Decizie nr. 1.128 din 27 noiembrie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Milenium Expo 2000" - S.R.L., cu sediul ales în Bucureşti, în Dosarul nr. 21.741/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal răspunde consilierul juridic Veronica Postoacă, pentru partea Garda Naţională de Mediu, lipsă fiind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul părţii prezente, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 august 2007, pronunţată în Dosarul nr. 21.741/3/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Milenium Expo 2000" - S.R.L., cu sediul ales în Bucureşti.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 contravin prevederilor constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. k) şi l) şi prevederilor art. 115 alin. (1) din Legea fundamentală.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că "art. 32 alin. (2) se referă la reglementarea unei competenţe teritoriale de ordine publică, reglementare ce vine în acord cu principiul specialia generalibus derogant şi care nu încalcă domeniul rezervat legilor organice".

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, având următorul cuprins: "Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de lege autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. k) şi l) referitoare la domeniile de reglementare prin lege organică şi ale art. 115 alin. (1) privind condiţiile în care Guvernul poate emite ordonanţe.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 este reglementarea-cadru în materia contravenţiilor, al cărei scop este armonizarea actelor normative privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor cu principiile Constituţiei României.

Art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor stabileşte competenţa teritorială în soluţionarea, în primă instanţă, a plângerilor contravenţionale.

Curtea observă că Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor a fost emisă în baza Legii nr. 324 din 27 iunie 2001 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 27 iunie 2001, care prevede în art. 1 faptul că, "În temeiul prevederilor art. 114 alin. (1) din Constituţia României [art. 115 alin. (1) din Constituţia revizuită], Guvernul este abilitat ca de la data intrării în vigoare a prezentei legi, dar nu mai înainte de încheierea primei sesiuni ordinare, şi până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de-a doua sesiune ordinară a anului 2001 să emită ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, după cum urmează: [...]

IV. Administraţia publică centrală şi locală: [...]

9.Regimul juridic al contravenţiilor".

Aşadar, Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 a fost emisă cu respectarea prevederilor constituţionale ale art. 115 alin. (1) din Constituţie.

Potrivit art. 73 alin. (3) lit. k) şi l) din Constituţie, prin lege organică se reglementează "contenciosul administrativ" şi "organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi".

Regimul juridic al contravenţiilor şi, pe cale de consecinţă, procedura judiciară de soluţionare a plângerii contravenţionale nu intră în domeniul de reglementare al legii organice aşa cum este acesta prevăzut de art. 73 din Legea fundamentală.

Curtea reţine că legiuitorul constituant a înţeles să reglementeze domeniul contenciosului administrativ şi organizarea şi funcţionarea autorităţilor enumerate la art. 73 alin. (3) lit. l) prin lege organică, în timp ce, conform art. 126 alin. (2) din Constituţie, "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".

Art. 126 alin. (2) din Constituţie nu prevede competenţa instanţelor printre domeniile supuse reglementării prin lege organică şi, ca atare, este neîntemeiată susţinerea că a fost încălcat art. 115 alin. (1) din Constituţie, care exclude posibilitatea Guvernului de a reglementa prin ordonanţă, în baza unei legi de abilitare, în domeniul legilor organice.

Capitolul IV - "Căile de atac" - din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, din care face parte textul de lege criticat, conţine reglementări privind termenul de exercitare a căilor de atac, procedura prealabilă la organul din care face parte agentul constatator, instanţa competentă şi alte reguli de procedură, dispoziţiile de lege criticate fiind norme procedurale care ţin de opţiunea legiuitorului, exercitată în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.

De altfel, prin Decizia nr. 81 din 8 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 7 martie 2007, Curtea Constituţională a statuat că art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor "reprezintă o aplicare a principiului specialia generalibus derogant, în sensul competenţei atribuite de art. 126 alin. (2) din Constituţie legiuitorului, care poate institui, pentru situaţii deosebite, reguli speciale în ceea ce priveşte stabilirea competenţei instanţelor de judecată şi a procedurii de judecată". Or, în cauza de faţă este criticată o ordonanţă a Guvernului ce reglementează regimul juridic al contravenţiilor, procedura aplicabilă fiind una specială, derogatorie de la normele dreptului comun, şi nu procedura contenciosului administrativ. De altfel, domeniul contravenţional, spre deosebire de contenciosul administrativ, nu se regăseşte printre cele strict şi limitativ prevăzute de art. 73 alin. (3) din Constituţie, în privinţa cărora legiferarea are loc numai prin lege organică.

Soluţia adoptată şi considerentele deciziei citate sunt valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Milenium Expo 2000" - S.R.L., cu sediul ales în Bucureşti, în Dosarul nr. 21.741/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent şef,

Doina Suliman