Hotărâre nr. 5 din 26 octombrie 2000

Lucian Mihai - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Mariana Trofimescu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

La data de 24 octombrie 2000 Biroul Electoral Central a înaintat Curţii Constituţionale, în vederea soluţionării, contestaţia înregistrată la nr. 92 din 24 octombrie 2000, formulată de domnul Ioan Ivanov, precum şi contestaţia înregistrată la nr. 85 din 24 octombrie 2000, formulată de domnul Enache Pope.

Contestaţiile privesc înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcţia de Preşedinte al României la alegerile din 26 noiembrie 2000 şi formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 328 D/2000 şi, respectiv, nr. 329 D/2000.

Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. 4 teza întâi din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, astfel cum a fost modificat prin Hotărârea Plenului Curţii Constituţionale nr. 19 din 17 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 17 octombrie 2000, contestaţiile se soluţionează fără citarea părţilor, cu participarea numai a judecătorilor Curţii, pe baza sesizării şi a celorlalte documente aflate la dosar.

În cuprinsul contestaţiei formulate de domnul Ioan Ivanov, contestaţie care formează obiectul Dosarului nr. 328 D/2000, se susţine ca faţă de prevederile art. 81 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora "Nici o persoană nu poate îndeplini funcţia de Preşedinte al României decât pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi şi succesive", candidatura domnului Ion Iliescu pentru funcţia de Preşedinte al României la alegerile din 26 noiembrie 2000 este neconstitutionala. Aceasta deoarece domnul Ion Iliescu a îndeplinit doua mandate, şi anume: primul mandat s-a consumat în perioada 1990-1992, iar cel de-al doilea, în perioada 1992-1996, ambele fiind "perfect constituţionale". Se arata ca în anul 1996 domnul Ion Iliescu, deşi ocupa funcţia de Preşedinte al României şi nu era membru al nici unui partid politic, a participat la alegeri pe lista Partidului Democraţiei Sociale din România, astfel ca şi mandatul de senator al domnului Ion Iliescu este neconstitutional. În continuare se mai arata ca România oferea condiţii atractive pentru investitorii străini, care însă "au fost îndepărtaţi de guvernarea domnului Ion Iliescu, cu sintagma lt; lt;Nu ne vindem ţara gt; gt; sau lt; lt;Nu avem nevoie de americani, noi vom construi o democratie originala gt; gt;". În sfârşit, se mai afirma ca "domnul Ion Iliescu este singurul vinovat pentru starea în care a ajuns România".

Prin contestaţia formulată de domnul Enache Pope, care formează obiectul Dosarului nr. 329 D/2000, se solicita respingerea candidaturii domnului Ion Iliescu la funcţia de Preşedinte al României la alegerile din anul 2000, deoarece domnul "Ion Iliescu a efectuat trei mandate prezidenţiale: primul mandat, chiar dacă de durata mai mica, a fost ianuarie-mai 1990 şi a fost anteconstituţional, iar ultimele doua au fost constituţionale, în buna regula", ajungandu-se la concluzia ca "el îl solicita acum pe al patrulea, cu titlu general şi pe al treilea cu titlu constituţional". În susţinerea acestor argumente sunt invocate prevederile art. 81 alin. (4) din Constituţia României, care limitează la doua numărul mandatelor la funcţia de Preşedinte al României. În continuare sunt formulate consideratii de ordin politic şi personal, pentru care autorul contestaţiei apreciază ca domnul Ion Iliescu nu poate candida la funcţia de Preşedinte al României, şi anume: practica internationala, din care

este menţionată hotărârea Curţii Constituţionale a Federaţiei Ruse, care în 1998 a respins cererea lui Boris Eltin pentru un nou mandat de Preşedinte al Rusiei; trecutul politic al domnului Ion Iliescu, care îl face incompatibil cu funcţia suprema în stat, exemplificandu-se prin rolul principal al acestuia în persecutiile şi epurarile din anii 1956-1959 în randurile studenţilor şi cadrelor universitare, "distrugand şi generatiile de studenţi cu mineriadele anilor '90".

Deoarece ambele contestaţii au acelaşi obiect, şi anume înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu la funcţia de Preşedinte al României, iar între motivele invocate exista o strânsă legătură, Curtea ridica, din oficiu, problema conexarii cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public considera ca sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare. Curtea Constituţională, în temeiul prevederilor art. 164 din Codul de procedură civilă şi al celor ale art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, dispune conexarea Dosarului nr. 329 D/2000 la Dosarul nr. 328 D/2000.

Reprezentantul Ministerului Public, punând concluzii în temeiul art. 85 alin. (1) din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, coroborat cu art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 pentru alegerea Preşedintelui României, apreciază ca fiind neintemeiate contestaţiile privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcţia de Preşedinte al României, arătând, în esenta, următoarele: Decretul-lege nr. 92/1990 este un act normativ cu caracter provizoriu şi tranzitoriu, care nu se referă la noţiunea de mandat presedintial, ci la unele prerogative ale funcţiei de Preşedinte al României. Noţiunea de mandat al Preşedintelui României este utilizata pentru prima data în Legea nr. 69/1992, adoptată în temeiul Constituţiei din anul 1991. Rezultă ca singurul mandat de Preşedinte al României, în înţeles constituţional, este cel îndeplinit ca urmare a alegerilor din septembrie 1992. În consecinţa, se solicita respingerea contestaţiilor.

CURTEA,

analizând contestaţiile în raport cu prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 69/1992 pentru alegerea Preşedintelui României, cu modificările ulterioare, vazand concluziile reprezentantului Ministerului Public, precum şi documentele aflate la dosar, retine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. d) din Constituţie, ale art. 26 din Legea nr. 47/1992, republicată, ale art. 2 alin. (2) şi ale art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa să soluţioneze contestaţiile privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcţia de Preşedinte al României.

I. În opinia contestatarilor candidatul Ion Iliescu a îndeplinit doua mandate de Preşedinte al României, iar participarea sa la alegerile din 26 noiembrie 2000 încalcă art. 81 alin. (4) din Constituţie, care prevede că "Nici o persoană nu poate îndeplini funcţia de Preşedinte al României decât pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi şi succesive".

Examinând aceste sustineri, Curtea retine ca, în legătură cu depunerea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru un al treilea mandat de Preşedinte al României, cu doua opinii separate, s-a pronunţat prin Hotărârea nr. 3 din 24 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 8 noiembrie 2000, în sensul că domnul Ion Iliescu a îndeplinit până în prezent un singur mandat de Preşedinte al României, şi anume în perioada 1992-1996, corespunzător prevederilor art. 81 alin. (4) şi ale art. 83 alin. (1) din Constituţie.

Cele statuate de Curtea Constituţională prin Hotărârea nr. 3 din 24 octombrie 2000 îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţa, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice modificarea jurisprudenţei.

II. În contestaţia ce formează obiectul Dosarului nr. 328 D/2000 se mai susţine, de asemenea, ca domnul Ion Iliescu, deşi ocupa funcţia de Preşedinte al României şi nu era membru al nici unui partid politic, a participat la alegeri pe lista Partidului Democraţiei Sociale din România, asa încât, în opinia contestatorului, şi mandatul de senator al acestuia este neconstitutional.

Examinând aceste sustineri, Curtea constata ca, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. d) din Constituţie, Curtea Constituţională "veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirma rezultatele sufragiului;". Aceste dispoziţii constituţionale se regăsesc şi în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 69/1992 pentru alegerea Preşedintelui României, text conform căruia "Curtea Constituţională, potrivit art. 144 lit. d) din Constituţie, veghează la respectarea, în întreaga ţara, a prevederilor prezentei legi şi confirma rezultatele sufragiului". Totodată, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, "Curtea Constituţională poate fi sesizată pentru cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 144 din Constituţie şi în condiţiile stabilite potrivit prezentei legi". Faţa de aceste prevederi constituţionale şi legale rezultă ca, potrivit competentei sale, Curtea Constituţională nu se poate investi cu privire la constituţionalitatea mandatului de senator al domnului Ion Iliescu, contestaţia urmând să fie respinsă şi sub acest aspect.

III. În motivarea contestaţiilor contestatorii formulează şi o serie de consideratii personale şi de ordin politic, potrivit cărora, în esenta, domnul Ion Iliescu este singurul vinovat de dezastrul economic în care a ajuns ţara.

Ca urmare a examinării acestor motive, Curtea Constituţională retine ca atât condiţiile de eligibilitate, cat şi impedimentele constituţionale pentru a fi ales în funcţia de Preşedinte al României sunt prevăzute expres şi limitativ la art. 35, art. 34 alin. (2), art. 16 alin. (3), art. 37 alin. (3) şi la art. 81 alin. (4) din Constituţie, texte al căror conţinut este următorul:

–Art. 35: "(1) Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 37 alineatul (3).

(2)Candidaţii trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puţin 23 de ani, pentru a fi aleşi în Camera Deputaţilor sau în organele locale, şi vârsta de cel puţin 35 de ani, pentru a fi aleşi în Senat sau în funcţia de Preşedinte al României.";

–Art. 34 alin. (2): "Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.";

–Art. 16 alin. (3): "Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetăţenia română şi domiciliul în ţara.";

–Art. 37 alin. (3): "Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică.";

–Art. 81 alin. (4): "Nici o persoană nu poate îndeplini funcţia de Preşedinte al României decât pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi şi succesive."

În speta, examinând susţinerile contestatorului, Curtea constata ca acestea nu se regăsesc în conţinutul prevederilor constituţionale anterior menţionate. Asemenea motive reprezintă opinii personale ale contestatorului, care, eventual, pot fi avute în vedere cu ocazia exprimarii votului.

În consecinţa, contestaţiile ce fac obiectul cauzei de faţa urmează să fie respinse.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 144 lit. d) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. B.a), al art. 26 şi al art. 27 din Legea nr. 47/1992, republicată, precum şi al art. 2 alin. (2) şi al art. 11 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 69/1992, cu majoritate de voturi în privinta motivelor întemeiate pe dispoziţiile art. 81 alin. (4) şi ale art. 83 alin. (1) din Constituţie şi cu unanimitate de voturi sub celelalte aspecte,

CURTEA

În numele legii

HOTĂRĂŞTE:

Respinge contestaţiile privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcţia de Preşedinte al României, contestaţii formulate de domnii Ioan Ivanov şi Enache Pope.

Hotărârea este definitivă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu