Decizie nr. 87 din 23 februarie 2016

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968 şi art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Vonica în Dosarul nr. 1.551/236/2015 al Judecătoriei Giurgiu - Secţia penală, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.125 D/2015.

2.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei de neconstituţionalitate, prezent personal, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care pune concluzii de admitere a acesteia. Se face trimitere la situaţia de fapt şi se conchide că este necesară reglementarea unor limite maxime ale cheltuielilor de judecată la plata cărora justiţiabilii pot fi obligaţi de către instanţele penale.

4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. Referitor la dispoziţiile art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968 se arată că acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât contestaţia la executare şi calea de atac împotriva hotărârii de soluţionare a acesteia promovate de autorul excepţiei în prezentul dosar au fost făcute sub imperiul Codului de procedură penală în vigoare. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală se arată că argumentele aduse în susţinerea acesteia vizează modificarea şi completarea legii, în sensul reglementării de către Curtea Constituţională a unor grile care să prevadă limitele minime şi cele maxime ale cheltuielilor judiciare.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5.Prin Încheierea din 11 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.551/236/2015, Judecătoria Giurgiu - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968 şi art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Vonica într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare cu privire la cheltuielile judiciare la a căror plată a fost obligat autorul excepţiei printr-o sentinţă penală.

6.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că suportarea cheltuielilor judiciare de către persoana care a formulat o cale de atac, atunci când aceasta este respinsă sau retrasă, încalcă prevederile constituţionale invocate. Se susţine că valoarea acestor cheltuieli este lăsată la aprecierea instanţei, care este una subiectivă, şi că nu există grile care să limiteze cheltuielile judiciare, aspecte care sunt de natură a contraveni dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie.

7.Judecătoria Giurgiu - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că suportarea cheltuielilor judiciare în caz de respingere sau retragere a apelului sau a recursului sau a altei cereri de către persoana care a formulat respectiva cerere nu contravine niciunei dispoziţii constituţionale. Se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 171 din 23 mai 2001.

8.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

9.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se face trimitere la deciziile Curţii Constituţionale nr. 752 din 18 septembrie 2007, nr. 514 din 27 aprilie 2010 şi nr. 500 din 19 aprilie 2011.

10.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 192 alin. (2) din Codul de procedură penală din 1968 şi art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:

–Art. 192 alin. 2: "În cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care şi-a retras apelul, recursul sau cererea";

–Art. 275 alin. (2): "În cazul declarării apelului, recursului în casaţie ori al introducerii unei contestaţii sau oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care şi-a retras apelul, recursul în casaţie, contestaţia sau cererea.".

13.Se susţine că textele criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) cu privire la statul român, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi şi art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.

14.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, cu privire la dispoziţiile art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968, Curtea constată că acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât cererile formulate de autorul excepţiei, în cauza dedusă judecăţii, cu privire la cheltuielile judiciare, au fost întemeiate, în drept, pe dispoziţiile Codului de procedură penală în vigoare. Or, conform prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia". Pentru acest motiv, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968 este inadmisibilă.

15.Cu privire la soluţia legislativă cuprinsă în art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală, Curtea reţine că aceasta este similară dispoziţiilor art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968, asupră cărora Curtea s-a mai pronunţat, prin raportare la critici de neconstituţionalitate similare, prin mai multe decizii, prin care a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate invocate. Cu titlu exemplificativ sunt Decizia nr. 171 din 23 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 16 iulie 2001, Decizia nr. 752 din 18 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 23 octombrie 2007, şi Decizia nr. 206 din 17 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 10 martie 2009.

16.Prin Decizia nr. 752 din 18 septembrie 2007, Curtea a constatat că nicio normă constituţională nu impune gratuitatea actului de justiţie. Prin urmare, cheltuielile judiciare ocazionate în procesul penal, avansate de stat, trebuie suportate de partea vinovată pentru provocarea acelor cheltuieli. Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că faptul că, în cazurile referitoare la declararea apelului ori recursului sau al introducerii oricărei altei cereri, în procesul penal, cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate de persoana căreia i s-a respins ori care şi-a retras apelul, recursul sau cererea, nu împiedică părţile interesate să se adreseze justiţiei şi să se prevaleze, fără nicio îngrădire, de toate garanţiile care caracterizează dreptul la un proces echitabil, reglementat de dispoziţiile constituţionale ale art. 21. Mai mult, s-a arătat că prevederile art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968 reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, conform art. 126 alin. (2) din Constituţie. Totodată, prin Decizia nr. 206 din 17 februarie 2009, Curtea a statuat că prevederile art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968 nu aduc atingere liberului acces la justiţie şi nici dreptului la un proces echitabil.

17.Curtea constată că argumentele reţinute de către instanţa de contencios constituţional prin deciziile anterior analizate sunt aplicabile şi în privinţa dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală.

18.Referitor la critica potrivit căreia stabilirea cheltuielilor judiciare, în cazurile prevăzute la art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală, este lăsată la latitudinea instanţei de judecată, Curtea constată că determinarea acestor cheltuieli se realizează potrivit prevederilor art. 272-275 din Codul de procedură penală, conform unor criterii legale, cu caracter obiectiv, reglementate pentru fiecare categorie de astfel de cheltuieli, care exclud aprecierea subiectivă a instanţei de judecată. Astfel, în calculul cheltuielilor judiciare, instanţele judecătoreşti determină cheltuielile avansate de stat şi cele făcute de părţi şi de alţi subiecţi procesuali. Din prima categorie fac parte cheltuieli precum cele necesare efectuării actelor de procedură sau de probaţiune dispuse de organele judiciare şi cheltuielile pentru conservarea obiectelor ridicate sau sechestrate în cursul procesului. În cea de-a doua categorie se încadrează cheltuielile făcute de părţi şi de ceilalţi subiecţi procesuali în cursul procesului, din proprie iniţiativă, cum sunt angajarea unui apărător, depunerea de cereri şi memorii şi administrarea de mijloace de probă pentru susţinerea acţiunii civile, sau pe baza dispoziţiilor instanţei, cum sunt deplasarea la sediul organului judiciar pentru audiere sau nerealizarea unui câştig licit. Prin urmare, aceste două categorii de cheltuieli însumează subcategorii determinate de particularităţile fiecărei cauze penale. Valoarea acestora este atestată prin documente justificative sau este determinată numeric pe baza unor criterii legale, cum sunt ordinele şi normele metodologice de stabilire a onorariilor cuvenite experţilor sau interpreţilor.

19.În ceea ce priveşte pretinsa încălcare, prin textul criticat, a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea reţine că prevederile art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală se aplică, în mod egal, tuturor persoanelor care promovează căile de atac enumerate în cuprinsul acestor norme legale sau care formulează contestaţii sau cereri, în situaţia în care aceste cereri sunt respinse ori retrase.

20.Având în vedere argumentele anterior invocate, Curtea constată că nu poate fi reţinută încălcarea prin textul criticat a dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitor la statul român.

21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968, excepţie ridicată de Viorel Vonica în Dosarul nr. 1.551/236/2015 al Judecătoriei Giurgiu - Secţia penală.

2.Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Viorel Vonica în Dosarul nr. 1.551/236/2015 al Judecătoriei Giurgiu - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile invocate.

Decizia se comunică Judecătoriei Giurgiu - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa din data de 23 februarie 2016.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop