Decizie nr. XXII din 12 iunie 2006

Dosar nr. 10/2006

Sub preşedinţia doamnei judecător Lidia Bărbulescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, s-a întrunit în vederea examinării recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul cererilor de autorizare a constituirii şi de înmatriculare a societăţilor comerciale de consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică.

Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea prevederilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fiind prezenţi 84 de judecători din totalul de 113 aflaţi în funcţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că, în conformitate cu dispoziţiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cererile de autorizare a constituirii şi de înmatriculare a societăţilor comerciale de consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică sunt inadmisibile.

SECŢIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În practica judiciară s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul cererilor de autorizare a constituirii şi de înmatriculare a societăţilor comerciale având ca obiect de activitate consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică.

Astfel, unele instanţe, admiţând cererile formulate de consilieri juridici, au autorizat constituirea şi au dispus înmatricularea în registrul comerţului a unor societăţi comerciale având ca obiect unic de activitate desfăşurarea de activităţi juridice constând în asistenţă, consultanţă, reprezentare juridică şi redactare de documente juridice.

În justificarea acestui punct de vedere, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cele ale Legii nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice, considerându-se că prevederile art. 21 din Statutul profesiei de consilier juridic permit, în temeiul Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înfiinţarea de persoane juridice, cu caracter de societate profesională, de către unul sau mai mulţi consilieri juridici înscrişi în tabelele ţinute de colegiile teritoriale.

Alte instanţe, dimpotrivă, au respins asemenea cereri, motivând că, în raport cu dispoziţiile art. 3 şi 4 din Codul comercial, prin care sunt definite faptele de comerţ, activităţile juridice nu constituie acte sau fapte de comerţ.

În sprijinul acestui punct de vedere s-a învederat că prin Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic nu este prevăzută posibilitatea constituirii consilierilor juridici în societăţi comerciale, în vederea exercitării unei profesii juridice, că prin admiterea unei atari posibilităţi s-ar crea un paralelism neadmis de Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, cu modificările şi completările ulterioare, iar prevederile art. 21 din Statutul profesiei de consilier juridic sunt lipsite de eficienţă juridică, deoarece printr-un act al unei organizaţii profesionale nu se poate deroga de la dispoziţiile legii.

Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 514/2003, "consilierul juridic poate să fie numit în funcţie sau angajat în muncă, în condiţiile legii", iar în conformitate cu art. 3 din aceeaşi lege, "consilierul juridic numit în funcţie are statutul funcţionarului", cel angajat în muncă având "statut de salariat".

Aşadar, profesia de consilier juridic se exercită fie pe baza unui raport de serviciu, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, fie pe baza unui raport juridic de muncă, în urma încheierii unui contract individual de muncă în conformitate cu reglementările din Codul muncii.

Or, în raport cu prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora "funcţionarul public este persoana numită, în condiţiile prezentei legi, într-o funcţie publică", precum şi cu dispoziţiile de ansamblu ale acestei legi, exercitarea unei funcţii publice este incompatibilă cu deţinerea unei alte funcţii în cadrul regiilor autonome, societăţilor comerciale ori al altor unităţi cu scop lucrativ, cu capital public sau privat.

Tot astfel, în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 514/2003, exercitarea profesiei de consilier juridic este incompatibilă cu calitatea de avocat, cu activităţile care lezează demnitatea şi independenţa profesiei de consilier juridic sau bunele moravuri, cu orice altă profesie autorizată sau salarizată în ţară sau în străinătate, cu funcţia şi activitatea de administrator sau lichidator în cadrul procedurilor de reorganizare şi lichidare judiciară, cu activitatea publicistică salarizată, precum şi cu alte incompatibilităţi prevăzute de lege sau rezultate din conflict de interese.

Pe de altă parte, prin art. 11 din aceeaşi lege se prevede că exercitarea profesiei de consilier juridic este compatibilă cu activitatea didactică universitară şi de cercetare juridică, activitatea literară, culturală şi publicistică nesalarizată, cu funcţia de arbitru, mediator sau expert, în condiţiile legii şi cu respectarea prevederilor legale privind conflictul de interese, precum şi cu participarea la comisii de studii, de întocmire a proiectelor de reglementări juridice.

Din aceste reglementări legale rezultă deci că exercitarea profesiei de consilier juridic nu este compatibilă cu îndeplinirea de atribuţii specifice profesiei de avocat, precum şi cu constituirea de societăţi comerciale de orice fel.

În ceea ce priveşte consilierul juridic angajat în muncă, având statut de salariat potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 514/2003, este de reţinut că acestuia îi este aplicabilă legislaţia muncii.

Or, potrivit prevederilor din Codul muncii, angajatul încheie cu angajatorul, în mod obligatoriu, un contract individual de muncă, bazat pe principiile consensualismului şi al bunei-credinţe, în urma căruia dobândeşte calitatea de salariat.

Rezultă deci că profesia de consilier juridic, nefiind o profesie liberală, cum este aceea de avocat, nu poate fi exercitată decât în limitele cadrului legal al raportului de serviciu sau al raportului juridic de muncă.

Mai mult, profesia de consilier juridic nu este compatibilă cu aceea de comerciant, în sensul prevederilor art. 7 din Codul comercial, potrivit cărora "sunt comercianţi aceia care fac fapte de comerţ, având comerţul ca o profesiune obişnuită, şi societăţile comerciale".

De altfel, activităţile de asistenţă, consultanţă, de reprezentare juridică şi de redactare de documente juridice nu fac parte din faptele de comerţ enumerate în cadrul punctelor 1-20 de la art. 3 din Codul comercial şi nici nu sunt susceptibile de a fi considerate ca având un atare caracter în raport cu prevederile art. 4 din acelaşi cod.

Este de observat, totodată, că Legea nr. 514/2003 nu conţine nicio normă care să îngăduie organizarea şi asocierea consilierilor juridici în societăţi comerciale având ca obiect desfăşurarea de activităţi juridice de natura celor menţionate, singura formă de asociere permisă fiind aceea reglementată prin art. 5, potrivit căruia "consilierii juridici pot constitui asociaţii profesionale în scopul apărării şi promovării intereselor profesionale, în condiţiile legii privind asocierea şi constituirea persoanelor juridice", această formă de asociere însă putându-se realiza numai cu respectarea dispoziţiilor referitoare la asociaţii şi fundaţii instituite prin Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările ulterioare.

Este adevărat că prin art. 20 alin. (2) din Legea nr. 514/2003 s-a prevăzut că "formele de asociere şi organizare la nivel judeţean şi la nivel naţional sunt stabilite prin statutul asociaţiei, cerut de lege", dar prin alin. (3) al aceluiaşi articol o atare asociere este condiţionată de concordanţa cu principiile constituţionale ale dreptului de asociere şi cu reglementările legale de ansamblu privind asocierea şi constituirea de persoane juridice.

Ca urmare, prevederea în art. 21 din Statutul profesiei de consilier juridic, adoptat de Congresul Extraordinar al Colegiilor Consilieri Juridici din România din data de 10 martie 2004, potrivit căreia funcţionarea persoanei juridice înfiinţate în baza Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, constituită de către unul sau mai mulţi consilieri juridici înscrişi în Tabloul ţinut de colegiile teritoriale, cu caracter de societate profesională, este condiţionată de avizul de principiu dat de colegiul teritorial, care trebuie să verifice, între altele, ca "obiectul de activitate să fie unic, respectiv activităţi juridice (consultanţă şi reprezentare juridică, exclusiv activităţi atribute speciale ale altor profesii juridice) cod CAEN 7411", contravine prevederilor limitative din Legea nr. 514/2003, la care s-a făcut referire, precum şi dispoziţiilor de ansamblu ale Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit căreia activităţile juridice de consultanţă şi de reprezentare juridică nu sunt considerate acte sau fapte de comerţ.

Pe de altă parte, activităţile juridice de consultanţă, de reprezentare şi asistenţă juridică, precum şi de redactare de acte juridice, inclusiv a acţiunilor introductive în instanţă, cu posibilitatea atestării identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor, apărarea şi reprezentarea cu mijloace juridice a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice, în raporturile cu autorităţile publice, cu instituţiile şi cu orice persoană română sau străină, constituie, după caz, activităţi specifice profesiei de avocat, reglementate în art. 3 din Legea nr. 51/1995, cu modificările şi completările ulterioare, profesiei de notar public (art. 8, 9 şi 10 din Legea nr. 36/1995, cu modificările şi completările ulterioare) sau celei de executor judecătoresc (art. 7 din Legea nr. 188/2000, cu modificările şi completările ulterioare).

Este adevărat că anumite activităţi juridice, cum sunt cele de reprezentare juridică, de redactare a unor acte juridice, de formulare de acţiuni, de exercitare şi motivare a căilor de atac, pot fi îndeplinite de consilierii juridici, dar astfel de activităţi le sunt permise a le presta numai în condiţiile reglementate prin art. 1-4 din Legea nr. 514/2003, adică în calitatea lor de funcţionari publici sau de angajaţi, cu contract individual de muncă, la o persoană juridică de drept public sau privat.

De aceea, cât timp prin art. 5, 20 şi 21 din Legea nr. 514/2003 este permisă organizarea consilierilor juridici doar în asociaţii profesionale, cu respectarea legii privind asociaţiile şi fundaţiile, iar textul art. 21 din Statutul consilierilor juridici nu numai că depăşeşte în mod vădit cadrul instituit prin legea în baza căreia a fost adoptat, dar contravine şi normelor cu caracter imperativ înscrise în art. 67-81 din Codul de procedură civilă, care se referă la modul de reprezentare a părţilor în instanţă şi la asistenţa judiciară, nu se justifică admiterea constituirii, de către consilierii juridici, de societăţi comerciale având ca obiect de activitate consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică.

O atare soluţie se impune deoarece, în conformitate cu prevederile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, atunci "când actul constitutiv nu cuprinde menţiunile prevăzute de lege ori cuprinde clauze prin care se încalcă o dispoziţie imperativă a legii sau când nu s-a îndeplinit o cerinţă legală pentru constituirea societăţii, judecătorul delegat, din oficiu sau la cererea oricăror persoane care formulează o cerere de intervenţie, va respinge, prin încheiere, motivat, cererea de înmatriculare".

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că, în raport cu prevederile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cererile de autorizare a constituirii şi de înmatriculare a societăţilor comerciale de consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică sunt inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECID:

Admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În aplicarea dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte:

Cererile de autorizare a constituirii şi de înmatriculare a societăţilor comerciale de consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică sunt inadmisibile.

Obligatorie, pentru instanţe, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2006.

VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,

LIDIA BĂRBULESCU

Prim-magistrat-asistent,

Victoria Maftei