Decizia nr. 321 din 21 mai 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepție ridicată de Pavel Filip în Dosarul nr. 1.020/112/2017 al Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.887D/2017.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens invocă Decizia Curții Constituționale nr. 840 din 13 decembrie 2018.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 24 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.020/112/2017, Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepția a fost ridicată de Pavel Filip cu prilejul soluționării contestației formulate împotriva deciziei de concediere.

5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege care prevăd încetarea de drept a contractului individual de muncă la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare sunt contrare art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 47 alin. (2) și art. 53 din Constituție. În acest sens arată că aceste dispoziții de lege nu sunt clare pentru că nu stabilesc cine, când și cum face comunicarea deciziei de pensionare către angajator pentru a declanșa încetarea de drept a contractului individual de muncă. Totodată, nu stabilesc dacă angajatul, ca titular al deciziei de pensionare, are obligația de a comunica sau nu angajatorului această decizie. Formularea neclară justifică aplicarea principiului de drept „dacă legea nu distinge, nici interpretul nu poate distinge“, fapt ce duce la imposibilitatea înfăptuirii corecte a actului de justiție.

6.Totodată, autorul excepției arată că dispozițiile de lege criticate intervin într-un contract de muncă dispunând încetarea acestuia, fără a ține cont de actul de voință al părților contractante. Acest fapt constituie o încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Codul muncii, precum și a dispozițiilor art. 1.169 și art. 1.170 din Codul civil.

7.Autorul excepției arată și că angajatorul are la dispoziție alte norme juridice prevăzute de Codul muncii prin care să dispună încetarea contractului individual de muncă al unui angajat care nu mai dă randamentul necesar în muncă. Vârsta nu poate fi o cauză de încetare dacă angajatul este apt din punct de vedere medical și psihologic, corespunde din punct de vedere profesional și își realizează corespunzător sarcinile de serviciu prevăzute de fișa postului. Totodată, dacă angajatul dorește încetarea raporturilor de muncă are la dispoziție instituția demisiei, chiar cu prestarea muncii în termenul legal de preaviz, fără a pune în dificultate angajatorul prin plecarea sa.

8.Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

9.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011. Examinând critica de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta vizează doar dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua, ultima ipoteză, potrivit căreia „contractul individual de muncă existent încetează de drept […] la data comunicării deciziei de pensie în cazul […] pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare“, astfel că doar acestea vor constitui obiectul analizei controlului de constituționalitate.

13.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că aceste dispoziții de lege sunt contrare următoarelor texte din Constituție: art. 1 alin. (3) referitor la statul român, art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, art. 47 alin. (2) referitor la dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 124 alin. (1) și (2) privind înfăptuirea justiției.

14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua ultima ipoteză au mai fost supuse controlului de constituționalitate în raport cu critici similare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 840 din 13 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 22 martie 2019, Curtea a reținut, în esență, că „acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei de pensionare reprezintă un beneficiu acordat de legiuitor persoanelor care au lucrat în condiții solicitante sau periculoase, ce au avut drept efect o deteriorare mai accentuată a sănătății și capacității de muncă, ori care au lucrat în condiții defavorizante, ceea ce a presupus un efort sporit, așa cum sunt cei care au realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap sau nevăzătorii. Prin urmare, reducerea vârstei de pensionare are valoarea unei reglementări cu caracter compensatoriu“ (paragraful 17). În ipoteza textului de lege criticat „încetarea are loc ca urmare a exprimării opțiunii asiguratului pentru deschiderea anticipată a dreptului la pensie, în condițiile permise de lege. În aceste condiții este evident că derularea în continuare a raportului de muncă ar fi contrară voinței exprimate de cel care solicită deschiderea dreptului la pensie, astfel că încetarea de drept a contractului individual de muncă este justificată, fără a avea semnificația încălcării dreptului la muncă al salariatului“ (paragraful 18).

15.Cât privește critica vizând caracterul neclar și lipsit de previzibilitate al dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua ultima ipoteză din Legea nr. 53/2003, Curtea, prin aceeași decizie, a observat că „reglementările referitoare la condițiile pentru acordarea dreptului la pensie și procedura de pensionare nu constituie obiectul Codului muncii, ci al unor acte normative distincte, așa cum este Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, sau alte acte normative cu caracter special, vizând doar anumite categorii profesionale, așa cum este, spre exemplu, Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015. Prin urmare, pretinsa omisiune a reglementării, criticată de autorul excepției, nu privește cadrul reglementării supuse controlului de constituționalitate“ (paragraful 19).

16.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluția și considerentele Deciziei nr. 840 din 13 decembrie 2018 își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

17.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Pavel Filip în Dosarul nr. 1.020/112/2017 al Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua ultima ipoteză din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 21 mai 2019.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea