Decizie nr. 375 din 28 septembrie 2004

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Amonil" - S.A. din Slobozia în Dosarul nr. 1.229/2004 al Judecătoriei Slobozia.

La apelul nominal se prezintă partea Societatea Comercială "Petrom Gas" - S.R.L., prin avocat Ion Cazacu, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Apărătorul Societăţii Comerciale "Petrom Gas" - S.R.L. susţine netemeinicia excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că invocarea acesteia la instanţa de fond nu reprezintă decât o modalitate de amânare a executării silite pornite împotriva debitorului rău-platnic. Cu privire la obiectul criticii, observă că există o bogată practică a Curţii Constituţionale, în sensul respingerii excepţiei, practică ce se impune a fi menţinută.

Reprezentantul Ministerului Public pune, de asemenea, concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate, în acest sens existând o constantă jurisprudenţă a Curţii. Întrucât nu au apărut elemente noi de natură a justifica schimbarea acestei jurisprudenţe, se apreciază că excepţia este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 1 iunie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.229/2004, Judecătoria Slobozia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Amonil" - S.A. din Slobozia.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul arată că dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, prin modul în care reglementează instituţia cauţiunii, respectiv prin condiţionarea judecării capătului de cerere privind suspendarea executării de plată unei cauţiuni, împiedică accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. Textul de lege criticat nu ţine seama de situaţia debitorilor care au toate conturile bancare blocate şi, deci, se află în imposibilitate obiectivă de a achita cauţiunea la care sunt obligaţi prin lege. Prin urmare, aceştia nu-şi pot exercita, din cauze independente de voinţa lor, toate drepturile procesuale garantate prin lege şi Constituţie.

Judecătoria Slobozia consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că stabilirea unei cauţiuni, ca o condiţie pentru soluţionarea cererii de suspendare a executării silite, are ca finalitate restrângerea posibilităţilor de exercitare abuzivă a respectivului drept, dar şi protecţia creditorului, care are garanţia reparării eventualului prejudiciu ce i-a fost astfel cauzat. Această condiţie este o îngrădire rezonabilă a accesului liber la justiţie, iar nu o restrângere excesivă a exerciţiului dreptului, care să afecteze însăşi existenţa acestuia.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul arată că dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă au făcut obiectul mai multor excepţii de neconstituţionalitate soluţionate de către Curtea Constituţională prin numeroase decizii (fiind amintite, printre altele, deciziile nr. 346/2003 şi nr. 227/2004), care au constatat conformitatea textului de lege criticat cu principiile constituţionale. Aşadar, critica de neconstituţionalitate fiind neîntemeiată, urmează a fi respinsă ca atare.

Avocatul Poporului apreciază că instituirea obligaţiei de plată a cauţiunii, ca o condiţie a suspendării executării, are o dublă finalitate, şi anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru creditor şi, pe de altă parte, de a preveni şi limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici.

Se arată că, întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci doar pentru a putea solicita suspendarea executării silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei republicate, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicată, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care are următorul conţinut:

–Art. 403 alin. 1: "Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel."

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă următoarele prevederi din Constituţia României, republicată:

–Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2)Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3)Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4)Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională constată că dispoziţiile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate sub aspectul încălcării principiilor constituţionale al liberului acces la justiţie şi al dreptului de proprietate. Astfel, prin Decizia nr. 150/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 15 iulie 2002, şi prin Decizia nr. 346/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 751 din 27 octombrie 2003, Curtea a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate.

Curtea a reţinut că art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă reglementează posibilitatea instanţei de a suspenda executarea silită până la soluţionarea contestaţiei la executare, dacă se depune o cauţiune al cărei cuantum este fixat de instanţă. Instituirea obligaţiei de plată a cauţiunii, ca o condiţie a suspendării executării, are o dublă finalitate, şi anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru creditor în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, şi, pe de altă parte, de a preveni şi limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici.

Întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executării silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie.

Aşa fiind, Curtea constată că, în condiţiile în care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată, legiuitorul este abilitat să reglementeze competenţa şi procedura de judecată, stabilind cadrul organizatoric şi funcţional în care se realizează accesul liber la justiţie, instituirea cauţiunii nu aduce atingere nici principiului constituţional referitor la garantarea proprietăţii private. Sub acest aspect, procedura contestaţiei la executare asigură garanţii suficiente atât pentru ocrotirea accesului liber la justiţie, cât şi pentru protecţia dreptului de proprietate al tuturor părţilor implicate în proces, prin însuşi faptul că le oferă posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar în cazul admiterii contestaţiei şi desfiinţării titlului executoriu sau al însăşi executării silite, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării şi la restabilirea situaţiei anterioare acesteia.

Întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie, soluţia adoptată în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Amonil" - S.A. din Slobozia în Dosarul nr. 1.229/2004 al Judecătoriei Slobozia.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 septembrie 2004.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu