Hotărâre nr. 1.527 din 12 decembrie 2007

În temeiul art. 108 din Constituţia Românei, republicată, şi al art. 27 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Articolul unic

Se aprobă Tezele prealabile ale proiectului Codului de procedură civilă, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul justiţiei,

Tudor-Alexandru Chiuariu

Bucureşti, 12 decembrie 2007.

1.527.

Anexa

TEZE PREALABILE

ale proiectului Codului de procedură civilă

I. Necesitatea elaborării unei noi legislaţii procesual-civile

Actualul sistem procedural reglementat de Codul de procedură civilă, supus unor frecvente intervenţii legislative asupra diferitelor instituţii, a condus la o aplicare şi interpretare neunitară, lipsită de coerenţă, a legii de procedură civilă, cu repercusiuni asupra duratei, eficienţei şi finalităţii actului de justiţie.

A apărut astfel necesitatea gândirii unui sistem procedural civil modern care să răspundă imperativelor funcţionării unei justiţii moderne, adaptate aşteptărilor sociale, şi să ducă la creşterea calităţii activităţii acestui serviciu public. În acest scop, concepţia noului Cod de procedură civilă trebuie să plece de la deziderate actuale, precum accesul justiţiabililor la mijloace şi forme procedurale simple şi accesibile şi accelerarea procedurii judiciare. Aceasta întrucât administrarea serviciului public al justiţiei presupune nu doar ca justiţiabilii să beneficieze de un tratament egal şi nediscriminatoriu, ci şi asigurarea respectului faţă de aceştia.

În activitatea de elaborare a proiectului noului cod se impune a fi avute în vedere concepţiile moderne privind desfăşurarea procesului civil, rolul şi atribuţiile participanţilor la acest proces, în centrul atenţiei situându-se, desigur, preocuparea pentru recunoaşterea şi clarificarea, într-un termen optim şi previzibil, a drepturilor şi intereselor legitime deduse judecăţii.

II. Soluţii legislative preconizate pentru noul Cod de procedură civilă

A. Reglementarea principiilor generale ale procesului civil

Noul Cod de procedură civilă va reglementa pentru prima dată, în mod expres, principiile fundamentale ce trebuie să guverneze desfăşurarea procesului civil, care îşi au sorgintea în dispoziţiile Constituţiei României, republicată, şi ale unor acte internaţionale la care România este parte, cea mai importantă fiind Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Până în prezent, principiile procesului civil erau în mare parte deduse din reglementarea constituţională, din interpretarea unor texte aflate în diverse părţi ale Codului de procedură civilă, fiind mai curând o creaţie doctrinară, sancţionată jurisprudenţial, decât un act de voinţă expres al legiuitorului.

Aceste principii ale procesului civil vor fi următoarele: principiul liberului acces la justiţie; principiul dreptului la un proces echitabil, într-un termen optim şi previzibil; principiul legalităţii; principiul egalităţii; principiul disponibilităţii; principiul bunei-credinţe; principiul dreptului la apărare; principiul contradictorialităţii; principiul oralităţii; principiul nemijlocirii; principiul publicităţii; principiul respectului cuvenit justiţiei; principiul continuităţii; funcţionarea justiţiei ca serviciu public; principiul rolului activ al judecătorului, în strânsă interdependenţă cu exercitarea dreptului de dispoziţie al părţilor şi cu responsabilizarea acestora şi a apărătorilor lor.

B. Redefinirea competenţei materiale

Proiectul propune reaşezarea competenţei materiale, astfel încât:

–judecătoriile să judece cauzele de valoare mică şi/sau de complexitate redusă, dar de o mare frecvenţă în practică (în acest scop vor fi introduse prevederi care să asigure o modalitate unitară de a evalua obiectul cererii, astfel încât stabilirea competenţei după valoare să capete o soluţionare raţională şi unitară);

–tribunalele să devină instanţe cu plenitudine de competenţă pentru judecata în primă instanţă;

–curţile de apel să judece în principal apelurile;

–Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să devină instanţă de recurs de drept comun şi să îşi îndeplinească rolul constituţional de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii la nivel naţional.

Vor fi introduse prevederi care să asigure o modalitate unitară de a evalua obiectul cererii, astfel încât stabilirea competenţei după valoare să primească o soluţionare raţională şi unitară.

C. Procedura de citare şi comunicare a actelor

Prin proiect se va propune eficientizarea procedurii de citare şi comunicare a actelor, adaptarea ei la noile realităţi, în scopul asigurării soluţionării într-un termen optim şi previzibil a cauzelor, cu respectarea principiilor fundamentale ale procesului civil: contradictorialitatea şi dreptul la apărare. În afara modalităţilor "clasice" de comunicare prin agenţi procedurali sau alţi salariaţi ai instanţei ori prin poştă, va fi posibilă, la cererea părţii interesate şi pe cheltuiala acesteia, şi comunicarea prin executori judecătoreşti sau prin servicii de curierat rapid. De asemenea, citaţiile şi comunicarea altor acte de procedură se vor putea face de grefa instanţei şi prin telefax, poştă electronică sau prin orice alte mijloace care asigură transmiterea textului şi confirmarea primirii acestuia.

D. Procedura contencioasă

D.1. Sesizarea instanţei

Cartea a II-a a Codului de procedură civilă, dedicată procedurii contencioase, în faţa primei instanţe şi în căile de atac, va fi regândită astfel încât să crească eficienţa activităţii de judecată şi să se reducă durata procesului civil, cu asigurarea tuturor garanţiilor procesuale.

Astfel, declanşarea propriu-zisă a procesului civil, marcată prin fixarea primului termen de judecată, va fi condiţionată de existenţa unei cereri de chemare în judecată care îndeplineşte toate condiţiile de formă şi de fond prevăzute de lege. Înainte de a se stabili primul termen de judecată - ce va deveni momentul de referinţă în declanşarea procesului - şi de a fi comunicată pârâtului, cererea de chemare în judecată este supusă unui control "administrativ" al completului, aleatoriu stabilit, şi unei proceduri de completare şi corectare a lipsurilor cererii, în interiorul unui termen stabilit de instanţă. În acest fel, se vor evita comunicarea către partea adversă a unor cereri informe, cu cheltuielile aferente angajării unui avocat, precum şi introducerea în circuitul procesual al instanţelor a unor asemenea cereri. Această fază premergătoare, presupunând corespondenţa scrisă numai cu autorul cererii de chemare în judecată, se va finaliza:

–fie prin conformarea la cerinţele stabilite conform legii de instanţă şi fixarea primului termen de judecată, cu citarea pârâtului;

–fie, în cazul în care obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite, prin anularea cererii, printr-o încheiere dată în camera de consiliu. Desigur, în acest caz, ca o garanţie a respectării legii, reclamantul va avea la îndemână posibilitatea de a solicita reexaminarea încheierii de anulare.

D.2. Judecata. Cercetarea procesului

În ceea ce priveşte judecata, proiectul va prevedea regula cercetării procesului în camera de consiliu, în timp ce dezbaterea procesului rămâne preponderent în şedinţă publică. Totuşi, pentru a da expresie respectului la viaţa privată sau ordinii publice ori pentru ocrotirea unor categorii speciale de subiecte de drept, precum şi în cazul în care părţile solicită acest lucru, proiectul va prevedea posibilitatea desfăşurării în întregime a procesului fără prezenţa publicului.

Proiectul va prevedea expres regula continuităţii membrilor completului pe tot parcursul judecăţii. Este un mijloc de a asigura continuitatea şi coerenţa în cercetarea procesului, de responsabilizare a judecătorilor pentru modul de administrare a dosarului şi de soluţionare a cauzei şi de sporire a încrederii în actul de justiţie.

În ceea ce priveşte cercetarea procesului sunt de menţionat noutăţile în materia probelor: realizarea unei unificări de reglementare, în sensul de fi cuprinse în viitorul Cod de procedură civilă nu numai prevederile referitoare la administrarea mijloacelor de probă, ci şi cele care privesc admisibilitatea acestora, aspecte care în prezent sunt reglementate în Codul civil. De asemenea, alături de mijloacele de probă reglementate de lege lata în Codul de procedură civilă, în Codul civil şi în Codul comercial, se propun unele dispoziţii ce vizează înscrisurile pe suport informatic (electronic), copii pe microfilme, contractele standardizate, formularele tipizate, biletele, tichetele şi altele asemenea documente, imprimate sau neimprimate, utilizate la încheierea unor contracte şi care vor avea regimul înscrisului sub semnătură privată.

D.3. Reguli pentru a asigura soluţionarea cu celeritate a procesului

Urmărind desfăşurarea cu celeritate a procesului, proiectul va prevedea câteva reguli care să prevină încercările de tergiversare. Astfel, pe lângă o procedură specială, de sine stătătoare, îndreptată împotriva încălcării dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, proiectul va pune accentul pe caracterul excepţional al amânărilor pe care le poate acorda instanţa de judecată, fie prin învoiala părţilor, fie pentru lipsa de apărare. De asemenea, vor fi prevăzute reguli riguroase privind strămutarea cauzelor şi recuzarea judecătorilor, instrumente procesuale folosite cel mai adesea pentru tergiversarea proceselor.

În ceea ce priveşte viitoarea nouă procedură a contestaţiei privind tergiversarea procesului - conformă cu deciziile CEDO care au sancţionat lipsa mijloacelor legale de a acţiona în cazul depăşirii termenului rezonabil -, partea care consideră că pricina este tergiversată va putea solicita luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată. Procedura va avea caracter incidental şi se va desfăşura în faţa instanţei învestite cu soluţionarea cauzei, care se va pronunţa prin încheiere; împotriva încheierii se va putea introduce o cale de atac la instanţa superioară. În soluţionarea acesteia, instanţa ierarhic superioară nu va putea oferi dezlegări asupra unor probleme de fapt sau de drept care să anticipeze modul de soluţionare a cauzei sau care să aducă atingere libertăţii judecătorului cauzei de a hotărî în cauza dedusă judecăţii. Pentru a nu exista riscul ca o astfel de procedură să devină ea însăşi un mijloc de tergiversare a procesului, abuzul în exercitarea acestei căi procedurale va fi sancţionat.

Tot în scopul evitării amânărilor repetate şi punând accent pe responsabilizarea justiţiabililor pentru propriile lor procese, dând expresie totodată principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, se va da un nou sens noţiunii de termen în cunoştinţă. Astfel, în afara situaţiilor în care, de lege lata, se consideră termenul dat în cunoştinţă - cum ar fi situaţia în care partea s-a prezentat personal sau prin mandatar - va fi considerată a avea termenul cunoscut şi partea căreia, personal sau prin reprezentant, i s-a înmânat citaţia pentru un termen de judecată, considerându-se că ea cunoaşte şi termenele de judecată ulterioare. În acest fel, costurile procesului vor scădea prin evitarea citării la fiecare termen a tuturor părţilor, iar durata procesului se va reduce odată cu eliminarea termenelor în care, în prezent, procedura nu este îndeplinită, cu toate că partea citată la termenele anterioare are cunoştinţă despre existenţa procesului. Această modificare se va corela cu propunerile din proiect referitoare la extinderea modalităţilor de comunicare a actelor de procedură.

E. Căile de atac

E.1. Regimul general al căilor de atac

În ceea ce priveşte căile de atac, în proiectul noului Cod de procedură civilă este necesară introducerea unor noi reglementări cu caracter general referitoare la căile de atac, care să includă enumerarea acestora, precum şi clasificarea lor în căi ordinare şi extraordinare.

De asemenea, se impune reglementarea expresă a principiului legalităţii căilor de atac, în sensul că hotărârea este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege. Totodată, se preconizează reglementarea expresă a subiectelor căilor de atac, care pot fi numai părţile aflate în proces şi care justifică un interes, cu excepţiile expres prevăzute de lege.

Se are în vedere consacrarea legislativă a regulilor ierarhiei şi unicităţii căilor de atac - recunoscute deja în doctrină şi jurisprudenţă -, fapt ce va avea drept consecinţă imposibilitatea exercitării unei căi extraordinare de atac înainte de exercitarea apelului. În cazul în care părţile vor conveni expres, hotărârea susceptibilă de apel va putea fi atacată cu recurs, dar numai pentru încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

De asemenea, se impun reglementarea posibilităţii de a se lua act de înţelegere a şi de achiesare chiar şi în căile de atac, precum şi precizarea că măsurile administrative ale autorităţii judiciare nu vor putea face obiectul căilor de atac.

E.2. Apelul

În proiectul noului Cod de procedură civilă apelul este singura cale de atac ordinară. Se propune reglementarea unor aspecte noi, precum mărirea duratei termenului de apel, ca regulă generală, de la 15 la 30 de zile, pentru a permite redactarea în bune condiţii a cererii de exercitare a apelului, consacrarea posibilităţii regularizării cererii de apel, obligativitatea întâmpinării, precum şi obligativitatea apelantului de a răspunde la întâmpinare. De asemenea, proiectul vizează modificarea reglementării de lege lata cu privire la apelul incident şi apelul provocat, propunându-se instituirea unei distincţii clare între apelul principal, apelul incident şi apelul provocat - înlăturându-se noţiunea inadecvată de "aderare la apel" - şi stabilindu-se astfel încă de la prima instanţă cadrul procesual în care va avea loc judecata în apel.

Se preconizează precizarea mai exactă a efectului devolutiv al apelului şi a limitelor sale, precum şi a soluţiilor pe care le poate pronunţa instanţa de apel, propunându-se în acest sens reglementarea posibilităţii evocării fondului de către această instanţă, dacă părţile consimt expres, pentru ipoteza în care prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, iar apelul a fost admis şi hotărârea atacată a fost anulată.

E.3. Recursul

În proiectul noului Cod de procedură civilă urmează să se aducă îmbunătăţiri de substanţă în materia recursului, care va deveni o cale extraordinară de atac exercitată esenţialmente doar în cazuri excepţionale în care legalitatea a fost înfrântă.

Astfel, ca regulă, în noua reglementare recursul va urmări să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile în concret, aceasta fiind una dintre modalităţile prin care se asigură o practică judiciară unitară la nivelul întregii ţări. Totodată, vor fi prevăzute expres hotărârile care pot fi atacate cu recurs, cele care nu pot face obiectul acestei căi de atac, precum şi cazurile de excepţie în care recursul se va judeca de instanţa ierarhic superioară.

Se va reglementa, de asemenea, posibilitatea suspendării executării hotărârii în cazul în care aceasta este atacată cu recurs, cu reconsiderarea condiţiilor în care se poate dispune suspendarea la cererea părţii interesate. Astfel, suspendarea executării hotărârii atacate la cererea părţii interesate se va face numai de completul de judecată, nu de preşedintele instanţei sau secţiei.

Se propune mărirea duratei termenului de recurs, ca regulă generală, de la 15 la 30 de zile. Se va avea în vedere, de asemenea, regândirea motivelor de exercitare a căii de atac a recursului, prin reducerea acestora şi impunerea unor condiţii stricte de exercitare, astfel încât acestea să vizeze exclusiv legalitatea hotărârii şi nu fondul acesteia, cu precizarea că aceste motive pot fi primite numai dacă nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului.

Alte măsuri preconizate vizează instituirea obligativităţii pregătirii dosarului pentru instanţa de recurs, ca şi în cazul apelului, la instanţa a cărei hotărâre se atacă, precum şi reglementarea, ca şi în cazul apelului, a recursului incident şi a recursului provocat.

Ca element de noutate, se propune ca redactarea cererii de recurs, precum şi exercitarea şi susţinerea recursului să se realizeze numai prin avocat sau consilier juridic, datorită specificului acestei căi de atac, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii, încercându-se astfel evitarea introducerii unor recursuri în mod abuziv, în scop de şicană.

Totodată, se preconizează reintroducerea procedurii de filtrare a recursurilor, ca principală modalitate în care în statele membre ale Uniunii Europene, precum şi în alte state se încearcă degrevarea instanţei supreme.

Cu privire la soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de recurs, se preconizează eliminarea soluţiei modificării hotărârii în caz de admitere a recursului, care a dus la numeroase nemulţumiri ale justiţiabililor, fiind preferabil să se păstreze numai soluţia casării hotărârii şi a rejudecării procesului în cazul în care s-au săvârşit nelegalităţi.

Referitor la efectele casării, se va reglementa expres procedura rejudecării în fond după casare, precum şi principiul non reformatio în peius. Astfel, se propune ca instanţa de casare să poată constata, din oficiu, prin dispozitivul hotărârii de casare, desfiinţarea actelor de executare sau de asigurare făcute în puterea unei hotărâri casate.

E.4. Contestaţia în anulare şi revizuirea

Proiectul va menţine reglementarea actuală privitoare la contestaţia în anulare şi revizuirea, cu clarificarea unor aspecte terminologice şi valorificarea unor principii dezvoltate de jurisprudenţă şi doctrină.

Cu titlu de noutate, se are în vedere reglementarea posibilităţii exercitării revizuirii în cazul în care, după ce hotărârea judecătorească a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii. Acest nou caz de revizuire va veni în completarea reglementării procedurii de soluţionare a excepţiilor de neconstituţionalitate în ipoteza în care cauza aflată pe rolul instanţei judecătoreşti nu va mai fi suspendată pe perioada soluţionării acestei excepţii.

Se va reglementa posibilitatea exercitării revizuirii şi în cazul hotărârilor judecătoreşti care nu evocă fondul, în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege. Va fi reconsiderat termenul de introducere a cererii de revizuire, în scopul acordării părţilor a posibilităţii reale de a obţine desfiinţarea unei hotărâri definitive prin intermediul acestei căi de atac, dar şi al disciplinării activităţii participanţilor la procesul civil.

Referitor la calea de atac ce se poate exercita împotriva hotărârilor date în urma judecării cererii de revizuire, se propune reconsiderarea soluţiei de lege lata. Astfel, în cazul în care cererea de revizuire a fost soluţionată de una din secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se va institui posibilitatea atacării acestor hotărâri în faţa completului de 9 judecători din cadrul acestei instanţe.

E.5. Recursul în interesul legii

Fără a-şi propune schimbarea conceptului de recurs în interesul legii, proiectul va eficientiza reglementarea acestei instituţii, pe de o parte, prin lărgirea categoriei de persoane care pot sesiza Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (de exemplu, dobândeşte calitate procesuală activă Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), iar pe de altă parte, prin instituirea unor reglementări care detaliază procedura de soluţionare a acestuia, aducând un plus de consistenţă acestui mecanism de unificare a practicii judecătoreşti, cum sunt cele privind: desemnarea judecătorilor-raportori, consultarea jurisprudenţei şi a doctrinei, solicitarea opiniei unor specialişti în materie, întocmirea raportului şi a proiectului soluţiei ce se propune a fi dată în recursul în interesul legii, comunicarea în timp util a raportului către judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, motivarea deciziei în termen scurt, publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Astfel, proiectul va propune întocmirea unui raport de către 3 judecători specializaţi în materie - raport ce oferă judecătorilor care urmează a soluţiona cauza toate elementele necesare în vederea pronunţării hotărârii, precum şi propunerea unei soluţii motivate.

Ţinând seama de rolul deosebit de important pe care recursul în interesul legii îl are pentru crearea unei practici unitare, prin proiect se vor stabili cvorumul şi numărul de voturi necesare pentru soluţionarea acestuia, un termen de soluţionare, precum şi un termen de redactare a hotărârii.

F. Procedura pentru unificarea practicii judiciare

Lipsa de unitate a practicii judiciare este unul dintre aspectele negative ale activităţii instanţelor judecătoreşti, fiind dăunătoare pentru interesele celor care apelează la un serviciu public al cărui răspuns este imprevizibil, pentru mediul economic şi cel al investiţiilor, ca şi pentru funcţionarea sistemului, în general.

Pe lângă procedura clasică a recursului în interesul legii, proiectul va propune şi un nou mecanism pentru unificarea practicii judiciare, care să contribuie la transformarea jurisprudenţei româneşti într-una predictibilă, aptă să răspundă aşteptărilor rezonabile ale justiţiabililor şi, totodată, să conducă la scurtarea procesului, prevenind parcurgerea tuturor căilor de atac. Această procedură presupune, în linii generale, solicitarea rezolvării de principiu a unei probleme de drept de care depinde soluţionarea unei cauze, problemă de drept asupra căreia instanţele judecătoreşti s-au pronunţat în mod neunitar. Această solicitare se va adresa, din oficiu sau la cererea părţilor, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de către judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă.

Pentru asigurarea eficacităţii acestui nou mecanism, se va acorda deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie caracter obligatoriu atât pentru instanţa ce a adresat solicitarea de dezlegare a problemei de drept, cât şi pentru toate celelalte instanţe. În acelaşi scop vor fi prevăzute formalităţi de publicitate care să garanteze accesul instanţelor şi justiţiabililor la soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

G. Arbitrajul

Proiectul noului Cod de procedură civilă va avea în vedere ca modificările în materia arbitrajului să transforme această procedură alternativă de soluţionare a litigiilor în una atractivă, suplă şi modernă, care, prin flexibilitate şi celeritate, să aibă efecte benefice în sensul reducerii volumului de activitate al instanţelor judecătoreşti. Pentru a-i determina pe cei ajunşi într-o stare litigioasă să se adreseze acestei forme de "justiţie privată", dar fără a abandona ideea asigurării unui cadru procedural riguros, se propun următoarele:

* modificarea criteriilor de delimitare a sferei litigiilor care pot face obiectul arbitrajului:

–eliminarea referirii la litigiile patrimoniale care a creat probleme în practică şi menţinerea criteriului "drepturile asupra cărora se poate face tranzacţie";

–litigiile în care sunt părţi persoanele juridice de drept public pot fi soluţionate prin arbitraj; soluţia există la nivelul unor acte normative speciale, dar se impune şi reglementarea ei în proiectul Codului de procedură civilă;

* prevederea unei instanţe unice - tribunalul de la locul arbitrajului, competentă să intervină pentru a soluţiona problemele ce se pot ivi în organizarea şi desfăşurarea arbitrajului; pentru asigurarea celerităţii acestor pricini, se va propune ca hotărârea pronunţată de tribunal să nu fie supusă căilor de atac;

* reglementarea mai flexibilă a formei scrise a convenţiei arbitrale;

* eliminarea condiţiei cetăţeniei române pentru arbitri;

* introducerea prevederii potrivit căreia neregularităţile procedurale neinvocate în termen se acoperă;

* stabilirea competenţei curţii de apel de a judeca acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale; hotărârea curţii de apel este definitivă.

H. Executarea silită

Scopul noii reglementări procesual civile în materia executării silite a viitorului Cod de procedură civilă constă în executarea promptă şi efectivă a titlurilor executorii obţinute în cadrul procesului de fond ori, după caz, recunoscute de lege sau consfinţite de instanţa judecătorească în cadrul procedurii de învestire cu formulă executorie, în condiţiile respectării stricte a drepturilor procesuale ale părţilor, atât ale creditorului şi debitorului, cât şi ale oricărei alte persoane interesate.

Faţă de reglementarea actuală a procedurii executării silite, care a fost substanţial reformată în anul 2000 prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, aprobată cu modificări prin Legea nr. 219/2005, cu modificările şi completările ulterioare, principalele noutăţi de fond vor fi următoarele:

H.1. Dispoziţii generale privind executarea silită:

–reglementarea principalelor forme de executare silită, consacrarea expresă a principiului legalităţii executării, ca aplicaţie a principiului mai general al legalităţii procesului civil, şi, mai ales, instituirea caracterului de drept comun în materia executărilor silite de orice fel al reglementărilor ce vor fi introduse în proiectul noului Cod de procedură civilă;

–ca temei al executării silite, delimitarea judicioasă a categoriilor de hotărâri - hotărâri definitive şi hotărâri executorii -, renunţându-se la categoria hotărârilor "irevocabile", care pe plan european nu este cunoscută şi este susceptibilă de confuzii în practică, data când hotărârea devine definitivă fiind percepută de părţi ca fiind momentul când hotărârea nu mai este susceptibilă de a fi desfiinţată prin exercitarea vreunei căi de atac, fie ea ordinară sau extraordinară;

–consacrarea, ca regulă, a competenţei generale a executorului judecătoresc de a efectua executarea silită; dreptul la un proces echitabil implică, între altele, ca punerea în executare silită să fie făcută de un organ de executare independent şi imparţial, deoarece executarea silită reprezintă a doua fază a procesului civil, în care principiile legalităţii, contradictorialităţii şi respectării dreptului la apărare al tuturor părţilor implicate în această fază (deci, atât al creditorului, cât şi al debitorului) trebuie să subziste deopotrivă în integralitatea lor şi să fie totodată concrete şi efective, iar nu formale şi iluzorii, lăsând pe debitor la discreţia creditorului; or, pentru a asigura înfăptuirea acestor principii, sarcina realizării executării silite trebuie atribuită unui organ de executare care exercită atribuţii de autoritate publică, este independent şi imparţial şi este totodată aflat sub controlul direct ori indirect al statului, care, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, este şi rămâne direct răspunzător de executarea promptă şi efectivă a oricărui titlu executoriu; din aceste motive, nu pot să existe simpli executori privaţi aflaţi în serviciul sau controlul creditorilor ori altor persoane sau entităţi nestatale şi care nu oferă garanţiile de independenţă şi imparţialitate în cadrul procedurii de executare silită, impunându-se de urgenţă punerea de acord atât a Codului de procedură civilă, cât şi a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, cu modificările şi completările ulterioare, cu reglementările constituţionale şi europene în materie (potrivit acestor din urmă reglementări, funcţia de executor nu este exercitată de simpli salariaţi ai creditorilor, ci fie de către funcţionari publici aflaţi în subordinea instanţelor judecătoreşti, fie de către persoane care exercită o funcţie publică autonomă, concedată în condiţiile legii de către stat, dar aflată sub îndrumarea şi controlul nemijlocit al acestuia);

–introducerea unor reglementări noi, potrivit cărora unele dintre măsurile luate de organul de executare vor fi dispuse prin încheieri executorii. Aceste încheieri vor putea fi atacate cu plângere la instanţa de executare competentă. Această nouă formalitate prezintă avantajul că în cazul dat procedura plângerii provoacă controlul judecătoresc prealabil - de exemplu, asupra încheierii de încuviinţare a executării - şi, implicit, asupra legalităţii titlului;

–instituirea obligaţiei statului de a asigura executarea promptă şi efectivă a oricărui titlu, precum şi a răspunderii acestuia pentru repararea prejudiciului suferit din cauza neîndeplinirii obligaţiilor ce îi incumbă, ca o garanţie a respectării dreptului la un proces echitabil, consacrat de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi, din 2003, de Constituţia României, republicată [art. 21 alin. (3)];

–introducerea unor reglementări noi în legătură cu intervenţia altor creditori în cursul urmăririi silite, care nu trebuie să fie intempestivă şi să prejudicieze drepturile creditorilor urmăritori, astfel încât dacă intervenţia este tardivă, creditorii chirografari, chiar dacă au un titlu executoriu, nu pot participa decât la distribuirea sumei rămase după îndestularea creditorilor urmăritori, dar ei au, desigur, dreptul să pornească urmărirea silită asupra altor bunuri urmăribile ale debitorului;

–mărirea duratei termenului general de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită de la 3 la 5 ani. Împlinirea termenului de prescripţie va avea ca efecte pierderea puterii executorii a titlului executoriu şi stingerea dreptului de a obţine executarea silită. În cazul hotărârilor judecătoreşti, dacă dreptul material la acţiune este imprescriptibil, creditorul va putea obţine un nou titlu executoriu, pe calea unui nou proces, fără a i se putea opune excepţia autorităţii de lucru judecat.

H.2. Urmărirea silită mobiliară:

–reglementarea riguroasă a modalităţilor de valorificare a bunurilor mobile supuse executării silite: vânzarea amiabilă făcută de debitor cu acordul creditorului, vânzarea directă săvârşită de executor fără licitaţie publică, vânzarea titlurilor de valoare negociabile şi a unor bunuri cu regim de circulaţie special;

–reintroducerea dispoziţiilor privind urmărirea veniturilor generale ale imobilului, ţinându-se seama de noul sistem de publicitate imobiliară, bazat pe cartea funciară, şi de faptul că din motive economice vânzarea imobilului nu ar fi eficientă, deoarece existenţa unor contracte de închiriere sau arendare de lungă durată ar face să scadă preţul de vânzare şi interesul pentru cumpărare.

H.3. Urmărirea silită imobiliară:

–instituirea unor reguli noi privind notarea începerii urmăririi silite şi atunci când dreptul de proprietate nu este intabulat pe numele debitorului, ci numai înscris provizoriu, însă condiţionat de justificarea înscrierii provizorii făcute în favoarea debitorului sau, după caz, de radierea înscrierii provizorii făcute în folosul unei terţe persoane, precum şi referitoare la vânzarea în întregime a imobilului aflat în indiviziune, chiar dacă este urmărit numai în parte, la cererea tuturor coproprietarilor;

–licitaţia propriu-zisă şi adjudecarea nu vor asigura dobândirea imediată a imobilului, ci numai o dobândire provizorie în folosul adjudecatarului, pentru a da posibilitatea debitorului, terţului deţinător şi oricărei alte persoane interesate de a ataca, pe cale de contestaţie la executare, actul de adjudecare, în cazul în care vânzarea le-ar fi prejudiciabilă, dar, odată adjudecarea rămasă definitivă, adjudecatarul dobândeşte un drept real inatacabil, care nu mai poate fi contestat pe nicio altă cale.

H.4. Eliberarea şi distribuirea sumelor realizate:

–instituirea unei proceduri specifice privind distribuirea acestor sume, constând în fixarea unui termen pentru depunerea creanţelor, urmat de întocmirea de către executor a proiectului de distribuire a sumelor, care este supus formalităţilor de publicitate în vederea formulării eventualelor contestaţii. În cazul în care nu se vor formula contestaţii sau acestea vor fi respinse, proiectul de distribuire va deveni definitiv, iar executorul judecătoresc va proceda la eliberare, ţinând seama de specificul anumitor creanţe, respectiv după cum acestea sunt sau nu afectate de termen, condiţionale, garantate ori periodice;

–în cazul în care vor exista obiecţiuni cu privire la proiectul de distribuire, se propune instituirea unei proceduri noi în vederea concilierii părţilor interesate. Dacă se ajunge la un acord al părţilor, executorul va lua act de acest acord şi va proceda la repartizarea sumelor potrivit înţelegerii părţilor. Cel nemulţumit de proiectul de distribuire va putea introduce contestaţie la instanţa de executare, care se va soluţiona potrivit unei proceduri speciale, pentru preîntâmpinarea întârzierii în îndeplinirea executării silite.

H.5. Executarea silită directă:

–se preconizează ca efectuarea executării silite să se facă atât în contra debitorului, cât şi împotriva tuturor persoanelor care ocupă imobilul în fapt sau fără niciun titlu opozabil creditorului; în caz de reocupare a imobilului, creditorul va putea cere evacuarea debitorului în temeiul aceluiaşi titlu executoriu, nemaifiind necesar să pornească o nouă judecată pentru a obţine un alt titlu executoriu;

–introducerea unor dispoziţii speciale referitoare la executarea măsurilor de încredinţare a minorului şi a programului de vizitare a acestuia. Din viitoarea reglementare va rezultă faptul că minorul nu este obiect al executării, el nu poate fi supus unor acte de executare prin forţă, asupra lui nu se pot săvârşi acte violente, traumatizante, iar interesul ocrotirii minorului va prevala şi va trebui respectat cu prioritate, inclusiv în cazul punerii în executare a unei hotărâri definitive, dar trebuie să se asigure condiţiile pentru executarea unei hotărâri judecătoreşti, chiar şi în astfel de cazuri extrem de delicate. Nerespectarea unei astfel de hotărâri de către cel ţinut să permită o măsură privitoare la minor va angaja nu numai o răspundere patrimonială, dar şi răspunderea penală a debitorului.

I. Procedurile speciale

Vor fi reunite în Codul de procedură civilă proceduri speciale reglementate actualmente în alte acte normative: procedura punerii sub interdicţie, divorţul, procedura de declarare a morţii, ordonanţa de plată. Proiectul va propune clarificarea normativă a noţiunilor tehnico-juridice prin care se desemnează obiectul materiei reglementate, identificarea condiţiilor de aplicare a procedurii speciale, instituirea unor reguli de declanşare a procedurilor şi de soluţionare a cererilor specifice domeniului reglementat.

În privinţa ordonanţei preşedinţiale, proiectul va aduce o serie de noutăţi legislative: consacrarea normativă a condiţiei "aparenţei de drept" în admiterea ordonanţei preşedinţiale, condiţie admisă unanim de jurisprudenţă; precizarea duratei maxime a măsurii dispuse prin ordonanţă preşedinţială (dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului; transformarea cererii de ordonanţă preşedinţială într-o cerere de drept comun; citarea părţilor conform procedurii specifice în pricinile urgente va constitui regula.

Împărţeala judiciară, în reglementarea noului cod, va promova principiul soluţionării litigiului pe baza înţelegerii părţilor. Astfel, vor dobândi caracter normativ interpretări dezvoltate în practica judiciară şi în doctrină privitoare la procedura împărţelii judiciare şi reguli consacrate de practica vânzării prin bună învoială a bunurilor la licitaţie şi va fi prevăzută tranzacţia parţială (cu privire numai la o parte dintre bunurile supuse împărţelii şi chiar numai la unii dintre copartajanţi, urmând ca procedura să continue numai cu privire la aspectele necuprinse în tranzacţie ori cu privire la părţile nesemnatare). Vor fi menţionate expres principiile de suportare a cheltuielilor în cazul partajului judiciar (proporţional cu căderea în pretenţii). Va fi precizat efectul partajului încheiat voluntar printr-o tranzacţie judiciară: efectul hotărârii ce ar finaliza litigiul, dacă nu s-ar fi încheiat tranzacţia (autoritate de lucru judecat).

Proiectul va menţine parţial reglementarea actuală a procedurii punerii sub interdicţie, care va fi completată cu o procedură prealabilă, ce presupune conlucrarea instanţei cu autorităţi, medici şi instituţii specializate în ocrotirea persoanelor cu maladii ce afectează sănătatea mintală. De asemenea, se va reglementa distinct procedura ridicării interdicţiei.

Noul Cod de procedură civilă va conserva principiile reglementării existente a procedurii divorţului, cu simplificarea aspectelor referitoare la divorţul prin acordul părţilor. Astfel, va fi introdusă procedura divorţului pe baza cererii acceptate de pârât, va fi reglementat divorţul pentru despărţirea îndelungată în fapt, pentru detenţie îndelungată şi pentru motive care ţin de starea sănătăţii unuia dintre soţi, căpătând relevanţă în plan procedural progresele realizate de proiectul Codului civil în reglementarea instituţiei desfacerii căsătoriei.

Se va propune includerea în proiectul Codului de procedură civilă a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, act normativ ce transpune în dreptul românesc Directiva Consiliului Uniunii Europene şi a Parlamentului European 2000/35/CE privind combaterea întârzierii plăţilor în tranzacţiile comerciale.

J. Procesul civil internaţional

Referitor la procesele cu elemente de extraneitate, întrucât tendinţa modernă în legislaţia comparată promovează un corpus de norme dând soluţii proprii la problemele specifice domeniului, plasându-l ca diviziune finală fie în legea de drept internaţional, fie în Codul de procedură civilă, s-a optat pentru includerea acestui corpus de norme în Codul de procedură civilă, având în vedere că reglementarea de lege lata în domeniul dreptului internaţional privat (Legea nr. 105/1992) este propusă spre reglementare în proiectul Codului civil în privinţa normelor de drept substanţial referitoare la raporturile cu elemente de extraneitate.

Registrul tematic al normelor menţionate cuprinde preponderent aspectele privitoare la competenţa instanţelor româneşti în litigiile cu elemente de extraneitate şi problematica recunoaşterii şi executării în România a hotărârilor judecătoreşti străine, acestora fiindu-le asimilate şi sentinţele arbitrale străine, fie ele pronunţate în arbitraje interne sau internaţionale. Soluţiile reţinute se înscriu în orientările consacrate, neevidenţiindu-se nevoia vreunor inovaţii, iar în privinţa exequatur-ului se menţine tradiţia legiuitorului şi doctrinei române, neprocedându-se la examinarea pe fond a hotărârii.

III. Surse de documentare avute în vedere la elaborarea Tezelor prealabile privind proiectul Codului de procedură civilă, precum şi la elaborarea proiectului noului Cod de procedură civilă

La elaborarea soluţiilor legislative ale noului Cod de procedură civilă al României vor fi avute în vedere instrumente normative naţionale şi internaţionale, dintre care amintim următoarele:

–Constituţia României, republicată;

–Codul de procedură civilă al României în vigoare;

–Codul de procedură civilă din anul 1940 ("Carol al II-lea");

–Codul de procedură civilă al provinciei Quebec (Canada);

–Codul de procedură civilă francez; Legea nr. 91-650 din 9 iulie 1991 pentru reforma procedurilor civile de execuţie; Decretul nr. 2006-936 din 27 iulie 2006 relativ la procedurile de urmărire imobiliară şi de distribuire a preţului unui imobil;

–Codul de procedură civilă italian;

–Codul de procedură civilă elveţian;

–Codul de procedură civilă german;

–Codul de procedură civilă finlandez;

–Codul de procedură civilă olandez;

–Codul de executare al Republicii Moldova;

–Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale;

–Directiva 2000/35/CE privind combaterea întârzierii la plată în tranzacţiile comerciale;

–Regulamentul (CE) nr. 805/2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanţele necontestate;

–Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului nr. 44/2001 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială;

–Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului nr. 861/2007 privind stabilirea unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă;

–Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului nr. 1.896/2006 privind instituirea procedurii europene a somaţiei de plată;

–Lucrările comisiei constituite la nivelul Uniunii Europene pentru redactarea unui cod judiciar european;

–Codul de procedură civilă model pentru America de Sud, elaborat de Institutul Sud-American de Drept Procesual.

–Principiile Procedurii civile transnaţionale elaborate sub auspiciile Institutului American de Drept şi UNIDROIT.