Decizie nr. 955 din 6 iulie 2010

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (5) şi ale art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Făină Gagoş Dumitru în Dosarul nr. 3.590/2/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi de Societatea Comercială "Euromarket Services" -S.A. în Dosarul nr. 33.004/3/CA/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 29 iunie 2010, în prezenţa reprezentanţilor autorilor excepţiei şi a părţii Universitatea Naţională de Apărare "Carol I", precum şi a reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, din oficiu, a dispus conexarea Dosarului nr. 458D/2010 la Dosarul nr. 168D/2010, care a fost primul înregistrat, precum şi amânarea pronunţării pentru data de 6 iulie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 4 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3.590/2/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Excepţia a fost ridicată de recurentul-reclamant Făină Gagoş Dumitru într-o cauză având ca obiect anularea hotărârii Senatului Universităţii Naţionale de Apărare "Carol I" privind exmatricularea sa de la doctorat.

Prin Încheierea din 14 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 33.004/3/CA/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (5) şi ale art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Euromarket Services" - S.A. într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect o acţiune pentru suspendarea executării unui act administrativ.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii arată, în esenţă, că dispoziţiile privind instituirea obligativităţii unei proceduri prealabile anterior învestirii instanţei de contencios administrativ şi limitarea în timp a exerciţiului dreptului la acţiune vizând anularea unui act administrativ cu caracter individual, aşa cum sunt reglementate de dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (5) şi art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 (accesul liber la justiţie), art. 16 (egalitatea în drepturi - nediscriminarea), art. 51 (dreptul de petiţionare) şi art. 52 (dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică).

În ceea ce priveşte prevederile art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, referitoare la calcularea termenului de introducere a acţiunii în contencios administrativ, autorul excepţiei ce constituie obiectul Dosarului nr. 168D/2010 subliniază faptul că "aspectul nou supus atenţiei instanţei de contencios constituţional este cel al momentului impus pentru calcularea termenului imperativ de introducere a acţiunii în contencios administrativ, de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă".

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 168D/2010, apreciază că dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi ale art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 sunt constituţionale, invocând în susţinerea opiniei exprimate jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 458D/2010, apreciază că "dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2), precum şi art. 7 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004 nu limitează accesul liber la justiţie, Curtea Constituţională statuând constant că instituirea unei proceduri prealabile şi a unor termene de prescripţie sau decădere nu constituie o împiedicare a accesului la justiţie".

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (5) şi ale art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, care au următorul conţinut:

–Art. 7 alin. (1) şi (5): "(1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

....................................................

(5)În cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici sau al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, precum şi în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) şi la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă.";

–Art. 11 alin. (1) şi (2): "(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a)data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

b)data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii;

c)data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii;

d)data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;

e)data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.

(2)Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz."

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1) şi (2), art. 21, 51, 52, art. 53 alin. (1) şi (2), art. 73 alin. (3) lit. p), art. 124 şi art. 126 alin. (1) din Constituţie, republicată, cu referire la dispoziţiile art. 6 paragraful 1 şi art. 18 din Convenţia europeană a drepturilor omului, ale art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, ale art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ale art. 5.9 din Documentul Reuniunii de la Copenhaga din cadrul Dimensiunii Umane a O.S.C.E. 1990 şi ale art. 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că s-a mai pronunţat asupra prevederilor de lege criticate, prin raportare la aceleaşi texte constituţionale şi din perspectiva unor critici similare.

Cu privire la conformitatea dispoziţiilor art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care instituie procedura prealabilă obligatorie, Curtea a pronunţat mai multe decizii, dintre care pot fi amintite cu titlu exemplificativ Decizia nr. 687 din 12 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 25 iulie 2008, sau Decizia nr. 569 din 19 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 30 octombrie 2006, prin care a statuat în mod constant că "instituirea recursului prealabil sau graţios reprezintă o modalitate simplă, rapidă şi scutită de taxa de timbru, prin care persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică are posibilitatea de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului său legitim direct de la organul emitent. Se realizează astfel, pe de o parte, protecţia persoanei vătămate şi a administraţiei, iar, pe de altă parte, degrevarea instanţelor judecătoreşti de contencios administrativ de acele litigii care pot fi soluţionate pe cale administrativă, dându-se expresie principiului celerităţii". De asemenea, Curtea a reţinut că "nicio dispoziţie constituţională nu interzice ca prin lege să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicţional, cum este, de exemplu, procedura recursului administrativ graţios sau a celui ierarhic". În plus, s-a arătat că dreptul de acces liber la justiţie nu este un drept absolut, el putând fi supus anumitor condiţionări. Prin urmare, Curtea a statuat că "parcurgerea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter jurisdicţional nu îngrădeşte dreptul de acces liber la justiţie, atât timp cât decizia organului administrativ poate fi atacată în faţa unei instanţe judecătoreşti".

Cât priveşte problema termenelor reglementate de art. 11 din Legea nr. 554/2004, înăuntrul cărora persoana vătămată trebuie să exercite dreptul la acţiune în contencios administrativ, Curtea, prin Decizia nr. 1.161 din 17 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 20 octombrie 2009, a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a statuat că aceste dispoziţii "consacră excepţia de la aplicarea termenului de prescripţie stabilit la alin. (1) al aceluiaşi articol, în sensul că, pentru motive temeinice, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ individual poate fi introdusă şi peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz. Aceste prevederi se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia reglementată de ipoteza normei criticate, instanţa fiind cea care, în funcţie de temeinicia motivelor invocate, încuviinţează sau nu cererea introdusă şi peste termenul de 6 luni." De asemenea, prin Decizia nr. 123 din 16 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 22 martie 2006, Curtea a reţinut că "stabilirea unor condiţionări pentru introducerea acţiunilor în justiţie nu constituie o încălcare a dreptului la liber acces la justiţie şi la un proces echitabil", iar "legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege".

În lipsa unor elemente noi, de natură a modifica jurisprudenţa Curţii în materie, cele statuate în deciziile indicate, precum şi soluţiile pronunţate îşi menţin valabilitatea şi în acest dosar.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (5) şi ale art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Făină Gagoş Dumitru în Dosarul nr. 3.590/2/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi de Societatea Comercială "Euromarket Services" - S.A. în Dosarul nr. 33.004/3/CA/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi