Decizie nr. 839 din 8 decembrie 2015

Daniel Marius Morar - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. (5)-(7) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea "Total Consult Internaţional" - S.A. din Dărăşti, judeţul Ilfov, prin administrator judiciar SCP Tudor Asociaţii SPRL din Bucureşti, în Dosarul nr. 13.915/3/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 809D/2015.

2.Dezbaterile iniţiale au avut loc în şedinţa publică din 24 noiembrie 2015, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a amânat pronunţarea asupra cauzei pentru data de 3 decembrie 2015 şi, ulterior, pentru acelaşi motiv şi în temeiul aceloraşi dispoziţii legale, pentru data de 8 decembrie 2015, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

3.Prin Încheierea din 26 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 13.915/3/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. (5)-(7) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea "Total Consult Internaţional" - S.A. din Dărăşti, judeţul Ilfov, prin administrator judiciar SCP Tudor Asociaţii SPRL din Bucureşti, într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei decizii civile şi a unei încheieri pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti.

4.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate care privesc procedura de filtru a recursului încalcă dreptul unei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi intereselor sale legitime, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi determină restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Soluţia adoptată de legiuitor nu este echitabilă şi nu este conformă cu prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în sensul că părţile nu au dreptul la un proces echitabil în componenta sa referitoare la principiul contradictorialităţii, în condiţiile în care cererea de recurs, întâmpinarea şi punctul de vedere asupra raportului nu se susţin oral în faţa completului de filtru. Mai arată că orice parte a unei proceduri trebuie să aibă posibilitatea de aşi prezenta susţinerile în faţa unei instanţe de judecată, realizându-se, astfel, o transparenţă a actului de justiţie. Judecarea fără citarea părţilor încalcă dreptul la apărare şi nu răspunde exigenţelor de legalitate, celeritate şi echitate a procesului civil, iar părţile nu au dreptul la o procedură orală şi la o audiere. Astfel, arată că procedura de filtrare a recursurilor are o influenţă directă asupra procesului propriu-zis.

5.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. În acest sens arată că la elaborarea noului Cod de procedură civilă s-au avut în vedere concepţiile moderne privind desfăşurarea procesului civil, rolul şi atribuţiile participanţilor la proces, în centrul atenţiei situându-se preocuparea pentru recunoaşterea şi clarificarea, într-un termen optim şi previzibil, a drepturilor şi intereselor legitime deduse judecăţii. Referindu-se la procedura de filtrare a recursurilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că aceasta nu este incompatibilă cu art. 6 paragraful 1 din Convenţie, reprezentând o limitare permisă de lege. Limitările aduse prin procedura de filtrare a recursurilor nu aduc atingere dreptului părţilor de a se adresa justiţiei, în însăşi substanţa sa. Mai arată că textele de lege criticate instituie procedura de filtrare a recursului, exclusiv la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reprezentând modalitatea prin care legiuitorul român a înţeles să transpună în legislaţia naţională exigenţele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum rezultă şi din Hotărârea Guvernului nr. 1.527/2007 pentru aprobarea Tezelor prealabile ale proiectului Codului de procedură civilă. Anterior exercitării căii de atac extraordinare a recursului, părţile au parcurs etapa judecăţii în primă instanţă şi etapa apelului, care nu au fost supuse unei analize a admisibilităţii în principiu a cererii, astfel încât instituirea unei anumite limitări la nivelul căii de atac a recursului în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu poate fi considerată ca aducând atingere dreptului părţii de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi intereselor sale legitime, precum şi a dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi nici nu ar restrânge exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi. Obligaţia de a desfăşura o şedinţă publică nu este absolută, absenţa unei astfel de şedinţe în faţa instanţei de recurs este justificată prin caracterul specific al procedurii respective. Lipsa de citare a părţilor nu aduce atingere dispoziţiilor constituţionale invocate, fiind justificată de necesitatea soluţionării cauzei într-un termen rezonabil.

6.În continuare arată că în recurs se verifică legalitatea hotărârii recurate, iar nu temeinicia acesteia. Procedura desfăşurată în faţa instanţei de recurs beneficiază de principiul contradictorialităţii, care este asigurat prin comunicarea actelor depuse de părţi, stabilirea unor termene procedurale înăuntrul cărora părţile pot răspunde la susţinerile părţii adverse. Niciuna dintre părţi nu este plasată într-o situaţie dezavantajoasă în raport cu adversarul său.

7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

8.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 493 alin. (5)-(7) din Codul de procedură civilă. Curtea reţine că, după sesizarea sa, Codul de procedură civilă a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, textele de lege criticate păstrând soluţia legislativă şi numerotarea. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

(5)În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părţilor.

(6)Dacă raportul apreciază că recursul este admisibil şi toţi membrii sunt de acord, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată sau face obiectul unei jurisprudenţe constante a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul se poate pronunţa asupra fondului recursului, fără citarea părţilor, printr-o decizie definitivă, care se comunică părţilor. În soluţionarea recursului instanţa va ţine seama de punctele de vedere ale părţilor formulate potrivit alin. (4).

(7)În cazul în care recursul nu poate fi soluţionat potrivit alin. (5) sau (6), completul va pronunţa, fără citarea părţilor, o încheiere de admitere în principiu a recursului şi va fixa termenul de judecată pe fond a recursului, cu citarea părţilor.

11.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

12.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 493 din Codul de procedură civilă reglementează procedura de filtrare a recursurilor, care este aplicabilă, astfel cum rezultă din alin. (1) al acestei dispoziţii legale, numai în cazul în care calea extraordinară de atac este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Potrivit art. 493 alin. (1) din Codul de procedură civilă, filtrarea recursurilor se face de un complet de 3 judecători, desemnat în mod aleatoriu, care va pregăti dosarul de recurs şi va decide asupra admisibilităţii în principiu a recursului. Potrivit alin. (2) şi (3) al aceluiaşi articol, pe baza recursului, a întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare şi a înscrisurilor noi, preşedintele completului ori un membru desemnat de acesta sau magistratul-asistent întocmeşte un raport asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care se verifică dacă sunt îndeplinite cerinţele de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii, dacă motivele invocate se încadrează în cele prevăzute de art. 488 din Codul de procedură civilă, dacă există motive de ordine publică ce pot fi invocate în condiţiile art. 489 alin. (3) din Cod ori dacă recursul este vădit nefondat. De asemenea, raportul va cuprinde, dacă este cazul, jurisprudenţa Curţii Constituţionale, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi doctrina referitoare la problemele de drept vizând dezlegarea dată prin hotărârea atacată.

13.Raportul, în urma analizării în completul de filtru, se comunică de îndată părţilor, care pot formula în scris un punct de vedere cu privire la acesta, în termen de 10 zile de la comunicare. Comunicarea raportului către părţi este obligatorie, astfel încât, în lipsa dovezii de comunicare, completul nu va putea trece la etapa următoare, respectiv la examinarea recursului potrivit alin. (5) şi (6) al art. 493 din Codul de procedură civilă, înainte de expirarea unui termen de 30 de zile de la comunicare [art. 493 alin. (4)].

14.Potrivit alin. (5) al art. 493 din Codul de procedură civilă, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 din Codul de procedură civilă sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părţilor.

15.În continuare, în ipoteza alin. (6) al art. 493 din Codul de procedură civilă, completul de filtru se poate pronunţa asupra fondului recursului dacă raportul apreciază că recursul este admisibil şi toţi membrii sunt de acord, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată sau face obiectul unei jurisprudenţe constante a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Pronunţarea se face fără citarea părţilor, printr-o decizie definitivă, care se comunică părţilor. Instanţa va ţine seama de punctele de vedere ale părţilor formulate potrivit alin. (4).

16.În cazul în care recursul nu poate fi soluţionat potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) sau (6) din Codul de procedură civilă, fie pentru că nu există unanimitate cu privire la inadmisibilitatea recursului, fie problema de drept care se pune în recurs este controversată sau face obiectul unei jurisprudenţe divergente a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul, potrivit alin. (7) al art. 493, va pronunţa, fără citarea părţilor, o încheiere de admitere în principiu a recursului şi va fixa termenul de judecată pe fond a recursului, cu citarea părţilor.

17.Având în vedere cadrul procesual analizat, Curtea reţine că procedura de filtrare, astfel cum a fost configurată de legiuitor prin art. 493 din Codul de procedură civilă, este o procedură scrisă, lipsită de oralitate, principiile contradictorialităţii şi al dreptului la apărare fiind respectate, de principiu, prin comunicarea către părţi a actelor de procedură şi a raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului. Curtea apreciază că această opţiune a legiuitorului este în acord cu esenţa procedurii de filtrare a recursurilor care constă în statuarea asupra admisibilităţii în principiu a recursului de către completul de trei judecători stabilit în acest sens, scop care rezultă din chiar primul alineat al art. 493 din Codul de procedură civilă.

18.Autorul excepţiei critică dispoziţiile art. 493 alin. (5)-(7) din Codul de procedură civilă, apreciindu-le ca fiind neconstituţionale, deoarece judecarea fără citarea părţilor încalcă dreptul la apărare şi nu răspunde exigenţelor de legalitate, celeritate şi echitate a procesului civil, iar părţile nu au dreptul la o procedură orală şi la o audiere, iar astfel procedura de filtrare a recursurilor are o influenţă directă asupra procesului propriu-zis.

19.Analizând ipoteza normativă a alin. (5) al art. 493 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că în acest moment procedural este examinată admisibilitatea căii de atac, respectiv îndeplinirea cerinţelor de formă, încadrarea în motivele de casare şi dezvoltarea acestora, precum şi caracterul vădit nefondat al recursului. Curtea reţine că cerinţele de formă sunt cele prevăzute la art. 486 din Codul de procedură civilă, motivele de casare şi dezvoltarea lor trebuie să se încadreze în cele prevăzute de art. 488 din acelaşi Cod, iar cererea de recurs trebuie să fie depusă la instanţa a cărei hotărâre se atacă, potrivit art. 490 din Codul de procedură civilă. Pentru neîndeplinirea acestor motive completul de filtru, dacă este în unanimitate de acord, poate anula sau respinge recursul.

20.Dacă în ceea ce priveşte condiţiile de formă şi neîncadrarea în motivele de casare sau dezvoltarea acestora, Curtea reţine că reprezintă verificări ale unor aspecte strict formale, care nu pun în discuţie chestiuni ce ţin de soluţionarea fondului recursului, în privinţa caracterului "vădit nefondat", respingerea recursului poate fi făcută doar cu verificarea unor elemente ce vizează fondul cauzei. Or, verificarea fondului cauzei, în scopul aprecierii caracterului vădit nefondat al recursului, presupune verificarea legalităţii hotărârii atacate, completul de filtru fiind obligat să se pronunţe asupra fondului motivelor de casare invocate, ceea ce excedează procedurii admiterii în principiu. Sintagma "vădit nefondat" se situează astfel în sfera fondului cauzei, concluzie care poate fi trasă şi din analiza dispoziţiilor alin. (6) al art. 493 din Codul de procedură civilă, din care rezultă că, atunci când problema de drept ce se pune în recurs este contrară jurisprudenţei constante a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul este "vădit nefondat" în sensul alin. (5) şi va fi respins în consecinţă.

21.Aşadar, Curtea reţine că respingerea recursului pentru motivul că este vădit nefondat presupune examinarea în fond a acestuia, implicând analizarea unor aspecte care vizează temeinicia solicitării care face obiectul recursului; or, procedura examinării admisibilităţii recursului trebuie să vizeze doar aspecte pur formale. Prin decizia pronunţată, în acest caz, fără citarea părţilor şi fără posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva ei, Curtea apreciază că părţile nu îşi pot realiza dreptul la apărare şi la dezbateri contradictorii, fiind încălcat, astfel, dreptul la un proces echitabil. Astfel, jurisprudenţa Curţii Constituţionale se plasează pe coordonatele unui proces guvernat de principiile contradictorialităţii, al oralităţii procedurii şi al transparenţei actului de justiţie, asigurându-se, în acest fel, încrederea cetăţeanului în modul de realizare a acestuia (a se vedea, în acest sens, ad similis, în materie procesual civilă Decizia nr. 194 din 27 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 10 iunie 2004, sau Decizia nr. 757 din 5 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 12 ianuarie 2016, iar în materie procesual penală Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, sau Decizia nr. 630 din 8 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 24 noiembrie 2015). De aceea, justiţia nu trebuie să fie una ascunsă, secretă, din contră, ea trebuie să asigure participarea efectivă a părţilor în vederea realizării în mod plenar a actului de justiţie. Legiuitorul trebuie să stabilească, desigur, într-un mod restrictiv motivele în temeiul cărora actul de justiţie s-ar realiza fără participarea părţilor, însă atunci când sunt dezbătute chestiuni de fond ale pricinii, acesta nu are îndreptăţirea constituţională de a reglementa o procedură care să nu implice posibilitatea părţilor de a-şi prezenta punctele de vedere, susţinerile sau cererile. Numai în acest mod poate fi asigurată accesibilitatea procedurii judiciare pentru părţi.

22.Caracterul "vădit nefondat" al recursului nu îndrituieşte legiuitorul să plaseze un aspect ce ţine de fondul căii de atac într-o etapă procesuală anterioară în care nu se analizează şi nu se soluţionează fondul cauzei. Includerea soluţiei de respingere a recursului ca vădit nefondat, în etapa admisibilităţii în principiu a recursului, eludează finalitatea şi raţiunea acestei etape (în acest sens este, mutatis mutandis, şi Decizia nr. 591 din 1 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 861 din 19 noiembrie 2015).

23.Pentru aceste motive, Curtea reţine că sintagma "sau că recursul este vădit nefondat" din cuprinsul art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă este neconstituţională, deoarece respingerea recursului pentru motivul că acesta este vădit nefondat obligă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la examinarea fondului cauzei, iar aceasta poate avea loc numai în faza judecării pe fond a recursului, care se face potrivit art. 493 alin. (6) sau art. 494 din Codul de procedură civilă, situaţie în care cauza este trimisă în vederea judecării în fond a recursului. În aceste condiţii, examinarea fondului recursului se va face cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale specifice accesului liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare, incluzând citarea părţilor şi participarea procurorului, când este cazul.

24.În continuare, Curtea observă că, după ce examinarea recursului a trecut de etapa prevăzută de alin. (5) al art. 493 din Codul de procedură civilă, fiind considerat admisibil, completul de filtru trece la etapa următoare, respectiv la examinarea pe fond a acestuia, putând, în virtutea dispoziţiilor art. 493 alin. (6) din Codul de procedură civilă, să se pronunţe, fără citarea părţilor, asupra fondului recursului, dar numai dacă sunt întrunite, cumulativ, următoarele condiţii: raportul întocmit asupra recursului apreciază că acesta este admisibil; problema care se pune în recurs nu este controversată sau face obiectul unei jurisprudenţe constante a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; toţi membrii completului sunt de acord asupra raportului.

25.Pe lângă aceste condiţii prevăzute expres de alin. (6) al art. 493 din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că, deşi nu mai este reluată de textul legal criticat, este obligatorie şi îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 490 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă potrivit căreia, prin actele de procedură depuse, recurentul şi, respectiv, intimatul trebuie să îşi dea acordul ca atunci când recursul este admisibil în principiu, acesta să fie soluţionat de către completul de filtru prevăzut de art. 493 din Codul de procedură civilă.

26.În lipsa acestui acord, chiar în situaţia în care celelalte condiţii prevăzute de alin. (6) al art. 493 din Codul de procedură civilă sunt îndeplinite, recursul nu poate fi soluţionat pe fond de completul de filtru, fără citarea părţilor. Aceasta deoarece acordul părţilor prevăzut de art. 490 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă se referă la judecata recursului, cu sau fără citarea părţilor, în procedura de filtrare şi nu la continuitatea completului de filtru. Aşadar, dacă cel puţin una din părţi nu este de acord ca recursul să fie judecat în condiţiile art. 493 alin. (6) din Codul de procedură civilă, aceasta nu înseamnă că recursul va fi judecat de un alt complet, ci că se va fixa termenul de judecată pe fond a recursului, cu citarea părţilor, în condiţiile alin. (7) al art. 493 din Codul de procedură civilă.

27.Astfel, Curtea observă că dispoziţiile art. 493 alin. (6) coroborate cu cele ale art. 490 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă dau expresie principiului disponibilităţii în procesul civil, potrivit căruia părţile îşi pot exercita drepturile potrivit propriei lor aprecieri, având facultatea de a dispune de obiectul procesului, precum şi de mijloacele procedurale de apărare ale acestora, părţile putând fi de acord ca judecata să se facă pe baza actelor depuse la dosar, inclusiv a punctelor formulate de acestea cu privire la raportul întocmit asupra recursului, aşadar fără citarea lor. De aceea, Curtea reţine că, în această situaţie, legiuitorul a considerat suficientă contradictorialitatea asigurată prin comunicarea actelor de procedură ale părţilor şi a raportului, precum şi prin exprimarea acordului părţilor în acest sens.

28.În fine, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (7) din Codul de procedură civilă, dacă recursul nu poate fi soluţionat în condiţiile alin. (5) şi (6), completul de filtru, fără citarea părţilor, va pronunţa o încheiere de admitere în principiu a recursului şi va fixa termen de judecată pe fond a recursului, cu citarea părţilor.

29.Având în vedere că prin prezenta decizie Curtea urmează să constate neconstituţionalitatea sintagmei "sau că recursul este vădit nefondat" din cuprinsul alin. (5) al art. 493 din Codul de procedură civilă, iar în ipoteza alin. (6) trebuie îndeplinite, cumulativ, toate cerinţele prevăzute de text, inclusiv aceea prevăzută de art. 490 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că dispoziţiile alin. (7) al art. 493 din Codul de procedură civilă nu cuprind niciun viciu de neconstituţionalitate, judecata pe fond a recursului urmând a se face cu respectarea garanţiilor de contradictorialitate şi oralitate ce caracterizează dreptul la un proces echitabil.

30.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Admite excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea "Total Consult Internaţional" - S.A. din Dărăşti, judeţul Ilfov, prin administrator judiciar SCP Tudor Asociaţii SPRL din Bucureşti, în Dosarul nr. 13.915/3/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi constată că sintagma "sau că recursul este vădit nefondat" din cuprinsul acestora este neconstituţională.

2.Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 493 alin. (6) şi (7) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 8 decembrie 2015.

PREŞEDINTE,

DANIEL MARIUS MORAR

Magistrat-asistent,

Andreea Costin