Decizie nr. 592 din 21 septembrie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Valentina Radu şi Elena Ştefănescu în Dosarul nr. 2.589/C/2005 al Tribunalului Neamţ - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, considerând că prevederile de lege criticate nu contravin principiului constituţional al garantării dreptului de proprietate privată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.589/C/2005, Tribunalul Neamţ - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Excepţia a fost ridicată de Valentina Radu şi Elena Ştefănescu într-un proces civil având ca obiect o contestaţie formulată în baza Legii nr. 10/2001.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât, potrivit art. 44 din Constituţie şi art. 480 şi 481 din Codul civil, acţiunile ce privesc dreptul de proprietate sunt imprescriptibile.

Tribunalul Neamţ - Secţia civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată. Termenul prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 nu aduce atingere dreptului de proprietate, scopul stabilirii unui astfel de termen fiind soluţionarea rapidă a cererilor formulate de persoanele îndreptăţite la restituire şi stabilirea drepturilor ce li se cuvin acestora într-un termen cât mai scurt.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia este neîntemeiată. Instituirea unui termen de decădere pentru exercitarea drepturilor procesuale nu este de natură să încalce dreptul de proprietate. Invocă, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

Avocatul Poporului arată că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea unor exigenţe. Se asigură astfel posibilitatea de valorificare a acestuia în cadrul unui termen impus de raţiuni sociale majore. În concluzie, consideră că prevederile legale criticate dau expresia competenţei constituţionale a legiuitorului de a stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate. În sensul celor arătate, invocă jurisprudenţa Curţii în materie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Examinând excepţia, Curtea constată că, deşi a fost sesizată de instanţa de judecată cu neconstituţionalitatea prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în realitate, atât din cuprinsul încheierii de sesizare, cât şi din concluziile scrise depuse de autorul excepţiei în motivarea acesteia, rezultă că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, text care are următoarea redactare: "Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare."

Dispoziţiile constituţionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 44 alin. (1) teza întâi. Este invocată şi neconcordanţa cu art. 480 şi 481 din Codul civil.

Textul art. 26 alin. (3) reglementează termenul în care persoana îndreptăţită la restituirea imobilului preluat abuziv poate ataca în justiţie decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură.

Autorii excepţiei consideră că prin stabilirea acestui termen este încălcat principiul constituţional al garantării dreptului de proprietate, având în vedere că, potrivit art. 480 şi 481 din Codul civil, acţiunile care privesc dreptul de proprietate sunt imprescriptibile.

Analizând aceste critici de neconstituţionalitate, Curtea constată că sunt neîntemeiate pentru considerentele ce urmează.

În jurisprudenţa sa, de exemplu Decizia nr. 344 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 5 noiembrie 2003, Curtea a statuat că imprescriptibilitatea în materie imobiliară este un principiu consacrat în legislaţia civilă, dar nu este prevăzut de Constituţie. Legiuitorul poate, în considerarea unor raţiuni majore, să deroge de la acest principiu, fără a îndreptăţi calificarea reglementării respective ca fiind neconstituţională.

Pe de altă parte, recunoaşterea sine die a posibilităţii persoanei interesate de a declanşa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de către stat ar fi fost de natură să genereze un climat de insecuritate juridică în domeniul proprietăţii imobiliare, admisibil pe termen scurt, în considerarea finalităţii reparatorii urmărite, dar intolerabil, într-un stat de drept, o perioadă îndelungată sau nelimitată de timp. Împrejurarea că persoana interesată, deşi cunoştea sau trebuia să cunoască termenul de contestare, ca şi consecinţele juridice ale nerespectării acestuia, nu s-a conformat exigenţei legale, acest lucru dă expresie propriei sale culpe, potrivit principiului "nemo auditur propriam turpitudinem allegans".

Atât considerentele, cât şi soluţia acestei decizii sunt pe deplin valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii în materie.

În ceea ce priveşte susţinerea autorilor excepţiei, conform căreia prevederile de lege criticate ar contraveni art. 480 şi 481 din Codul civil, Curtea constată că exercitarea controlului de constituţionalitate vizează conformitatea dispoziţiilor legale criticate cu prevederile constituţionale, iar nu eventuala necorelare existentă între dispoziţiile unor legi.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Valentina Radu şi Elena Ştefănescu în Dosarul nr. 2.589/C/2005 al Tribunalului Neamţ - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 septembrie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu