Decizia nr. 801 din 3 decembrie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 493 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Alexandru Maghiar în Dosarul nr. 2.493/271/2016/a2.1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.783D/2018.2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 278 din 4 mai 2017.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 23 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.493/271/2016/a2.1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 493 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Alexandru Maghiar într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulată împotriva încheierii prin care a fost respinsă contestația privind tergiversarea procesului.

5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că prevederile art. 493 alin. (2) și (4) din Codul de procedură civilă, prin însumarea termenelor de soluționare a recursului, sunt contrare drepturilor constituționale și convenționale la judecarea cauzei într-un termen rezonabil. De asemenea, se susține că prevederile art. 493 alin. (5) și (6) din Codul de procedură civilă sunt contrare prevederilor art. 14 alin. (6) din același cod, privind contradictorialitatea procesului civil, precum și dispozițiilor art. 41 alin. (2) lit. a) privind dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere, cuprinse în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

6.Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în această materie. De asemenea, se invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 23 octombrie 1996, pronunțată în Cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, paragrafele 44-48, prin care s-a statuat că, în ceea ce privește formalismul, condițiile de admisibilitate ale unui recurs ar putea fi mai stricte decât ale unui apel. Se apreciază că, având în vedere specificitatea instanței de recurs, se poate admite că un formalism mai mare poate însoți procedura prezentată în fața sa, în special atunci când procedura recursului urmează examinării cauzei de către o instanță de prim grad, apoi de către o instanță de apel, ambele beneficiind de deplină jurisdicție. Mai mult, Curtea europeană a arătat că modul în care se aplică art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, pentru instanțele de apel sau recurs, trebuie să depindă în mod clar de trăsăturile speciale ale procedurii în cauză și trebuie să țină seama de ansamblul procedurilor desfășurate în ordinea juridică internă, precum și de rolul instanței de recurs. Prin urmare, se apreciază că instituirea unei limitări, prin reglementarea unei proceduri de filtru, la nivelul căii de atac a recursului, în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu este de natură a afecta dreptul părții de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și a intereselor sale legitime, nici a dreptului la un proces echitabil sau la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil. În ceea ce privește invocarea încălcării dreptului de a fi ascultat, se invocă cele statuate în Decizia Curții Constituționale nr. 278 din 4 mai 2017, paragrafele 64 și 65, apreciindu-se că în faza procesuală a recursului se verifică legalitatea hotărârii recurate, iar nu temeinicia ei, iar procedura beneficiază de principiul contradictorialității, asigurat prin comunicarea actelor depuse de părți și stabilirea unor termene procedurale în care părțile pot răspunde la susținerile părților adverse. Astfel, se apreciază că obligația de a desfășura o ședință publică nu este una absolută, iar absența unei astfel de proceduri este justificată de caracterul specific al procedurii de filtrare a recursului.

7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:

9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 493 - Procedura de filtrare a recursurilor din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015. Analizând motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține ca aceasta vizează strict prevederile art. 493 alin. (2), (4), (5) și (6) din Codul de procedură civilă. În acest sens, Curtea reiterează cele statuate, cu valoare de principiu, în jurisprudența sa, potrivit căreia, în exercitarea controlului de constituționalitate, instanța de contencios constituțional trebuie să țină cont de voința reală a părții care a ridicat excepția de neconstituționalitate, în caz contrar, Curtea putând fi ținută de un criteriu procedural strict formal, respectiv indicarea formală de către autorul excepției a textului legal criticat (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1006 din 18 decembrie 2006; Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012). Prin urmare, în prezenta cauză, Curtea va reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate prevederile art. 493 alin. (2), (4), (5) și (6) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora:

(2)Pe baza recursului, întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare și a înscrisurilor noi, președintele completului va întocmi un raport asupra admisibilității în principiu a recursului sau va desemna un alt membru al completului ori magistratul-asistent în acest scop. Raportul trebuie întocmit în cel mult 30 de zile de la repartizarea dosarului. Raportorul nu devine incompatibil. (...)

(4)După analiza raportului în completul de filtru, acesta se comunică de îndată părților, care pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare. În lipsa dovezii de comunicare a raportului și înainte de expirarea unui termen de 30 de zile de la comunicare, completul nu va putea trece la examinarea recursului, potrivit alin. (5) și (6).

(5)În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părților.

(6)Dacă raportul apreciază că recursul este admisibil și toți membrii sunt de acord, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată sau face obiectul unei jurisprudențe constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul se poate pronunța asupra fondului recursului, fără citarea părților, printr-o decizie definitivă, care se comunică părților. În soluționarea recursului instanța va ține seama de punctele de vedere ale părților formulate potrivit alin. (4). (...)

11.Deși prevederile legale criticate au fost abrogate în mod expres, ulterior încheierii de sesizare, prin dispozițiile art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza dispozițiile legale criticate, care continuă să își producă efectele în cauza dedusă judecății. Curtea reține că, în Decizia nr. 387 din 4 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 31 octombrie 2019, situația din dosarul dedus soluționării instanței de judecată a condus la soluția de inadmisibilitate a recursului, în temeiul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, text de lege care a fost aplicat în cauză în virtutea art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, precum și că, în urma constatării neconstituționalității art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, prin Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, în cauza respectivă a dispărut temeiul inadmisibilității, astfel încât art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă nu mai putea fi aplicat în cauză. Spre deosebire de situația din Decizia nr. 387 din 4 iunie 2019, precitată, în prezenta cauză, textul de lege care constituie temeiul cererii deduse soluționării instanței de judecată este reprezentat de art. 522 și următoarele din Codul de procedură civilă, care sunt în vigoare, fiindu-le aplicabilă procedura de filtrare.

12.Totodată, în legătură cu obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea mai reține că, prin Decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă și a constatat că sintagma „sau că recursul este vădit nefondat“ din cuprinsul acestora este neconstituțională.

13.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil și art. 52 alin. (2) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil cuprins în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 41 alin. (2) lit. a) privind dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere și art. 47 - Dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil cuprinse în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că motivarea acesteia se referă, în esență, la împrejurarea că obligativitatea desfășurării procedurii de filtrare a recursurilor, reglementată prin textul de lege criticat, conduce la nesoluționarea recursului într-un termen rezonabil. De asemenea, se mai invocă și critici de neconstituționalitate referitoare la caracterul necontradictoriu al acestei proceduri, cu motivarea că este încălcat dreptul recurentului de a fi ascultat în fața instanței de judecată.

15.Cu privire la aceste susțineri, Curtea reține că procedura de filtrare a recursului a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare celor formulate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragraful 17, Curtea a statuat că procedura de filtrare este o procedură scrisă, lipsită de oralitate, principiile contradictorialității și al dreptului la apărare fiind respectate, de principiu, prin comunicarea către părți a actelor de procedură și a raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului. Curtea a apreciat că această opțiune a legiuitorului este în acord cu esența procedurii de filtrare a recursurilor, care constă în statuarea asupra admisibilității în principiu a recursului de către completul de trei judecători stabilit în acest sens, scop care rezultă din chiar primul alineat al art. 493 din Codul de procedură civilă.

16.Totodată, prin Decizia nr. 278 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 9 noiembrie 2017, paragrafele 44, 50 sau 57 și 58, Curtea a observat că, potrivit art. 494 din Codul de procedură civilă, sub aspectul regulilor privind judecata recursului, dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță și în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în secțiunea referitoare la recurs. În soluția legislativă actuală, după intervenția instanței constituționale prin pronunțarea Deciziei nr. 839 din 8 decembrie 2015, precitată, prin care s-a constatat neconstituționalitate sintagmei „sau că recursul este vădit nefondat“ din cuprinsul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, în procedura de filtrare a recursurilor se efectuează, într-o primă etapă, exclusiv verificări ale unor aspecte strict formale, care nu pun în discuție chestiuni ce țin de soluționarea fondului recursului. Prin urmare, Curtea a reținut că prin îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 493 din Codul de procedură civilă, respectiv comunicarea raportului asupra admisibilității recursului tuturor părților, astfel încât acestea să își poată formula apărările pe care le consideră de cuviință, inclusiv sub aspectul unei posibile erori materiale, iar instanța de recurs, cu unanimitate, se pronunță în limitele raportului, nu sunt încălcate dispozițiile constituționale referitoare la accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, fiind respectate garanțiile procesuale ce includ citarea părților și participarea procurorului, când este cazul.

17.În ceea ce privește susținerile referitoare la caracterul necontradictoriu al procedurii de filtrare a recursurilor, cu motivarea că este încălcat dreptul recurentului de a fi ascultat în fața instanței de judecată, Curtea, prin aceeași decizie, paragrafele 64 și 65, a statuat că, în cadrul procedurii de filtrare a recursului, procedura scrisă este de natură a asigura respectarea principiilor contradictorialității și a dreptului la apărare, în condițiile în care tuturor părților le este oferită posibilitatea de a-și spune părerea atât asupra cererilor și apărărilor părților adverse, cât și cu privire la chestiunile ridicate de instanță din oficiu. De altfel, procedura de filtru este o procedură scrisă, lipsită de oralitate, principiile contradictorialității și al dreptului la apărare fiind respectate, de principiu, prin comunicarea către părți a actelor de procedură și a raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului și prin receptarea de către instanță a punctelor de vedere ale părților. Curtea a mai constat că, prin Hotărârea din 10 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Koottummel împotriva Austriei, paragraful 19, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că în cadrul unei proceduri civile, aceasta poate continua și fără audiere, în cazul în care procedurile sunt exclusiv juridice sau tehnice.

18.Cele statuate în decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale în această materie.

19.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alexandru Maghiar în Dosarul nr. 2.493/271/2016/a2.1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 493 alin. (2), (4), (5) și (6) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 3 decembrie 2019.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie