Decizie nr. 784 din 12 mai 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepţie ridicată de Alina Izabela Stănescu, Aida Iolanda Slate, Alexandru Gârbă, Daniela Ivan, Claudiu Râpeanu, Florina Izabela Cârstea, Andreea Bianca Stoianoglo, Lavinia Magdalena Pătrăşchioiu, Erich Emilian Măsăcan, Mirela Simona Vasile Cristea, Angelica Vali Vamvu, Lucian Mihai Viorescu şi Mihaela Ciobanu în Dosarul nr. 15.103/212/2008 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 31 martie 2009, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 7 aprilie 2009, apoi pentru data de 7 mai 2009 şi apoi pentru data de 12 mai 2009.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 15.103/212/2008, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 şi ale art. I din Legea nr. 110/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepţie ridicată de Alina Izabela Stănescu, Aida Iolanda Slate, Alexandru Gârbă, Daniela Ivan, Claudiu Râpeanu, Florina Izabela Cârstea, Andreea Bianca Stoianoglo, Lavinia Magdalena Pătrăşchioiu, Erich Emilian Măsăcan, Mirela Simona Vasile Cristea, Angelica Vali Vamvu, Lucian Mihai Viorescu şi Mihaela Ciobanu în cauza având ca obiect judecarea contestaţiei la executare silită.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (4), art. 16 alin. (1), art. 21, art. 44 alin. (2) şi art. 53 din Constituţie. În acest sens, arată că termenul de executare de 18 luni nu poate reprezenta un termen de graţie şi nici o cauză de suspendare a termenului de prescripţie a executării sentinţei, acestea fiind limitativ prevăzute de Codul de procedură civilă.

Totodată, din punct de vedere extrinsec, se apreciază că prin legile de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în anul 2008 nu s-a acordat un astfel de mandat, Guvernul depăşindu-şi atribuţiile.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008, raportat la art. 16 alin. (1) din Constituţie, autorii excepţiei consideră că dispoziţiile criticate, "prin teza I", limitează aria de aplicare a acestui act normativ la creditorii unor drepturi de natură salarială cu titluri executorii emise până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, respectiv până la 20 iunie 2008, fiind astfel excluşi de la aplicarea actului normativ creditorii care fac parte tot din personalul sistemului de justiţie cu titluri obţinute după această dată.

În opinia autorilor excepţiei, este încălcat şi art. 21 din Constituţie, întrucât ordonanţa de urgenţă prevede eşalonarea plăţii sumelor stabilite în titlurile executorii emise până la intrarea sa în vigoare. Or, plata drepturilor restante, de natură salarială, se prelungeşte nejustificat, iar motivaţia dată de Guvern nu are o justificare rezonabilă. În acest sens, este menţionată hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului, în Cauza Ruianu împotriva României, 2003.

Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, se arată că prevederile legale creează o inegalitate între instituţiile statului şi particulari în ceea ce priveşte regimul executării silite asupra fondurilor băneşti. În acest sens, se invocă hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauzele Burdov împotriva Rusiei, 2002, şi Şandor împotriva României, 2005.

De asemenea, autorii excepţiei susţin că prevederile art. I din Legea nr. 110/2007 încalcă dispoziţiile art. 16 şi art. 44 alin. (2) din Constituţie, deoarece exclud posibilitatea aplicării reglementărilor dreptului comun faţă de instituţiile publice debitoare.

Judecătoria Constanţa - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 şi ale art. I din Legea nr. 110/2007 este întemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate, iar, în baza art. 50 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, s-au solicitat puncte de vedere de la Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece eşalonarea plăţilor a fost concepută astfel încât să respecte garanţiile constituţionale în materia accesului la justiţie, precum şi prevederile tratatelor internaţionale la care România este parte.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 sunt neconstituţionale, întrucât aduc atingere dreptului la un proces echitabil, iar prevederile art. I din Legea nr. 110/2007 sunt constituţionale.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 a fost emisă pentru a se acordă timpul necesar găsirii resurselor financiare, fiind vorba de sume foarte mari în vederea acoperirii drepturilor salariale din sistemul justiţiei, iar ordonanţa de urgenţă în discuţie nu conţine nicio dispoziţie potrivit căreia titlurile executorii nu vor fi puse în executare. Totodată, invocă şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, în Cauza Burdov contra Rusiei, a considerat că "o anumită perioadă de timp pentru punerea în executare a unei hotărâri defavorabile administraţiei poate fi acceptată în circumstanţele specifice ale cauzei", în Cauza Marako contra Rusiei a considerat că un interval de 9 luni în care autorităţile nu au executat o hotărâre nu este un termen nerezonabil din punctul de vedere al Convenţiei, iar în Cauza Sabin Popescu contra României a arătat că "statele se bucură de o oarecare marjă de apreciere în ceea ce priveşte reglementarea dreptului la executarea unei hotărâri, dar ingerinţa statului nu trebuie să aducă atingere înseşi substanţei dreptului, trebuind să existe, de asemenea, un raport de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit".

Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002, apreciază că aceasta este neîntemeiată, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Consiliul Superior al Magistraturii apreciază că "eşalonarea plăţii sumelor respective nu a fost determinată de o suspendare a punerii în executare a hotărârilor judecătoreşti şi nici nu poate fi vorba de o suspendare realizată cu acordul creditorilor".

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că nu poate comunică puncte de vedere decât în condiţiile în care o excepţie de neconstituţionalitate a fost ridicată în cadrul unui complet al acestei instanţe, în afara acestui cadru legal neputându-se pronunţa, deoarece există riscul să se încalce principiul imparţialităţii.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi celelalte autorităţi nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, Avocatului Poporului, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Consiliului Superior al Magistraturii şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 şi art. I din Legea nr. 110/2007. Din analiza susţinerilor autorului excepţiei rezultă că, în realitate, sunt criticate prevederile art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 20 iunie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 76/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 8 aprilie 2009, şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii (art. 1-5), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, astfel cum a fost modificată şi completată prin art. I din Legea nr. 110/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 300 din 5 mai 2007.

Textele de lege considerate a fi neconstituţionale au următorul conţinut:

–Art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008: "(1) Plata sumelor prevăzute în titlurile executorii emise până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sistemul justiţiei, se va realiza, eşalonat, în termen de 18 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, modalitatea de eşalonare fiind stabilită prin ordin comun al ministrului justiţiei, ministrului economiei şi finanţelor, preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

(2)Ordinul prevăzut la alin. (1) se emite în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi va fi comunicat executorilor judecătoreşti, precum şi trezoreriei ori instituţiei bancare unde debitorii au deschise conturi."

Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, cu modificările şi completările ulterioare, are următorul conţinut:

Art. 1. – Creanţele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată respectivă.

Art. 2. – Dacă executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.

Art. 3. – În cazul în care instituţiile publice nu îşi îndeplinesc obligaţia de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă şi/sau potrivit altor dispoziţii legale aplicabile în materie.

Art. 4. – (1) Ordonatorii principali de credite bugetare au obligaţia să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condiţiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii şi ale instituţiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plăţii sumelor stabilite prin titluri executorii.

(2)Virările de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, şi ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale.

Art. 5. – Creditorul şi debitorul pot conveni asupra altui termen decât cel prevăzut la art. 2, precum şi asupra unor alte condiţii de îndeplinire a oricăror obligaţii stabilite prin titlul executoriu.

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că au fost încălcate dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) referitor la separaţia şi echilibrul puterilor, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la accesul la justiţie, art. 44 alin. (2) privind garantarea proprietăţii private şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

I. În ceea ce priveşte aspectele de neconstituţionalitate extrinsecă a dispoziţiilor art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008, Curtea constată că susţinerile autorilor excepţiei, în sensul că Guvernul şi-a depăşit atribuţiile, reglementând într-un domeniu fără să existe lege de abilitare în acest sens, nu pot fi primite, deoarece, potrivit dispoziţiilor constituţionale, există două categorii de ordonanţe. Pe de o parte, sunt ordonanţele emise în baza unei legi de abilitare prevăzute de art. 115 alin. (1)-(3) din Constituţie, care pot fi emise doar în domenii ce fac obiectul legii de abilitare, precum şi numai în limitele şi până la data abilitării şi care se supun aprobării Parlamentului, dacă legea de abilitare o cere, iar pe de altă parte, sunt ordonanţele de urgenţă, prevăzute de alin. (4) al art. 115 din Constituţie, care se pot adopta numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată. Or, în cazul de faţă este criticată o prevedere dintr-o ordonanţă de urgenţă.

Referitor însă la aspectele de neconstituţionalitate extrinsecă, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 104/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 6 februarie 2009, a constatat că dispoziţiile art. I şi II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei încalcă prevederile art. 115 alin. (4) teza întâi din Constituţie, cu următoarea motivare:

"Astfel cum rezultă din nota de fundamentare care însoţeşte Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008, existenţa situaţiei extraordinare, de care textul constituţional condiţionează posibilitatea Guvernului de a recurge la această modalitate de delegare legislativă, este justificată, în primul rând, de «faptul că justiţia trebuie să reprezinte un factor esenţial de echilibru şi stabilitate socială într-un stat de drept şi că în realizarea deplină a acestui rol se impun o unificare a practicii judiciare şi o asigurare a stabilităţii raporturilor juridice, inclusiv în domeniul stabilirii drepturilor salariale ale personalului din sistemul justiţiei», de asemenea, de «necesitatea asigurării unui cadru unitar privind administrarea fondurilor în domeniul justiţiei» şi de «imperativul identificării de noi resurse financiare în vederea îmbunătăţirii capacităţii administrative a instanţelor şi parchetelor». Totodată se mai arată că s-au luat în considerare «dificultăţile întâmpinate până în prezent în ceea ce priveşte executarea hotărârilor judecătoreşti având ca obiect drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sistemul justiţiei», precum şi «consecinţele negative pe care le presupune pentru bugetul de stat întârzierea identificării unor soluţii eficiente pentru punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti având ca obiect soluţionarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiţiei». În fine, se are în vedere şi «faptul că întârzierea adoptării unor măsuri legislative conduce la crearea unor diferenţieri cu privire la modalitatea de stabilire şi la cuantumul drepturilor salariale acordate în temeiul hotărârilor judecătoreşti pronunţate în domeniul stabilirii drepturilor salariale ale personalului din sistemul justiţiei».

Prin aceeaşi decizie, Curtea a constatat că aceste elemente cuprinse în nota de fundamentare "nu sunt de natură să justifice adoptarea ordonanţei de urgenţă, în condiţiile stabilite de art. 115 alin. (4) teza întâi din Constituţie. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 nu a fost motivată de necesitatea unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu putea fi amânată, ci a fost impusă de diverse situaţii cu implicaţii financiare legate de punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti."

Întrucât subzistă aceleaşi raţiuni pentru care Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008, se impune adoptarea aceleiaşi soluţii şi în cauza de faţă. Prin urmare, Curtea urmează să admită excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008, întrucât eşalonarea plăţii sumelor prevăzute în titlurile executorii emise până la intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţă, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sistemul justiţiei, nu a fost determinată de necesitatea unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu putea fi amânată, ceea ce contravine prevederilor art. 115 alin. (4) teza întâi din Constituţie.

Totodată, Curtea reţine că aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 prin Legea nr. 76/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 8 aprilie 2009, nu poate avea relevanţă asupra neconstituţionalităţii art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008, deoarece, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale (a se vedea Decizia nr. 95/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006), aprobarea prin lege a unei ordonanţe a Guvernului nu acoperă viciul de neconstituţionalitate extrinsecă a acesteia.

II. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002, cu modificările şi completările ulterioare (art. 1-5), Curtea constată că dispoziţiile criticate referitoare la procedura executării obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice se aplică fără nicio discriminare tuturor creditorilor instituţiilor publice, acestea fiind conforme cu prevederile art 16 şi art. 44 alin. (2) din Constituţie.

Potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul poate stabili regulile de desfăşurare a procedurii de judecată fără să aducă atingere substanţei drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Admite excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, excepţie ridicată de Alina Izabela Stănescu, Aida Iolanda Slate, Alexandru Gârbă, Daniela Ivan, Claudiu Râpeanu, Florina Izabela Cârstea, Andreea Bianca Stoianoglo, Lavinia Magdalena Pătrăşchioiu, Erich Emilian Măsăcan, Mirela Simona Vasile Cristea, Angelica Vali Vamvu, Lucian Mihai Viorescu şi Mihaela Ciobanu în Dosarul nr. 15.103/212/2008 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă.

2.Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean