătate sau documentele insotitoare la care se referă art. 3 alin. (1) lit. c) şi d) sunt prezente, sa notifice autorităţii veterinare competente orice neregularitate sau anomalie şi, în acest ultim caz, sa izoleze animalele vizate înainte ca autoritatea veterinara competenţa sa fi luat o decizie cu privire la acestea. Garanţiile care trebuie să fie furnizate de destinatarii la care se referă pct. 3 şi 4 trebuie să fie specificate într-o convenţie cu autoritatea veterinara competenţa, ce va fi semnată anterior înregistrării prevăzute la art. 12. Autoritatea veterinara competenţa va efectua controale la faţa locului pentru a verifica respectarea şi conformitatea acelor garanţii. Acest punct se va aplica mutatis mutandis destinatarilor produselor la care se referă art. 1.

(2)Toţi destinatarii care apar pe certificatul de sănătate sau pe documentul prevăzut la art. 3 alin. (1) lit. d) trebuie:

a)să raporteze în avans, la cererea autorităţii veterinare competente şi pentru a se putea continua efectuarea controalelor la care se referă alin. (1), date privind sosirea animalelor şi produselor dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, în special privind natura transportului şi data anticipata de sosire. Totuşi limita de timp pentru notificare nu va fi, ca o regulă generală, mai mare de o zi deşi, în circumstanţe excepţionale, statele membre ale Uniunii Europene şi România, ca tari de destinaţie, pot solicita ca notificarea să se facă cu doua zile înainte. Aceasta notificare nu este solicitată pentru caii înregistraţi care poseda un document de identificare prevăzut de legislaţia veterinara specifică privind condiţiile zootehnice şi genealogice care reglementează comerţul cu ecvidee;

b)sa păstreze, pentru o perioadă de cel puţin 6 luni, care urmează să fie specificată de către autoritatea veterinara competenţa, certificatele de sănătate sau documentele la care se referă art. 3, pentru a le prezenta autorităţii veterinare competente, dacă aceasta din urma le solicita.

(3)Reguli detaliate pentru implementarea prezentului articol vor fi adoptate în conformitate cu procedura naţionala.

Articolul 6

(1)Atunci când legislaţia naţionala solicita ca animalele să fie puse în carantina, aceasta va avea loc în mod obişnuit în exploatatia de destinaţie.

(2)Poate să fie folosită o statie de carantina dacă aceasta se justifica din punct de vedere veterinar. O astfel de statie va fi evaluată ca loc de destinaţie a lotului. Autoritatea veterinara centrala a României va notifica Comisiei Europene faptul ca toate animalele importate în România trebuie să fie ţinute în carantina o perioadă de 60 de zile, în conformitate cu procedura naţionala menţionată în Ordinul ministrului agriculturii şi industriei alimentare nr. 114/1975, partea a II-a, cap. III, art. 115 şi 120, şi motivele aplicării unor astfel de acţiuni.

(3)Obligaţiile referitoare la carantina şi localizarea acesteia din urma vor fi specificate conform cerinţelor veterinare la care se referă art. 16 alin. (2).

Articolul 7

(1)Autoritatea veterinara centrala a României se va asigura ca pe parcursul controalelor efectuate în locurile unde animalele şi produsele la care se referă anexa nr. 1, care provin din tari terţe şi pot fi introduse în România, cum ar fi: porturi, aeroporturi şi posturi de inspecţie de frontieră cu ţările terţe, se vor lua următoarele măsuri:

a)sunt controlate certificatele de sănătate şi documentele care însoţesc animalele şi produsele;

b)animalele şi produsele de origine animala din Comunitatea Europeană vor fi supuse regulilor de control stabilite în art. 5;

c)produsele din ţările terţe vor fi supuse regulilor stabilite de legislaţia veterinara specifică care stabileşte principiile ce guvernează organizarea controalelor veterinare pentru produsele care intră în Comunitatea Europeană din tari terţe;

d)animalele din ţările terţe vor fi supuse regulilor stabilite în legislaţia specifică referitoare la stabilirea principiilor care reglementează organizarea controalelor veterinare asupra animalelor care intră în Comunitatea Europeană din tari terţe.

(2)Prin derogare de la alin. (1), toate animalele şi produsele transportate prin mijloace de transport care asigura o legătură permanenta şi directa între doua puncte geografice din Comunitatea Europeană şi România vor fi supuse regulilor de control prevăzute la art. 5.

Articolul 8

(1)În timpul unui control efectuat la locul de destinaţie a lotului sau pe parcursul transportului autoritatea veterinara competenţa stabileşte:

a)prezenta agenţilor responsabili pentru o boala la care se referă Ordinul ministrului agriculturii şi alimentaţiei nr. 156/1999 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind anunţarea, declararea şi notificarea unor boli transmisibile ale animalelor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 23 martie 2000, a unei zoonoze sau boli ori a oricărei alte cauze similare ce poate constitui un risc serios pentru animale sau oameni, ori dacă produsele provin dintr-o regiune contaminata de o boala epizootica, aceasta va ordonă ca animalul sau transportul de animale să fie pus în carantina la cea mai apropiată statie de carantina ori să fie tăiat şi/sau distrus. Costurile implicate de măsurile prevăzute de lit. a) vor fi suportate de către expeditor sau de către reprezentantul sau ori de persoana responsabilă pentru acele produse sau animale. Autorităţile veterinare centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene şi României, ca tari de destinaţie, vor notifica reciproc şi Comisiei Europene, în scris, prin cele mai corespunzătoare mijloace, despre constatările făcute, deciziile luate şi motivele pentru astfel de decizii. Se pot aplica măsurile de protecţie prevăzute la art. 10;

b)fără a se aduce atingere prevederilor lit. a), animalele şi produsele care nu îndeplinesc condiţiile stabilite de legislaţia veterinara specifică sau atunci când România obţine garanţii suplimentare, conform prevederilor art. 9 din Norma sanitară veterinara privind problemele de sănătate a animalelor ce afectează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu animale din speciile bovine şi porcine, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 236/2002 sau altor reglementări referitoare la sănătatea animalelor, autoritatea veterinara centrala a României poate, cu condiţia ca motivele de sănătate publică ori a animalelor sa o permită, să ofere expeditorului sau reprezentantului sau posibilitatea de a alege între:

1.menţinerea animalelor şi produselor sub supraveghere până când este confirmat acordul cu regulile stabilite, iar în cazul prezentei reziduurilor şi în eventualitatea nerespectării acestor reguli, aplicarea măsurilor prevăzute de legislaţia specifică;

2.taierea animalelor sau distrugerea produselor;

3.returnarea animalului sau a transportului, cu autorizarea autorităţii veterinare centrale a României ca reprezentant al statului de expediţie şi notificarea prealabilă a statului/statelor membru/membre al/ale Uniunii Europene, ca tari de tranzit. Dacă se constată că documentele sau certificatele de sănătate conţin nereguli, proprietarului sau reprezentantului sau i se va acorda o perioadă de graţie înaintea recurgerii la aceasta ultima posibilitate.

(2)În conformitate cu procedura naţionala, autoritatea veterinara centrala a României va întocmi o lista a bolilor conform alin. (1) şi condiţii detaliate pentru aplicarea prezentului articol.

Articolul 9

(1)În cazurile prevăzute la art. 8 autoritatea veterinara centrala a României va lua legătură fără întârziere cu autoritatea veterinara centrala a tarii de expediere. Aceasta din urma va lua toate măsurile necesare şi va notifica autorităţii veterinare centrale a României natura controalelor efectuate, deciziile luate şi motivele acestora. Dacă autoritatea veterinara centrala a României considera ca aceste măsuri sunt inadecvate, autorităţile veterinare competente ale celor două tari vor cauta împreună cai şi mijloace pentru a remedia situaţia şi, dacă se considera oportun, aceasta poate implica inspecţii la faţa locului. Atunci când controalele prevăzute la art. 8 demonstreaza nereguli repetate, autoritatea veterinara centrala a României va informa Comisia Europeană. Comisia Europeană, la cererea autorităţii veterinare centrale a României sau din proprie iniţiativă şi ţinând cont de natura incalcarilor stabilite, se poate decide de comun acord:

a)trimiterea de inspectori la locul respectiv, împreună cu autorităţile naţionale competente;

b)instruirea unui medic veterinar, al cărui nume va fi menţionat pe lista ce urmează să fie pregatita de Comisia Europeană, pentru statele membre ale Uniunii Europene, şi de către autoritatea veterinara centrala a României pentru România, care va verifica faptele la faţa locului, c) solicitarea către autoritatea veterinara centrala a tarii de origine sa intensifice controalele asupra exploatatiei, centrului, organizaţiei, pieţei autorizate sau centrului de colectare ori asupra regiunii de origine. Inspectorii desemnaţi vor informa Comisia Europeană şi autorităţile veterinare centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene şi, respectiv, autoritatea veterinara centrala a României asupra constatărilor făcute. În funcţie de constatările rezultate, ţara de expediere, la solicitarea autorităţii veterinare centrale a tarii de destinaţie, trebuie să intensifice controalele asupra animalelor şi produselor provenind din exploatatia, centrul, organizaţia, piaţa autorizata sau centrul de colectare ori din regiunea în cauza şi, dacă exista motive serioase de sănătate publică sau a animalelor, sa suspende eliberarea oricăror certificate de sănătate sau miscari de animale. Autoritatea veterinara centrala a României poate, la rândul sau, sa intensifice controalele pentru animalele care provin din aceeaşi exploatatie, centru, organizaţie, piaţa autorizata, centru de colectare sau regiune. La cererea unuia dintre cele doua state interesate atunci când neregularităţile au fost confirmate de opinia expertului - trebuie să fie luate, în conformitate cu procedura prevăzută de legislaţia fiecărei părţi, măsuri corespunzătoare care pot merge până la interzicerea provizorie a introducerii pe teritoriul României, ca stat de destinaţie, a animalelor şi produselor ce provin din acea exploatatie, centru, organizaţie, piaţa autorizata, centru de colectare sau regiune. Aceste măsuri trebuie să fie confirmate sau revizuite cat mai curând în conformitate cu procedura fiecărei părţi.

(2)Cu excepţia cazurilor prevăzute la lit. b), drepturile de apel existente în baza legislaţiei în vigoare din statele membre ale Uniunii Europene sau din România contra deciziilor autorităţilor competente nu vor fi afectate de prevederile prezentei norme sanitare veterinare.

a)Deciziile luate de către autoritatea veterinara centrala a României, ca ţara de destinaţie, şi motivatiile pentru astfel de decizii vor fi notificate expeditorului sau reprezentantului sau şi autorităţii veterinare competente a tarii de expediere.

b)Dacă expeditorul sau reprezentantul sau o solicita, deciziile menţionate şi motivatiile acestora îi vor fi înmânate în scris, împreună cu detaliile drepturilor de apel pe care le are la dispoziţie conform legislaţiei în vigoare în România, procedura şi limitele de timp aplicabile.

c)În eventualitatea unei dispute cele doua părţi interesate pot, dacă sunt de acord, ca într-o perioadă de maximum o luna sa supună disputa evaluării unui expert al cărui nume va aparea pe lista experţilor. Costul consultării expertului va fi suportat de către ţara care solicită aderarea.

d)Acest expert va elabora opinia sa în cel mult 72 de ore sau după primirea rezultatelor oricăror analize. Părţile se vor supune opiniilor expertului, corespunzătoare legislaţiei veterinare naţionale.

(3)Costurile returnarii transportului, reţinerii ori izolarii animalelor sau, dacă se considera corespunzător, ale tăierii ori distrugerii lor vor fi suportate de expeditor, reprezentantul sau sau de persoana responsabilă pentru animale ori produse.

(4)Reguli detaliate pentru aplicarea prezentului articol vor fi adoptate în conformitate cu procedura naţionala.

Capitolul 3Dispoziţii comune

Articolul 10

(1)Autoritatea veterinara centrala a României va notifica imediat statelor membre ale Uniunii Europene şi Comisiei Europene orice focar de boala de pe teritoriul sau, pe lângă focarele de boli la care se referă Ordinul ministrului agriculturii şi alimentaţiei nr. 156/1999, orice zoonoze, boli sau alte cauze similare care pot constitui un risc serios pentru sănătatea animalelor sau a oamenilor.

a)Autoritatea veterinara centrala a tarii de expediere va implementa imediat măsurile de control şi de protecţie prevăzute de regulile legislaţiei naţionale, în special determinarea zonelor tampon prevăzute de acele reguli, sau va adopta orice alta măsura pe care o considera corespunzătoare.

b)Autoritatea veterinara centrala a României, ca ţara de destinaţie sau de tranzit, care, în cursul unui control prevăzut la art. 5, a stabilit existenta uneia dintre bolile sau cauzele la care se referă lit. a) alin. (1), poate lua, dacă este necesar, măsuri de precautie prevăzute în regulile legislaţiei veterinare naţionale, incluzând carantinarea animalelor.

c)Până când vor fi luate măsuri conform lit. b), autoritatea veterinara centrala a României, ca ţara de destinaţie, poate, pe baza unor motive serioase de sănătate publică sau de sănătate a animalelor, sa ia măsuri de protecţie interimare cu privire la exploatatiile, centrele sau organizaţiile în cauza ori, în cazul unei boli epizootice, cu privire la zona tampon prevăzută de legislaţia veterinara naţionala.

d)Măsurile luate de autoritatea veterinara centrala a României vor fi notificate fără întârziere Comisiei Europene.

(2)La solicitarea României sau la iniţiativa Comisiei Europene unul sau mai mulţi reprezentanţi ai acesteia se pot deplasa în România pentru a examina, în colaborare cu autorităţile veterinare competente din ţara noastră, ce măsuri au fost luate şi vor evalua acele măsuri.

(3)Autoritatea veterinara centrala a României va adopta reguli detaliate pentru aplicarea prezentului articol şi, în special, va elabora lista zoonozelor sau cauzele care pot constitui un risc serios pentru sănătatea umană, conform procedurii naţionale.

Articolul 11

Autoritatea veterinara centrala a României va desemna structurile veterinare responsabile pentru efectuarea controalelor sanitare veterinare şi colaborarea cu departamentele de inspecţie ale statelor membre ale Uniunii Europene.

Articolul 12

(1)Autoritatea veterinara centrala a României se va asigura ca toţi comercianţii implicaţi în comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu animale şi/sau produse la care face referire art. 1:

a)vor fi solicitati, la cererea autorităţii veterinare competente, să se înregistreze anterior într-un registru oficial;

b)vor tine o evidenta a livrărilor, iar pentru destinatarii la care se referă art. 5 alin. (1) lit. b), a destinaţiei ulterioare a animalelor şi produselor.

(2)Evidenta menţionată va fi păstrată pentru o perioadă ce urmează să fie stabilită de autoritatea veterinara centrala a României, astfel încât să poată fi prezentată la cererea autorităţilor competente.

Articolul 13

(1)Autoritatea veterinara centrala a României se va asigura, de asemenea, ca oficialii din structurile sale veterinare, dacă este necesar, în colaborare cu oficialii altor structuri împuternicite în acest scop, pot în special:

a)să efectueze inspecţii ale exploataţiilor, instalaţiilor, mijloacelor de transport şi procedeelor utilizate pentru marcarea şi identificarea animalelor;

b)sa controleze dacă, în ceea ce priveşte produsele menţionate în anexa nr. 1, personalul corespunde cerinţelor specificate în legislaţia menţionată în respectiva anexa;

c)sa recolteze probe de la:

1.animalele ţinute în vederea vânzării, punerii pe piaţa sau a transportului;

2.produsele ţinute în vederea stocării sau vânzării, punerii pe piaţa ori a transportului;

d)sa examineze documentele sau baza de date referitoare la controalele efectuate ca urmare a măsurilor suplimentare luate conform prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.

(2)Autoritatea veterinara centrala a României trebuie să solicite exploataţiilor, centrelor sau organizaţiilor care sunt controlate sa acorde colaborarea necesară pentru îndeplinirea sarcinilor menţionate anterior.

Articolul 14

Autoritatea veterinara centrala a României poate să amendeze lista bolilor la care face referire anexa nr. 3, în conformitate cu procedura naţionala.

Capitolul 4Dispoziţii finale şi tranzitorii

Articolul 15

(1)Autoritatea veterinara centrala a României va introduce, în conformitate cu procedura naţionala, un sistem computerizat care va lega autorităţile veterinare, în special pentru a facilita schimbul de informaţii între autorităţile veterinare competente ale regiunilor unde au fost eliberate certificate de sănătate sau documente de însoţire a animalelor şi produselor şi autoritatea veterinara centrala a României, precum şi între aceasta şi autorităţile veterinare centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene.

(2)În conformitate cu procedura naţionala, autoritatea veterinara centrala a României va adopta procedura pentru aplicarea prevederilor prezentului articol şi în special standardele corespunzătoare pentru schimbul de date şi regulile de securitate privind schimburile de date.

Articolul 16

(1)Până la adoptarea regulilor naţionale şi fără a aduce atingere oricăror reglementări naţionale stabilite pentru identificarea loturilor, comerţul cu animale şi produse menţionate în anexa nr. 2 va fi supus regulilor de control stabilite de prezenta norma sanitară veterinara, în special celor menţionate la art. 3 alin. (1) lit. a).

(2)Autoritatea veterinara centrala a României va comunică Comisiei Europene condiţiile şi procedurile aplicabile comerţului cu animale şi produse la care se referă alin. (1).

(3)În conformitate cu procedura naţionala, autoritatea veterinara centrala a României va stabili măsurile necesare pentru transmiterea computerizata a condiţiilor menţionate la alin. (2).

(4)În cazul animalelor şi produselor care nu sunt încă acoperite legislativ, până la adoptarea regulilor naţionale care reglementează comercializarea lor, vor fi utilizate regulile de control prevăzute pentru animalele şi produsele de origine animala.

Articolul 17

(1)Autoritatea veterinara centrala a României va trimite Comisiei Europene informaţiile privind controalele efectuate conform prezentei norme sanitare veterinare.

(2)Reguli detaliate pentru aplicarea prevederilor prezentului articol, în special privind frecventa comunicării informaţiilor, modelul ce va fi utilizat şi tipul informatiei solicitate vor fi stabilite în conformitate cu procedura naţionala.

Articolul 18

Pentru a permite implementarea gradata a măsurilor de control stabilite de prezenta norma sanitară veterinara autoritatea veterinara centrala a României poate efectua:

a)controale privind documentele în timpul transportului animalelor şi produselor cuprinse în anexele nr. 1 şi 2 sau importate din tari terţe;

b)controale veterinare la faţa locului, de natura nediscriminatorie, în timpul transportului animalelor şi produselor cuprinse în anexa nr. 2.

Articolul 19

(1)Autoritatea veterinara centrala a României poate adopta documentele legislative sau prevederi administrative suplimentare prezentei norme sanitare veterinare pentru a se asigura implementarea şi conformitatea cu prevederile acesteia.

(2)Autoritatea veterinara centrala a României, prin Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, va lua măsurile necesare şi va sanctiona potrivit legii orice încălcare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.

Articolul 20

Anexele nr. 1, 2 şi 3 fac parte integrantă din prezenta norma sanitară veterinara.

Anexa 1

la norma sanitară veterinara

Capitolul 1Legislaţie veterinara

Secţiunea 1

1.Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 65/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sănătate animala ce guvernează miscarea ecvideelor între statele membre şi România şi importul lor din tari terţe, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 3 iulie 2002.

2.Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 66/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sănătate şi certificarea veterinara pentru comerţul României cu statele membre cu ovine şi caprine, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 9 mai 2002.

3.Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 74/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sănătate a animalelor ce reglementează comerţul României cu statele membre şi importul din tari terţe de embrioni proveniţi de la animalele domestice din specia bovina, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 27 martie 2002.

4.Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 236/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind problemele de sănătate a animalelor ce afectează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu animale din speciile bovine şi porcine, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 20 noiembrie 2002.

5.Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 353/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile sanitare veterinare pentru recoltarea, importul, exportul şi comercializarea materialului seminal bovin, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 11 februarie 2002.

6.Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 474/2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sănătate a animalelor, care reglementează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene şi importul din tari terţe de păsări şi oua de incubaţie, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 25 martie 2002.

7.Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 494/2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sănătate a animalelor ce reglementează punerea pe piaţa a animalelor şi produselor de acvacultura, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 21 martie 2002.

8.Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 170/2000 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind protecţia şi bunăstarea animalelor în timpul transportului.

9.Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 353/2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile sanitare veterinare pentru recoltarea, importul, exportul şi comercializarea materialului seminal bovin, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 11 februarie 2002.

10.Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 24/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare pentru stabilirea listei ţărilor terţe şi a centrelor de colectare a materialului seminal din care se autorizeaza importul de material seminal de bovine în România, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002.

11.Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 477/2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sănătate a animalelor şi certificarea veterinara pentru comerţul României cu statele membre şi importul din ţările terţe de material seminal de la porcine domestice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 19 martie 2002.

12.Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001.

Secţiunea a 2-a

13.Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 159/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind stabilirea condiţiilor de sănătate a animalelor ce reglementează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene şi importul din ţările terţe de animale, material seminal, ovule şi embrioni de la specii ce nu sunt prevăzute de legislaţia specifică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 692 din 20 septembrie 2002.

14.Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 88/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile sanitare veterinare pentru producerea, comerţul cu statele membre ale Uniunii Europene şi importul din tari terţe a unor alimente pentru animalele de companie şi a unor produse comestibile neprelucrate pentru animalele de companie, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 23 iulie 2002.

Capitolul 2Legislaţie zootehnica

1.Legea zootehniei nr. 72/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 31 ianuarie 2002.

2.Hotărârea Guvernului nr. 940/2002 privind normele şi măsurile de aplicare a Legii nr. 72/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 4 septembrie 2002.

3.Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001.

Anexa 2

la norma sanitară veterinara

ANIMALELE ŞI PRODUSELE

care nu fac subiectul legislaţiei naţionale, dar sunt supuse comercializării şi fac subiectul controalelor prevăzute în prezenta norma sanitară veterinara

Capitolul 1

1.Legislaţie veterinara - alte norme sanitare veterinare privind animalele vii, care nu sunt menţionate în cap. I din anexa nr. 1.

Capitolul 2

2.Legislaţie veterinara - norme sanitare veterinare privind materialul seminal, ovule şi embrioni care nu sunt menţionate în cap. I din anexa nr. 1.Anexa 3

la norma sanitară veterinara

LISTA

bolilor sau a bolilor epizootice, supuse acţiunilor de urgenta obligatorii, cu restrictii teritoriale (state membre, regiuni sau zone)

1.Febra aftoasa (FMD)

2.Pesta porcina clasica (CSF)

3.Pesta porcina africana (ASF)

4.Boala veziculara a porcului (SVD)

5.Boala de Newcastle (ND)

6.Pesta bovina

7.Pesta rumegatoarelor mici (PPR)

8.Stomatita veziculara (VS)

9.Boala limbii albastre

10.Pesta africana a calului (AHS)

11.Encefalomielita virala ecvina

12.Boala Teschen

13.Influenţa aviara

14.Variola oilor şi caprelor

15.Dermatita nodulara

16.Febra vaii Rift

17.Pleuropneumonia contagioasa bovina.