Decizie nr. 1.046 din 11 decembrie 2012

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepţie ridicată de Titus Aurelian Blogu în Dosarul nr. 1.094/30/2012 al Tribunalului Timiş - Secţia I civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.148D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.149D/2012, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Trifon Nicolae Toma în Dosarul nr. 387/30/2012 al Tribunalului Timiş - Secţia I civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.149D/2012 la Dosarul nr. 1.148D/2012, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin încheierile din 10 mai 2012, pronunţate în dosarele nr. 1.094/30/2012 şi nr. 387/30/2012, Tribunalul Timiş - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepţie ridicată de Titus Aurelian Blogu şi Trifon Nicolae Toma în cauze civile ce au ca obiect asigurări sociale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate încalcă dreptul de proprietate, protejat de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Măsura suspendării plăţii indemnizaţiei, stabilită prin lege specială, aflată în plată la data introducerii Legii nr. 283/2011, nu se poate face decât prin încălcarea principiului neretroactivităţii legii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi a principiului drepturilor câştigate. În continuare, face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 830/2008.

Autorii excepţiei consideră, de asemenea, că măsurile de reducere a salariilor, pensiilor şi altor indemnizaţii nu pot fi luate invocându-se siguranţa naţională, astfel că dispoziţiile criticate contravin şi prevederilor art. 53 din Constituţie. Textul de lege criticat instituie o sancţiune colectivă a categoriei luptătorilor remarcaţi prin fapte deosebite în revoluţie, încălcându-se principiul solidarităţii şi egalităţii în drepturi, fără o justificare obiectivă, raţională şi temeinică. Diferenţierea de tratament juridic dintre luptătorii remarcaţi prin fapte deosebite şi luptătorii răniţi sau reţinuţi este nejustificată şi nerezonabilă, fiind contrară art. 16 din Constituţie.

Tribunalul Timiş - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere în niciun fel prevederilor constituţionale invocate. În acest sens invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.576/2011. Referitor la încălcarea dreptului cetăţenilor la un nivel de trai decent, arată că stabilirea acelui standard al nivelului de trai care poate fi considerat ca fiind decent trebuie apreciată de la caz la caz, în funcţie de o serie de factori conjuncturali.

Avocatul Poporului arată că legea criticată a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011. Prin urmare, având în vedere data publicării, faptul că în conţinutul actului normativ nu este prevăzută o dată ulterioară, precum şi faptul că dispoziţiile legale criticate stabilesc măsuri pentru anul 2012, apreciază că nu se aduce atingere principiului neretroactivităţii legii. Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile constituţionale ale art. 44 şi 53, arată că nici aceasta nu poate fi reţinută. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmitde judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Deşi instanţa de judecată a sesizat instanţa de contencios constituţional cu dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 283/2011, Curtea reţine că, în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. II - art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010. Aceste dispoziţii au fost introduse prin Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, şi au următorul conţinut: "În anul 2012, indemnizaţiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu se acordă."

Dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, la care face referire textul criticat, au următorul cuprins: "De o indemnizaţie lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, beneficiază şi persoanele care au obţinut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, numai dacă au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. De aceleaşi drepturi şi în aceleaşi condiţii beneficiază copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu sunt încadraţi în nicio formă de învăţământ ori nu realizează venituri din motive neimputabile lor."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorii excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 alin. (1) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 47 referitor la nivelul de trai şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra unor critici similare s-a pronunţat prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012.

Cu acel prilej, Curtea a reţinut, în ceea ce priveşte invocarea art. 16 din Constituţie, că acordarea diferitelor beneficii prevăzute de Legea nr. 341/2004 se face în funcţie de titlul deţinut potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din lege, titlu care are în vedere sacrificiul ori contribuţia persoanelor implicate în acest eveniment, făcându-se următoarea clasificare:

a)Erou Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989 - atribuit celor care s-au jertfit în lupta pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 sau au decedat în legătură cu aceasta;

b)Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989:

1.Luptător Rănit - atribuit celor care au fost răniţi în luptele pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 sau în legătură cu aceasta;

2.Luptător Reţinut - atribuit celor care au fost reţinuţi de forţele de represiune ca urmare a participării la acţiunile pentru victoria Revoluţiei;

3.Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite - atribuit celor care, în perioada 14-25 decembrie 1989, au mobilizat şi au condus grupuri sau mulţimi de oameni, au construit şi au menţinut baricade împotriva forţelor de represiune ale regimului totalitar comunist, au ocupat obiective de importanţă vitală pentru rezistenţa regimului totalitar şi le-au apărat până la data judecării dictatorului, în localităţile unde au luptat pentru victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989, precum şi celor care au avut acţiuni dovedite împotriva regimului şi însemnelor comunismului între 14-22 decembrie 1989;

c)Participant la Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 - calitate onorifică.

În analiza acestor prevederi de lege, reiese că fiecare titlu acordat are în vedere un nivel de implicare şi contribuţie diferit, precum şi consecinţe diferite suportate de participanţii la Revoluţia Română din 1989. Astfel, persoanele care se încadrează în una dintre aceste categorii ale legii se află într-o situaţie obiectiv diferită faţă de persoanele având un alt titlu potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 341/2004.

Persoanele vizate de art. 18 din Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar vizează doar una dintre categoriile de persoane enumerate de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, respectiv cele care au obţinut titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite cu prilejul Revoluţiei Române din Decembrie 1989, precum şi copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu erau încadraţi în nicio formă de învăţământ ori nu realizau venituri, din motive neimputabile lor. Curtea a statuat că aceste categorii de persoane se află într-o situaţie obiectiv diferită faţă de cea a celorlalte categorii de persoane beneficiare ale Legii nr. 341/2004, astfel că instituirea unui tratament juridic diferit nu poate primi semnificaţia încălcării principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor.

În ceea ce priveşte invocarea art. 47 din Constituţie, cu acelaşi prilej, Curtea a statuat că dispoziţiile legale criticate nu pot fi privite ca aducând atingere dreptului constituţional la un nivel de trai decent, ci mai degrabă ca instituind un set de măsuri de adaptare la condiţiile economico-sociale existente, în funcţie de care nivelul de trai nu poate fi evaluat ca având un standard mai ridicat.

Referitor la invocarea prevederilor art. 53 din Constituţie, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 18 din Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar stabilesc că, temporar, pentru anul 2012, nu se mai acordă indemnizaţiile prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004.

De aceste indemnizaţii, calculate prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea asigurărilor sociale de stat, beneficiau persoanele care au obţinut titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite cu prilejul Revoluţiei Române din Decembrie 1989, numai dacă acestea aveau un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. De asemenea, de această indemnizaţie beneficiau şi copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu erau încadraţi în nicio formă de învăţământ ori nu realizau venituri din motive neimputabile lor.

Aceste drepturi fac parte dintr-un ansamblu de măsuri pe care Legea nr. 341/2004 le-a instituit pentru cinstirea memoriei celor care şi-au jertfit viaţa şi în semn de gratitudine faţă de cei care au luptat pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989.

Deşi temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoştinţă pentru cei care, prin jertfa şi contribuţia proprie, au condus la căderea regimului comunist şi la instaurarea democraţiei, este incontestabil, acesta nu constituie totuşi, potrivit Constituţiei, o obligaţie de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel despre existenţa unui drept fundamental la obţinerea unor indemnizaţii în virtutea calităţii de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluţiei Române din Decembrie 1989.

În concluzie, din perspectiva celor arătate, Curtea a constatat că drepturile afectate de dispoziţiile art. 18 din Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar nu sunt drepturi fundamentale, astfel că prevederile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în privinţa acestora.

Distinct de cele reţinute în decizia precitată, în ceea ce priveşte critica întemeiată pe dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea constată că formula redacţională a textului legal dedus controlului nu oferă temei unei atare critici, întrucât nu conţine în sine nicio dispoziţie cu caracter retroactiv, textul urmând a-şi găsi aplicarea exclusiv de la data intrării în vigoare a legii modificatoare.

Textul de lege criticat afectează acordarea indemnizaţiilor prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 doar pentru viitor, şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora, nefiind, astfel, încălcate prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie. Celelalte condiţii privind acordarea acestora nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, dispoziţiile de lege criticate nu se răsfrâng asupra indemnizaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate potrivit căreia sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 44, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi primită, deoarece aşa cum a statuat în Decizia nr. 1.576/2011, menţionată mai sus, acordarea indemnizaţiei prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 nu constituie, potrivit Constituţiei, o obligaţie de reglementare a statului, astfel că nu se poate vorbi despre existenţa unui drept fundamental la obţinerea unor indemnizaţii în virtutea calităţii de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluţiei Române din Decembrie 1989. Acordarea indemnizaţiei prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 este supusă practic condiţiei ca statul să dispună de resursele financiare pentru a putea acorda şi alte drepturi pecuniare faţă de cele pe care Constituţia le nominalizează în mod expres.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II - art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepţie ridicată de Titus Aurelian Blogu în Dosarul nr. 1.094/30/2012 şi Trifon Nicolae Toma în Dosarul nr.387/30/2012 ale Tribunalului Timiş - Secţia I civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 decembrie 2012.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu