Decizie nr. 351 din 25 martie 2010

Acsinte Gaspar - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 şi art. 253 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Roşca şi Ioana Răţoi în Dosarul nr. 266/63/2006 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

La apelul nominal este prezent Gheorghe Roşca, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă că părţile Sofica Dumitru şi Costel Dumitru au depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 18 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 266/63/2006, Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 şi art. 253 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Roşca şi Ioana Răţoi.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 248 din Codul de procedură civilă "reprezintă o încălcare gravă" a accesului liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil. Cu privire la art. 253 din Codul de procedură civilă, se susţine că este neconstituţional, deoarece "prin stabilirea unui termen de 5 zile de la pronunţare este încălcat dreptul la apărare, este condiţionat accesul la justiţie prin stabilirea unui termen scurt ce trebuie exercitat de la pronunţare, indiferent de prezenţa părţilor la judecată".

Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză este neîntemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 248 şi art. 253 din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins:

–Art. 248: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteşte în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.

(2)Termenul perimării nu curge cât timp, fără vina părţii, cererea n-a ajuns încă la instanţa competentă să o judece sau nu se poate soroci termen de judecată.

(3)În materie comercială termenul de perimare este de şase luni.";

–Art. 253: "(1) Dacă instanţa constată că perimarea nu a operat, pronunţă o încheiere, care poate fi atacată odată cu fondul procesului.

(2)Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare."

Aceste texte de lege sunt raportate la prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare şi ale art. 128 privind folosirea limbii materne şi a interpretului în justiţie, cu raportare la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, se constată că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, prin reglementarea instituţiei perimării, ca sancţiune procedurală aplicabilă titularului unei cereri de chemare în judecată, care a lăsat-o în nelucrare din vina sa, nu este încălcat liberul acces la justiţie, ci acesta este supus condiţiei respectării unor exigenţe legale, determinate tocmai de necesitatea asigurării unui proces echitabil. În jurisprudenţa sa, de exemplu Decizia nr. 236 din 5 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 20 noiembrie 2001, Curtea Constituţională a statuat în acest sens că accesul liber la justiţie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiţionări. Este de competenţa exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, soluţie care rezultă din dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege", şi ale art. 129, potrivit cărora "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". Legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a tuturor celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege, nicio lege neputând exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale astfel instituite vreo categorie sau grup social.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 253 din Codul de procedură civilă, se constată că au mai fost examinate pe calea controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare. Astfel, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea art. 21 din Constituţie, Curtea, prin Decizia nr. 311 din 15 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 17 ianuarie 2002, a reţinut că aceste dispoziţii, "care prevăd calea de atac a recursului împotriva hotărârii care constată perimarea şi condiţiile folosirii acestei căi de atac, nu numai că nu contravin textului constituţional invocat, ci, dimpotrivă, constituie tocmai o reglementare a exercitării dreptului oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor şi a intereselor sale legitime, drept fundamental prevăzut la art. 21 din Constituţie". Cu acelaşi prilej, Curtea a mai arătat că aceeaşi prevedere legală nu încalcă nici dreptul la apărare, consacrat de art. 24 din Constituţie, întrucât, potrivit art. 252 alin. (1), părţile sunt încunoştinţate din timp despre judecată şi, prin urmare, au posibilitatea de a-şi exercită dreptul la apărare. Totodată, cu privire la art. 129 din Legea fundamentală, referitor la folosirea căilor de atac, Curtea a mai statuat că acest text conferă legiuitorului ordinar atribuţia exclusivă de a stabili condiţiile legale de exercitare a căilor de atac, o asemenea reglementare fiind deci de nivelul legii, şi nu al Constituţiei.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 şi art. 253 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Roşca şi Ioana Răţoi în Dosarul nr. 266/63/2006 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 martie 2010.

PREŞEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent-şef,

Marieta Safta