privind aprobarea Strategiei naţionale în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului 2008-2013 şi a Planului operaţional pentru implementarea Strategiei naţionale în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului 2008-2013
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Se aprobă Strategia naţională în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului 2008-2013, prevăzută în anexa nr. 1.
Se aprobă Planul operaţional pentru implementarea Strategiei naţionale în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului 2008-2013, prevăzut în anexa nr. 2.
Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 1.058/2005 privind aprobarea Planului naţional de acţiune pentru implementarea legislaţiei în domeniul protecţiei drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 856 din 22 septembrie 2005.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Ministrul muncii,
familiei şi egalităţii de şanse,
Paul Păcuraru
p. Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Drepturilor Copilului,
Gabriela Tonk
Ministrul culturii şi cultelor,
Adrian Iorgulescu
Ministrul sănătăţii publice,
Gheorghe Eugen Nicolăescu
Ministrul educaţiei,
cercetării şi tineretului,
Cristian Mihai Adomniţei
Ministrul internelor
şi reformei administrative,
Cristian David
Ministrul afacerilor externe,
Lazăr Comănescu
Ministrul economiei şi finanţelor,
Varujan Vosganian
Bucureşti, 13 august 2008.
Nr. 860.
STRATEGIA NAŢIONALĂ
în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului 2008-2013
Strategia naţională în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului, denumită în continuare strategie, se desfăşoară pe perioada 2008-2013, datorită necesităţii cuprinderii întregii problematici a drepturilor copilului în toate sectoarele care vizează copilul în societatea românească, fapt care nu s-a mai realizat până în prezent la o asemenea dimensiune. Pentru implementarea prezentei strategii s-au avut în vedere 3 etape, care se vor concretiza în tot atâtea planuri operaţionale pentru următoarele perioade de timp: 2008-2009, 2010-2011 şi 2012-2013. Planurile operaţionale 2009-2011 şi 2012-2013 vor fi elaborate după evaluarea celui precedent şi vor fi aprobate prin hotărâre de guvern.
Prin derularea sa în perioada 2008-2013, se realizează armonizarea acţiunilor prevăzute în prezenta strategie şi în planurile operaţionale aferente cu Planul naţional de dezvoltare, care reprezintă un instrument de prioritizare a investiţiilor publice pentru dezvoltare şi prin care se realizează o programare a dezvoltării economice şi sociale a statului român, similar statelor membre ale Uniunii Europene pentru obiectivul 1 de intervenţie a fondurilor structurale. Totodată, se asigură armonizarea cu alte strategii şi planuri de acţiune care sunt prevăzute pentru aceeaşi perioadă, sunt complementare acestora şi sunt prevăzute în cap. VIII "Domeniile principale de interes şi direcţiile de acţiune".
Mobilizarea resurselor necesare, responsabilizarea factorilor relevanţi şi asigurarea unui parteneriat eficient în vederea protecţiei şi respectării drepturilor copilului, precum şi a îmbunătăţirii condiţiei copilului şi valorizării sale în societatea românească
Prezenta strategie are în vedere cei aproximativ 4,4 milioane de copii ai României şi se referă la implementarea drepturilor acestora, aşa cum sunt ele definite în Convenţia ONU şi în alte documente internaţionale ratificate de România, în toate domeniile de interes pentru copii: social, familial, educaţional, de sănătate etc. Totodată sunt vizaţi şi copiii cetăţeni români aflaţi în străinătate, precum şi copiii fără cetăţenie aflaţi pe teritoriul României, copiii refugiaţi şi copiii cetăţeni străini aflaţi pe teritoriul României, în situaţii de urgenţă.
În definirea şi implementarea prezentei strategii, Guvernul României reafirmă cu tărie interesul special şi prioritatea acordată copiilor prin continuarea reformei pe un palier superior, trecând de la accentul pe protecţia copilului aflat în dificultate la protecţia drepturilor tuturor copiilor. În lumina acestei preocupări constante, Guvernul garantează dezvoltarea deplină şi armonioasă a fiecărui copil în spiritul valorilor culturale şi spirituale ale poporului român.
Prezenta strategie subliniază rolul primordial al părinţilor şi al familiei în creşterea, îngrijirea şi educarea copilului şi faptul că eforturile societăţii trebuie îndreptate în direcţia întăririi şi susţinerii familiei în asumarea responsabilităţilor faţă de copil. Totodată, se recunoaşte faptul că responsabilizarea familiei în spiritul noului pachet legislativ în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului nu se poate realiza fără o abordare sistemică a problemelor cu care se confruntă copiii şi familiile acestora. Astfel, resursele pentru depăşirea unor situaţii dificile trebuie căutate pe rând în familia extinsă, reţeaua socială a familiei (de exemplu: prieteni, vecini, persoane apropiate), profesioniştii care intervin la un moment dat în viaţa copilului (de exemplu: medic de familie, educator, preot), comunitatea, prin intervenţia structurilor consultative, autorităţilor locale şi serviciilor sociale primare, de prevenire şi, în ultimă instanţă, în intervenţia specializată.
Prin implementarea prezentei strategii se va asigura creşterea calităţii vieţii copilului în România, urmărindu-se ca toate serviciile pentru copil, din oricare dintre domeniile de interes pentru acesta, să respecte standarde minime naţionale prevăzute prin reglementări legale, care să fie verificate în mod periodic într-un sistem competent, coerent şi unitar.
Prezenta strategie propune soluţii concrete pentru problemele existente, pornind de la identificarea resurselor necesare - materiale, umane, financiare - şi ajungând la monitorizarea utilizării acestora. Pe de altă parte, se subliniază importanţa tuturor instituţiilor care, prin activitatea lor, au legătură cu copiii şi care trebuie să conştientizeze faptul că sunt deopotrivă responsabile pentru protejarea intereselor şi a drepturilor copiilor. Responsabilitatea implementării drepturilor copilului nu se poate limita la o singură instituţie, ci fiecare dintre acestea trebuie să considere copilul o prioritate în orice demers pe care îl efectuează.
Prezenta strategie asigură un cadru coerent pentru intervenţia instituţiilor responsabile şi promovează colaborarea între aceste instituţii, organizaţii neguvernamentale, profesionişti şi beneficiari, realizarea unor parteneriate reale, viabile şi eficiente.
Premisele reformei în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului
România a ratificat încă din anul 1990 Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, dar, până la adoptarea pachetului legislativ în anul 2004, nu a existat cadrul legal comprehensiv şi nici mecanismele concrete de verificare a implementării acesteia şi monitorizare a drepturilor copilului. Totodată, nu s-a nominalizat clar o instituţie centrală care să deţină un mandat puternic în acest scop, reforma concentrându-se pe un singur drept, respectiv protecţia specială. Referitor la acest ultim aspect, rapoartele Comisiei Europene au arătat că "România a înregistrat progrese semnificative în domeniul protecţiei copilului" în ultimii ani şi de aceea prezenta strategie propune şi continuarea reformei protecţiei speciale, punând accent pe diversificarea şi creşterea calităţii serviciilor de prevenire şi a celor de protecţie a copilului separat de părinţi.
Avându-se în vedere că drepturile copilului au rămas în fapt într-un con de umbră şi luându-se în considerare cu maximă responsabilitate recomandările Naţiunilor Unite pentru realizarea unei monitorizări a drepturilor copilului prin întărirea capacităţii Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului în acest sens, s-a considerat că este momentul oportun pentru începerea unei reforme reale în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului. În fapt, este prima strategie care se adresează tuturor drepturilor copilului.
De altfel, şi în cazul dreptului la protecţie specială, până în anul 1997, găsirea soluţiilor potrivite pentru problemele copiilor "abandonaţi în instituţii", moştenite de România de la guvernarea anterioară anului 1990, a fost lentă din cauza multiplelor lacune ale societăţii în ansamblul ei, aflată în perioada de tranziţie: centralismul, legislaţie neadecvată în raport cu nevoile reale ale copilului şi familiei, lipsa personalului cu pregătire în domeniul asistenţei sociale, lipsa serviciilor sociale, practicile greşite de exercitare a autorităţii adultului faţă de copil, insuficienţa informaţiilor privind efectul separării timpurii a copilului de familia sa etc.
De la crearea sistemului de protecţie a copilului, în perioada 1997-2004, s-au produs schimbări semnificative ale condiţiilor oferite de instituţii, respectiv s-au restructurat centrele de plasament organizate după principii învechite, s-a închis marea majoritate a instituţiilor mai mari de 150 de locuri (196 de instituţii), s-au dezvoltat servicii noi, de tip familial, s-au format profesionişti în meseriile proprii îngrijirii copilului, s-au adoptat standarde minime obligatorii pentru cea mai mare parte a serviciilor existente etc.
Campaniile naţionale şi locale privind situaţia copilului instituţionalizat au avut rezultate pozitive atât în ceea ce priveşte sensibilizarea populaţiei, cât şi conştientizarea ei că toţi copiii au nevoie de protecţia adulţilor pentru a-şi exercită drepturile şi libertăţile lor civile.
Un rol important în ameliorarea sistemului din România l-au avut şi îl au organizaţiile neguvernamentale, care au creat, pilotat şi transferat servicii către autorităţile administraţiei publice locale, alături de importul de expertiză (know-how), programe de profesionalizare a resurselor umane, implicare a comunităţii etc. Totodată, au contribuit la cristalizarea sistemului de protecţie a copilului, prin structuri înfiinţate prin proiecte-pilot, care, ulterior, au devenit direcţiile pentru protecţia copilului. De la înfiinţarea sistemului, organizaţiile neguvernamentale şi-au perfecţionat metodele de dialog cu autorităţile centrale şi locale, precum şi metodologiile de implementare, în parteneriat, a strategiilor în domeniu.
La sfârşitul acestei perioade s-a constatat că oferta de servicii primare, la nivel comunitar, este practic inexistentă (conform legii, acestea trebuiau să se dezvolte în cadrul sistemului de asistenţă socială), reţeaua de servicii specializate este încă insuficientă, iar capacitatea instituţiilor responsabile este redusă în ceea ce priveşte intervenţia în situaţia încălcării drepturilor copilului.
Anul 2004 este caracterizat de o schimbare radicală de atitudine, reflectată în intensificarea cooperării dintre sectoare şi a coordonării eforturilor în ameliorarea situaţiei copilului în România, şi semnifică o maturizare a societăţii româneşti, în ansamblul ei, la acest fapt contribuind din plin şi considerarea problematicii copiilor ca fiind de interes naţional, în a cărei rezolvare trebuie implicate toate persoanele fizice sau juridice care au într-adevăr ceva de spus, dar mai ales de făcut. Familia rămâne structura aptă şi responsabilă să servească cel mai bine la creşterea şi educarea copilului şi la transmiterea valorilor tradiţionale şi culturale. Atitudinea flexibilă, mobilitatea şi disponibilitatea noilor structuri centrale şi locale de a adapta permanent programele la dinamica nevoilor societăţii româneşti explică progresele înregistrate în acest domeniu, odată cu elaborarea şi trecerea rapidă la aplicarea în practică a strategiilor guvernamentale.
Legislaţia actuală privind promovarea şi protecţia drepturilor copilului, care se aplică începând cu anul 2005, a valorificat experienţa etapelor de reformă anterioare şi aduce elemente noi care ne apropie de practicile ţărilor dezvoltate şi, totodată, răspunde unor fenomene care au căpătat amploare în ultimii ani: diverse forme de exploatare a copilului, cu precădere exploatarea prin muncă şi exploatarea sexuală în scop comercial, traficul de copii, migraţia ilegală, copiii refugiaţi etc. Astfel, se face trecerea de la un sistem axat pe protecţia copilului în dificultate la un sistem care vizează promovarea şi respectarea drepturilor tuturor copiilor.
Pachetul legislativ din domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului, adoptat de Parlamentul României în iunie 2004, cuprinde: Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, Legea nr. 274/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Oficiului Român pentru Adopţii, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 275/2004 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/2001 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie.
Printre actele juridice internaţionale care au stat la baza elaborării legislaţiei româneşti în domeniu, inclusiv a prezentei strategii, se numără, printre altele, următoarele:
● Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi protocoalele adiţionale la această convenţie, ratificată prin Legea nr. 30/1994;
● Carta socială europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată prin Legea nr. 74/1999;
● Convenţia cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată;
● Protocolul facultativ la Convenţia cu privire la drepturile copilului, referitor la vânzarea de copii, prostituţia copiilor şi pornografia infantilă, semnat la New York la 6 septembrie 2000, ratificată prin Legea nr. 470/2001;
● Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane, adoptată la 3 mai 2005, deschisă spre semnare şi semnată de România la Varşovia la 16 mai 2005, ratificată prin Legea nr. 300/2006;
● Convenţia europeană asupra cetăţeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997, ratificată prin Legea nr. 396/2002;
● Convenţia de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, ratificată prin Legea nr. 100/1992;
● Convenţia europeană asupra recunoaşterii şi executării hotărârilor în materie de încredinţare a copiilor şi de restabilire a încredinţării copiilor, adoptată la Luxembourg la 20 mai 1980, ratificată prin Legea nr. 216/2003;
● Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 182/1999 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor şi acţiunea imediată în vederea eliminării lor, adoptată la cea de-a 87-a sesiune a Conferinţei Generale a Organizaţiei Internaţionale a Muncii la Geneva la 17 iunie 1999, ratificată prin Legea nr. 203/2000;
● Memorandumul de înţelegere dintre Guvernul României şi Organizaţia Internaţională a Muncii privind eliminarea muncii copilului, semnat la Geneva la 18 iunie 2002, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.156/2002;
● Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 105/1957 privind abolirea muncii forţate, ratificată prin Legea nr. 140/1998;
● Convenţii ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii, ratificate prin Decretul nr. 83/1975;
● Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, precum şi Protocolul împotriva traficului ilegal de migranţi pe calea terestră, a aerului şi pe mare, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, adoptate la New York la 15 noiembrie 2000, ratificată prin Legea nr. 565/2002;
● Recomandarea nr. 19/2006 a Consiliului de Miniştri al Consiliului Europei către statele membre, referitoare la politicile care vizează susţinerea parentalităţii pozitive;
● Recomandarea nr. 5/2005 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind drepturile copiilor instituţionalizaţi;
● Recomandarea nr. 1.286/1996 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind o strategie europeană pentru copii;
● Rezoluţia nr. 97/1996 a Consiliului Europei şi a reprezentanţilor guvernelor ţărilor membre în cadrul Consiliului privind Egalizarea Şanselor pentru Persoanele cu Handicap;
● Regulile standard ale ONU privind egalizarea şanselor pentru persoanele cu handicap, adoptate cu ocazia celei de a 48-a sesiuni din 20 decembrie 1993 (Rezoluţia 48/96).
Prezenta strategie cuprinde obiectivele prioritare care garantează ameliorarea situaţiei copiilor din sistemul de protecţie specială, accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare, tratamentul corect şi echitabil al tuturor copiilor în societatea noastră, în exercitarea drepturilor de către copii.
Punctul de noutate al prezentei strategii este promovarea abordării participative şi multisectoriale a problematicii copilului în România, facilitând respectarea interesului superior al copilului în toate domeniile.
Situaţia prezentă
Conform ultimelor date statistice, la 1 iulie 2005 în România erau 4.403.545 copii cu vârste cuprinse între 0-18 ani (sursa: Anuarul Statistic 2006), dintre care 51,21% băieţi şi 48,79% fete.
Informaţiile şi datele statistice care vor fi menţionate în continuare sunt furnizate de diferitele instituţii centrale, în funcţie de modalităţile proprii de monitorizare, motiv pentru care nu a putut fi ales un moment unic de raportare şi ocazie, totodată, cu care s-a constatat, că nu există corelare între acestea. Mai mult, nu există nici corelare cu prevederile Convenţiei ONU cu privire drepturile copilului.
Singurele ocazii în care autoritatea centrală din domeniul protecţiei copilului a centralizat informaţiile existente la nivel naţional privind toate drepturile copilului au fost cele două rapoarte de ţară referitoare la implementarea Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului, conform prevederilor art. 44: primul în anul 1993 şi al doilea în anul 1999.
În lipsa unei autorităţi care să monitorizeze drepturile copilului, datele din celelalte domenii, cu excepţia protecţiei speciale a copilului, aşa cum sunt ele solicitate de Organizaţia Naţiunilor Unite în primul rând, dar şi pentru fundamentarea politicilor în acest domeniu, nu sunt sintetizate şi nu sunt disponibile în mod periodic. Mai mult, lipsa unui mecanism unitar şi coerent de monitorizare, inclusiv utilizarea unui limbaj şi a unor concepte care nu au acelaşi înţeles pentru toţi interlocutorii implicaţi în monitorizarea drepturilor copilului, conduc la existenţa unor informaţii contradictorii.
Prezenta strategie promovează reglementarea acestui aspect, inclusiv schimbarea unora dintre procedurile actuale care nu sunt în acord cu convenţia mai sus menţionată. De exemplu, utilizarea de către Institutul Naţional de Statistică a grupelor de vârstă relevante pentru analiza unor drepturi ale acestora: se utilizează grupa de vârstă 15-19 ani, ignorându-se faptul că vârsta până la care o persoană este considerată copil în Convenţie, precum şi vârsta legală a majoratului în România este cea de 18 ani.
Mai jos sunt redate câteva dintre informaţiile puse la dispoziţie de către instituţiile responsabile pe diferite arii în care se implementează drepturi ale copilului:
a)Dreptul copiilor la educaţie este garantat de Constituţia României. Accesul la învăţământul primar şi gimnazial este prevăzut de legea învăţământului şi este gratuit pentru toţi copiii din România. Cu toate că familiile sunt scutite de taxe şcolare pentru învăţământul obligatoriu, există însă o serie de cheltuieli obligatorii, legate de procesul de învăţământ, pe care nu toate familiile le pot acoperi, de exemplu: uniforme (pentru clasele I-IV sau la solicitarea unităţii de învăţământ), rechizite (inclusiv condiţionarea achiziţionării altor manuale alternative decât cele puse la dispoziţie de unitatea de învăţământ şi preţul mult prea mare al unora dintre acestea), transport etc. Totodată, există deficienţe în a susţine participarea elevilor din mediul rural la învăţământul secundar şi superior prin diferite programe sociale. Încă trebuie promovate o participare şcolară, la parametri normali, a copiilor din comunităţile de rromi şi oferirea unei educaţii de calitate.
Pentru copiii şcolari care au dificultăţi în exercitarea dreptului la educaţie, mai ales pentru cei din mediul rural, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului a dezvoltat programe naţionale pentru facilitarea accesului în şcoli, constând în asigurarea gratuităţii pentru transport şi oferirea de hrană şi rechizite. În anul 2004, au beneficiat de acest tip de suport 2.424.874 de copii, iar 380 de copii au fost sprijiniţi pentru continuarea educaţiei. Cu toate acestea, statisticile Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului arată că 31.284 de copii au abandonat şcoala în cursul anului 2004, iar 13.787 de copii din totalul populaţiei de vârstă şcolară nu au fost şcolarizaţi la împlinirea vârstei de 7 ani. Aceleaşi statistici arată că, în România, funcţionează un număr de 2.633 şcoli cu predare (şi) în limba minorităţilor naţionale: 1.963 în limba maghiară, 404 în limba rromani, 166 în limba germană, 35 în limba slovacă, 32 în limba sârbă, 10 în limba ucraineană, 8 în limba cehă, 7 în limba croată, 3 în limba turcă şi 1 în limba tătară.
Educaţia timpurie reprezintă un domeniu-cheie în ceea ce priveşte incluziunea socială şi dezvoltarea umană, contribuind semnificativ la reducerea ratei abandonului. Părinţii sunt principalii responsabili de educaţia timpurie a copilului, însă există încă o lipsă relativ acută de educare parentală a părinţilor şi derularea de programe de educare timpurie în sistemul formal.
b)Dreptul la sănătate este recunoscut de legislaţia în vigoare, toţi copiii până la vârsta de 18 ani având calitatea de asigurat fără plata contribuţiei în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate. Această calitate le conferă dreptul de a beneficia de asistenţă medicală profilactică şi curativă în condiţiile prevederilor actelor normative care reglementează materia asigurărilor sociale de sănătate. Conform datelor Ministerului Sănătăţii Publice (sursa fiind Casa Naţională de Asigurări de Sănătate), din anul 2004, circa 5 milioane de copii sunt înscrişi la medicul de familie, dintre care circa 40.000 provin din sistemul de protecţie a copilului. Discrepanţa dintre datele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi ale Institutului Naţional de Statistică provine, în principal, din utilizarea grupei de vârstă 15-19 ani. Totodată, Ministerul Sănătăţii Publice derulează un program naţional pentru asistenţa medicală comunitară, în vederea acoperirii zonelor în care lipsesc medicii de familie, dar şi pentru a reduce ponderea deceselor la domiciliu a copiilor din mediul rural (82,9% în mediul rural faţă de 17,1% în mediul urban, conform rezultatelor studiului UNICEF efectuat în anul 2002).
Ultimii ani au adus în atenţia opiniei publice problema procurării medicamentelor gratuite şi compensate, situaţie care afectează în egală măsură populaţia de copii şi cea de adulţi şi vârstnici, precum şi copiii aflaţi în evidenţa sistemului de protecţie. Totodată, continuă să existe probleme legate de procurarea protezelor şi ortezelor pentru copiii cu dizabilităţi, precum şi de plată unor operaţii complexe în ţară şi în străinătate.
c)Având în vedere că odihna şi socializarea reprezintă drepturi fundamentale ale copiilor, în cursul anului 2004 numărul de copii aflaţi în evidenţa sistemului de protecţie, care au fost beneficiari ai taberelor şcolare a fost 12.639, iar prin intermediul Agenţiei Naţionale a Taberelor au beneficiat 175 de copii. Din datele statistice furnizate de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului reiese faptul că, din totalul populaţiei şcolare de 3.056.549, numai 287.608 au frecventat activităţile palatelor şi cluburilor copiilor în anul 2004. În relaţie cu dreptul la odihnă se pune deseori şi problema încărcăturii programelor şcolare şi a temelor pentru acasă.
d)Dreptul copilului la protecţie împotriva violenţei, abuzului, neglijării şi exploatării, inclusiv abuz şi exploatare sexuală, exploatare economică şi forme grave de muncă a copilului, folosirea ilicită şi traficul de stupefiante şi substanţe psihotrope, răpirea, vânzarea şi traficul de copii (art. 19, 32, 33, 34, 35 şi 36 din Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la drepturilor copilului). Preocupările statelor pentru combaterea acestui fenomen au căpătat amploare în ultimii ani, iar în continuare sunt redate câteva dintre eforturile realizate în România:
● conform studiului naţional realizat de Institutul Naţional de Statistică în anul 2000, cu finanţare din partea Organizaţiei Internaţionale a Muncii, un număr de circa 40.000 de copii sunt exploataţi prin muncă (conform declaraţiilor adulţilor);
● în evidenţele Ministerului Internelor şi Reformei Administrative pe anul 2004 figurează un număr de 1.344 de copii care au fost victimele infracţiunilor la viaţa sexuală, iar 3.681 de copii au fost victime ale diferitelor tipuri de infracţiuni;
● în primele 6 luni ale anului 2005, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului a primit 660 de sesizări pentru repatrierea copiilor aflaţi pe teritoriul altor state, dintre care 352 de copii au fost deja repatriaţi;
● conform Legii nr. 272/2004, toate direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului trebuie să îşi înfiinţeze telefonul copilului pentru sesizarea cazurilor de abuz, neglijare şi exploatare a copilului. În anul 2001 erau deja înfiinţate 27 de astfel de linii telefonice, marea majoritate având numărul 983, şi doar 9 dintre ele având caracter permanent. Până în prezent s-au realizat 39 de linii telefonice create cu acest scop, dintre care 34 au caracter permanent. Numărul sesizărilor de abuz şi neglijare în perioada ianuarie-aprilie 2005 a fost de 1.766, din care s-au dispus măsuri de protecţie specială pentru 504 dintre acestea.
e)Dreptul la protecţie împotriva torturii şi tratamentelor crude, inumane sau degradante pentru copiii care săvârşesc fapte penale, precum şi dreptul la protecţie al copiilor privaţi de libertate. Referitor la copiii delincvenţi, în evidenţele Ministerului Internelor şi Reformei Administrative pe anul 2004 s-a înregistrat un număr de 1.318 copii care au comis infracţiuni la viaţa sexuală, 754 de copii care au săvârşit acte de tâlhărie şi 11.095 de copii care au săvârşit acte de furt. Conform evidenţelor Ministerului Justiţiei, în cadrul sistemului penitenciar existau 1.197 de copii, dintre care doar 352 se aflau în centre de reeducare şi penitenciare pentru minori şi tineri (acestea fiind în număr de 5 din totalul de 59 de unităţi din cadrul sistemului penitenciar). Totodată, un număr de 10.376 de copii au beneficiat de serviciile de probaţiune.
f)Reglementarea dreptului la identitate în legislaţia românească a presupus şi presupune în continuare intervenţia unor multipli factori şi modificarea unor acte normative din diferite domenii (actele de stare civilă, evidenţă, domiciliu, reşedinţă şi actele de identitate, protecţia şi promovarea drepturilor copilului); exemple de aspecte care trebuie să fie reglementate: stabilirea unei identităţi provizorii pentru copilul părăsit/găsit/fără identitate, monitorizarea copiilor fără identitate reveniţi în familie direct din unităţile sanitare. De altfel, în prezent nu este cunoscută amploarea problemei referitoare la copiii fără identitate, astfel încât să se poată lua măsurile necesare pentru respectarea acestui drept. Datele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului arată că circa 130 de copii părăsiţi în maternităţi şi secţii de pediatrie în prima jumătate a anului 2005 nu aveau identitate.
g)Dreptul copilului de a nu fi separat de părinţi decât în situaţiile în care separarea este în interesul superior al acestuia. Din populaţia totală de copii, aproximativ 2% erau beneficiari ai serviciilor sociale din cadrul sistemului de asistenţă socială şi protecţia copilului, la data de 31 decembrie 2006, după cum urmează: 18.140 de copii beneficiau de servicii de prevenire a separării de părinţi, 23.847 de copii beneficiau de protecţie specială în familia extinsă, 26.105 copii beneficiau de îngrijire în centre de plasament publice şi private şi 24.024 de copii beneficiau de protecţie specială în familii substitutive (asistenţi maternali, alte persoane/familii şi familii potenţial adoptatoare).
Analiza datelor statistice din protecţia copilului arată că, în perioada 2000-2006, numărul copiilor protejaţi în centrele de plasament publice a scăzut de la 53.335 la 21.198, iar numărul copiilor protejaţi la asistenţi maternali a crescut de la 5.157 la 19.809. În ceea ce priveşte serviciile de protecţie specială a copiilor separaţi de părinţi, la sfârşitul anului 2006, funcţionau 1.140 de centre de plasament publice şi 405 centre de plasament private. Centrele de plasament publice cuprindeau: 467 de apartamente, 361 de căsuţe de tip familial, 132 de instituţii modulate şi 180 de instituţii organizate clasic. Referitor la această ultimă categorie, 30 de instituţii aveau peste 100 de copii, dintre care 22 sunt foste internate ale şcolilor speciale, 6 protejează încă peste 150 de copii (instituţii aflate în judeţele Iaşi şi Vâlcea,) şi două dintre ele au peste 200 de copii - limita maximă înregistrată fiind 282 (instituţii aflate în judeţul Iaşi).
Închiderea instituţiilor de tip clasic şi sprijinirea copiilor pentru a fi menţinuţi în îngrijirea propriilor familii au fost susţinute de crearea, dezvoltarea şi diversificarea serviciilor alternative, un accent deosebit punându-se pe serviciile comunitare. Astfel, la sfârşitul anului 2006, funcţionau 578 de servicii alternative: 60 de centre maternale, 99 de centre de zi, 47 de servicii de asistenţă şi sprijin pentru tinerii care provin din centrele de plasament, 59 de centre de consiliere şi sprijin pentru părinţi, 43 de servicii de prevenire a abandonului în perioada preconceptivă şi servicii de monitorizare, asistenţă şi sprijin al femeii gravide predispuse la abandonul copilului, 38 de centre de pregătire şi sprijinire a reintegrării şi integrării copilului în familie, 90 de centre de îngrijire de zi şi recuperare a copilului cu handicap, 20 de servicii de orientare, supraveghere şi sprijinire a reintegrării sociale a copilului delincvent, 8 centre de asistenţă şi sprijin pentru readaptarea psihologică a copilului cu probleme psihosociale, 11 servicii pentru sprijinirea copilului în exercitarea drepturilor sale, inclusiv a dreptului la exprimarea liberă a opiniei, 35 de servicii pentru copiii străzii, 44 de centre de consiliere şi sprijin pentru copilul maltratat, abuzat, neglijat, inclusiv victimă a violenţei în familie, şi 24 de alte servicii.
La sfârşitul lunii decembrie 2006, se înregistra un număr de 6.492 de tineri cu vârsta de peste 18 ani protejaţi în centrele de plasament, în condiţiile legii, şi un număr de 15.417 de copii cu vârsta cuprinsă între 14-17 ani protejaţi în centrele de plasament. Noua lege permite ocrotirea tinerilor peste 18 ani în sistemul de protecţie specială, indiferent dacă îşi continuă studiile sau nu, pentru o perioadă de 2 ani. În cursul anului 2004, 384 de tineri provenind din centrele de plasament au beneficiat de consiliere gratuită din partea agenţiilor judeţene pentru ocuparea forţei de muncă, în vederea căutării unui loc de muncă. În consecinţă, adolescenţii şi tinerii din sistemul de protecţie specială, mai ales cei din serviciile rezidenţiale, constituie un grup care necesită în continuare o atenţie sporită, cu precădere în ceea ce priveşte dezvoltarea şi întărirea colaborării interinstituţionale pentru integrarea lor socioprofesională.
În cursul anului 2006, situaţia copiilor părăsiţi în unităţile sanitare, raportată de direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, se prezenta astfel: 2.216 copii au fost înregistraţi ca fiind părăsiţi în maternităţi şi secţii de pediatrie, dintre care, în acelaşi an, 591 au fost reintegraţi în familie, 1.051 au fost plasaţi în familii substitutive şi 117 au fost protejaţi în centre de plasament publice şi private. Potrivit datelor Ministerului Sănătăţii Publice la data de 1 noiembrie 2005, în conformitate cu prevederile Legii nr. 272/2004, în unităţile sanitare publice care aveau în structură secţii/compartimente de nou-născuţi şi/sau de pediatrie, erau angajaţi 60 de asistenţi sociali, iar în 225 de situaţii erau desemnate persoane cu atribuţii în domeniul social.
În prezent, datorită integrării politicilor de protecţie a copilului în cadrul politicilor familiale şi de asistenţă socială, situaţie reflectată în noua legislaţie şi în structurile administrative, planul de servicii/planul individualizat de protecţie prevede atât serviciile necesare copilului şi familiei sale, cât şi prestaţiile legale de care familia cu copii poate să beneficieze. Acestea din urmă constau, în principal, în alocaţia pentru copiii nou-născuţi, alocaţia de stat, alocaţia familială complementară, alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală, alocaţia de plasament al copilului din sistemul de protecţie specială, indemnizaţia de creştere a copilului sub 2 ani. Încă există copii care nu beneficiază de aceste drepturi deoarece părinţii lor nu le solicită pentru că nu le cunosc.
h)Dreptul copiilor cu handicap fizic şi mental de a beneficia de condiţii de viaţă normale şi decente care să le garanteze demnitatea, să le favorizeze autonomia şi să le faciliteze participarea activă la viaţa colectivităţii
În vederea asigurării premiselor exercitării acestui drept în condiţii optime, autorităţile competente au luat o serie de măsuri menite să pună în practică, de o manieră efectivă, legislaţia specifică în acest domeniu.
Astfel, la sfârşitul anului 2005, din totalul de 66.674 de copii încadraţi într-un grad de handicap aflaţi în evidenţa serviciilor de evaluare complexă din cadrul direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, 26.485 au beneficiat de asistenţi personali, 57.002 aveau elaborate planuri de servicii personalizate, 10.001 au beneficiat de servicii alternative (centre de zi, recuperare/reabilitare şi consiliere), 20.082 au frecventat o formă de învăţământ (dintre care 5.968 au fost integraţi în învăţământul de masă şi 1.709 au urmat învăţământ la domiciliu; numărul profesorilor de sprijin, conform statisticilor Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, fiind de 386), 6.809 au beneficiat de protecţie specială în centre de plasament publice şi private, 2.913 au beneficiat de îngrijire la asistenţi maternali. Datele Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului arată că 27.945 de copii au frecventat o formă de învăţământ special, dintre care 14.179 au fost integraţi în învăţământul de masă cu servicii de sprijin, 871 au urmat învăţământ la domiciliu, iar ceilalţi au beneficiat de un regim egal cu copiii din sistemul de învăţământ obişnuit. După cum se observă, până în prezent nu s-a realizat o corelare între datele din sistemul de protecţie cu cele din sistemul educaţional.
Pe primul trimestru al anului 2006, din numărul total de 3.383 de copii infectaţi HIV/bolnavi SIDA aflaţi în evidenţa serviciilor de evaluare complexă, 2.673 au fost îngrijiţi în propria familie, 57 au beneficiat de îngrijire la asistenţi maternali, 513 au beneficiat de protecţie specială în servicii rezidenţiale publice şi private, 1.657 au frecventat o formă de învăţământ - 342 în învăţământul special, dintre care 109 acordat în cadrul serviciilor rezidenţiale şi 1.315 în învăţământul de masă, dintre care 87 acordat în servicii rezidenţiale, 3.192 au beneficiat de tratament antiretroviral.
Conform datelor statistice ale Comisiei Naţionale de Luptă Anti-SIDA, în care cazurile sunt grupate pe copii (0-14 ani) şi adulţi (peste 14 ani), la 31 decembrie 2006:
● total cazuri bolnavi SIDA (cumulativ din anul de diagnostic 1985): 10.264 de cazuri, dintre care 7.384 de cazuri copii bolnavi SIDA, 2.880 de cazuri adulţi bolnavi SIDA, 183 de copii şi adulţi pierduţi din evidenţă, 3.766 de decese copii şi 1.022 de decese adulţi;
● total cazuri infectaţi HIV (cumulativ din anul de diagnostic 1985): 6.613 cazuri, dintre care 4.488 de cazuri copii, 2.125 de cazuri adulţi şi 384 de cazuri copii şi adulţi pierduţi din evidenţă infectaţi HIV.
Până în prezent nu s-a realizat o corelare între datele din sistemul de protecţie cu cele din sistemul de sănătate. Mai mult, contrar Convenţiei ONU, copiii cu vârsta peste 14 ani intră în raportările pentru adulţi.
În concluzie, prezenta strategie va acoperi un domeniu pentru care România s-a angajat în urmă cu 15 ani, dar nu s-a realizat complet până în prezent. Implementarea prezentei strategii, inclusiv întărirea capacităţii instituţionale a Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului - la recomandarea expresă a Organizaţiei Naţiunilor Unite - va conduce la cunoaşterea amplorii încălcării drepturilor copilului în societatea românească, monitorizarea respectării acestora şi măsuri concrete legislative şi administrative în vederea promovării şi respectării lor atât de către familie şi persoane fizice, cât şi de către instituţii şi autorităţi.
Constituită în baza prevederilor Legii nr. 275/2004 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/2001 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, denumită în continuare Autoritatea, este organizată şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi asigură respectarea, pe teritoriul României, a drepturilor copilului, prin intervenţia, în condiţiile legii, în procedurile administrative şi judiciare privind respectarea şi promovarea drepturilor copilului.
Conform prevederilor art. 100 din Legea nr. 272/2004, Autoritatea realizează monitorizarea respectării principiilor şi drepturilor stabilite de legea menţionată anterior şi de Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată, precum şi coordonarea şi controlul activităţii de protecţie şi promovare a drepturilor copilului.
În analiza celui de-al doilea raport periodic al României conform art. 44 din Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, Comitetul pentru Drepturile Copilului recomandă consolidarea Autorităţii, prin punerea la dispoziţie a resurselor umane şi materiale necesare, precum şi a unui mandat puternic care să asigure coordonarea efectivă a activităţilor destinate implementării Convenţiei. Pachetul legislativ intrat în vigoare la 1 ianuarie 2005 constituie baza legală în asigurarea acestui mandat.
Monitorizarea drepturilor copilului presupune două aspecte:
1.Monitorizarea implementării drepturilor copilului, aşa cum sunt ele prevăzute în Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, care se concretizează prin:
a)analiza situaţiei prin studii, investigaţii, cercetări, rapoarte periodice realizate de diverse organizaţii/instituţii pe această temă, precum şi prin colectarea sistematică a datelor dezagregate pentru toate domeniile acoperite de Convenţie care privesc toate persoanele sub 18 ani, cu accent deosebit în cazul celor care au nevoie de protecţie specială etc. Această analiză este necesară pentru obţinerea de informaţii cu privire la modul de cuprindere a drepturilor în legislaţia pentru copil şi în cea conexă drepturilor copilului, precum şi cu privire la modul de respectare a acestor prevederi;
b)formularea unei strategii naţionale coerente susţinute de derularea de programe interne şi internaţionale în vederea coordonării eforturilor de promovare şi protecţie a drepturilor copilului, respectiv prezenta strategie. Aceasta sprijină efectiv implementarea drepturilor copilului, inclusiv prin recomandări punctuale pentru autorităţile/instituţiile responsabile sau iniţiative legislative de modificare/completare a legislaţiei. Totodată, se are în vedere întărirea mecanismelor de implementare a legislaţiei relevante pentru Convenţie, luându-se în considerare nevoile de formare profesională, crearea de servicii pe baza unor standarde minime naţionale, mecanismele de monitorizare şi alocarea de resurse adecvate.
2.Monitorizarea şi controlul încălcării drepturilor copilului se concretizează în analiza tuturor petiţiilor, sesizărilor şi autosesizărilor (inclusiv din presa naţională şi locală), evaluarea/verificarea situaţiilor sesizate, aplicarea/propunerea de sancţiuni pentru persoanele fizice şi juridice, întocmirea unor rapoarte privind respectarea drepturilor copilului.
Extinderea şi sublinierea atribuţiilor privind monitorizarea drepturilor copilului de către Autoritate au fost un demers logic în evoluţia instituţiei centrale care, încă de la începuturile sale, din anul 1990, avea rolul de a monitoriza respectarea drepturilor copilului, deşi în fapt s-a focalizat preponderent pe protecţia copilului aflat în situaţie de risc sau în dificultate.
În consecinţă, prezenta strategie se bazează pe experienţa acumulată în evoluţia acestei instituţii şi din aplicarea strategiilor anterioare, pornind de la Comitetul pentru sprijinirea instituţiilor de ocrotire a copilului, înfiinţat în anul 1990 şi transformat ulterior, în anul 1993, în Comitetul Naţional pentru Protecţia Copilului. Activitatea Comitetului viza toţi copiii din România, coordonarea demersurilor realizate în favoarea copilului şi supravegherea modului de aplicare a Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului. Această ultimă atribuţie s-a regăsit şi la instituţiile care au succedat Comitetului, înfiinţate odată cu reforma din domeniul protecţiei copilului: Departamentul pentru Protecţia Copilului (1997), Agenţia Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului (1999) şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie (2001).
Conform Hotărârii Guvernului nr. 1.432/2004 privind atribuţiile, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, cu modificările şi completările ulterioare, Autoritatea îndeplineşte atribuţii în următoarele domenii principale:
a)protecţia şi promovarea drepturilor copilului;
b)prevenirea separării copilului de părinţi şi protecţia specială a copilului separat temporar sau definitiv de părinţi.
În implementarea efectivă a prezentei strategii, pe lângă activităţile care îi revin în mod direct, Autoritatea îndeplineşte două roluri: coordonare şi monitorizare:
–coordonează eforturile de implementare a prezentei strategii, fiind un adevărat catalizator al tuturor instituţiilor responsabile;
–monitorizează implementarea prezentei strategii.
La baza prezentei strategii stau următoarele principii:
1.Promovarea şi respectarea interesului superior al copilului. Acesta este principiul primordial şi de aceea el trebuie să stea la baza tuturor acţiunilor care îl privesc pe copil, înţeles ca persoană cu drepturi şi responsabilităţi, căruia i se acordă prioritatea cuvenită în toate aspectele vieţii sale de către părinţi, reprezentanţi legali, precum şi alte persoane fizice sau juridice cu care interacţionează. Prezenta strategie promovează activităţi care converg prioritar către respectarea tuturor drepturilor copilului, român sau străin, pe teritoriul României.
2.Universalitatea, nediscriminarea şi egalitatea de şanse. Prezenta strategie asigură respectarea şi promovarea drepturilor tuturor copiilor prevăzute în Convenţia cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată, fără nicio discriminare, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, de opiniile politice ori de alte opinii, naţionalitate, apartenenţa etnică sau de originea socială, de situaţia materială, de gradul şi tipul unei deficienţe, statutul la naştere ori de statutul dobândit, de orientarea sexuală, de dificultăţile de formare şi dezvoltare sau de alt gen ale copilului, ale părinţilor ori reprezentanţilor legali. Respectarea acestui principiu asigură tuturor copiilor oportunităţi şi drepturi egale.
3.Primordialitatea responsabilităţii părinţilor. Prin afirmarea/recunoaşterea acesteia se doreşte schimbarea accentului de pe responsabilitatea statului paternalist pe aceea a familiei, cu precădere a părinţilor, titulari de drepturi şi obligaţii faţă de copiii lor.
4.Abordarea sistemică, subsidiaritatea şi solidaritatea. Statul intervine atunci când resursele familiale şi comunitare nu au satisfăcut sau au satisfăcut insuficient nevoile copilului. În România, sistemul de protecţie a copilului funcţionează descentralizat la nivelul judeţelor, respectiv al sectoarelor municipiului Bucureşti. Prezenta strategie continuă întărirea capacităţii instituţionale atât a direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, aflate în subordinea consiliilor judeţene, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, cât şi a serviciilor publice de asistenţă socială de la nivelul municipiilor şi oraşelor şi a persoanelor cu atribuţii de asistenţă socială de la nivelul comunelor. Prezenta strategie asigură cadrul instituţional şi prefigurează instrumentele necesare întăririi coeziunii sociale şi mobilizării comunităţilor locale pentru crearea şi susţinerea serviciilor comunitare.
5.Intervenţia intersectorială şi interdisciplinară. Abordarea problematicii drepturilor copilului se realizează prin colaborarea şi coordonarea intervenţiilor tuturor factorilor responsabili, în contextul integrării acestei probleme în politicile sociale, familiale, educaţionale, de sănătate şi altele.
6.Promovarea parteneriatului. În toate tipurile de activităţi prezenta strategie promovează realizarea de parteneriate de o mare diversitate între instituţii, între instituţii şi profesionişti, între profesionişti, între profesionişti şi beneficiari etc. Acest fapt presupune participarea, cu drepturi şi obligaţii clar definite, în scopul permanent de a apăra drepturile copilului, a tuturor actorilor care acţionează direct sau indirect în acest domeniu.
7.Asigurarea transparenţei, participării şi consultării. Prezenta strategie este rezultatul unui larg proces de consultare, în mod transparent şi consecvent, cu toţi actorii sociali relevanţi, inclusiv cu membrii societăţii civile. Implementarea să se va realiza, de asemenea, în mod transparent, printr-o politică activă de informare şi participare a societăţii civile alături de instituţiile guvernamentale, în vederea realizării obiectivelor. Totodată, principiul transparenţei va fi prezent şi în procesul de utilizare a fondurilor.
8.Asigurarea stabilităţii, continuităţii şi complementarităţii. Copilul are nevoie de un mediu familial stabil, iar serviciile oferite pentru el şi familia sa trebuie gândite astfel încât să se asigure continuitate şi complementaritate, respectiv serviciile trebuie să fie disponibile în orice moment al vieţii lui şi în sprijinul autonomiei la vârsta adultă, precum şi să acopere diversitatea nevoilor sale specifice. Acelaşi lucru trebuie să fie valabil şi pentru copilul separat de părinţi, iar profesioniştii trebuie să aibă în vedere găsirea de soluţii cu caracter de permanenţă.
Aceasta este prima strategie care vizează toţi copiii României, aflaţi pe teritoriul României sau aflaţi în străinătate, precum şi copiii fără cetăţenie aflaţi pe teritoriul României, copiii refugiaţi şi copiii cetăţeni străini aflaţi pe teritoriul României, în situaţii de urgenţă.
Prin prezenta strategie se urmăreşte realizarea cât mai plenară a drepturilor copiilor şi conştientizarea primordialităţii acestora în toate acţiunile societăţii. De aceea, prezenta strategie doreşte să reglementeze aspecte care ţin de drepturile copiilor în general, dar şi de egalizarea şanselor pentru realizarea acestor drepturi pentru grupuri vulnerabile de copii şi tineri care necesită o atenţie sporită:
–Copiii aflaţi la risc de separare de părinţi. Din acest grup fac parte şi copiii din familii aflate în situaţie de criză (de exemplu: calamităţi naturale, lipsa unei locuinţe, pierderea veniturilor) pentru care modalitatea de intervenţie trebuie să fie rapidă. Pentru aceşti copii, planul de servicii va trebui să cuprindă şi măsuri imediate care, deocamdată, nu sunt expres prevăzute în lege, de natură să susţină familia până la punerea în drepturi şi ieşirea din situaţia care a generat criza.
–Copiii separaţi de părinţi. Pentru copiii aflaţi în plasament la o persoană sau familie, la asistent maternal sau într-un serviciu rezidenţial, planul individualizat de protecţie trebuie să aibă drept finalitate o soluţie cu caracter permanent: reintegrarea în familie, adopţia naţională sau integrarea socioprofesională.
Copii separaţi de părinţi sunt şi copiii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate. Pentru unii dintre aceştia situaţia separării de părinţi este cu atât mai gravă cu cât sunt lăsaţi în grija unor membri ai familiei extinse sau a unor cunoştinţe de familie, nenominalizate ca reprezentanţi legali ai copiilor, fapt care conduce la imposibilitatea, pentru aceşti copii, de a beneficia de drepturile care li se cuvin, potrivit legii, sau de intrarea lor, ca unică alternativă, în sistemul de protecţie specială.
–Copiii părăsiţi în unităţi sanitare. Pentru copiii nou-născuţi sănătoşi sau cu diferite dizabilităţi, dar şi pentru copiii de diferite vârste, părăsiţi în diferite unităţi sanitare, trebuie să se dispună plasamentul în regim de urgenţă în termen de 6 zile de la constatarea părăsirii acestuia, dacă starea de sănătate o permite.
–Tinerii beneficiari ai unei măsuri de protecţie. Tânărul care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu şi a beneficiat de o măsură de protecţie specială, dar care nu îşi continuă studiile şi nu are posibilitatea revenirii în propria familie, fiind confruntat cu riscul excluderii sociale, beneficiază, la cerere, pe o perioadă de până la 2 ani, de protecţie specială, în scopul facilitării integrării sale sociale.
–Copiii abuzaţi, neglijaţi sau supuşi exploatării. Abuzul, neglijarea şi exploatarea sunt forme de rele tratamente produse de către părinţi sau de orice altă persoană aflată în poziţie de răspundere, putere sau în relaţie de încredere cu copilul, care produc vătămare actuală sau potenţială asupra sănătăţii acestuia şi îi pun în pericol viaţa, dezvoltarea şi demnitatea. În această categorie sunt incluşi şi copiii traficaţi, exploataţi prin muncă, exploataţi sexual în scopuri comerciale, copiii expuşi migraţiei ilegale, copiii neacompaniaţi aflaţi pe teritoriul altor state, copiii repatriaţi, copiii refugiaţi.
Copiii străzii sunt incluşi, de asemenea, în această categorie. Din acest grup fac parte copiii care trăiesc şi/sau muncesc pe stradă, împreună sau nu cu familia lor, respectiv:
a)copiii străzii - cei care trăiesc permanent în stradă şi nu întreţin niciun fel de legături cu familia;
b)copii în stradă - cei care se află circumstanţial în stradă şi care păstrează legături ocazionale cu familia;
c)copii pe stradă - cei care se află permanent pe stradă trimişi de familie pentru a câştiga bani prin diverse munci, cerşit sau mici furturi;
d)familii cu copii în stradă.
–Copiii delincvenţi (copiii în conflict cu legea). Din acest grup fac parte atât copiii care au săvârşit o faptă penală, dar nu răspund penal, cât şi cei care răspund penal. Astfel, copiii care nu răspund penal sunt cei care nu au împlinit vârsta de 14 ani şi cei cu vârsta între 14 şi 16 ani, dacă se dovedeşte că au săvârşit fapta fără discernământ; copiii care răspund penal sunt cei care au vârsta între 14 şi 16 ani, dacă se dovedeşte că au săvârşit fapta cu discernământ, şi cei care au împlinit vârsta de 16 ani.
–Copiii cu dizabilităţi, infectaţi HIV/bolnavi SIDA şi cu boli cronice grave. Din acest grup fac parte copiii încadraţi într-un grad de handicap, copiii din învăţământul special şi cei integraţi în învăţământul de masă, copiii infectaţi HIV sau bolnavi SIDA, precum şi cei cu boli cronice grave (de exemplu, cancer). Abordarea acestui grup de copii se bazează pe Clasificarea internaţională a funcţionării, dizabilităţii şi sănătăţii, aprobată în anul 2001 de Organizaţia Mondială a Sănătăţii.
–Copiii cu tulburări de comportament. În contextul actual, acest grup de copii se află la risc de a fi separaţi de familie şi, uneori, de a fi integraţi în învăţământul special din cauza lipsei de servicii adecvate în toate cele 3 sisteme cu care aceştia interferează, respectiv sănătate, educaţie şi protecţia copilului. Prezenta strategie are în vedere şi ameliorarea în fapt a situaţiei reale a acestei categorii de copii.
–Copiii aparţinând minorităţilor etnice. Din cadrul acestui grup, se va acorda o atenţie sporită copiilor din comunitatea rromă.
Prezenta strategie se adresează şi părinţilor, atât în calitate de beneficiari direcţi ai serviciilor sociale, alături de copii, cât şi în vederea responsabilizării lor în creşterea, îngrijirea şi educarea propriilor copii. Totodată, prezenta strategie are în vedere profesioniştii care interacţionează cu copiii, precum şi comunitatea locală.
Prezenta strategie se aplică prin coordonarea eforturilor acelor instituţii responsabile şi persoanelor cu atribuţii în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului, rolul coordonării şi monitorizării revenindu-i Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului.
Un accent deosebit se pune pe colaborarea dintre instituţiile administraţiei publice centrale şi locale, cu respectarea deopotrivă a descentralizării şi subsidiarităţii. Totodată, se subliniază că instituţiile publice sunt responsabile în aplicarea prezentei strategii şi, în consecinţă, vor fi monitorizate şi vor răspunde în acest sens. Acest lucru nu exclude ci, dimpotrivă, presupune urmărirea consecventă a întăririi rolului primordial al părinţilor, precum şi stabilirea de parteneriate durabile cu reprezentanţii societăţii civile.
A. Autorităţile administraţiei publice locale - judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale - au obligaţia de a implica colectivitatea locală în procesul de identificare a nevoilor comunităţii şi de soluţionare la nivel local a problemelor sociale care privesc copiii.
La nivelul autorităţilor deliberative:
Consiliul local
Conform art. 36 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, consiliul local are iniţiativă şi hotărăşte în condiţiile legii în toate problemele de interes local, iar printre atribuţiile sale se numără: aprobă, în condiţiile legii, la propunerea primarului, înfiinţarea, organizarea şi statul de funcţii ale aparatului de specialitate al primarului, ale instituţiilor şi serviciilor publice de interes local, precum şi reorganizarea şi statul de funcţii ale regiilor autonome de interes local; aprobă strategiile privind dezvoltarea economică, socială şi de mediu a unităţii administrativ-teritoriale; hotărăşte darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică a comunei, oraşului sau municipiului, după caz, precum şi a serviciilor publice de interes local, în condiţiile legii; asigură, potrivit competenţelor sale şi în condiţiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind serviciile sociale pentru protecţia copilului, a persoanelor cu handicap, a persoanelor vârstnice, a familiei şi a altor persoane sau grupuri aflate în nevoie socială.
Serviciile publice de asistenţă socială
Serviciile publice de asistenţă socială sunt organizate la nivelul municipiilor şi oraşelor de către consiliile municipale şi orăşeneşti, în exercitarea atribuţiilor ce le revin potrivit prevederilor Legii nr. 47/2006 privind sistemul naţional de asistenţă socială. La nivelul consiliilor locale comunale, în raport cu problematica socială din unitatea administrativ-teritorială respectivă, funcţionează persoane cu atribuţii de asistenţă socială. Serviciile publice de asistenţă socială, precum şi persoanele cu atribuţii de asistenţă socială din aparatul propriu al consiliilor locale comunale iau măsuri şi desfăşoară activităţi de asistenţă socială în domeniul protecţiei copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum şi a oricăror persoane aflate în nevoie. Acestea au responsabilitatea creării, menţinerii şi dezvoltării serviciilor sociale cu caracter primar, în funcţie de nevoile sociale identificate, cu scopul prioritar de a menţine funcţionalitatea socială a persoanei, urmărind reinserţia în mediul propriu de viaţă, familial şi comunitar.
Comisia pentru protecţia copilului
Comisia pentru protecţia copilului funcţionează în subordinea consiliului judeţean şi, respectiv, a consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti, ca organ de specialitate al acestora, fără personalitate juridică. Aceasta desfăşoară o activitate decizională în materia protecţiei şi promovării drepturilor copilului. Preşedintele comisiei este secretarul general al judeţului, respectiv secretarul sectorului municipiului Bucureşti.
La nivelul autorităţilor executive:
Preşedintele consiliului judeţean
Potrivit prevederilor art. 102 din Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, preşedintele consiliului judeţean reprezintă judeţul în relaţiile cu celelalte autorităţi publice şi răspunde în faţa consiliului judeţean de buna funcţionare a administraţiei publice judeţene.
Potrivit prevederilor art. 104 alin. (6) lit. e) din Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, preşedintele consiliului judeţean coordonează şi controlează organismele prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică de interes judeţean, înfiinţate de consiliul judeţean şi subordonate acestuia.
De asemenea, potrivit art. 91 alin. 5 lit. d) din Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, consiliul judeţean acordă consultanţă în domeniile specifice, în condiţiile legii, unităţilor administrativ-teritoriale din judeţ, la cererea acestora.
Secretarul general al judeţului/al sectorului municipiului Bucureşti
Potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.437/2004 privind organizarea şi metodologia de funcţionare a comisiei pentru protecţia copilului, secretarul general al judeţului/al sectorului municipiului Bucureşti este preşedintele comisiei pentru protecţia copilului.
Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului
Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului este instituţie publică cu personalitate juridică, înfiinţată în subordinea consiliului judeţean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti. Rolul acestei instituţii este de a asigura la nivel judeţean, respectiv la nivelul sectorului municipiului Bucureşti, aplicarea politicilor şi strategiilor de asistenţă socială în domeniul protecţiei copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum şi a oricăror persoane aflate în nevoie şi are responsabilitatea dezvoltării şi diversificării serviciilor sociale specializate, în funcţie de nevoile sociale identificate, cu scopul prioritar de a menţine funcţionalitatea socială a persoanei, urmărind reinserţia în mediul propriu de viaţă, familial şi comunitar.
Primarul
În Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se prevede la art. 61 că primarul îndeplineşte o funcţie de autoritate publică şi asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a prevederilor Constituţiei, precum şi punerea în aplicare a legilor, a decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, a hotărârilor consiliului local; dispune măsurile necesare şi acordă sprijin pentru aplicarea ordinelor şi instrucţiunilor cu caracter normativ ale miniştrilor, ale celorlalţi conducători ai autorităţilor administraţiei publice centrale, ale prefectului, precum şi a hotărârilor consiliului judeţean, în condiţiile legii.
Primarul conduce serviciile publice locale şi, potrivit prevederilor art. 64 din Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, acesta îndeplineşte funcţia de ofiţer de stare civilă şi de autoritate tutelară şi asigură funcţionarea serviciilor publice locale de profil, coordonează realizarea serviciilor publice de interes local prestate prin intermediul aparatului de specialitate sau prin intermediul organismelor prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică de interes local, ia măsuri pentru prevenirea şi, după caz, gestionarea situaţiilor de urgenţă, ia măsuri pentru organizarea executării şi executarea în concret a activităţilor pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind serviciile sociale pentru protecţia copilului, a persoanelor cu handicap, a persoanelor vârstnice, a familiei şi a altor persoane sau grupuri aflate în nevoie socială.
Legea nr. 272/2004 şi Codul familiei, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, prevăd responsabilităţi sporite în sarcina primarului, acesta fiind obligat să asigure respectarea drepturilor fundamentale ale copilului din comunitatea în care este ales.
B. Instituţii ale administraţiei publice centrale de specialitate
Ministerul Internelor şi Reformei Administrative
Se recunoaşte rolul important al poliţiei în intervenţia în vederea prevenirii separării copilului de părinţi, cu precădere în situaţiile de abuz, neglijare şi exploatare, inclusiv cele de violenţă în familie îndreptată asupra copilului, prin supravegherea familiilor cu risc în acest sens şi sesizarea obligatorie a autorităţilor administraţiei publice locale prevăzute de lege pentru a interveni în aceste cazuri. Totodată, se recunoaşte rolul poliţiei în intervenţia, alături de ceilalţi parteneri relevanţi, în cadrul unor echipe multidisciplinare şi interinstituţionale, care vor trebui să fie formalizate.
Se pune accent pe colaborarea necondiţionată în stabilirea, cu celeritate, a identităţii copiilor care trebuie să revină în ţară prin repatriere sau readmisie, precum şi în cazul copiilor părăsiţi în unităţile sanitare ori fără acte de identitate.
Agenţia Naţională Antidrog
Având în vedere amploarea recent descoperită a fenomenului consumului de alcool, tutun şi droguri în rândul populaţiei de copii şi adolescenţi, se subliniază importanţa realizării unei sinergii a eforturilor de prevenire, în special pe partea de informare şi educare a publicului larg şi mai ales a grupurilor vulnerabile.
Ministerul Afacerilor Externe
Luând în considerare fenomenul complex al migraţiei ilegale, traficului de copii, prezenţei copiilor români neacompaniaţi pe teritoriul altor state, copiilor repatriaţi şi copiilor refugiaţi, se conturează clar rolul Ministerului Afacerilor Externe în protecţia drepturilor copilului, prin asumarea responsabilităţilor legate în primul rând de comunicarea cu autorităţile străine, dar şi de colaborarea cu autorităţile române în materie, cu precădere cu Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Ministerul Justiţiei şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului. Ministerul Afacerilor Externe poate contribui la sensibilizarea factorilor responsabili din ţările de destinaţie ale traficului de copii pentru o implicare mai solidă a autorităţilor respective, cu precădere în repatrierea copiilor.
Ministerul Culturii şi Cultelor
În activitatea sa, Ministerul Culturii şi Cultelor promovează libertatea de expresie şi de creaţie, şansele egale şi accesul liber la cultură, libertatea conştiinţei şi a credinţelor religioase. Pe baza acestor libertăţi şi drepturi fundamentale, Ministerul Culturii şi Cultelor poate promova multiculturalismul şi protejarea culturii minorităţilor, precum şi stimularea vieţii culturale în cadrul comunităţilor locale.
Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului
Educaţia pentru toţi copiii afirmată atât de Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, cât şi de legislaţia internă în materie de educaţie este unul dintre drepturile care vor fi urmărite să se dezvolte cât mai plenar pe parcursul prezentei strategii. Se au în vedere copiii cu dizabilităţi, HIV/SIDA şi boli cronice grave, precum şi copiii care au discontinuităţi în frecventarea învăţământului obligatoriu sau au abandonat şcoala din diverse motive. Totodată, sunt avuţi în vedere părinţii acestor copii, cadrele didactice care interacţionează cu aceştia, precum şi relaţia cu ceilalţi copii şi părinţii lor, relaţia cu celelalte servicii din comunitate şi autorităţile responsabile. În consecinţă, se va urmări realizarea unor şcoli incluzive, deschise pentru toţi copiii.
În strânsă relaţie cu educaţia pentru toţi copiii este şi realizarea unor programe constante în ceea ce priveşte promovarea drepturilor copilului în unităţile de învăţământ atât prin efortul direct al sistemului educaţional, cât şi cu sprijinul sistemului de asistenţă socială şi protecţia copilului şi al societăţii civile.
Formarea iniţială a profesioniştilor care interacţionează cu copilul este un aspect de interes major pentru prezenta strategie. Se va urmări ca toate categoriile de profesionişti - cu prioritate din domeniul asistenţei sociale şi protecţiei copilului, al educaţiei, sănătăţii, internelor şi justiţiei - să fie pregătiţi corespunzător, în acord şi în spirit cu noua legislaţie privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Totodată, se are în vedere armonizarea tuturor sistemelor existente de formare profesională (educaţional, de sănătate, formare profesională a adulţilor şi administraţie), iniţială şi continuă, care să răspundă cerinţelor actuale din domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului.
Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse
Prin departamentele şi instituţiile aflate în subordinea sa, Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse joacă un rol important în implementarea prezentei strategii. În continuare vor fi amintiţi principalii actori care vor interveni în acest sens:
–Direcţia Generală Incluziune şi Asistenţă Socială va continua demersurile necesare reformei instituţionale pentru realizarea unui cadru coerent care va contribui la implementarea prezentei strategii (de exemplu, crearea Observatorului Social), precum şi demersurile pentru armonizarea legislaţiei în materie prin valorificarea experienţei acumulate de instituţiile care au o reformă avansată (de exemplu, ANPDC) sau care au demarat o reformă amplă (de exemplu, ANPH şi ANPF) şi cu respectarea domeniilor specifice de activitate care au o dinamică aparte şi o necesitate de dezvoltare în acord cu normele internaţionale (ANPDC, ANPH, ANPF şi ANES). Totodată, va promova realizarea unor acte normative care să susţină complementaritatea şi continuumul de servicii, mai ales pentru tinerii care părăsesc sistemul de protecţie a copilului.
–Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap (ANPH) coordonează la nivel central activităţile de protecţie specială şi de promovare a drepturilor persoanelor cu handicap, elaborează politicile, strategiile şi standardele în domeniul promovării drepturilor persoanelor cu handicap, asigură urmărirea aplicării reglementărilor din domeniul propriu şi controlul activităţilor de protecţie specială a persoanelor cu handicap.
–Autoritatea Naţională pentru Protecţia Familiei (ANPF) va continua politica de dezvoltare a serviciilor necesare în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie, de promovare a colaborării nemijlocite cu autorităţile şi serviciile specializate pentru copiii victime ale abuzului, neglijării şi exploatării, precum şi armonizarea propriului cadru legislativ, cu precădere cu cel din domeniul asistenţei sociale şi protecţiei copilului şi cel al justiţiei, mai ales în ceea ce priveşte standardele de calitate pentru serviciile adresate victimelor violenţei în familie (adăposturi şi centre de recuperare) şi agresori (centre de consiliere).
–Autoritatea Naţională pentru Egalitatea de Şanse (ANES) va dezvolta politica din domeniu, luând în considerare, pentru problemele care privesc copiii din această perspectivă, experienţa şi recomandările ANPDC. Un exemplu este analiza legislaţiei în vigoare, inclusiv a Codului familiei, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, în vederea eliminării discriminării existente între băieţi şi fete cu privire la vârsta minimă de căsătorie, luând în considerare şi derogările de vârstă (cum ar fi în cazul unei sarcini) - aşa cum reiese şi din recomandările Comitetului pentru Drepturile Copilului (Recomandarea nr. 22).
–Autoritatea Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) împreună cu agenţiile din subordine va continua să îşi adapteze acţiunile în funcţie de cerinţele pieţei şi de nevoile tinerilor din familie şi ale celor care părăsesc sistemul de protecţie a copilului, va participa la realizarea unui cadru legislativ şi administrativ unitar şi coerent în ceea ce priveşte modul de abordare a unităţilor publice şi private din propriul sistem; totodată, va colabora cu ANPDC în vederea monitorizării eficiente a copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate, astfel încât să fie posibilă luarea măsurilor necesare pentru ca aceştia să poată menţine legătura şi să fie evitate consecinţele negative ale separării lor de părinţi.
–Inspecţia Muncii va continua şi va dezvolta demersurile în domeniul prevenirii şi combaterii exploatării prin muncă.
Ministerul Justiţiei
În aplicarea justiţiei pentru copii, Ministerul Justiţiei va avea în vedere, cu prioritate, crearea la nivelul întregului teritoriu de secţii/complete specializate pentru copil şi familie, analizarea posibilităţii de înfiinţare a tribunalelor specializate pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi realizarea unor dispoziţii procedurale speciale, simplificarea celor existente şi sporirea garanţiilor procesuale acordate copiilor, corespunzător standardelor româneşti şi europene în materia respectării drepturilor copilului. Totodată, se va conştientiza importanţa vitală a aplicării principiului celerităţii în luarea deciziilor, precum şi a lucrului în echipă cu celelalte instituţii prevăzute de lege, cu precădere cu direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, poliţia şi parchetul.
Ministerul Sănătăţii Publice
Dreptul la sănătate este consfinţit în Constituţia României tuturor cetăţenilor, iar prin Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului sunt legiferate drepturile şi obligaţiile pacientului. În ceea ce priveşte dreptul la sănătate, ca drept fundamental al omului, Ministerul Sănătăţii Publice pune un accent deosebit pe menţinerea stării de sănătate a populaţiei, sprijinirea sănătăţii familiilor, a copiilor, a categoriilor de populaţie defavorizate. În consens cu politica în domeniul sănătăţii a Uniunii Europene şi în acord cu documentele internaţionale ratificate sau la care România este parte, au fost iniţiate programe de acţiuni şi măsuri de reformă. În dezvoltarea reformei sistemului de sănătate un pas important a fost adoptarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare. Potrivit prevederilor capitolului privind sănătatea publică, Ministerul Sănătăţii Publice desfăşoară, prin programele naţionale de sănătate, activităţi în scopul prevenirii îmbolnăvirilor, promovării şi asigurării sănătăţii populaţiei, inclusiv a copiilor. Prin aceste programe se asigură, pornindu-se de la o bază nediscriminatorie, accesul la servicii de prevenire a îmbolnăvirilor şi de promovare a sănătăţii, la informarea şi educarea populaţiei pentru a lua decizii pentru propriul comportament şi păstrarea sănătăţii.
În noua structură organizatorică care ţine cont de procesul de descentralizare în domeniul sănătăţii, ca parte integrantă a procesului de reformă în sănătate prin adoptarea Legii nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul Sănătăţii Publice a demarat şi a extins sfera de activitate de la protecţia şi promovarea sănătăţii populaţiei şi crearea de strategii sanitare la implicarea nemijlocită în domeniul protecţiei copilului, familiei, printr-o abordare complexă corelată cu reforma întregului domeniu de protecţie socială.
Sistemul de îngrijiri medicale din România, care este aproape în totalitate public, oferă acces egal la îngrijiri medicale pentru fiecare persoană, indiferent de sex, vârstă şi domiciliu.
Se recunoaşte rolul esenţial al Ministerului Sănătăţii Publice în promovarea dreptului la sănătate al tuturor copiilor şi, în acest sens, se va urmări integrarea serviciilor medicale din cadrul sistemului asistenţei sociale şi protecţiei copilului, prin coordonare metodologică, în cadrul sistemului de sănătate pentru a elimina dublarea eforturilor şi paralelismele. Colaborarea cu Ministerul Sănătăţii Publice este foarte importantă pentru cunoaşterea şi de către personalul medical a schimbărilor apărute în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului, prin armonizarea legislaţiei în domeniu, promovarea drepturilor copilului în rândul personalului medicosanitar şi, nu în ultimul rând, prin conştientizarea colaborării cu autorităţile administraţiei publice locale, mai ales în ceea ce priveşte sesizarea obligatorie a cazurilor prevăzute de lege (copiii părăsiţi în unităţile sanitare şi cazurile de abuz, neglijare şi exploatare).
Un accent deosebit se va pune pe dezvoltarea serviciilor comunitare destinate recuperării/reabilitării copilului cu dizabilităţi, în conformitate cu nevoile şi resursele locale.
Educaţia permanentă şi formarea continuă a profesioniştilor din domeniul sănătăţii este un alt aspect de interes pentru prezenta strategie, astfel încât aceştia să ajungă să fie în permanenţă la curent cu reforma din domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului.
Secretariatul General al Guvernului
O serie de autorităţi care au responsabilităţi în domeniile principale de interes ale prezentei strategii se află în subordinea primului-ministru sau a Guvernului, după caz. Dintre acestea le amintim pe următoarele:
–Departamentul pentru Relaţii Interetnice. Luându-se în considerare misiunea acestui departament, care funcţionează în subordinea primului-ministru, de a promova diversitatea etnică din România, precum şi de a combate rasismul şi xenofobia, se vor avea în vedere programe comune în scopul păstrării şi promovării identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase a copiilor aparţinând minorităţilor naţionale. Prin aceasta, prezenta strategie reafirmă poziţia Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului de a avea în grijă toţi copiii României.
–Agenţia Naţională pentru Romi (instituţie care funcţionează în subordinea Guvernului). Prezenta strategie este prima care recunoaşte drept grup-ţintă copiii aparţinând minorităţilor naţionale, cu sublinierea expresă a categoriei aparţinând comunităţii rome. În consecinţă, se pune accent pe includerea socială, ca deziderat pentru toţi copiii, şi luarea unor măsuri specifice pentru creşterea accesului la serviciile medicale şi educaţionale ale copiilor romi, luându-se în considerare particularităţile specifice ale acestora.
–Oficiul Român pentru Adopţii. Având în vedere accentul pus pe adopţia naţională, prezenta strategie subliniază necesitatea dezvoltării serviciilor de adopţie şi postadopţie, conform standardelor minime obligatorii aprobate, precum şi realizarea, de către Oficiul Român pentru Adopţii, de metodologii specifice şi proceduri de lucru care să vină în sprijinul profesioniştilor şi să promoveze adopţia pe plan intern. În ceea ce priveşte adopţia internaţională, Oficiul Român pentru Adopţii, instituţie care funcţionează în subordinea Guvernului, coordonează şi supraveghează procedurile derulate pe parcursul întregului proces şi realizează cooperarea internaţională în domeniu. Astfel, în vederea îndeplinirii obligaţiilor asumate de statul român în materia adopţiei prin convenţiile şi tratatele internaţionale la care România este parte, Oficiul Român pentru Adopţii colaborează cu toate instituţiile implicate în domeniu.
Autoritatea Naţională pentru Tineret. În spiritul dreptului la timp liber şi recreere, se subliniază aplicarea standardelor minime obligatorii aprobate în ceea ce priveşte organizarea taberelor, a activităţilor sportive şi de socializare a tuturor adolescenţilor/tinerilor din familie, inclusiv a celor aflaţi în evidenţa sistemului de protecţie a copilului, precum şi a politicilor pentru tineret, combaterea marginalizării sociale, organizarea de proiecte interculturale şi de dezvoltare a aptitudinilor tinerilor.
Avocatul Poporului este instituţia care are drept scop apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor în raporturile acestora cu autorităţile administraţiei publice şi al cărei mandat cuprinde ca domeniu distinct de activitate pe acela de soluţionare a cererilor privind încălcări ale drepturilor copilului, familiei, tinerilor, persoanelor cu handicap. Şapte birouri teritoriale sunt funcţionale: Alba Iulia, Bacău, Braşov, Constanţa, Târgu Mureş şi Suceava. Principalele probleme sesizate în prima parte a anului 2005 s-au referit la insuficienţa resurselor materiale necesare creşterii copiilor, refuzul centrelor de plasament pentru continuarea protecţiei pentru tinerii înscrişi la studii postuniversitare, schimbarea plasamentului copiilor de la un asistent maternal la altul, rele tratamente aplicate copiilor în unele centre de plasament, discriminarea copiilor proveniţi din centrele de plasament în raport cu cei din familie, lipsa unei proceduri judiciare speciale care să permită judecarea cu celeritate a speţelor cu privire la copii. Prezenta strategie precizează locul Avocatului Poporului în relaţie cu atribuţiile de monitorizare a drepturilor copilului de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului.
Consiliul Naţional al Audiovizualului
În calitate de garant al interesului public în domeniul comunicării audiovizuale, Consiliul Naţional al Audiovizualului are obligaţia să asigure protejarea demnităţii umane şi a copiilor prin exercitarea dreptului de control asupra conţinutului programelor. Având în vedere persistenţa situaţiilor de încălcare a drepturilor copilului în cadrul unor programe audiovizuale, prezenta strategie va asigura legătura permanentă dintre Consiliul Naţional al Audiovizualului şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului în vederea monitorizării drepturilor copilului şi luării măsurilor adecvate în cazul încălcării lor, precum şi realizarea unor activităţi specifice Consiliului în acest domeniu.
Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării
Prin intermediul acestei instituţii se realizează principalele acţiuni de prevenire şi sancţionare a tuturor formelor de discriminare privind exercitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale copiilor şi adulţilor. Pornind de la principiul nediscriminării, prezenta strategie îi conferă Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării un rol-cheie atât pentru realizarea unor activităţi specifice din domeniul său, cât şi pentru concretizarea parteneriatului cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului în vederea monitorizării drepturilor copilului.
Consiliul Naţional pentru Formarea Profesională a Adulţilor
Această autoritate autonomă, care este organizată şi funcţionează în sistem tripartit, va contribui la definirea ariei ocupaţionale şi la dezvoltarea sistemului de formare profesională continuă din domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului, prin aportul tuturor factorilor interesaţi, inclusiv al partenerilor sociali, prin intermediul comitetului sectorial din domeniul "Sănătate, igienă, asistenţă socială".
Pentru modernizarea şi susţinerea reformei sistemului de protecţie şi promovare a drepturilor copilului, o cerinţă importantă este aceea a implicării unui număr cât mai mare de parteneri la nivel naţional, regional, judeţean şi local, care să împărtăşească aceleaşi principii şi valori în activităţile desfăşurate pentru bunăstarea copilului.
Principalii parteneri în implementarea prezentei strategii sunt reprezentanţii societăţii civile, prin intermediul organizaţiilor neguvernamentale, universităţi şi alte instituţii de învăţământ, institute de cercetare etc. Se urmăreşte realizarea unui dialog pe bază permanentă cu federaţiile din domeniul asistenţei sociale şi protecţiei copilului, care s-au dovedit un interlocutor serios şi eficient pentru consultarea organizaţiilor neguvernamentale şi primirea de sesizări şi recomandări din partea acestora, însumând opinii similare sau convergente şi reprezentând o "voce" puternică în domeniu.
Prezenta strategie subliniază necesitatea contractării serviciilor sociale de către organizaţiile neguvernamentale şi propune soluţii concrete pentru realizarea acestui deziderat. S-a constatat, în mod obiectiv, că gestionarea serviciilor sociale de către direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului este o activitate dificilă şi anevoioasă, acest fapt datorându-se mai multor factori: organigramă mare (de ordinul sutelor), lipsa specialiştilor (sunt situaţii în care specialiştii sunt înlocuiţi de funcţionari publici, lucru inacceptabil în interacţiunea directă cu copiii şi cu clienţii, în general, sau specializarea şi promovarea pregătirii continue a personalului este ţinută pe ultimul loc), posibilităţi reduse de menţinere sau atingere a standardelor minime obligatorii. Ultimii doi factori sunt valabili şi pentru situaţia serviciilor publice de asistenţă socială.
În strânsă legătură cu contractarea serviciilor sociale, se urmăresc întărirea statutului de utilitate publică acordat ONG-urilor şi clarificarea aspectelor care ţin de drepturile conferite de acest statut, inclusiv cele referitoare la contractarea de servicii. Unii dintre partenerii importanţi din domeniul protecţiei copilului sunt Biserica Ortodoxă Română şi cultele religioase recunoscute de lege, ale căror vocaţie socială şi eficacitate în acţiune le sunt recunoscute, dar, până în prezent, nu există un cadru instituţional în baza căruia să se perfecteze această colaborare la nivel naţional. Serviciile sociale oferite de Biserică devin tot mai adaptate la caracteristicile şi nevoile specifice fiecărei categorii de persoane, în funcţie de mediul de provenienţă a acestora: instituţii de protecţie, aşezăminte sociale bisericeşti sau propriul domiciliu. Prezenta strategie urmăreşte instituţionalizarea colaborării cu Biserica, inclusiv pentru promovarea drepturilor copilului.
Un rol care trebuie să capete consistenţă aparţine sindicatelor şi patronatelor, mai ales în ceea ce priveşte integrarea socioprofesională a tinerilor, precum şi prevenirea şi combaterea exploatării prin muncă.
Rolul organismelor internaţionale (Comisia Europeană, UNICEF şi alte agenţii ale Naţiunilor Unite, USAID, Biroul Internaţional al Muncii, Banca Mondială, Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei etc.) şi al reprezentanţilor altor state, prin intermediul ambasadelor (de exemplu, Franţa), este unul cu dublă semnificaţie: atât de partener constant pe parcursul reformei, cât şi de cofinanţator în vederea susţinerii reformei şi, implicit, în implementarea prezentei strategii.
Operaţionalizarea prezentei strategii constă în determinarea domeniilor sale principale de interes şi a direcţiilor aferente de acţiune. Pentru a fi relativ uşor de implementat şi monitorizat, s-au desprins din cadrul legislativ existent şi din nevoia exprimată constant din teritoriu un domeniu principal de interes şi un subdomeniu al acestuia.
A. Domeniu principal de interes: Protecţia şi promovarea drepturilor copilului:
1.responsabilizarea familiei pentru creşterea, îngrijirea şi educarea propriilor copii;
2.promovarea şi respectarea drepturilor şi libertăţilor civile ale copiilor;
3.creşterea accesului la serviciile de sănătate şi adaptarea serviciilor medicale şi de promovare a sănătăţii la nevoile copiilor;
4.realizarea unui acces egal la educaţie pentru toţi copiii;
5.respectarea dreptului copilului la odihnă şi promovarea activităţilor recreative şi culturale;
6.monitorizarea drepturilor copilului;
7.respectarea dreptului copilului la protecţie, prin intervenţie multidisciplinară şi interinstituţională, împotriva abuzului, neglijării şi exploatării;
8.promovarea formării profesionale.
B. Subdomeniu de interes: Prevenirea separării copilului de părinţi şi protecţia specială a copilului separat de părinţi:
9.responsabilizarea comunităţilor locale pentru prevenirea separării copilului de părinţi şi în susţinerea familiilor pentru creşterea, îngrijirea şi educarea propriilor copii;
10.continuarea reformei serviciilor sociale pentru copil şi familie;
11.protecţia unor grupuri vulnerabile de copii şi tineri care necesită o atenţie specială (copiii străzii, copiii delincvenţi, copiii cu dizabilităţi, HIV/SIDA şi boli cronice grave/terminale, tinerii care urmează să părăsească sistemul de protecţie).
Direcţiile de acţiune numerotate de la 1 la 11 sunt detaliate în termeni de obiective operaţionale, activităţi, responsabili, parteneri, termene-limită şi indicatori în primul Plan operaţional 2008-2009 pentru implementarea Strategiei naţionale în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului, care este parte integrantă a prezentei strategii.
Activităţile prevăzute în Planul operaţional 2008-2009 aduc modificări, detaliază sau sunt complementare celor care se realizează în mod permanent la nivel central şi local în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului, precum şi în alte domenii conexe şi, totodată, celor prevăzute în alte acte normative în care Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului este desemnată instituţie responsabilă sau partener:
a)Strategia naţională pentru protecţia, integrarea şi incluziunea socială a persoanelor cu handicap în perioada 2007-2013, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.175/2005, conţine o serie de prevederi legate de îmbunătăţirea comunicării şi colaborării interinstituţionale din acest domeniu, precum şi crearea de servicii adecvate pentru persoanele cu handicap.
b)Planul de acţiune pentru implementarea Strategiei naţionale antidrog în perioada 2005-2008, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 323/2005, prevede acţiuni în colaborare cu sistemul de protecţie a drepturilor copilului, care se adresează în principal prevenirii în familie şi prevenirii comunitare prin intermediul unor activităţi de pregătire a părinţilor şi campanii de sensibilizare a opiniei publice.
c)Planul naţional de acţiune pentru implementarea legislaţiei în domeniul protecţiei drepturilor copilului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.058/2005, urmăreşte în principal aplicarea prevederilor din pachetul legislativ adoptat în iunie 2004, prin stabilirea unor acţiuni cum ar fi:
–verificarea existenţei avizului Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului pentru toate proiectele de acte normative care fac referire la drepturile copilului;
–crearea unei baze de date la nivel naţional privind respectarea drepturilor copilului;
–elaborarea unei metodologii privind modalităţile de colaborare între specialiştii de la nivel local şi judeţean;
–analizarea şi revizuirea actelor normative care reglementează statutul asistentului maternal.
d)Strategia naţională împotriva traficului de persoane pentru perioada 2006-2010, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.654/2006, şi Planul naţional de acţiune 2006-2007 în vederea implementării Strategiei naţionale împotriva traficului de persoane pentru perioada 2006-2010, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.720/2006, au drept scop reducerea dimensiunilor fenomenului traficului de persoane şi reducerea efectelor negative pe care acestea le au asupra cetăţenilor şi asupra societăţii în general. Prin implementarea obiectivelor strategice România va beneficia de un sistem naţional integrat de servicii publice care să asigure monitorizarea, evaluarea şi prevenirea traficului de persoane, identificarea victimelor, protecţia şi reintegrarea socială a acestora, concomitent cu eficientizarea activităţii de identificare şi pedepsire a traficanţilor.
e)Planul naţional antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 829/2002, cu modificările ulterioare, conţine obiective şi acţiuni menite să sprijine autorităţile publice locale în elaborarea şi aplicarea unor programe antisărăcie şi promovarea incluziunii sociale şi să contribuie la formarea unei culturi a acţiunii sociale prin creşterea capacităţii de a identifica şi de a soluţiona problemele sociale. Fiind conceput ca o strategie pe termen lung, acesta este un program de construcţie socială în vederea eliminării surselor de excluziune şi discriminare şi a asigurării accesului la servicii sociale fundamentale.
f)Strategia naţională privind imigraţia pentru perioada 2007-2010, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.122/2007, prevede promovarea admisiei şi şederii legale a străinilor pe teritoriul României prin implementarea adecvată a prevederilor legislative aliniate la standardele Uniunii Europene.
g)Strategia naţională de management integrat al frontierei de stat a României în perioada 2007-2010, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 324/2007, urmăreşte alinierea la principiile comunitare în ceea ce priveşte securizarea frontierei de stat, prin care să se asigure creşterea gradului de securitate a României şi a cetăţenilor săi şi fluidizarea traficului legal de persoane, precum şi realizarea acquis-ului Schengen şi accederea în acest spaţiu;
h)Strategia Guvernului României de îmbunătăţire a situaţiei rromilor, 2001-2010, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 430/2001, cu modificările şi completările ulterioare, are drept scop instituţionalizarea obiectivelor politice şi responsabilizarea autorităţilor publice centrale şi locale în aplicarea măsurilor concrete de îmbunătăţire a situaţiei cetăţenilor români de etnie rromă, sprijinirea formării şi promovării unei elite intelectuale şi economice din rândul rromilor care să funcţioneze ca facilitator al politicilor de integrare socială şi modernizare, precum şi eliminarea stereotipurilor, prejudecăţilor şi practicilor care încurajează discriminarea cetăţenilor români de etnie rromă.
A. Protecţia şi promovarea drepturilor copilului:
a)existenţa unui sistem naţional de monitorizare a respectării drepturilor copilului;
b)diversificarea modalităţilor de informare a publicului larg privind respectarea drepturilor copilului şi promovarea unei atitudini proactive în activităţile de diseminare;
c)întărirea capacităţilor parentale prin asumarea responsabilităţilor faţă de creşterea, îngrijirea şi educarea propriilor copii;
d)crearea unui mecanism legal şi interinstituţional de (re)stabilire rapidă a identităţii pentru copiii cărora li s-a încălcat acest drept;
e)existenţa unor mecanisme şi proceduri adecvate de punere în practică a normelor care privesc menţinerea relaţiilor copiilor cu propriii părinţi în caz de separare, divorţ, părinţi plecaţi la muncă în străinătate, executarea unei pedepse privative de libertate, părinţi cu domiciliul în alte state, internări prelungite etc.;
f)realizarea cadrului legislativ şi administrativ necesar pentru abordarea unitară a unităţilor publice şi private care mediază munca în străinătate, în vederea monitorizării copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate, cu scopul evitării consecinţelor negative ale separării copiilor de părinţi;
g)scăderea numărului de cazuri în care se încalcă dreptul copilului la demnitate, imagine şi intimitate în mass-media şi prin intermediul internetului;
h)creşterea nivelului de implicare a copiilor în luarea deciziilor care îi privesc atât în familie, cât şi în societate în general, precum şi în sesizarea încălcării drepturilor lor;
i)dezvoltarea şi diversificarea modalităţilor de promovare şi menţinere a specificului etnic şi cultural al copiilor aparţinând minorităţilor naţionale;
j)realizarea unui sistem eficient de promovare şi ocrotire a sănătăţii copiilor şi a familiilor acestora;
k)creşterea procentului de copii cu handicap care au accesat servicii de recuperare/reabilitare şi creşterea calităţii serviciilor pentru copiii cu handicap din instituţii;
l)reducerea numărului de copii neşcolarizaţi şi care au abandonat şcoala pe motive socioeconomice;
m)creşterea procentului de copii cu dizabilităţi şi dificultăţi de adaptare şcolară (re)integraţi în învăţământul de masă;
n)integrarea drepturilor copilului în sistemul şi în procesul efectiv de învăţământ, aşa cum sunt ele prevăzute în Legea nr. 272/2004;
o)creşterea capacităţii copiilor/tinerilor de a lua decizii cu privire la orientarea şcolară şi profesională şi dezvoltarea unei cariere corespunzător calităţilor şi preferinţelor exprimate de aceştia;
p)diversificarea şi adaptarea modalităţilor de petrecere a timpului liber pentru copii;
r)direcţionarea educaţiei, în special a celei timpurii, către dezvoltarea la potenţial maxim a personalităţii copilului, a talentelor şi abilităţilor sale fizice şi mentale;
s)crearea şi dezvoltarea unui sistem unitar, coerent şi comprehensiv de prevenire, semnalare/sesizare şi intervenţie în cazurile de abuz, neglijare şi exploatare a copilului, inclusiv exploatare sexuală în scop comercial, exploatare prin muncă, trafic de copii, migraţie ilegală, violenţă în familie şi alte forme de violenţă asupra copilului;
t)definirea ariei ocupaţionale, a calificărilor şi ocupaţiilor specifice, precum şi a standardelor ocupaţionale din domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului;
u)promovarea sistemului de evaluare şi certificare a competenţelor dobândite în contexte nonformale şi informale de învăţare;
v)existenţa unui sistem naţional de formare iniţială şi continuă în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului a profesioniştilor care interacţionează cu copilul;
x)clarificarea aspectelor care ţin de drepturile conferite de statutul de utilitate publică al organizaţiilor neguvernamentale care activează în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului;
y)creşterea compatibilităţii informaţiilor şi experienţei României în domeniul protecţiei speciale a copiilor în raport cu alte ţări din regiune.
B. Prevenirea separării copilului de părinţi şi protecţia specială a copilului separat de părinţi:
a)creşterea capacităţii autorităţilor administraţiei publice locale în asumarea problematicii copiilor din punct de vedere financiar, al profesionalizării resurselor umane şi dezvoltării serviciilor în funcţie de nevoile specifice identificate;
b)creşterea numărului de centre de zi şi alte servicii de prevenire a separării copilului de părinţi, servicii de sprijin al familiilor, înfiinţate la nivelul comunităţilor locale în vederea apropierii serviciilor de beneficiari;
c)creşterea eficienţei parteneriatelor centrale şi locale, interinstituţionale, public-private, inclusiv prin crearea cadrului legal necesar pentru contractarea serviciilor sociale publice pentru copii de către organismele private acreditate;
d)creşterea numărului de servicii rezidenţiale pe model familial, concomitent cu scăderea numărului instituţiilor de tip clasic, precum şi a serviciilor rezidenţiale cu un număr de peste 100 de copii;
e)scăderea numărului de copii părăsiţi de părinţi în unităţile sanitare;
f)creşterea calităţii serviciilor prin dezvoltarea sistemului de standardizare, acreditare, licenţiere şi inspecţie;
g)dezvoltarea şi diversificarea serviciilor de tip familial;
h)scăderea duratei de şedere a copiilor în sistemul de protecţie specială prin realizarea cadrului legal necesar pentru integrarea copilului separat de familia sa într-un mediu stabil permanent, în cel mai scurt timp posibil de la luarea sa în evidenţă în cadrul sistemului de protecţie a copilului;
i)existenţa unei contribuţii semnificative a ANPDC la asigurarea compatibilităţii, complementarităţii şi continuumului de servicii pentru copiii şi adulţii cu dizabilităţi;
j)creşterea numărului de servicii specializate pentru copiii separaţi de părinţi care necesită o atenţie specială (copiii străzii, copiii delincvenţi, copiii cu dizabilităţi, HIV/SIDA şi cu boli cronice grave/pronostic limitat, tinerii);
k)scăderea numărului de copii ai străzii;
l)reglementarea aspectelor care ţin de finanţarea sistemului de prevenire a separării copilului de familie şi sistemului de protecţie a copilului, la nivelul consiliilor judeţene, al consiliilor locale de la nivelul municipiilor, oraşelor şi comunelor, precum şi al consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti.
În vederea atingerii rezultatelor aşteptate prin implementarea prezentei strategii, se estimează o creştere a necesarului de resurse financiare. Un argument în plus pentru a justifica efortul financiar al Guvernului şi al autorităţilor administraţiei publice locale este faptul că, dacă strategiile anterioare s-au concentrat pe dreptul la protecţie specială a copiilor, prezenta strategie vizează un grup-ţintă mult mai mare şi toate drepturile copilului.
Implementarea prezentei strategii se finanţează din următoarele surse:
–bugetul de stat, prin bugetele ministerelor, autorităţilor şi instituţiilor responsabile prin finanţarea programelor de interes naţional pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului - contribuie la realizarea activităţilor care vizează, în general, elaborarea şi aprobarea actelor normative, precum şi a programelor (cadru) de formare profesională, a standardelor şi metodologiilor, care intră în sfera de activităţi curente ale instituţiilor responsabile;
–bugetul judeţului - contribuie, în principal, la înfiinţarea şi dezvoltarea serviciilor de protecţie specială a copilului separat de părinţi, precum şi a celor specializate care se adresează copilului la risc de separare şi altor categorii de copii menţionate la cap. V "Grupurile ţintă ale prezentei strategii";
–bugetul local al sectoarelor municipiului Bucureşti - contribuie, în principal, la înfiinţarea şi dezvoltarea serviciilor menţionate anterior în cazul bugetului judeţului, precum şi a serviciilor pentru prevenirea separării copiilor de familie;
–bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor - contribuie, în principal, la înfiinţarea şi dezvoltarea serviciilor pentru prevenirea separării copiilor de familie;
–fonduri externe: programe bilaterale, fonduri rambursabile şi fonduri nerambursabile, în condiţiile legii - contribuie la înfiinţarea serviciilor pentru copii şi familie, la derularea de campanii de sensibilizare/conştientizare a publicului, la realizarea de studii şi cercetări în domeniu, precum şi la finanţarea punctuală a consultanţei în cazul activităţilor care vizează elaborarea şi aprobarea actelor normative, precum şi a programelor (cadru) de formare profesională, a standardelor şi metodologiilor; aceste fonduri provin în principal de la organismele internaţionale menţionate în cap. VII "Partenerii în implementarea prezentei strategii";
–donaţii, sponsorizări sau alte contribuţii din partea persoanelor fizice ori juridice din ţară şi din străinătate, în condiţiile legii;
–alte surse de finanţare, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Toate sursele menţionate vor fi analizate în detaliu cu ocazia stabilirii modalităţilor concrete de evaluare şi monitorizare a prezentei strategii, aşa cum este precizat în cap. XII.
Oportunităţi:
–conştientizarea, de către publicul larg şi de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, a necesităţii îmbunătăţirii sistemului de protecţie a copilului din România, care a reprezentat în egală măsură şi condiţie pentru integrarea României în Uniunea Europeană;
–sprijinul larg oferit României de organisme internaţionale şi reprezentanţi ai altor state pentru armonizarea practicilor de îngrijire a copilului şi dezvoltarea serviciilor destinate acestora la cele utilizate în ţări dezvoltate;
–experienţa acumulată până în prezent în domeniul promovării şi creării de modele ale serviciilor pentru copii şi familii atât în sectorul public, cât şi în cel privat;
–existenţa cadrului legislativ comprehensiv, modern şi armonizat standardelor europene în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului;
–existenţa precizărilor clare în legislaţie privind responsabilizarea comunităţilor locale în luarea măsurilor pentru înfiinţarea serviciilor sociale de proximitate pentru copii şi familii;
–numărul important de organizaţii neguvernamentale care sunt implicate în domeniu şi profesionalismul acestora;
–deschiderea instituţiilor centrale şi locale faţă de colaborarea în domeniul problematicii copiilor cu organizaţiile neguvernamentale şi mediul de afaceri;
–unificarea problematicii copilului şi familiei la nivel judeţean;
–interesul declarat al Guvernului pentru realizarea cadrului legal necesar pentru contractarea serviciilor sociale pentru copii de către organizaţiile neguvernamentale;
–existenţa standardelor minime obligatorii pentru serviciile de prevenire a separării copilului de familie şi pentru serviciile de protecţie specială a copilului separat de părinţi;
–implicarea constantă a instituţiilor centrale, concretizată în grupuri interministeriale, pentru găsirea celor mai bune căi şi instrumente de lucru care să asigure protecţia reală a copiilor, precum şi promovarea drepturilor acestora;
–experienţa existentă în derularea programelor de interes naţional;
–profesionalizarea dialogului dintre diverşii furnizori de servicii şi instituţiile centrale şi locale implicate în domeniu.
Constrângeri
În raport cu sistemul instituţional:
–rezistenţa la descentralizare a structurilor administrative, până la nivelul autorităţilor publice locale, motivată de lipsa experienţei acestora din urmă în managementul şi organizarea serviciilor sociale;
–lipsa unei experienţe în implicarea comunităţii, a mediului de afaceri şi a cetăţenilor în acţiuni sociale, de binefacere;
–ritmul lent de reformă din alte sectoare de activitate complementare sistemului de protecţie a copilului - educaţie, sănătate, administraţie locală.
În raport cu resursele umane:
–lipsa de atractivitate a serviciilor din mediul rural faţă de personalul calificat în domeniile de asistenţă socială, psihologie, kinetoterapie etc.;
–sistemul actual de salarizare care facilitează migraţia către alte domenii de activitate;
–rezistenţa la schimbare a personalul preluat din vechile instituţii de ocrotire şi educare;
–statutul neomogen al personalului la nivel naţional, respectiv o parte fiind funcţionari publici, aceştia nu îşi pot exercita pe deplin profesia pentru care s-au pregătit;
–lipsa unui sistem coerent de formare profesională continuă şi slaba ofertă existentă pe piaţă în acest domeniu.
În raport cu finanţarea:
–ritmul lent al reformelor economice, care determină menţinerea la cote ridicate a ratei de sărăcie şi apariţia fenomenului migraţiei în străinătate, care afectează situaţia familiilor şi copiilor;
–incapacitatea consiliilor locale de a face plăţi în mod constant şi integral către beneficiari;
–percepţia eronată a partenerilor externi asupra faptului că nivelul de succes al României în domeniul protecţiei copilului se suprapune peste domeniul promovării şi respectării drepturilor copilului, ceea ce a condus deja la diminuarea fondurilor externe.
În conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.432/2004 privind atribuţiile, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, cu modificările şi completările ulterioare, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului coordonează activităţile şi măsurile de implementare a obiectivelor cuprinse în prezenta strategie şi evaluează impactul aplicării obiectivelor strategice.
Monitorizarea şi evaluarea implementării prezentei strategii constau, în principal, în verificarea atingerii obiectivelor operaţionale. În acest sens se vor elabora instrumente de monitorizare şi evaluare a Planului operaţional 2008-2009 pentru implementarea prezentei strategii. Instrumentele de monitorizare s-au elaborat în cursul anului 2006 şi au detaliat indicatorii în termeni cantitativi şi/sau calitativi.
Evaluarea se va realiza în mod periodic, anual şi la încheierea perioadelor de implementare a planurilor operaţionale, incluzând atât o componentă internă, cât şi una externă. Evaluarea internă va fi efectuată de către persoane desemnate din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului. Evaluarea externă se va realiza la încheierea perioadelor de implementare a planurilor operaţionale şi, pentru asigurarea obiectivităţii, va fi efectuată de către persoane sau instituţii specializate. Evaluarea externă va cuprinde şi elemente de impact şi recomandări, pe de o parte, pentru reajustarea activităţilor, iar pe de altă parte, pentru realizarea strategiilor viitoare din acest domeniu.
La încheierea etapelor consemnate prin planurile operaţionale se va lua în considerare revizuirea per ansamblu a prezentei strategii.
Monitorizarea se va realiza în mod sistematic şi complex de către persoane desemnate din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului.
În sprijinul măsurării indicatorilor din planul operaţional şi al rezultatelor aşteptate ale implementării prezentei strategii se vor utiliza sistemul naţional de monitorizare a protecţiei copilului (CMTIS), precum şi alte mijloace de monitorizare.
PLANUL OPERAŢIONAL
pentru implementarea Strategiei naţionale în domeniul
protecţiei şi promovării drepturilor copilului 2008-2013
A. Domeniu principal de interes: Protecţia şi promovarea drepturilor copilului
1.Responsabilizarea familiei pentru creşterea, îngrijirea şi educarea propriilor copii
Font 7
| Obiective operaţionale | Activităţi | Responsabili | Parteneri | Termen | Indicatori/Rezultate |
|---|---|---|---|---|---|
| 1.1. Educarea adolescenţilor şi a părinţilor în spiritul valorilor familiale, al responsabilităţilor parentale şi al noii viziuni referitoare la protecţia drepturilor copilului în familie | 1.1.1. Introducerea unei discipline opţionale referitoare la educaţia premaritală a adolescenţilor şi tinerilor în învăţământul liceal, profesional, în şcolile de arte şi meserii | MECT | ANPDC, ISJ, ORI | Trim. IV 2009 | Programa-cadru referitoare la educaţia premaritală, aprobată |
| 1.1.2. Introducerea în legislaţie a obligativităţii consilierii premaritale pentru cei aflaţi la vârsta minimă legală pentru căsătorie şi care doresc să se căsătorească. Acordarea consilierii premaritale în aceste cazuri va fi stabilită prin act normativ şi va putea fi realizată inclusiv în centrele de consiliere pentru părinţi şi copii din cadrul sistemului de protecţie a copilului | ANPDC | MJ | Trim. III 2009 | Actul normativ prin care se reglementează obligativitatea consilierii premaritale | |
| 1.1.3. Elaborarea şi aprobarea unei metodologii pentru "Şcoala părinţilor", care se derulează în centrele de consiliere pentru părinţi şi copii şi în centrele sau cabinetele de asistenţă psihopedagogică | ANPDC, MECT | ONG | Trim. IV 2008 | Ordin comun prin care se aprobă metodologia pentru "Şcoala părinţilor" | |
| 1.1.4. Dezvoltarea reţelei de centre de consiliere pentru părinţi şi copii la nivelul municipiilor şi oraşelor mari. Realizarea programului "Şcoala părinţilor" în toate centrele de consiliere pentru părinţi, centrele maternale şi în centrele de zi | CL, CLS | ANPDC, ONG | Trim. IV 2008 | Numărul serviciilor de consiliere pentru părinţi şi copii nou-înfiinţate. Conţinutul rapoartelor de inspecţie cu precizări referitoare la desfăşurarea programului "Şcoala părinţilor" | |
| 1.2. Sensibilizarea populaţiei în ceea ce priveşte atât dispoziţiile legale privind primordialitatea responsabilităţii părinţilor referitoare la creşterea, îngrijirea şi educarea copiilor, cât şi în ceea ce priveşte sancţiunile ce decurg din nerespectarea obligaţiilor părinteşti | 1.2.1. Derularea campaniilor de educaţie privind drepturile copilului | ANPDC | CL, CJ/CLS, ONG, organisme internaţionale, mass-media | 2008-2010 | Studiul de evaluare a impactului celor două campanii |
| 1.2.2. Continuarea şi dezvoltarea colaborării interinstituţionale privind promovarea mesajelor pentru părinţi despre practicile pozitive de educare şi creştere a copilului, axate pe ascultarea, consultarea şi libera exprimare a acestuia, în cadrul campaniilor/programelor/activităţilor de informare-educare-comunicare desfăşurate de fiecare instituţie responsabilă în parte | ANPDC, MECT | CNAS, DGASPC, ISJ, ONG, organisme internaţionale | 2008-2013 | Conţinutul materialelor informative; rapoartele activităţilor desfăşurate | |
| 1.3. Responsabilizarea părinţilor care nu locuiesc cu copiii lor (în caz de divorţ, plecare la muncă în străinătate etc.) | 1.3.1. Identificarea şi diseminarea bunelor practici ale instanţelor în cazul stabilirii pensiei de întreţinere datorate de părintele care realizează venituri din propriile afaceri, activităţi independente sau care domiciliază şi îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul altor state | MJ, ANPDC | MMFES | Trim. III 2009 | Studiu privind modalităţile de obligare la plata pensiei de întreţinere în cazul părinţilor care realizează venituri din propriile afaceri, activităţi independente sau care domiciliază şi îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul altor state |
Rezultate:
● diversificarea modalităţilor de informare a publicului larg privind respectarea drepturilor copilului şi promovarea unei atitudini proactive în activităţile de diseminare;
● întărirea capacităţilor parentale prin asumarea responsabilităţilor faţă de creşterea, îngrijirea şi educarea propriilor copii.
2.Promovarea şi respectarea drepturilor şi libertăţilor civile ale copiilor
Font 7
| Obiective operaţionale | Activităţi | Responsabili | Parteneri | Termen | Indicatori/Rezultate |
|---|---|---|---|---|---|
| 2.1. Respectarea dreptului la opinie al copilului | 2.1.1. Elaborarea normelor metodologice privind audierea copilului în cadrul CPC | ANPDC | DGASPC, CJ | Trim. III 2008 | Metodologia aprobată prin ordin al secretarului de stat al ANPDC |
| 2.2. Reducerea semnificativă a numărului de copii fără acte de identitate | 2.2.1. Asigurarea gratuităţii expertizei medico-legale pentru înregistrarea naşterii copilului, conform prevederilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului prin prevederea sumelor necesare cu această destinaţie, în baza situaţiei din anul precedent, în cadrul bugetelor consiliilor locale de la nivelul municipiilor, oraşelor şi comunelor, respectiv consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti | CL, CLS | ANPDC | Trim. III 2008 | Linia bugetară specifică în cadrul bugetului CL, CLS reflectată în bugetul de stat aprobat pentru anul 2008 |
| 2.2.2. Realizarea unui sistem de raportare a cazurilor de copii fără acte de identitate din comunităţi, precum şi a comunităţilor cu risc descoperite cu ocazia acţiunii la nivel naţional | ANPDC | CJ/CLS - DGASPC, CL, organisme internaţionale | Trim. I 2009 | Raportul naţional realizat în baza rapoartelor judeţene şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti, întocmit de ANPDC | |
| 2.2.3. Monitorizarea comunităţilor la nivelul cărora au fost identificate cazuri de copii fără identitate şi intervenţia în toate situaţiile în care se constată încălcarea dreptului la identitate | ANPDC, CJ, CL | Instituţia prefectului, ASP, IJP, DGASPC | Trim. II 2009 | Raportul naţional în baza rapoartelor judeţene şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti, întocmit de ANPDC | |
| 2.3. Conştientizarea populaţiei, precum şi a autorităţilor/ instituţiilor privind importanţa menţinerii relaţiilor dintre copii şi părinţi în cazul copiilor separaţi temporar de părinţii lor | 2.3.1. Elaborarea şi aprobarea unei metodologii-cadru de lucru pentru SPAS-uri privind informarea şi consilierea părinţilor care pleacă la muncă în străinătate privind drepturile şi obligaţiile ce le revin şi importanţa menţinerii legăturilor personale cu copiii care rămân în ţară | ANPDC | MECT, SPAS, DGASPC, ONG | Trim. III 2008 | Metodologia aprobată prin ordin al secretarului de stat al ANPDC |
| 2.3.2. Informarea părinţilor privind drepturile şi obligaţiile pe care le au faţă de copiii lor | ANPDC | DGASPC, SPAS, ONG | Trim. IV 2008 | Materiale informative diseminate | |
| 2.3.3. Popularizarea în spaţiul european a legislaţiei româneşti privind protecţia drepturilor copilului şi în special privind obligativitatea menţinerii legăturilor dintre părinţi şi copii în situaţiile prevăzute de lege: părinţi plecaţi la muncă în străinătate, părinţi cu domicilii în state diferite, deplasarea în străinătate a copiilor cu unul dintre părinţi | MAE | ANPDC, ONG, organisme internaţionale | 2008-2013 | Materiale informative diseminate şi alte mijloace de informare utilizate | |
| 2.3.4. Îmbunătăţirea procedurii juridice în situaţiile de încredinţare a copilului în caz de divorţ, în sensul obligativităţii instanţei de a se pronunţa cu privire la dreptul copilului de a menţine legături personale cu celălalt părinte prin nominalizarea modalităţilor şi a condiţiilor în care se realizează acestea, precum şi a măsurilor asigurătorii şi garanţiilor adecvate pentru a asigura exercitarea normală a relaţiilor personale şi înapoierea imediată a copiilor la terminarea perioadei de vizită | MJ | ANPDC | Trim. III 2009 | Completarea Codului de procedură civilă | |
| 2.3.5. Elaborarea cadrului normativ de implementare a prevederilor Convenţiei asupra relaţiilor personale care privesc copiii, adoptată la Strasbourg la 15 mai 2003, ratificată de România prin Legea nr. 87/2007, cu prevederea ca în cazuri de divorţ, la recomandarea judecătorilor, atât părinţii, cât şi copiii să fie incluşi în programe de consiliere | ANPDC, MJ | MAE, MMFES, ONG, organisme internaţionale | Trim. I 2009 | Modificarea şi completarea cadrului normativ existent; alte acte normative adoptate; acorduri bilaterale | |
| 2.4. Realizarea unui cadru legislativ coerent referitor la respectarea, protejarea dreptului la imagine, intimitate şi viaţă privată a copilului | 2.4.1. Realizarea unui studiu în vederea identificării tuturor situaţiilor care afectează imaginea şi implicit demnitatea copilului, care să includă, printre altele, şi definirea clară şi fără echivoc a situaţiilor care pot genera încălcarea acestui drept | ANPDC | CNA, CND, asociaţii de presă, DGASPC, universităţi, ONG, organisme internaţionale | Trim. II 2009 | Studiul |
| 2.4.2. Elaborarea unui plan de acţiune cuprinzând măsurile legislative şi administrative rezultate din recomandările studiului | ANPDC | CNA, CND, asociaţii de presă, DGASPC, ONG, MC | Trim. IV 2009 | Hotărârea Guvernului prin care se aprobă planul de acţiune | |
| 2.4.3. Monitorizarea emisiunilor radio-TV pentru copii şi a celor dedicate promovării drepturilor copiilor, monitorizarea emisiunilor care încalcă prevederile legale cu privire la respectarea dreptului la imagine, intimitate şi viaţa privată a copilului şi transmiterea semestrială a rapoartelor la ANPDC | CNA | ANPDC | 2008-2013 | Realizarea modificărilor legislative/ administrative necesare; rapoartele semestriale | |
| 2.4.4. Monitorizarea site-urilor de internet şi transmiterea semestrială a rapoartelor la ANPDC | MT | ANPDC, MC | 2008-2013 | Realizarea modificărilor legislative/ administrative necesare; rapoarte semestriale | |
| 2.4.5. Includerea printre criteriile de acordare a licenţelor pentru frecvenţele de emisie a spaţiului alocat emisiunilor radio-TV dedicate promovării drepturilor copiilor | CNA | ANPDC | Trim. I 2009 | Realizarea modificărilor legislative necesare | |
| 2.5. Promovarea şi facilitarea în cadrul familiei, în instituţiile de tip rezidenţial, în şcoli şi alte instituţii, precum şi în procedurile judiciare şi administrative a respectării opiniilor copiilor şi participarea lor în toate problemele care îi privesc | 2.5.1. Realizarea unui studiu cu privire la exercitarea dreptului copilului la libera exprimare, consultarea şi participarea copilului în unităţile de învăţământ preşcolar, şcolar şi liceal, instituţiile rezidenţiale, unităţile sanitare, justiţie şi altele | MECT - ISE | ANPDC, ISJ, universităţi, OPA, organisme internaţionale | Trim. IV 2009 | Raportul final al studiului |
| 2.5.2. Elaborarea unor proceduri clare privind modul de exercitare a dreptului copilului de a solicita şi primi informaţii, precum şi de a fi consultat şi de a-şi exprima opinia în cadrul diferitelor instituţii care furnizează servicii pentru copii şi punerea acestora la dispoziţia clienţilor, sub forme adaptate nevoilor acestora, de către instituţiile în cauză | ANPDC | MMFES, MSP, MECT, MIRA, MJ, ANT, ANA, CJ/CLS | Trim. I 2010 | Ordinul comun de aprobare a procedurilor şi materialele elaborate de ministerele responsabile, pentru a fi aduse la cunoştinţă | |
| 2.5.3. Iniţierea realizării şi promovarea unui cod de conduită conţinând principiile etice pe care trebuie să le respecte specialiştii care în activitatea desfăşurată interacţionează cu copiii | MMFES, ANPDC | MSP, MECT, MIRA, MJ, ANT, ANA, universităţi, organizaţii profesionale, ONG, organisme internaţionale | Trim. III 2009 | Coduri de conduită | |
| 2.6. Conştientizarea copiilor privind importanţa exercitării dreptului de a cere şi primi informaţii, de a-şi exprima opinia, de a depune plângeri, de a se asocia şi participa la viaţa comunităţii, de a-şi menţine specificul etnic şi cultural | 2.6.1. Modificarea procedurilor ANPDC de consultare cu privire la exercitarea drepturilor copilului prin introducerea consultării obligatorii a organizaţiilor de copii şi tineri | ANPDC, ANT | MECT, CJ/CLS, ONG | Trim. IV 2008 | Includerea acestei activităţi în Regulamentul de organizare şi funcţionare a ANPDC şi planificarea acestei activităţi |
| 2.6.2. Elaborarea unor materiale informative pentru copii cu privire la modalităţile de a sesiza nerespectarea drepturilor copilului şi diseminarea acestora | ANPDC | MECT, ANT | 2008-2013 | Materiale informative diseminate | |
| 2.6.3. Realizarea unor programe destinate menţinerii identităţii etnice, lingvistice şi culturale în rândul copiilor minorităţilor etnice (organizarea unor universităţi de vară multiculturale; respectarea unor elemente de tradiţie în şcoli şi alte instituţii, cum ar fi realizarea unor serbări cu specificul etniei, portul hainelor tradiţionale; mediatizarea unor poveşti de succes ale copiilor şi familiilor din cadrul etniei respective etc.) | DRI, ANR, ANT | ANPDC, MECT, MCC, CNCD, ONG, organizaţii neguverna- mentale ale minorităţilor, mass-media | 2008-2013 | Lista programelor şi rapoartele programelor |
Rezultate:
● crearea unui mecanism legal şi interinstituţional de (re)stabilire rapidă a identităţii pentru copiii cărora li s-a încălcat acest drept;
● realizarea unui cadru legislativ coerent în ceea ce priveşte menţinerea relaţiilor copiilor cu propriii părinţi, în caz de separare, divorţ, părinţi plecaţi la muncă în străinătate, executarea unei pedepse privative de libertate, părinţi cu domiciliul în alte state, internări prelungite etc.;
● scăderea numărului de cazuri în care se încalcă dreptul copilului la demnitate, imagine şi intimitate în mass-media prin intermediul internetului;
● creşterea nivelului de implicare a copiilor în luarea deciziilor care îi privesc atât în familie, cât şi în societate în general, precum şi în sesizarea încălcării drepturilor lor;
● dezvoltarea şi diversificarea modalităţilor de promovare şi menţinere a specificului etnic şi cultural al copiilor aparţinând minorităţilor naţionale.
3.Creşterea accesului la serviciile de sănătate şi adaptarea serviciilor medicale şi de promovare a sănătăţii la nevoile copiilor
Font 7
| Obiective operaţionale | Activităţi | Responsabili | Parteneri | Termen | Indicatori/Rezultate |
|---|---|---|---|---|---|
| 3.1. Creşterea eficienţei în acordarea serviciilor sociomedicale de promovare şi ocrotire a sănătăţii copiilor şi a familiilor acestora, în general, şi în special în zonele rurale şi în cazul familiilor sărace | 3.1.1. Monitorizarea la nivel naţional a sistemului de vizitare la domiciliu în vederea asigurării educaţiei pentru sănătate în primul an de viaţă al copilului prin intermediul medicilor de familie, asistentelor medicale comunitare, mediatorilor sanitari, altor persoane autorizate, inclusiv prin programe de voluntariat | MSP, CNAS | ANPDC, CJ/CLS, CL, ASP, ONG, organisme internaţionale | Trim. IV 2008 | Situaţia statistică a CNAS |
| 3.1.2. Promovarea şi sprijinirea programelor de educaţie sexuală şi informare a tinerilor în scopul prevenirii sarcinilor nedorite şi evitării riscului de abandon al copiilor | MECT | MSP şi ANPDC, ONG, organisme internaţionale | 2008-2013 | Raportul grupului de lucru pe această temă, cu soluţiile identificate | |
| 3.2. Creşterea accesului copiilor cu handicap la serviciile de recuperare/reabilitare | 3.2.1. Revizuirea şi completarea ordinului secretarului de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, al ministrului educaţiei şi cercetării, al ministrului sănătăţii şi familiei şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap nr. 18/3.989/416/142/ 2003 privind aprobarea Ghidului metodologic pentru evaluarea copilului cu dizabilităţi şi încadrarea într-un grad de handicap | ANPDC, MECT, MSP şi ANPH | DGASPC, CPC, ONG, universităţi, organisme internaţionale | Trim. III 2008 | Ordinul comun de revizuire şi completare |
| 3.2.2. Revizuirea reglementărilor legale cu privire la acordarea serviciilor medicale şi de reabilitare destinate copilului cu handicap din cadrul serviciilor specializate înfiinţate şi dezvoltate de CJ/CLS | ANPDC, MSP | CJ/CLS | Trim. IV 2009 | Reglementarea acordării serviciilor medicale şi de reabilitare, prin hotărâre de Guvern | |
| 3.2.3. Elaborarea şi aprobarea normelor metodologice privind întocmirea şi monitorizarea planului de recuperare pentru copilul cu handicap | ANPDC | MECT, MSP, ANPH, DGASPC, CPC, ONG | Trim. II 2009 | Ordinul comun prin care se aprobă normele metodologice | |
| 3.2.4. Iniţierea şi participarea la studii şi cercetări privind cele mai bune practici privind îngrijirea copiilor cu handicap grav în instituţii, precum şi practici privind contenţionarea | ANPDC | MECT, MSP, ANPH, DGASPC, ONG | Trim. IV 2008 | Numărul anual de studii şi cercetări privind îngrijirea copiilor cu handicap grav în instituţii, precum şi cu privire la practicile privind contenţionarea | |
| 3.2.5. Elaborarea şi aprobarea normelor metodologice privind îngrijirea copiilor cu handicap psihic | ANPDC | MECT, MSP, ANPH, DGASPC, CPC, ONG | Trim. IV 2008 | Ordinul comun prin care se aprobă normele metodologice | |
| 3.2.6. Dezvoltarea şi diversificarea serviciilor de recuperare/reabilitare pentru copilul cu handicap, cu HIV/SIDA, boli cronice grave/terminale (servicii specializate de zi, servicii de respiro, centre tip hospice şi alte servicii de tip paleativ, asistenţi maternali specializaţi, servicii mobile de recuperare/reabilitare la domiciliu, centre de dezvoltare pentru intervenţia precoce etc. - în funcţie de nevoile specifice ale judeţului/sectorului) | MSP, MECT şi CJ/CLS | ANPDC, CNAS, ISJ, ASP, ONG | 2008-2013 | Creşterea numărului de copii cu nevoi speciale care beneficiază de servicii de recuperare/ reabilitare, în funcţie de nevoile lor | |
| 3.2.7. Monitorizarea activităţilor destinate copiilor cu HIV/SIDA aflaţi în evidenţa direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, derulate în cadrul Programului Fondul Global | ANPDC | MSP, CJ/CLS, ONG, organisme internaţionale | Permanent | Stadiul de implementare a activităţilor din cadrul programului | |
| 3.2.8. Realizarea şi derularea unor programe de formare a părinţilor copiilor cu handicap, precum şi a celorlalte categorii de persoane care îngrijesc în sistem familial copilul cu handicap (tutore, asistent personal, asistent maternal etc.) cu privire la importanţa recuperării/reabilitării şi metode/tehnici de lucru cu copilul la domiciliu | ANPDC, ANPH | MSP, CJ/CLS, ONG; | 2008-2013 | Ordinul de aprobare a programei-cadru de formare; reţea de formatori la nivel naţional | |
| 3.2.9. Analiza legislaţiei referitoare la beneficiile sociale ale copilului cu handicap cu scopul găsirii unei soluţii pentru adaptarea acestor beneficii la nevoile concrete ale copilului | ANPDC şi ANPH | CJ/CLS, ONG, organisme internaţionale | Trim. IV 2008 | Actul normativ prin care se aprobă soluţia identificată | |
| 3.2.10. Înfiinţarea secţiilor de psihiatrie infantilă în judeţele unde în prezent nu există | ANPDC, MSP | ANPDC | Trim. IV 2008 | Numărul de secţii de psihiatrie înfiinţate |
Rezultate:
● realizarea unui sistem eficient de promovare şi ocrotire a sănătăţii copiilor şi a familiilor acestora;
● creşterea procentului de copii cu handicap care au accesat servicii de recuperare/reabilitare şi creştere a calităţii serviciilor pentru copii cu handicap din instituţii.
4.Realizarea unui acces egal la educaţie, inclusiv la educaţia timpurie, pentru toţi copiii
Font 7
| Obiective operaţionale | Activităţi | Responsabili | Parteneri | Termen | Indicatori/Rezultate |
|---|---|---|---|---|---|
| 4.1. Creşterea capacităţii consiliilor locale în a preveni şi reduce neşcolarizarea şi abandonul şcolar datorat unor cauze socioeconomice | 4.1.1. Elaborarea şi aprobarea unor proceduri şi instrumente privind identificarea şi sesizarea cazurilor de abandon şcolar şi a celor cu risc de abandon şcolar, inclusiv ca urmare a exploatării prin muncă, de către unităţile şcolare către SPAS/persoane cu atribuţii în asistenţa socială. Sesizarea cazurilor de copii neşcolarizaţi de către SPAS/persoane cu atribuţii în asistenţa socială unităţilor şcolare şi ISJ | MECT, ANPDC şi Poliţia Română | ISJ, CL/CLS, ONG | Trim. IV 2009 | Ordinul comun prin care se aprobă procedurile şi instrumentele Număr de cazuri sesizate anual |
| 4.1.2. Introducerea obligativităţii pentru autorităţile publice locale de a analiza cazurile de copii neşcolarizaţi şi ale celor care au abandonat şcoala în vederea soluţionării cazurilor şi realizării activităţilor de prevenire în cazul comunităţilor cu risc ridicat. Transmiterea informaţiilor referitoare la cazurile de neşcolarizare şi abandon şcolar (număr, cauze, soluţii, activităţi de prevenire etc.) trimestrial la ISJ, DGASPC şi, ulterior, la MECT şi ANPDC | CL/CLS | DGASPC, ISJ, ANPDC | 2008-2013 | Rapoartele trimestriale de monitorizare | |
| 4.1.3. Includerea copiilor neşcolarizaţi şi a celor care au abandonat şcoala în programe de sprijin adaptate situaţiei lor, precum şi activităţi de consiliere, realizate în parteneriat de CL/CLS, unităţile şcolare şi/sau ISJ şi alte instituţii relevante | CL/CLS şi ISJ | Unităţile şcolare, DGASPC, ANR - birouri regionale, ONG, serviciile de probaţiune | 2008-2013 | Rapoartele trimestriale de monitorizare | |
| 4.1.4. Promovarea programelor privind creşterea numărului de centre de zi în şcoli, precum şi al şcolilor cu regim de semiinternat, cu precădere în zonele în care există un număr crescut de copii care au întrerupt procesul educaţional din cauza dificultăţilor de acces la unităţile de învăţământ şcolar | MECT, CL/CLS | ISJ şi unităţile de învăţământ, CJ/CLS - DGASPC, ONG, organisme internaţionale | 2008-2013 | Creşterea numărului de centre de zi în şcoli, precum şi al şcolilor cu regim de semiinternat | |
| 4.1.5. Stimularea participării active a copiilor în prevenirea abandonului şcolar (educarea de la egal la egal) | MECT | ISJ, ONG, organisme internaţionale | 2008-2013 | Numărul de copii care au participat la program - raportul programului de acţiune | |
| 4.1.6. Introducerea programului de consultare, informare reciprocă, schimb de experienţe "De vorbă cu părinţii" în toate unităţile de învăţământ preşcolar şi gimnazial, în special cele cu risc de abandon şcolar | MECT | ISJ, ANR, ONG, organisme internaţionale | Trim. IV 2009 | Numărul de părinţi participanţi la întâlniri/cursuri | |
| 4.1.7. Realizarea de activităţi de informare a comunităţilor dezavantajate, cu precădere din zonele rurale şi/sau izolate, în scopul stimulării frecventării de către copii a învăţământului obligatoriu | MECT şi ANR | ONG, organisme internaţionale | Trim. IV 2009 | Numărul de activităţi de informare; numărul de persoane informate | |
| 4.1.8. Extinderea reţelei de mediatori şcolari şi a centrelor de zi organizate în şcoli, în vederea creşterii numărului de copii rromi incluşi în învăţământul obligatoriu | MECT | ANPDC, ANR, CL/CLS, DGASPC, ONG, organisme internaţionale | Trim. IV 2010 | Numărul de mediatori şcolari şi numărul de centre de zi | |
| 4.1.9. Creşterea eficacităţii şi eficienţei programelor de educaţie de gen | ANR şi MECT | ANPDC, CL/CLS, DGASPC, ISJ, ONG, organisme internaţionale | Trim. IV 2010 | Numărul copiilor care au beneficiat de educaţie de gen | |
| 4.2. Creşterea accesului copiilor cu handicap şi al celor cu dificultăţi de adaptare şcolară la servicii educaţionale adaptate nevoilor lor în vederea realizării educaţiei incluzive | 4.2.1. Realizarea unui cadru unitar şi coerent în ceea ce priveşte evaluarea copiilor cu handicap, precum şi a celor cu dificultăţi de adaptare şcolară, în vederea orientării şcolare/profesionale: aprobarea criteriilor de orientare şcolară/profesională; stabilirea şi utilizarea aceluiaşi set de instrumente de evaluare de către serviciile de evaluare complexă şi comisiile interne de evaluare continuă; realizarea în etape a etalonării instrumentelor de evaluare; achiziţionarea şi punerea la dispoziţia specialiştilor a instrumentelor de evaluare; prevederea unor sancţiuni pentru cei care încalcă legislaţia privind orientarea şcolară etc. | ANPDC şi MECT | Serviciile de evaluare complexă din cadrul DGASPC, CPC, ISJ, ONG, universităţi, organisme internaţionale | Trim. IV 2008 Trim. I 2009 | Hotărârea Guvernului prin care se reglementează cadrul de evaluare a copiilor cu handicap, precum şi a celor cu dificultăţi de adaptare şcolară, în vederea orientării şcolare/profesionale şi de stabilire a setului de instrumente de evaluare. Ordin comun de aprobare a instrumentelor de evaluare etalonate |
| 4.2.2. Elaborarea şi aprobarea unei metodologii comprehensive de integrare a copiilor cu handicap în învăţământul de masă, cu prevederi referitoare atât la responsabilităţile sistemului de învăţământ (evaluarea necesarului de profesori de sprijin şi angajarea şi formarea lor în etape, formarea cadrelor didactice din şcolile de masă în spiritul includerii sociale, modalităţi de stimulare a şcolilor pentru a deveni şcoli integratoare sau incluzive etc.), precum şi ale sistemului de protecţie a copilului (servicii şi programe de sprijin pentru copiii cu handicap integraţi, părinţii acestora şi părinţii celorlalţi copii din şcolile integratoare sau incluzive, profesorii de sprijin) | ANPDC şi MECT | Serviciile de evaluare complexă, CPC, ISJ, ONG, universităţi | Trim. II 2009 | Ordinul comun pentru aprobarea metodologiei | |
| 4.2.3. Diversificarea serviciilor educaţionale pentru copiii cu handicap şi pentru cei cu dificultăţi de adaptare şcolară, concomitent cu creşterea numărului de servicii educaţionale în şcolile de masă, posibilităţi crescute de învăţare la domiciliu pentru cei nedeplasabili şi deschiderea învăţământului special pentru copiii cu handicap asociat şi grav, precum şi stabilirea unui sistem clar de identificare şi recunoaştere a serviciilor educaţionale care sunt oferite de alţi furnizori de servicii decât cei din sistemul educaţional | MECT | ANPDC, CJ/ CLS, ONG | 2008-2013 | Creşterea anuală a numărului de copii integraţi în învăţământul de masă, al celor care învaţă la domiciliu, fiind nedeplasabili, şi al celor cu dizabilităţi asociate şi grave integraţi în învăţământul special | |
| 4.3. Promovarea respectării drepturilor copilului în cadrul sistemului educaţional | 4.3.1. Elaborarea şi aprobarea unui ghid privind metodologia de organizare şi desfăşurare a activităţilor realizate cu copilul pe durata şederii în internate şcolare | MECT şi ANPDC | ONG, organisme internaţionale | Trim. IV 2008 | Ordinul comun prin care se aprobă ghidul |
| 4.3.2. Analiza legislaţiei, precum şi a programelor educaţionale şi sociale de susţinere a copiilor în învăţământul obligatoriu, cu scopul identificării unor soluţii ca aceştia să beneficieze de gratuitatea prevăzută de lege în orice situaţie (se vor analiza inclusiv aspectele legate de uniformele şcolare, manualele alternative, rechizitele, fondul clasei, precum şi identificarea unor sancţiuni clare în cazul nerespectării legii) | MECT, ANPDC şi MMFES | ONG | Trim. IV 2009 | Actele normative care reglementează aspectele legate de gratuitatea învăţământului obligatoriu | |
| 4.3.3. Armonizarea legislaţiei specifice învăţământului cu prevederile Legii nr. 272/2004 şi formarea personalului didactic în vederea recunoaşterii şi semnalării cazurilor de abuz/neglijare/exploatare şi includerea în fişele de post ale acestuia a unor atribuţii exprese cu privire la această problematică | MECT | ANPDC, organisme internaţionale | Trim. III 2009 | Acte normative modificate/ completate Numărul de cursuri de formare | |
| 4.3.4. Dezvoltarea reţelei de transport şcolar | MECT | ANPDC, ISJ, CL/CJ | Trim. III 2008 | Numărul de beneficiari ai serviciilor de transport şcolar | |
| 4.3.5. Creşterea numărului de clase de alfabetizare şi organizarea unor cursuri pentru copiii care au depăşit cu mai mult de 2 ani vârsta corespunzătoare clasei | MECT | ANPDC | Trim. III 2008 | Numărul de clase de alfabetizare înfiinţate; numărul de beneficiari | |
| 4.4. Diversificarea de servicii de informare şi orientare şcolară şi profesională, precum şi de dezvoltare a carierei | 4.4.1. Promovarea instrumentelor de evaluare a cunoştinţelor, abilităţilor şi preferinţelor copiilor în şcoli şi în serviciile rezidenţiale pentru a iniţia cât mai devreme procesul de orientare profesională şi vocaţională | DGASPC, IS | MECT şi ANPDC; ANOFM, universităţi, ONG, organisme internaţionale | Trim. IV 2008 | Numărul de copii care au beneficiat de consiliere în vederea orientării profesionale şi vocaţionale |
Rezultate:
● reducerea numărului de copii neşcolarizaţi şi care au abandonat şcoala pe motive socioeconomice;
● creşterea procentului de copii cu dizabilităţi şi dificultăţi de adaptare şcolară (re)integraţi în învăţământul de masă;
● integrarea drepturilor copilului în sistemul şi în procesul efectiv de învăţământ, aşa cum sunt ele prevăzute în Legea nr. 272/2004;
● creşterea capacităţii copiilor/tinerilor de a lua decizii cu privire la orientarea şcolară şi profesională şi dezvoltarea unei cariere corespunzător calităţilor şi preferinţelor exprimate de aceştia.
5.Respectarea dreptului copilului la odihnă şi promovarea activităţilor recreative şi culturale
Font 7
| Obiective operaţionale | Activităţi | Responsabili | Parteneri | Termen | Indicatori/Rezultate |
|---|---|---|---|---|---|
| 5.1. Promovarea acţiunilor care vizează respectarea dreptului copilului la odihnă, precum şi a activităţilor recreative şi culturale | 5.1.1. Analiza dreptului copilului la odihnă din perspectiva legislaţiei în vigoare şi a respectării acestuia în instituţiile destinate protecţiei, îngrijirii educării şi reeducării copiilor | ANPDC | MSP, MECT, MJ, CJ/CLS- DGASPC, ONG | Trim. II 2009 | Raportul final privind analiza dreptului copilului la odihnă |
| 5.1.2. Modificarea şi completarea cadrului legislativ cu privire la dreptul copilului la odihnă în funcţie de recomandările raportului final privind analiza dreptului la odihnă | ANPDC | MSP, MECT MJ, CJ/CLS- DGASPC, ONG | Trim. III 2009 | Actele normative de modificare şi completare a cadrului legislativ cu privire la dreptul copilului la odihnă | |
| 5.1.3. Identificarea bunelor practici privind organizarea şi petrecerea timpului liber (organizarea şi participarea la spectacole, organizarea de activităţi de cunoaştere a patrimoniului ştiinţific şi cultural, tabere, dezvoltarea de hobby-uri, schimburi interculturale etc.) şi promovarea acestora de către personal din unităţile preşcolare şi şcolare, precum şi în sistemul de protecţie a copilului | MECT, ANPDC şi ANT | MCC, DRI, ANR, ISJ, CJ/CLS, CL, cluburile copiilor, ONG, organisme internaţionale | 2008-2010 | Modele de bune practici diseminate | |
| 5.1.4. Pregătirea unui personal specializat pentru animaţia activităţilor de timp liber, inclusiv promovarea implicării copiilor/tinerilor în calitate de animatori de grup, voluntari şi în activităţi educative de la egal la egal | ANT, MECT | ANPDC, MCC, ONG, organisme internaţionale | Trim. IV 2010 | Realizarea modificărilor legislative/ administrative necesare; rapoartele finale ale programelor de formare, precum şi ale programelor de acţiune | |
| 5.1.5. Sprijinirea iniţiativelor care susţin acordarea de burse, premii şi distincţii pentru promovarea iniţiativelor ce au în vedere copiii cu talent artistic/sportiv/cu performanţe în diverse domenii din comunităţile locale prin promovarea responsabilităţii sociale corporative | MCC şi ANT | ANPDC, ONG, organisme internaţionale | 2008-2013 | Numărul de copii din comunităţile locale care au primit burse, premii şi distincţii |
Rezultate:
● diversificarea şi adaptarea modalităţilor de petrecere a timpului liber pentru copii;
● direcţionarea educaţiei, în special a celei timpurii, către dezvoltarea la potenţial maxim a personalităţii copilului, a talentelor şi abilităţilor sale fizice şi mentale.
6.Monitorizarea drepturilor copilului
Font 7
| Obiective operaţionale | Activităţi | Responsabili | Parteneri | Termen | Indicatori/Rezultate |
|---|---|---|---|---|---|
| 6.1. Întărirea capacităţii instituţionale a ANPDC în vederea îndeplinirii adecvate a obligaţiilor ce îi revin, potrivit actelor normative interne şi internaţionale, în monitorizarea modului în care sunt promovate, respectate şi implementate drepturile copilului | 6.1.1. Detalierea atribuţiilor şi posibilităţilor de intervenţie ale ANPDC în ceea ce priveşte evaluarea modului de respectare şi a gradului de implementare, de către toate persoanele juridice şi fizice, a drepturilor copilului; operaţionalizarea mandatului ANPDC, conferit prin lege, în ceea ce priveşte coordonarea efectivă a activităţilor de protecţie şi promovare a drepturilor copilului destinate implementării plenare a Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului în România | ANPDC | MMFES | 2008-2013 | Modificarea şi completarea actului normativ privind organizarea şi funcţionarea ANPDC şi numărul şi pregătirea personalului angajat |
| 6.1.2. Publicarea de către ANPDC a unui raport anual referitor la monitorizarea drepturilor copilului | ANPDC | MECT, MSP, MAE, MIRA, MJ, CNA, CNCD, Avocatul Poporului, mass-media, CJ/CLS - DGASPC, ONG, organisme internaţionale | Anual | Raportul publicat | |
| 6.1.3. Realizarea unui studiu privind indicatorii utilizaţi pe plan internaţional pentru monitorizarea drepturilor copilului şi posibilitatea adaptării acestora pe plan intern | ANPDC | MECT, MSP, MAE, MIRA, institute de cercetare, ONG, organisme internaţionale | Trim. II 2009 | Studiul | |
| 6.1.4. Întărirea şi iniţierea extinderii sistemului naţional informatizat de monitorizare de la nivelul ANPDC pentru a asigura colectarea sistematică a datelor privind toate domeniile acoperite de Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, inclusiv prin includerea indicatorilor relevanţi pentru măsurarea respectării tuturor drepturilor în acord cu celelalte ministere, autorităţi şi instituţii (de exemplu, prin linkuri). Aceste date şi noul sistem de monitorizare vor fi utilizate pentru a monitoriza şi evalua progresele înregistrate de România în implementarea Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului | ANPDC | MECT, MSP, MAE, MIRA, CNA, CNCD, Avocatul Poporului, CJ/CLS, ONG, organisme internaţionale | 2008-2013 | Formatul soft şi utilizarea acestuia de către ANPDC şi celelalte autorităţi/instituţii | |
| 6.1.5. Analiză privind situaţia actuală în ceea ce priveşte organizarea şi funcţionarea completelor/secţiilor pentru minori şi familie, avându-se în vedere aspecte care privesc problema spaţiilor în care urmează să funcţioneze aceste instituţii, logistica, recrutarea şi formarea magistraţilor şi a grefierilor | ANPDC, MJ | MMFES, MIRA, CSM | Trim. III 2009 | Studiul privind organizarea şi funcţionarea completelor/ secţiilor pentru minori şi familie | |
| 6.1.6. Crearea unor dispoziţii procedurale speciale, diferite de cele aplicabile majorilor, corespunzător standardelor europene în materia respectării drepturilor copilului | MJ, ANPDC | MMFES, CSM | Trim. IV 2009 | Modificările şi completările aduse Codului civil, Codului de procedură civilă, Codului penal, Codului de procedură penală, alte acte normative | |
| 6.1.7. Analiza indicatorilor menţionaţi în planul operaţional în vederea identificării nevoii de studii/evaluări rapide pentru stabilirea instrumentelor de monitorizare şi evaluare a impactului strategiei | ANPDC | Toţi partenerii menţionaţi în planul operaţional, organisme internaţionale | Trim. I 2009 | Lista cu studiile necesare | |
| 6.1.8. Realizarea studiilor/evaluărilor rapide identificate la pct. 6.1.7 | ANPDC | Partenerii identificaţi cu ocazia analizei menţionate la pct. 6.1.7, organisme internaţionale | Trim. II 2009 | Rapoartele finale ale studiilor | |
| 6.1.9. Realizarea de schimburi de experienţă şi promovarea modelului reformei în domeniul protecţiei copilului în celelalte sectoare din sistemul asistenţei sociale şi în alte ţări | ANPDC | MMFES, ANPH, ANPF, ANES, ONG, organisme internaţionale | 2008-2013 | Programe de colaborare cu celelalte instituţii din subordinea MMFES şi cu omologi din alte ţări | |
| 6.1.10. Organizarea unei conferinţe naţionale privind justiţia pentru minori în România | ANPDC | MJ, CSM, MMFES, INM, instanţe judecătoreşti | Trim. IV 2008 | Raportul cu privire la desfăşurarea conferinţei | |
| 6.2. Sprijinirea activităţilor de implementare a drepturilor copilului | 6.2.1. Reglementarea aspectelor legate de gratuitatea consilierii juridice de către SPAS pentru copiii şi familiile de pe raza unităţii administrativ-teritoriale | ANPDC | MIRA, ONG, organisme internaţionale | Trim. I 2009 | Actul normativ aprobat |
| 6.2.2. Integrarea dimensiunii de gen în promovarea drepturilor copilului în vederea asigurării egalităţii de şanse | ANPDC şi ANES | MECT, MSP, ONG, organisme internaţionale | Trim. II 2010 | Acte normative aprobate |
Rezultate:
● existenţa unui sistem naţional de monitorizare a respectării drepturilor copilului în vederea coordonării eficiente a implementării Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului în România şi redactarea rapoartelor de ţară conform art. 44 din convenţia menţionată;
● creşterea compatibilităţii informaţiilor şi experienţei României în domeniul protecţiei speciale a copiilor în raport cu alte ţări din regiune.
7.Respectarea dreptului copilului la protecţie, prin intervenţie multidisciplinară şi interinstituţională, împotriva abuzului, neglijării, exploatării şi a oricăror forme de violenţă
Font 7
| Obiective operaţionale | Activităţi | Responsabili | Parteneri | Termen | Indicatori/Rezultate |
|---|---|---|---|---|---|
| 7.1. Creşterea gradului de conştientizare a populaţiei, în general, şi a profesioniştilor, în special, în vederea prevenirii şi semnalării/sesizării cazurilor de abuz, neglijare şi exploatare a copilului, inclusiv exploatare sexuală în scop comercial, exploatare prin muncă, trafic de copii, migraţie ilegală, violenţă în familie şi alte forme de violenţă asupra copilului | 7.1.1. Promovarea şi sprijinirea derulării programelor de prevenire a diverselor forme de abuz, neglijare şi exploatare a copilului, inclusiv a traficului de copii şi a migraţiei ilegale, în toate mediile cu care copilul se află în relaţie: familie, şcoală, instituţii de protecţie, locuri de detenţie, locuri de muncă, comunitatea în ansamblul său | CJ/CL | ANPDC, MECT, MIRA | 2008-2013 | Numărul de programe tematice implementate, numărul anual de beneficiari ai acestor programe |
| 7.1.2. Realizarea unui studiu privind consecinţele separării copiilor de către părinţii plecaţi la muncă în străinătate | ONG | ANPDC, MMFES- DMS, DGASPC, ONG, organisme internaţionale | Trim. III 2008 | Raportul final al studiului | |
| 7.2. Îmbunătăţirea, dezvoltarea şi diversificarea intervenţiei şi a reţelei de servicii specializate pentru reabilitarea şi reintegrarea socială a copiilor victime ale abuzului, neglijării şi exploatării copilului | 7.2.1. Finalizarea şi aprobarea metodologiei-cadru pentru prevenirea şi intervenţia în echipe multidisciplinare şi în reţea interinstituţională în situaţiile de abuz, neglijare, exploatare şi traficare a copilului | ANPDC | MIRA, MSP, MECT, MJ, ONG, organisme internaţionale | Trim. III 2009 | Hotărârea Guvernului prin care se aprobă metodologia-cadru |
| 7.2.2. Încheierea convenţiilor de colaborare între instituţiile relevante de pe plan judeţean în vederea implementării metodologiei-cadru pentru prevenirea şi intervenţia în echipe multidisciplinare şi în reţea interinstituţională în situaţiile de abuz, neglijare, exploatare şi traficare a copilului | CJ/CLS | MIRA, IJP, ASP, ISJ şi alte servicii deconcentrate ale ministerelor şi autorităţilor administraţiei centrale, DGASPC | Trim. IV 2009 | Convenţii de colaborare încheiate | |
| 7.2.3. Iniţierea programelor de diseminare în rândul profesioniştilor, la nivel naţional, a metodologiei-cadru pentru prevenirea şi intervenţia în echipe multidisciplinare şi în reţea interinstituţională în situaţiile de abuz, neglijare, exploatare şi traficare a copilului | ANPDC | MIRA, MSP, MECT, MJ, ONG, organisme internaţionale | 2009-2010 | Numărul de programe iniţiate; numărul de profesionişti, pe categorii profesionale | |
| 7.2.4. Actualizarea, finalizarea şi aprobarea programei-cadru de formare a echipelor multidisciplinare şi interinstituţionale pentru prevenirea şi intervenţia în situaţiile de abuz, neglijare, exploatare şi traficare a copilului | ANPDC | CNFPA, MECT, ONG, organisme internaţionale | Trim. IV 2009 | Ordinul secretarului de stat al ANPDC pentru aprobarea programei-cadru | |
| 7.2.5. Promovarea perfecţionării personalului instituţiilor semnatare ale convenţiei de colaborare, care intră în componenţa echipelor multidisciplinare, prin derularea de programe de perfecţionare pentru specialişti | CJ/CLS | MIRA, IJP, ASP şi alte servicii deconcertate ale ministerelor şi autorităţilor administraţiei centrale, DGASPC, ONG, organisme internaţionale | Trim. IV 2008 | Cel puţin 500 de specialişti pregătiţi la nivel naţional - date din centralizările ANPDC | |
| 7.2.6. Ameliorarea condiţiilor oferite de serviciile specializate pentru prevenirea şi combaterea abuzului, neglijării, exploatării şi traficării copiilor, în vederea realizării standardelor minime obligatorii (de exemplu, dotarea serviciilor cu oglindă unidirecţională şi echipamente de înregistrare audiovideo) | CJ/CLS | ANPDC, DGASPC, ONG | Trim. I 2010 | Raportul anual al ANPDC | |
| 7.2.7. Promovarea şi sprijinirea înfiinţării de servicii pentru intervenţia specializată în situaţiile de abuz, neglijare şi exploatare a copilului | CJ/CLS, CL | ANPDC, DGASPC, ONG | Trim. I 2010 | Numărul de servicii înfiinţate anual | |
| 7.2.8. Elaborarea şi aprobarea metodologiei privind intervievarea/audierea copilului pentru care se propun servicii de prevenire a separării copilului de părinţii săi sau servicii pentru realizarea protecţiei speciale a copilului separat, temporar sau definitiv, de părinţii săi | ANPDC | CJ/CLS, DGASPC, serviciile de probaţiune, ONG | Trim. IV 2008 | Ordinul secretarului de stat al ANPDC | |
| 7.2.9. Elaborarea standardelor minime obligatorii pentru toate serviciile specializate pentru reabilitarea copilului victimă a abuzului, neglijării, exploatării şi traficării | ANPDC | ONG, asociaţii profesionale, organisme internaţionale | Trim. IV 2009 | Ordin comun al secretarului de stat al ANPDC, al ministrului internelor şi reformei administrative şi al ministrului sănătăţii publice pentru aprobarea standardelor minime obligatorii | |
| 7.3. Asigurarea unui cadru legislativ şi instituţional unitar pentru prevenirea şi combaterea abuzului, neglijării şi exploatării copilului, inclusiv a exploatării sexuale în scop comercial, exploatării prin muncă, traficului de copii, migraţiei ilegale, a torturii, pedepselor crude, inumane sau degradante şi altor forme de violenţă asupra copilului | 7.3.1. Îmbunătăţirea procedurii speciale care priveşte ordonanţa preşedinţială, pentru punerea în aplicare a art. 94 din Legea nr. 272/2004 | MJ | ANPDC, MIRA, CSM | Trim. IV 2009 | Actul normativ prin care se aprobă procedura |
| 7.3.2. Asigurarea completelor de permanenţă care să judece în urgenţă cauzele ce privesc copiii care se află în situaţii de pericol iminent, datorate abuzului şi neglijării | CSM | MMFES, ANPDC | Trim. III 2010 | Modificarea Regulamentului de ordine interioară a instanţelor de judecată | |
| 7.3.3. Modificarea Codului de procedură penală în vederea elaborării şi aprobării unor proceduri spe ciale care să garanteze respectarea drepturilor copilului în faţa instanţei (audiere, evaluare psihologică etc.) | ANPDC, MJ | MMFES | Trim. IV 2009 | Codul de procedură penală revizuit | |
| 7.3.4. Asigurarea gratuităţii eliberării certificatelor medico-legale pentru copiii victime ale abuzului, neglijării şi exploatării, inclusiv exploatării sexuale în scop comercial, exploatării prin muncă, traficului, migraţiei ilegale şi altor forme de violenţă asupra copilului, prin: - realizarea cadrului legal necesar; - prevederea sumelor necesare cu această destinaţie, în baza situaţiei din anul precedent, în cadrul bugetelor instanţelor judecătoreşti care solicită aceste expertize | ANPDC, MJ | MJ | Trim. IV 2008 | - Actul normativ prin care se aprobă asigurarea gratuităţii certificatelor medico-legale pentru copiii victime - Linia bugetară specifică în cadrul bugetului MJ cu destinaţie pentru instanţele judecătoreşti, reflectată în bugetul de stat aprobat pentru anul 2008 | |
| 7.3.5. Reglementarea relaţiei dintre sesizarea obligatorie din partea profesioniştilor care interacţionează cu copilul aflat în situaţie de abuz, neglijare sau exploatare şi păstrarea secretului profesional, acolo unde există vid legislativ | ANPDC | MMFES, MECT, MSP, MIRA, MJ | Trim. II 2009 | Actul normativ prin care se reglementează relaţia dintre sesizarea obligatorie şi secretul profesional | |
| 7.3.6. Elaborarea şi aprobarea unui nou plan naţional de acţiune pentru prevenirea şi combaterea traficului de copii şi a exploatării sexuale a copiilor în scopuri comerciale, pentru perioada 2008-2010, corelat cu Strategia naţională împotriva traficului de persoane pentru perioada 2006-2010, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.654/2006 | ANPDC | Instituţiile membre ale subgrupului privind traficul de copii (Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane, MMFES, MECT, MJ, MSP, MAE) | Trim. I 2009 | Planul naţional de acţiune pentru prevenirea şi combaterea traficului de copii şi a exploatării sexuale a copiilor în scopuri comerciale, pentru perioada 2008-2010, aprobat prin hotărâre a Guvernului | |
| 7.3.7. Elaborarea şi aprobarea unui nou plan naţional de acţiune pentru eliminarea exploatării prin muncă a copiilor, pentru o perioadă începând cu anul 2008 | ANPDC | Instituţiile membre ale Comitetului naţional director pentru prevenirea şi combaterea exploatării copiilor prin muncă | Trim. I 2009 | Hotărârea Guvernului prin care se aprobă Planul naţional de acţiune pentru eliminarea exploatării copiilor prin muncă, pentru o perioadă stabilită începând cu anul 2008 | |
| 7.3.8. Elaborarea şi aprobarea listei cu muncile periculoase pentru copii | IM şi ANPDC | Instituţii membre ale CNDPCECM, organisme internaţionale | Trim. IV 2008 | Hotărârea Guvernului prin care se aprobă lista muncilor periculoase | |
| 7.3.9. Înfiinţarea unui singur grup interministerial, coordonat de ANPDC, care să gestioneze problematica abuzului, neglijării şi exploatării copilului, inclusiv a exploatării sexuale în scop comercial, exploatării prin muncă, traficului de copii, migraţiei ilegale şi altor forme de violenţă exercitate asupra copilului | ANPDC | MAE, MIRA, MSP, MECT, MJ, ONG, organisme internaţionale | Trim. IV 2008 | Hotărârea Guvernului prin care se aprobă înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Grupului interministerial pentru copii | |
| 7.3.10. Organizarea unui seminar la nivel central cu ministerele şi autorităţile implicate în prevenirea şi combaterea abuzului, neglijării şi exploatării copilului, în vederea conştientizării intervenţiei în echipă multidisciplinară şi interinstituţională | MIRA şi ANPDC | MSP, MECT, MJ, UNCJR | Trim. I 2009 | Raportul seminarului | |
| 7.3.11. Realizarea unui studiu naţional privind problematica abuzului, neglijării, exploatării şi altor forme de violenţă asupra copilului | ANPDC | MAE, MIRA, MSP, MECT, MJ, ONG | Trim. I 2009 | Raportul final al studiului naţional | |
| 7.3.12. Iniţierea măsurilor legislative şi administrative conform recomandărilor studiului naţional privind problematica abuzului, neglijării, exploatării şi a altor forme de violenţă asupra copilului | ANPDC | MAE, MIRA, MSP, MECT, MJ, ONG, organisme internaţionale | Trim. IV 2009 | Actele normative şi alte documente administrative |
Rezultat:
● Crearea şi dezvoltarea unui sistem unitar, coerent şi comprehensiv de prevenire, semnalare/sesizare şi intervenţie în cazurile de abuz, neglijare şi exploatare a copilului, inclusiv exploatare sexuală în scop comercial, exploatare prin muncă, trafic de copii, migraţie ilegală, violenţă în familie şi alte forme de violenţă asupra copilului.
8.Promovarea formării profesionale
Font 7
| Obiective operaţionale | Activităţi | Responsabili | Parteneri | Termen | Indicatori/Rezultate |
|---|---|---|---|---|---|
| 8.1. Armonizarea sistemelor existente de formare profesională, iniţială şi continuă, pentru a răspunde cerinţelor actuale din domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului | 8.1.1. Colaborarea dintre ANPDC şi sistemele educaţional, al sănătăţii, formării profesionale a adulţilor şi administraţiei, în vederea introducerii în legislaţie a obligativităţii formării iniţiale şi continue, în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului, a profesioniştilor care interacţionează cu copilul (asistenţi sociali, medici, asistente medicale, preoţi, cadre didactice, jurişti, poliţişti etc.) şi transmiterea programelor-cadru de formare aprobate de ministerele şi autorităţile corespunzătoare la ANPDC pentru consultare şi recomandări | ANPDC, MECT, MSP, MMFES şi MIRA- INA, fiecare minister/ instituţie pe domeniul său de activitate | CNFPA, CSM, INM | Trim. IV 2010 | Protocoale de colaborare între instituţiile centrale implicate |
| 8.1.2. Introducerea în legislaţia din domeniul educaţional a obligativităţii formării iniţiale, în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului, a profesioniştilor care interacţionează cu copilul (asistenţi sociali, medici, asistente medicale, preoţi, cadre didactice, jurişti, poliţişti etc.) şi transmiterea programelor-cadru de formare aprobate de MECT corespunzătoare la ANPDC pentru consultare şi recomandări | MECT | ANPDC | Trim. IV 2010 | Programe-cadru de formare la nivelul universităţilor şi colegiilor de profil | |
| 8.1.3. Colaborarea în vederea informării reciproce privind programele educaţionale/de pregătire care vizează protecţia şi promovarea drepturilor copiilor | ANPDC | MECT, MSP, MMFES, CNFPA, MIRA-INA, CSM, INM | Trim. IV 2008 | Convenţii de colaborare | |
| 8.1.4. Întocmirea unei liste anuale cu programele educaţionale/de pregătire pentru copii, părinţi, profesionişti care interacţionează cu copilul, ce vizează protecţia şi promovarea drepturilor copiilor | ANPDC | MECT, MSP, MMFES, CNFPA, MIRA-INA, CSM, INM | Trim. IV 2008, ulterior anual | Lista anuală cu programele educaţionale care vizează protecţia şi promovarea drepturilor copiilor | |
| 8.1.5. Redactarea unui raport anual cu privire la derularea programelor educaţionale/de pregătire care vizează protecţia şi promovarea drepturilor copiilor | ANPDC | MECT, MSP, MMFES, CNFPA, MIRA-INA, CSM, INM | Trim. I 2009, ulterior anual în trim. I | Raportul anual cu privire la derularea programelor educaţionale care vizează protecţia şi promovarea drepturilor copiilor | |
| 8.2. Crearea unui sistem de formare profesională în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului | 8.2.1. Întărirea capacităţii instituţionale a ANPDC în domeniul formării şi dezvoltării profesionale în protecţia şi promovarea drepturilor copilului prin continuarea pregătirii personalului care desfăşoară activităţi directe cu copilul din instituţiile ce furnizează servicii pentru copii | ANPDC | MMFES | Trim. IV 2008 | Actele normative care modifică şi completează legislaţia în vigoare. Hotărârea Guvernului privind aprobarea Strategiei naţionale sectoriale de formare profesională în domeniul protecţiei drepturilor copilului |
| 8.2.2. Inventarierea furnizorilor publici şi privaţi de formare profesională în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului şi a programelor educaţionale derulate de aceştia, precum şi actualizarea sa anuală | ANPDC | MECT, MSP, MMFES, CNFPA, MIRA-INA, CSM, INM, ONG | Trim. I 2009, ulterior actuali- zare anuală în trim. I | Baza de date cu furnizorii publici şi privaţi de formare profesională în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului | |
| 8.2.3. Înfiinţarea unor centre regionale - publice, public-private, private de formare profesională în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului, aflate în coordonarea metodologică a ANPDC | ANPDC | CJ/CLS, DGASPC, ONG | Trim. IV 2009 | Primul centru regional funcţional în 2007 | |
| 8.2.4. Realizarea şi aprobarea unei strategii naţionale sectoriale de formare şi dezvoltare profesională în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului; strategia de formare va oferi cadrul necesar unei pregătiri adecvate şi sistematice, precum şi familiarizarea cu drepturile copilului pentru toţi profesioniştii care interacţionează cu copiii sau iau decizii care îi privesc (inclusiv parlamentari) | ANPDC | MECT, MSP, MMFES, CNFPA, MIRA-INA, CSM, INM, ONG | Trim. IV 2009 | Hotărârea Guvernului prin care se aprobă Strategia naţională de formare profesională în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului |
Rezultat:
● Existenţa unui sistem naţional coerent de formare iniţială şi continuă în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului a profesioniştilor care interacţionează cu copilul.
B. Subdomeniu de interes: Prevenirea separării copilului de părinţi şi protecţia specială a copilului separat de părinţi
9.Responsabilizarea comunităţilor locale pentru prevenirea separării copilului de părinţi şi susţinerea familiilor pentru creşterea, îngrijirea şi educarea propriilor copii
Font 7
| Obiective operaţionale | Activităţi | Responsabili | Parteneri | Termen | Indicatori/Rezultate |
|---|---|---|---|---|---|
| 9.1. Creşterea responsabilităţii comunităţii locale în prevenirea separării copilului de familie | 9.1.1. Elaborarea unei metodologii de înfiinţare, organizare şi funcţionare a structurilor comunitare consultative | ANPDC | CJ/CLS, CL, ONG, organisme internaţionale | Trim. IV 2009 | Ordinul secretarului de stat prin care se aprobă metodologia de înfiinţare, organizare şi funcţionare a structurilor comunitare consultative |
| 9.1.2. Actualizarea, finalizarea şi aprobarea unei programe-cadru pentru formarea structurilor comunitare consultative | ANPDC | CJ/CLS, CL, ONG, organisme internaţionale | Trim. IV 2009 | Ordinul secretarului de stat prin care se aprobă programa- cadru pentru formarea structurilor comunitare consultative | |
| 9.1.3. Înfiinţarea structurilor comunitare consultative la nivelul întregii ţări şi pregătirea acestora în vederea sprijinirii activităţii de prevenire a separării copilului de familie | CL, CLS | ANPDC CJ/CLS- DGASPC, ONG, organisme internaţionale | Trim. IV 2009 | Numărul de structuri comunitare consultative înfiinţate | |
| 9.1.4. Reglementarea punerii în practică a atribuţiei DGASPC de coordonare a activităţii CL în domeniul protecţiei drepturilor copilului, inclusiv privind modalităţile concrete de comunicare | ANPDC | CJ/CLS- DGASPC | Trim. III 2008 | Actul normativ aprobat | |
| 9.1.5. Încurajarea voluntariatului la nivelul comunităţilor locale pentru desfăşurarea de activităţi de sprijin al familiilor şi copilului în situaţie de risc, cu precădere în situaţii de criză | CL, CLS | CJ/CLS - DGASPC, ONG, BOR, organisme internaţionale | 2008-2013 | Numărul de voluntari implicaţi în activităţile de sprijin | |
| 9.1.6. Promovarea programelor de formare a asistenţilor sociali/persoanelor cu atribuţii în asistenţă socială la nivelul tuturor comunităţilor locale cu privire la modul de întocmire a planului de servicii, în baza Ordinului secretarului de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului nr. 286/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea Planului de servicii şi a Normelor metodologice privind întocmirea Planului individualizat de protecţie | CL | ANPDC, CJ - DGASPC, ONG | Trim. IV 2010 | Numărul asistenţilor sociali/persoanelor cu atribuţii în asistenţă socială angajate şi formate la nivelul comunelor | |
| 9.1.7. Înfiinţarea şi diversificarea serviciilor de zi | CL | ANPDC, CJ - DGASPC, ONG, BOR, organisme internaţionale | 2008-2013 | Numărul serviciilor de zi înfiinţate | |
| 9.1.8. Reglementarea finanţării de la nivelul CL/CLS pentru asigurarea protecţiei drepturilor copilului | ANPDC | CJ | Trim. I 2009 | Măsurile legislative/ administrative aprobate |
Rezultate:
● creşterea capacităţii autorităţilor administraţiei publice locale în asumarea problematicii copiilor din punct de vedere financiar, al profesionalizării resurselor umane şi dezvoltării serviciilor în funcţie de nevoile specifice identificate;
● reglementarea aspectelor care ţin de finanţarea sistemului de prevenire a separării copilului de familie şi a sistemului de protecţie la nivelul consiliilor judeţene, al consiliilor locale de la nivelul municipiilor, oraşelor şi comunelor, precum şi al consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti;
● creşterea numărului de centre de zi şi alte servicii de prevenire a separării copilului de părinţi, de sprijin al familiilor, înfiinţate la nivelul comunităţilor locale, în vederea apropierii serviciilor de beneficiari.
10.Continuarea reformei serviciilor sociale pentru copil şi familie
Font 7
| Obiective operaţionale | Activităţi | Responsabili | Parteneri | Termen | Indicatori/Rezultate |
|---|---|---|---|---|---|
| 10.1. Lărgirea parteneriatului public-privat şi permanentizarea dialogului cu organizaţiile neguvernamentale | 10.1.1. Realizarea unei baze permanente de comunicare a ANPDC cu organizaţiile neguvernamentale şi alte organisme ale societăţii civile, în special asociaţii de copii şi tineret | ANPDC | Federaţii ale organizaţiilor neguverna- mentale şi alte federaţii din domeniu, asociaţii de copii şi tineri | 2008-2013 | Includerea modalităţilor de comunicare permanentă cu organizaţiile neguvernamentale în documentele interne ale ANPDC, inclusiv în strategia de comunicare |
| 10.1.2. Organizarea unei conferinţe naţionale pe tema întăririi parteneriatului public-privat prin contractarea de servicii sociale de protecţie a copilului şi creşterea în acest mod a accesului, în mod nediscriminatoriu şi cu o mai mare transparenţă, al furnizorilor privaţi de servicii sociale la fondurile publice, pe baza respectării principiilor etice şi a standardelor de calitate în vigoare | ANPDC | UNCJR, CJ/CL, federaţiile organizaţiilor neguverna- mentale, organisme internaţionale | Trim. III 2008 | Raportul final al conferinţei naţionale | |
| 10.1.3. Aprobarea cadrului normativ pentru contractarea de servicii sociale pentru copii de către organizaţiile neguvernamentale | ANPDC | CJ/CLS, ONG, organisme internaţionale | Trim. I 2008 | Actul normativ pentru contractarea de servicii sociale pentru copii de către organizaţiile neguvernamentale | |
| 10.1.4. Realizarea unui proiect-pilot pentru sprijinirea implementării cadrului normativ pentru contractarea de servicii sociale de protecţie a copilului de către organizaţiile neguvernamentale | ANPDC şi CJ/CLS, CL | ONG, organisme internaţionale | Trim. II 2008 | Raportul final al proiectului | |
| 10.1.5. Atribuirea de contracte de servicii prin hotărâre a CJ/CLS pe baze competiţionale şi concurenţiale, conform prevederilor cadrului normativ | CJ/CLS, CL | ONG | 2008-2013 | Numărul de servicii contractate | |
| 10.1.6. Realizarea unui studiu privind costul mediu pe copil pentru fiecare tip de serviciu social pentru copii | ANPDC | CJ/ CLS, ONG, organisme internaţionale | Trim. I 2008 | Raportul final al studiului | |
| 10.1.7. Stabilirea costului mediu pe copil pentru fiecare tip de serviciu social pentru copii, în baza studiului menţionat la pct. 10.1.6 | ANPDC | MMFES | Trim. II 2008 | Actul normativ prin care se aprobă costul mediu pe copil pentru fiecare tip de serviciu social pentru copii | |
| 10.2. Creşterea calităţii serviciilor sociale pentru copil şi familie | 10.2.1. Armonizarea legislaţiei privitoare la acreditare şi licenţiere, în acord cu legislaţia referitoare la inspecţie, raportată la standardele minime obligatorii în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului | MMFES, ANPDC şi ANPF | CJ/CLS, CL, ONG, ANPH | 2008-2013 | Actele normative care reglementează aspectele privitoare la acreditare, licenţiere şi inspecţie, modificate şi completate |
| 10.2.2. Finalizarea şi aprobarea ghidurilor metodologice de implementare a aplicării standardelor minime obligatorii în domeniul protecţiei copilului | ANPDC | CJ/CLS- DGASPC, ONG, organisme internaţionale | Trim. II 2008 | Ordinele secretarului de stat al ANPDC prin care se aprobă ghidurile metodologice | |
| 10.2.3. Elaborarea şi aprobarea celorlalte standarde minime obligatorii în domeniul protecţiei copilului, prevăzute de lege (privind serviciile pentru copilul care săvârşeşte fapte penale şi nu răspunde penal, serviciile pentru copilul care răspunde penal (14-18 ani), centrele destinate protecţiei şi asistenţei de urgenţă a copiilor victime ale traficului), precum şi a altor norme, metodologii şi proceduri pentru servicii specializate | ANPDC | CJ/CLS- DGASPC, ONG, organisme internaţionale | Trim. IV 2008 | Actele normative de aprobare | |
| 10.2.4. Elaborarea normelor igienico- sanitare necesare funcţionării serviciilor rezidenţiale organizate pe model familial (case, apartamente, module) astfel încât să se poată aplica standardele minime obligatorii aprobate în domeniul protecţiei copilului | MSP | ANPDC, CJ/CLS- DGASPC, ONG | Trim. IV 2008 | Actul normativ revizuit | |
| 10.2.5. Diversificarea şi specializarea reţelei de asistenţi maternali pentru a răspunde nevoilor imediate, de urgenţă sau unor caracteristici deosebite ale copiilor protejaţi (copilul 0-2 ani; copilul cu handicap neuropsihomotor şi/sau senzorial; copilul cu HIV/SIDA; copii aparţinând minorităţilor naţionale; copiii străzii; preluarea în regim de urgenţă), precum şi a reţelei de servicii, programe şi activităţi de sprijin pentru asistenţii maternali | CJ/ CLS- DGASPC | ANPDC, ONG | Trim. IV 2008 | Statistici ANPDC | |
| 10.2.6. Reglementarea statutului familiilor substitutive, altele decât asistentul maternal şi familia potenţial adoptatoare, precum şi al familiei extinse în care se face plasamentul copiilor şi al aşa-numiţilor "părinţi sociali" | ANPDC | CJ/CLS, ONG | Trim. IV 2008 | Acte normative de reglementare | |
| 10.2.7. Închiderea/restructurarea pe model familial, conform standardelor în vigoare, a instituţiilor de tip clasic | CJ/CLS | ANPDC, DGASPC, ONG | Trim. IV 2008-2013 | Numărul instituţiilor de tip clasic închise/ restructurate | |
| 10.2.8. Analiza legislaţiei care reglementează organizarea şi funcţionarea instituţiilor care acordă servicii sociale de creştere, îngrijire şi educare a copilului care a săvârşit o faptă penală, dar nu răspunde penal, precum şi a instituţiilor în care copiii care răspund penal execută o pedeapsă privativă de libertate, în vederea armonizării conceptelor, a standardelor de calitate şi a statutului acestora în relaţie cu măsurile de protecţie specială şi a măsurilor care privesc executarea unor pedepse privative de libertate şi elaborarea proiectelor de acte normative care reglementează aceste servicii | ANPDC | MECT, MJ, ONG, organisme internaţionale | Trim. IV 2008 | Raportul programului |
Rezultate:
● creşterea eficienţei parteneriatelor centrale şi locale, interinstituţionale, public-private, inclusiv prin crearea cadrului legal necesar pentru contractarea serviciilor sociale publice pentru copii de către organismele private acreditate;
● creşterea numărului de servicii rezidenţiale pe model familial, concomitent cu scăderea numărului instituţiilor de tip clasic, precum şi al serviciilor rezidenţiale cu un număr peste 100 de copii;
● scăderea duratei de asistare a copiilor în sistemul de protecţie specială prin realizarea cadrului legal necesar pentru integrarea copilului separat de familia sa într-un mediu stabil permanent în cel mai scurt timp posibil de la luarea sa în evidenţă în cadrul sistemului de protecţie a copilului;
● scăderea numărului de copii părăsiţi de părinţi în unităţile sanitare;
● creşterea calităţii serviciilor prin dezvoltarea sistemului de standardizare, acreditare, licenţiere şi inspecţie;
● existenţa unei contribuţii semnificative din partea ANPDC la asigurarea compatibilităţii, complementarităţii şi continuumului de servicii pentru copiii şi adulţii cu dizabilităţi;
● dezvoltarea şi diversificarea serviciilor de tip familial.
11.Protecţia grupurilor vulnerabile de copii şi tineri care necesită o atenţie specială (copiii străzii, copiii delincvenţi, copiii cu handicap, HIV/SIDA şi boli cronice grave/terminale, tinerii care urmează să părăsească sistemul de protecţie)
Font 7
| Obiective operaţionale | Activităţi | Responsabili | Parteneri | Termen | Indicatori/Rezultate |
|---|---|---|---|---|---|
| 11.1. Crearea unui sistem de monitorizare şi control al fenomenului "copiii străzii" | 11.1.1. Elaborarea şi aprobarea unei metodologii şi a unui set de instrumente în vederea respectării dreptului la protecţie specială a copiilor străzii fără identitate până la eliberarea documentelor de identitate | ANPDC şi MIRA | CJ/CLS - DGASPC, ONG | Trim. IV 2008 | Ordinul comun prin care se aprobă metodologia şi setul de instrumente |
| 11.1.2. Elaborarea şi aprobarea unor proceduri de identificare care să permită determinarea cât mai corectă a numărului de copii şi realizarea integrării intervenţiei serviciilor sociale stradale şi a centrelor de coordonare şi informare pentru copiii străzii | ANPDC şi MIRA | CJ/CLS - DGASPC, ONG | Trim. IV 2008 | Ordinul comun prin care se aprobă metodologia şi setul de instrumente | |
| 11.1.3. Realizarea unui studiu naţional în vederea identificării celei mai adecvate modalităţi de coordonare a eforturilor din acest domeniu şi a modelelor de bune practici în integrarea socială a copiilor străzii. În cadrul studiului se va urmări şi realizarea unei cartografieri cu zonele în care se găsesc aceşti copii, în funcţie de sezon şi alte variabile | ANPDC | MIRA, CJ/ CLS - DGASPC, ONG, organisme internaţionale | Trim. I 2008 | Raportul final al studiului naţional | |
| 11.1.4. Implementarea programului "Iniţiativa copiii străzii" în vederea dezvoltării şi diversificării serviciilor destinate copiilor străzii şi familiilor acestora (centre de zi, centre de consiliere pentru copiii străzii şi pentru părinţi, adăposturi de zi şi de noapte etc.) în acord cu standardele minime obligatorii în vigoare | ANPDC | CJ/CLS- DGASPC, organisme internaţionale | Trim. IV 2008 | Aproximativ 20 de servicii înfiinţate pentru copiii străzii şi familiile acestora | |
| 11.1.5. Realizarea unui sistem de monitorizare a situaţiei şi numărului de copii ai străzii în vederea coordonării intervenţiei specifice şi diminuarea fenomenului | ANPDC | CJ/CLS- DGASPC, SPAS | Trim. IV 2008 | Date statistice periodice la nivelul ANPDC | |
| 11.2. Dezvoltarea şi diversificarea serviciilor şi activităţilor de prevenire a delincvenţei juvenile, precum şi a celor de reabilitare a copiilor delincvenţi | 11.2.1. Sprijinirea şi promovarea programelor de prevenire a delincvenţei juvenile în şcoli, instituţii de tip rezidenţial, alte instituţii | ANPDC | MIRA, MECT, CL/CJ, OPA | 2008-2013 | Numărul programelor implementate, numărul anual de beneficiari |
| 11.2.2. Dezvoltarea reţelei specializate de servicii rezidenţiale şi centre de zi pentru copilul care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal | CJ/CLS | ANPDC, ONG, organisme internaţionale | Trim. II 2009 | Numărul de servicii specializate pentru copilul care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal | |
| 11.2.3. Elaborarea şi aprobarea unor standarde minime obligatorii privind calitatea îngrijirii copilului în centrele de reeducare şi penitenciare | ANPDC şi MJ | ONG, organisme internaţionale | Trim. IV 2009 | Ordinul comun prin care se aprobă standardele minime obligatorii | |
| 11.2.4. Realizarea unui proiect-pilot pentru dezvoltarea unui program/serviciu de monitorizare şi sprijin postdetenţie, utilizând "tutori de reintegrare" care să colaboreze cu serviciile de probaţiune existente şi cu serviciile de asistenţă socială | ANPDC, serviciile de probaţiune | MJ, CJ/CLS- DGASPC, ONG, organisme internaţionale | Trim. II 2009 | Raportul final al proiectului-pilot publicat şi diseminat | |
| 11.2.5. Elaborarea şi aprobarea unor proceduri de lucru comune pentru serviciile de probaţiune şi DGASPC, în vederea asigurării protecţiei copilului care a săvârşit o faptă penală şi răspunde penal, dar execută sancţiunea în stare de libertate | ANDPC şi MJ | DGASPC, serviciile de probaţiune, ONG | Trim. IV 2008 | Ordinul comun prin care se aprobă metodologia şi setul de instrumente | |
| 11.3. Creşterea calităţii îngrijirii copiilor cu handicap, HIV/SIDA şi boli cronice grave/terminale aflaţi în protecţie specială | 11.3.1. Închiderea/restructurarea pe model familial a instituţiilor de tip clasic pentru copiii cu handicap (inclusiv copii cu cerinţe educative speciale), HIV/SIDA | CJ/CLS | ANPDC, ONG | Trim. IV | Numărul de instituţii incluse/ restructurate |
| 11.3.2. Dezvoltarea şi diversificarea serviciilor specializate pentru copiii cu handicap, HIV/SIDA şi boli cronice grave/prognostic limitat aflaţi în protecţie specială (asistenţi maternali, centre de zi şi de recuperare/reabilitare, centre de plasament de tip familial) | CJ/CLS | ANPDC, ONG, BOR, organisme internaţionale | 2008-2013 | Numărul de servicii înfiinţate | |
| 11.4. Asigurarea complementarităţii şi continuumului de servicii pentru tinerii cu handicap aflaţi în evidenţa sistemului de protecţie a copilului, în vederea dobândirii abilităţilor de trai independent şi/sau integrării lor socioprofesionale | 11.4.1. Realizarea unui studiu la nivel naţional cu privire la gradul integrării sociale a copiilor şi tinerilor cu handicap | ANPDC şi ANPH | CJ/CLS- DGASPC, CPC, ONG, organisme internaţionale | Trim. I 2009 | Raportul final al studiului |
| 11.4.2. Armonizarea cadrului legislativ din domeniul protecţiei drepturilor copilului cu cel din domeniul protecţiei persoanelor cu handicap în sensul asigurării complementarităţii şi continuumului de servicii pentru tinerii cu dizabilităţi aflaţi în evidenţa sistemului de protecţie a copilului, în vederea dobândirii abilităţilor de trai independent şi/sau integrării lor socioprofesionale - în baza recomandărilor studiului naţional | ANPDC şi ANPH | CJ/CLS- DGASPC, CPC, ONG | Trim. III 2008 | Actele normative aprobate | |
| 11.4.3. Dezvoltarea şi diversificarea serviciilor necesare tinerilor cu handicap care au beneficiat de o măsură de protecţie specială şi nu îşi continuă studiile, nu au posibilitatea revenirii în propria familie, fiind confruntaţi cu riscul excluderii sociale, în vederea dobândirii abilităţilor de trai independent şi/sau integrării lor socioprofesionale | CJ/CLS | ANPDC, ANPH, ONG | 2008-2013 | Numărul de servicii nou- înfiinţate pentru tinerii cu handicap | |
| 11.5. Sprijinirea integrării socio- profesionale a tinerilor care urmează să părăsească sistemul de protecţie, precum şi a tinerilor care părăsesc sistemul sancţionator custodial şi a celor aflaţi în evidenţele serviciilor de probaţiune | 11.5.1. Aplicarea standardelor minime obligatorii privind serviciul de dezvoltare a deprinderilor de viaţă independentă | CJ/CLS, ONG, serviciile de probaţiune | ANPDC MJ- Direcţia de probaţiune | 2008-2013 | Rapoartele de inspecţie |
| 11.5.2. Elaborarea şi aprobarea de norme metodologice privind aplicarea prevederilor art. 51 din Legea nr. 272/2004 | ANPDC | CJ/CLS şi ONG | Trim. IV 2008 | Hotărârea Guvernului prin care se aprobă normele metodologice | |
| 11.5.3. Realizarea unui ghid de orientare profesională şi de dezvoltare a deprinderilor de viaţă independentă | MECT | ANPDC, ONG, organisme internaţionale | Trim. III 2008 | Ghidul diseminat | |
| 11.5.4. Corelarea activităţilor desfăşurate în cadrul serviciilor pentru dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă din sistemul de protecţie specială a copilului cu cele realizate de autorităţile publice şi instituţiile care au atribuţii privind integrarea socioprofesională a tinerilor după părăsirea sistemului de protecţie, a tinerilor care părăsesc sistemul sancţionator custodial şi a celor aflaţi în evidenţele serviciilor de probaţiune, în baza prevederilor strategiei din domeniu, inclusiv prin încheierea unor protocoale de colaborare | CJ/ CLS- DGASPC | DMPS, ISJ, AJOFM, ONG, serviciile de probaţiune | 2008-2013 | Protocoale de colaborare. Numărul anual de tineri integraţi socioprofesional | |
| 11.5.5. Susţinerea acţiunilor de incluziune socială a tinerilor aflaţi în dificultate şi confruntaţi cu riscul excluderii profesionale, precum şi a tinerilor absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ, inclusiv a celui special, în rândul tinerilor beneficiari ai măsurilor de protecţie specială | CJ/CL- DGASPC | AJOFM, serviciile de probaţiune | 2008-2013 | Date statistice ANPDC |
Rezultate:
● creşterea numărului de servicii specializate pentru copiii separaţi de părinţi care necesită o atenţie specială (copiii străzii, copiii delincvenţi, copiii cu dizabilităţi, HIV/SIDA şi cu boli cronice grave/prognostic limitat, tinerii) concomitent cu diversificarea acestor servicii;
● scăderea numărului de copii ai străzii.
Listă abrevieri:
AJOFM - Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă;
ANA - Agenţia Naţională Antidrog;
ANOFM - Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă;
ANFP - Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei;
ANR - Agenţia Naţională pentru Romi;
ANT - Agenţia Naţională pentru Tineret;
ANPH - Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap;
ANPDC - Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului;
BDCE - Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei;
BIM - Biroul Internaţional al Muncii;
BOR - Biserica Ortodoxă Română;
CJ/CL/CLS - consiliul judeţean/consiliul local/consiliul local al sectorului
CNA - Consiliul Naţional al Audiovizualului;
CNCD - Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării;
CNFPA - Consiliul Naţional pentru Formarea Profesională a Adulţilor;
CPC - Comisia pentru Protecţia Copilului;
CSM - Consiliul Superior al Magistraturii;
DRI - Departamentul pentru Relaţii Interetnice;
DECP - Direcţia de Evidenţă Centralizată a Populaţiei;
DGASPC - Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului;
DMS - Departamentul pentru Munca în Străinătate;
DMPS - Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială;
ASP - Autoritatea de Sănătate Publică;
IJP - Inspectoratul Judeţean de Poliţie;
IM - Inspecţia Muncii;
INA - Institutul Naţional de Administraţie;
INM - Institutul Naţional al Magistraturii;
ISE - Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei;
ISJ - Inspectoratul Şcolar Judeţean;
MIRA - Ministerul Internelor şi Reformei Administrative;
MAE - Ministerul Afacerilor Externe;
MCC - Ministerul Culturii şi Cultelor;
MECT - Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului;
MJ - Ministerul Justiţiei;
MMFES - Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse;
MSP - Ministerul Sănătăţii Publice;
ONG - Organizaţie neguvernamentală;
SPAS - Serviciul Public de Asistenţă Socială;
CNDPCECM - Comitetul naţional director pentru prevenirea şi combaterea exploatării copiilor prin muncă.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
