privind controlul bolii de Newcastle (pseudopesta aviara)
(1)Fără a aduce atingere prevederilor care guvernează comerţul intracomunitar, prezenta norma sanitară veterinara defineste măsurile de control care se aplică în cazul apariţiei unui focar al bolii de Newcastle la:
a)păsări domestice;
b)porumbei voiajori;
c)alte păsări ţinute în captivitate.
(2)Prezenta norma sanitară veterinara nu se aplică atunci când boala de Newcastle a fost diagnosticata la păsările sălbatice care trăiesc în libertate. Totuşi, în acest caz, Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să informeze Comisia Europeană despre orice măsuri a întreprins.
(1)În scopul prezentei norme sanitare veterinare se aplică, după caz, definiţiile prevăzute la art. 2 al Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sănătate a animalelor, care reglementează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene şi importul din tari terţe de păsări şi oua de incubaţie, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 474/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 25 martie 2002, ce transpune în legislaţia naţionala Directiva Consiliului 90/539/CEE .
(2)De asemenea se aplică următoarele definiţii;
a)păsări infectate înseamnă orice păsări:
(i)la care s-a confirmat oficial diagnosticul de boala de Newcastle pe baza unui control efectuat de un laborator aprobat;
(îi) în cazul focarelor secundare sau ulterioare în care sunt prezente semnele clinice sau leziunile post-mortem constante ale bolii de Newcastle;
b)păsări suspecte de a fi infectate înseamnă orice pasare care prezintă astfel de semne clinice sau leziuni post-mortem ce pot face să fie suspectata prezenta bolii de Newcastle;
c)păsări suspecte de a fi contaminate înseamnă orice pasare care se poate să fi fost expusă direct sau indirect la contactul cu virusul bolii de Newcastle;
d)deşeuri alimentare înseamnă deşeuri provenite de la bucatarii, restaurante sau, când este cazul, de la industrii care utilizează carne;
e)autoritate competentă înseamnă autoritatea competentă în sensul art. 2 alin. (6) al Normei sanitare veterinare privind controalele veterinare şi zootehnice aplicabile comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii şi produse de origine animala, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 580/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 11 aprilie 2003, ce transpune în legislaţia naţionala Directiva 90/425/CEE ;
f)medic veterinar oficial înseamnă medicul veterinar desemnat de autoritatea competentă;
g)porumbel voiajor înseamnă orice porumbel transportat sau destinat transportării de la voliera pentru a fi eliberat şi a zbura liber înapoi la voliera sau la oricare alta destinaţie;
h)voliera înseamnă orice unitate funcţională care este utilizata pentru ţinerea sau creşterea porumbeilor voiajori.
Orice suspiciune a prezentei bolii de Newcastle trebuie să fie notificată imediat autorităţii competente.
(1)Atunci când păsările dintr-o exploatatie sunt suspecte de a fi infectate sau contaminate cu boala de Newcastle, Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigura ca medicul veterinar oficial activează toate aranjamentele necesare investigatiei oficiale pentru a confirma sau exclude prezenta bolii şi, în special, ca preleveaza sau a prelevat probele necesare pentru examenul de laborator.
(2)Imediat ce suspiciunea de boala este notificată, autoritatea competentă pune exploatatia sub supraveghere oficială şi solicita în special ca;
a)să fie ţinute evidente ale tuturor categoriilor de păsări din exploatatie, în privinta fiecărei categorii, numărul de păsări care au murit, care prezintă semne clinice şi care nu prezintă semne clinice. Evidenta trebuie să fie actualizată pentru a include păsările care au ieşit din oua şi cele care au murit în perioada în care exista suspiciunea. Datele şi evidentele trebuie să fie păstrate actuale şi să fie elaborate la cerere, şi pot fi controlate la fiecare vizita;
b)toate păsările din exploatatie sunt ţinute în spaţiile de cazare sau în alte spaţii unde pot fi izolate fără a avea contact cu alte păsări;
c)nici o pasare sa nu între sau sa părăsească exploatatia;
d)toate miscarile de persoane, alte animale sau vehicule către sau din exploatatie, de carne sau carcase de pasare, sau de hrana pentru animale, unelte, deşeuri, gunoi de grajd, gunoi sau orice este probabil sa transmită boala de Newcastle trebuie să fie suspuse autorizării de către autoritatea competentă.
e)nici un ou sa nu părăsească exploatatia, cu excepţia celor care sunt trimise direct către o întreprindere aprobată pentru fabricarea şi/sau prelucrarea produselor din oua conform art. 6 alin (1) al Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sănătate şi igiena pentru producerea şi comercializarea produselor din oua, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 356/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 26 noiembrie 2002, ce transpune în legislaţia naţionala Directiva 89/437/CEE , şi transportate cu o autorizare care a fost acordată de către autoritatea veterinara competenţa. O astfel de autorizare trebuie să îndeplinească cerinţele stabilite în anexa nr. 1 la prezenta norma sanitară veterinara;
f)să fie instalate mijloace corespunzătoare de dezinfecţie la intrările şi ieşirile exploatatiei şi ale clădirilor care adapostesc păsări;
g)să fie efectuată o ancheta epidemiologica în conformitate cu art. 7. (3) Până la intrarea în vigoare a măsurilor oficiale prevăzute la alin. (2), proprietarul sau deţinătorul oricăror păsări la care este suspicionata boala trebuie să ia toate măsurile pentru a asigura conformitatea cu alin. (2), cu excepţia lit. g) al acestuia.
(4)Autoritatea competenţa poate aplica oricare din măsurile prevăzute la alin. (2) altor exploataţii dacă localizarea, organizarea sau contactul acestora cu exploatatia în care este suspicionata boala, constituie motive pentru a suspecta o posibila contaminare.
(5)Măsurile la care s-a făcut referire la alin. (1) şi (2) nu trebuie să fie retrase până când suspiciunea de boala de Newcastle nu a fost exclusa de către medicul veterinar oficial.
(1)Odată ce prezenta bolii de Newcastle a fost confirmată oficial într-o exploatatie, Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor solicita, suplimentar măsurilor prevăzute la art. 4 alin. (2), să fie întreprinse următoarele măsuri:
a)toate păsările din exploatatie se ucid pe loc fără întârziere. Păsările care au murit sau au fost ucise, precum şi toate ouăle sunt distruse. Aceste operaţiuni se efectuează astfel încât sa reducă la minim riscul răspândirii bolii;
b)orice material sau deseu, cum ar fi: furajele, asternutul sau gunoiul de grajd susceptibil de a fi contaminat, este distrus sau tratat în mod corespunzător. Acest tratament, efectuat în conformitate cu instrucţiunile medicului veterinar oficial, trebuie să asigure distrugerea virusului bolii de Newcastle;
c)atunci când păsările domestice dintr-o exploatatie au fost sacrificate în cursul perioadei probabile de incubaţie a bolii, carnea provenită de la aceste păsări este, oriunde este posibil, identificata şi distrusa;
d)ouăle de incubaţie livrate sau transferate din exploatatie în cursul perioadei probabile de incubaţie sunt identificate şi distruse; puii care au ieşit deja din aceste oua sunt plasati sub supraveghere oficială, iar ouăle de consum, ouate în timpul perioadei probabile de incubaţie a bolii, care au fost transferate din exploatatie sunt, oriunde este posibil, identificate şi distruse, cu excepţia celor care au fost anterior dezinfectate în mod corespunzător;
e)după efectuarea operaţiunilor prezentate la lit. a) şi b), spaţiile folosite pentru cazarea pasarilor, împrejurimile lor, vehiculele utilizate pentru transport şi toate echipamentele posibil să fie contaminate sunt curatate şi dezinfectate în conformitate cu prevederile art. 11;
f)nici o pasare nu este reintrodusa în exploatatie decât după cel puţin 21 de zile de la terminarea acţiunilor prevăzute la lit. e);
g)este efectuată o ancheta epidemiologica în conformitate cu art. 7. (2) Autoritatea competenţa poate extinde măsurile prevăzute la alin. (1) la alte exploataţii invecinate dacă localizarea, configuraţia lor sau contactul cu exploatatia în care boala a fost confirmată oferă suficiente motive pentru a suspiciona posibila contaminare.
(3)Atunci când într-un efectiv de păsări care nu prezintă semne clinice ale bolii de Newcastle e fost izolata o tulpina a virusului acestei boli cu un indice de patogenitate pe cale intracerebrala cuprins între 0.7 şi 1,2 şi s-a demonstrat de către laboratorul comunitar de referinţa la care se referă art. 15, ca virusul izolat deriva dintr-un vaccin viu atenuat împotriva bolii de Newcastle, autoritatea competentă poate acorda o derogare de la cerinţele alin. (1) lit. a), b), c), d), e) şi f), cu condiţia ca exploatatia respectiva să fie supusă supravegherii oficiale timp de 30 de zile, şi solicita în special ca:
(i)să fie aplicate dispoziţiile art. 4 alin. (2) lit. a), b), d), e) şi f);
(îi) nici o pasare sa nu iasa din exploatatie, cu excepţia celor transportate direct la abatorul desemnat de autoritatea competentă.
(4)Autoritatea competenţa responsabilă de acest abator trebuie să fie informată despre intenţia expedierii pasarilor pentru sacrificare şi imediat ce păsările au sosit în abator ele vor fi ţinute şi sacrificate separat de celelalte păsări.
(5)Carnea proaspăta provenită de la păsările la care s-a făcut referire în alin. (3) al prezentului art. trebuie să poarte marca de sănătate prevăzută de art. 5 alin. (1) al Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sănătate animala care reglementează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene şi importul din tari terţe de carne proaspăta de pasare, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 391/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 739 din 09 octombrie 2002, ce transpune în legislaţia naţionala Directiva 91/494/CEE .
În cazul în care exploatatiile sunt constituite din două sau mai multe efective separate, autoritatea competentă, în conformitate cu condiţiile stabilite de Comisia Europeană, poate acorda o derogare de la cerinţele art. 5 alin. (1). Aceasta derogare se acordă numai pentru efectivele sanatoase din exploatatia infectata, cu condiţia ca medicul veterinar oficial sa confirme ca operaţiunile sunt astfel efectuate în exploatatie, încât efectivele sunt complet separate în ceea ce priveşte cazarea, creşterea şi hranirea, astfel încât virusul sa nu poată difuza de la un efectiv la altul.
(1)Ancheta epidemiologica trebuie şi aibă în vedere:
(i)durata de timp în care boala de Newcastle poate să fi existat în exploatatie sau voliera;
(îi) originea posibila a bolii de Newcastle în exploatatie sau în voliera şi identificarea altor exploataţii sau voliere în care exista păsări domestice, porumbei sau alte păsări ţinute în captivitate, care s-ar putea infecta din aceeaşi sursa;
(iii)miscarea persoanelor, pasarilor domestice, porumbeilor sau a altor păsări ţinute în captivitate sau a altor animale, a vehiculelor, oualor, carnii şi carcaselor şi a oricăror unelte sau materiale care este posibil sa fi transportat virusul bolii de Newcastle către sau din exploatatia sau voliera în cauza.
(2)Pentru a asigura coordonarea tuturor măsurilor necesare pentru a asigura eradicarea bolii de Newcastle cat mai repede posibil şi în scopul efectuării anchetei epidemiologice, trebuie să se înfiinţeze o unitate de criza.
(1)Atunci când medicul veterinar oficial are motive sa suspecteze ca păsările domestice din orice exploatatie ar putea fi contaminate ca rezultat al miscarilor de persoane, animale, vehicule sau în orice alt mod, acea exploatatie trebuie să fie plasata sub control oficial în conformitate cu prevederile alin. (2).
(2)Scopul controlului oficial este de a detecta imediat orice suspiciune de boala de Newcastle, de a face recensământul pasarilor şi de a monitoriza miscarile lor şi, dacă este necesar, de a lua măsurile prevăzute la alin. (3).
(3)Atunci când o exploatatie este supusă controlului oficial în condiţiile alin. (1) şi (2), autoritatea competentă interzice orice transfer de păsări din exploatatie cu excepţia transportului direct spre un abator sub supervizare oficială, în scopul tăierii imediate. Înaintea acordării unei astfel de autorizaţii, medicul veterinar oficial efectuează un examen clinic al tuturor pasarilor pentru a exclude prezenta în exploatatie a bolii de Newcastle. Restricţiile de transfer la care se face referire în acest art. trebuie să fie impuse pentru o perioadă de 21 de zile de la ultima data a posibilei contaminari; totuşi aceste restrictii trebuie să se aplice pentru o perioadă de cel puţin 7 zile.
(4)Atunci când se considera ca este posibil, autoritatea competentă poate limita măsurile prevăzute în acest articol la o parte a exploatatiei şi la păsările din aceasta, cu condiţia ca păsările sa fi fost cazate, crescute şi furajate complet separat, de către personal separat.
(5)Atunci când medicul veterinar oficial are motive sa suspecteze ca porumbeii voiajori sau orice voliera de porumbei este contaminata cu virusul bolii de Newcastle, trebuie să ia toate măsurile corespunzătoare pentru punerea sub restrictie e volierei, inclusiv interzicerea tuturor miscarilor porumbeilor voiajori în afară volierei pentru o perioadă de 21 de zile.
(1)Odată ce diagnosticul de boala de Newcastle a fost confirmat oficial la păsările domestice, Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor instituie în jurul exploatatiei infectate o zona de protecţie cu o raza de cel puţin 3 km, care este inclusă într-o zona de supraveghere cu o raza de cel puţin 10 km. La instituirea acestor zone se va ţine seama de factorii geografici, administrativi, ecologici şi epidemiologici legaţi de boala de Newcastle şi de posibilităţile de monitorizare.
(2)Măsurile aplicate în zona de protecţie includ:
a)identificarea tuturor exploataţiilor din zona care deţin păsări domestice;
b)inspecţii periodice la toate exploatatiile din zona care deţin păsări, examinarea clinica a acestor păsări, iar dacă este necesar, recoltarea de probe pentru examen de laborator; trebuie să se ţină o evidenta stricta a inspecţiilor şi a constatărilor făcute;
c)ţinerea tuturor pasarilor în spaţii de cazare sau adaposturi unde să poată fi izolate;
d)utilizarea de mijloace de dezinfecţie corespunzătoare la intrarea şi ieşirea din exploatatie;
e)controlul miscarii persoanelor cere manipuleaza păsări, carcase de pasare şi oua şi al vehiculelor cu care se transporta păsările, carcasele şi ouăle în interiorul zonei; în general, transportul pasarilor este interzis, cu excepţia tranzitului pe autostrăzi sau pe calea ferată;
f)interzicerea transferului de păsări şi de oua de incubat din exploatatia de origine, cu excepţia celui autorizat de autoritatea competentă, astfel:
(i)pentru păsările care vor fi tăiate imediat într-un abator, de preferinta localizat în zona infectata, sau, dacă acest lucru nu este posibil, într-un abator desemnat de autoritatea competentă şi situat în afară zonei infectate; carnea pasarilor trebuie să poarte marca de sănătate prevăzută de art. 5 alin. (1) al Normei sanitare veterinare aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 391/2002, ce transpune în legislaţia naţionala Directiva 91/494/CEE .
(îi) pentru puii de o zi şi puicutele înainte de ouat, destinate unei exploataţii aflate în zona de supraveghere, supusă unui control sanitar veterinar, în care nu se mai găsesc alte păsări; totuşi, atunci când nu se poate asigura transportul puilor de o zi sau a puicutelor înainte de ouat într-o exploatatie situata în cadrul zonei de supraveghere, se autorizeaza transportul acestora către o exploatatie situata în afară zonei de supraveghere, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene. Respectiva exploatatie trebuie să fie pusă sub control oficial, în conformitate cu art. 8 alin. (2);
(iii)pentru ouăle de incubaţie destinate unei staţii de incubaţie desemnate de autoritatea competentă; înaintea expedierii, ouăle şi ambalajele lor trebuie să fie dezinfectate.
Miscarile permise la care se referă lit. f) sunt executate direct, sub control oficial.
Acestea sunt autorizate numai după ce medicul veterinar oficial a efectuat o inspecţie a exploatatiei privind starea de sănătate. Mijloacele de transport sunt curatate şi dezinfectate înainte şi după utilizare.
g)interzicerea indepartarii sau imprastierii asternutului utilizat sau al dejectiilor fără autorizare;
h)interzicerea targurilor, pieţelor, expoziţiilor sau altor forme de aglomerari de păsări domestice sau de alte păsări.
(3)Măsurile aplicate în zona de protecţie se menţin cel puţin 21 de zile de la efectuarea operaţiunilor de curatare şi dezinfecţie preliminare în exploatatia infectata, în conformitate cu art. 11; după această perioadă zona de protecţie este inclusă în zona de supraveghere.
(4)Măsurile aplicate în zona de supraveghere includ:
a)identificarea tuturor exploatatilor din zona care deţin păsări domestice:
b)controlul miscarilor pasarilor şi oualor de incubaţie din interiorul zonei;
c)interzicerea miscarii pasarilor domestice în afară zonei pe parcursul primelor 15 zile, cu excepţia miscarii direct către un abator desemnat de autoritatea competentă, situat în afară zonei de supraveghere; marca specială de sănătate prevăzută de art. 5 alin. (1) al Normei sanitare veterinare aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 391/2002, ce transpune în legislaţia naţionala Directiva 91/494/CEE , trebuie să fie aplicată pentru aceasta carne de pasare;
d)interzicerea miscarii oualor de incubat în afară zonei de supraveghere, cu excepţia celor destinate unei staţii de incubaţie desemnate de autoritatea competentă; înainte de expediere ouăle şi ambalajele lor trebuie să fie dezinfectate;
e)interzicerea circulaţiei asternutului utilizat şi dejectiilor în afară zonei de supraveghere;
f)interzicerea targurilor, pieţelor, expoziţiilor şi a altor aglomerari de păsări domestice sau de alte păsări;
g)fără a încalcă prevederile lit. a) şi b), se interzice transportul pasarilor, cu excepţia tranzitului pe autostrăzi sau pe calea ferată.
(5)Măsurile care se aplică în zona de supraveghere se menţin cel puţin 30 de zile de la efectuarea operaţiunilor de curatare şi dezinfecţie în exploatatia infectata, în conformitate cu art. 11. (6) Atunci când zonele sunt situate pe teritoriul României şi a unui stat membru al Uniunii Europene, autorităţile competente ale statelor implicate trebuie să coopereze pentru stabilirea zonelor descrise la alin. (1) al prezentului articol. Totuşi, dacă este necesar, zona de protecţie şi zona de supraveghere trebuie să fie stabilite prin procedura comunitara.
(7)Atunci când ancheta epidemiologica menţionată la art. 7 confirma ca focarul este datorat unei infectii pentru care nu exista dovezi de răspândire laterala a acesteia, mărimea şi durata zonelor de protecţie şi supraveghere poate fi redusă, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene.
(1)Autoritatea competenţa ia toate măsurile care îi permit sa urmărească miscarea oualor, pasarilor domestice şi a altor păsări ţinute în captivitate;
(2)Proprietarul sau deţinătorul pasarilor domestice şi/sau al porumbeilor voiajori şi/sau al pasarilor ţinute în captivitate este obligat să prezinte autorităţii competente, la solicitarea acesteia, informaţii cu privire la păsările domestice şi la ouăle care au intrat sau care au ieşit din exploatatia sa, precum şi despre concursurile sau expoziţiile la care au participat porumbeii voiajori;
(3)Persoanele fizice şi juridice implicate în transportul sau comercializarea pasarilor domestice, oualor, porumbeilor voiajori sau a pasarilor ţinute în captivitate sunt obligate să prezinte autorităţii competente informaţii cu privire la circulaţia pasarilor domestice, oualor, porumbeilor voiajori şi a pasarilor ţinute în captivitate, pe care le-au transportat sau le-au comercializat, şi sa furnizeze toate detaliile cu privire la aceste informaţii.
(1)Dezinfectantele care se vor utiliza şi concentratiile lor trebuie să fie cele aprobate de către autoritatea competentă.
(2)Operaţiunile de curatare şi dezinfecţie sunt efectuate sub supraveghere oficială, în conformitate cu instrucţiunile medicului veterinar oficial şi cu procedura de igienizare şi dezinfectare a unei exploataţii infectate, asa cum sunt prevăzute de anexa nr. 2.
Recoltarea probelor şi testele de laborator pentru detectarea prezentei virusului bolii de Newcastle, sunt efectuate în conformitate cu anexa nr. 3.
Autoritatea competenţa ia toate măsurile necesare pentru informarea persoanelor stabilite în zona de protecţie şi supraveghere despre restricţiile impuse şi să facă toate demersurile pentru a asigura implementarea măsurilor în cauza.
(1)Autoritatea competenţa desemnează:
a)Laboratorul naţional de referinţa pentru boala de Newcastle este Laboratorul de patologie aviara din cadrul Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animala (I.D.S.A.), ale cărui facilităţi şi personal specializat trebuie să permită oricând tipizarea completa antigenica şi biologica a virusului bolii de Newcastle, şi care confirma rezultatele laboratoarelor sanitare veterinare de stat judeţene şi al municipiului Bucureşti, şi care testeaza reactivii utilizaţi de aceste laboratoare;
b)Institutul naţional pentru verificarea calităţii şi valabilităţii vaccinurilor permise pentru uz profilactic în România, este Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar (I.C.P.B.M.V.), în care sunt testati reactivii utilizaţi de laboratoarele judeţene şi în care vaccinurile aprobate pentru utilizare profilactica în România, stocate pentru utilizare de urgenta, pot fi testate din punct de vedere al eficacitatii şi puritatii.
(2)Institutele naţionale de referinţa I.D.S.A. şi I.C.P.B.M.V., prevăzute la anexa nr. 4, sunt responsabile pentru aplicarea şi respectarea standardelor şi metodelor de diagnostic, pentru utilizarea reactivilor şi testarea vaccinurilor.
(3)Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animala este responsabil pentru aplicarea şi respectarea standardelor şi metodelor de diagnostic în fiecare laborator sanitar veterinar de stat judeţean şi al municipiului Bucureşti, pentru diagnosticul bolii de Newcastle; în acest scop:
a)furnizează reactivi pentru diagnostic laboratoarelor naţionale;
b)controlează calitatea reactivilor utilizaţi pe teritoriul României pentru diagnostic;
c)organizează periodic teste comparative;
d)păstrează izolatele de virus al bolii de Newcastle provenind de la cazurile confirmate pe teritoriul României;
e)asigura confirmarea rezultatelor pozitive obţinute de laboratoarele sanitare veterinare de stat pentru diagnostic.
(4)Laboratoarele naţionale de referinţa I.D.S.A. şi I.C.P.B.M.V. păstrează legătură cu Laboratorul Comunitar de Referinţa la care se face referire în art. 15.
Laboratorul Comunitar de Referinţa pentru boala de Newcastle este menţionat în anexa nr. 5.
(1)Vaccinarea împotriva bolii de Newcastle cu vaccinuri autorizate de autoritatea competentă, poate fi folosită în scop profilactic sau pentru suplimentarea măsurilor de control luate în situaţia apariţiei bolii;
(2)Singurele vaccinuri permise pentru utilizare în România sunt cele care au primit autorizarea de comercializare din partea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.
(3)Alte criterii pentru utilizarea vaccinurilor împotriva bolii de Newcastle pot fi stabilite în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene.
(1)Dacă pe teritoriul României se efectuează vaccinarea profilactica sau de necesitate contra bolii de Newcastle, Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor informează Comisia Europeană şi statele membre ale Uniunii Europene despre aceasta.
(2)Informaţiile date în conformitate cu alin. (1) trebuie să specifice:
a)caracteristicile şi compozitia vaccinurilor care se vor utiliza;
b)procedurile pentru supravegherea distribuirii, depozitarii şi folosirii vaccinurilor;
c)speciile şi categoriile de păsări domestice care vor fi supuse vaccinarii;
d)zonele în care vaccinarea poate sau trebuie să fie efectuată;
e)motivele pentru care este efectuată vaccinarea.
(3)Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor poate dispune instituirea unui program de vaccinare pentru porumbeii voiajori. Atunci când este cazul trebuie să notifice acest lucru Comisiei Europene. Fără a aduce prejudicii unui astfel de program, Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să se asigure ca organizatorii concursurilor şi expoziţiilor iau toate măsurile necesare pentru ca numai porumbeii voiajori care au fost vaccinati contra bolii de Newcastle să fie admişi la concursuri şi expoziţii.
(1)Atunci când boala de Newcastle este confirmată, autoritatea competentă trebuie să fie capabilă, pentru a suplimenta măsurile de control prevăzute de prezenta norma sanitară veterinara, sa specifice zona şi perioada în care vaccinarea sistematica (de urgenta) a speciilor desemnate de păsări domestice este efectuată sub control oficial. Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor, dacă aplica vaccinarea de urgenta, trebuie să informeze Comisia Europeană şi statele membre ale Uniunii Europene despre situaţia bolii şi programul de vaccinare de urgenta.
(2)În situaţia descrisă la alin. (1) se interzice vaccinarea sau revaccinarea pasarilor domestice din exploatatia supusă restrictiilor la care se face referire la art. 4. (3) În situaţia descrisă la alin. (1) se aplică următoarele măsuri:
a)speciile de păsări receptive la virusul bolii de Newcastle: gaina, curca, bibilica, fazanul, prepelita, potarnichea şi porumbelul voiajor sunt vaccinate cat mai curând posibil;
b)toate păsările domestice receptive la virusul bolii de Newcastle, care au ieşit din oua sau au fost transferate într-o exploatatie aflată în zona de vaccinare, trebuie să fie sau sa fi fost vaccinate;
c)pe tot parcursul operaţiunii de vaccinare prevăzute la alin. (1) al prezentului art. toate păsările din speciile desemnate, ţinute în exploatatiile aflate în zona de vaccinare, trebuie să rămână în acestea, cu excepţia puilor de o zi transferati într-o exploatatie aflată în zona de vaccinare unde sunt vaccinati, şi a pasarilor transportate direct către un abator pentru tăiere imediata; dacă abatorul este situat în afară zonei de vaccinare, transferul pasarilor domestice este permis numai după ce medicul veterinar oficial a efectuat inspecţia de sănătate a exploatatiei;
d)atunci când s-au finalizat acţiunile de vaccinare la care se face referire la lit. a) transferurile în afară zonei de vaccinare pot fi autorizate pentru:
(i)puii de o zi destinaţi producţiei de carne, care pot fi transferati într-o exploatatie în care vor fi vaccinati; exploatatia în cauza trebuie să fie ţinuta sub supraveghere sanitară veterinara până când păsările care au fost transferate sunt tăiate;
(îi) păsările domestice vaccinate cu mai mult de 21 de zile înainte, şi destinate tăierii imediate;
(iii)ouăle de incubaţie care provin de la păsările de reproducţie vaccinate cu cel puţin 21 de zile înainte; ouăle şi ambalajele lor trebuie să fie dezinfectate înainte de mişcare.
(4)Măsurile prevăzute la alin. (3) lit. b) şi d) se aplică pentru o perioadă de 3 luni după încheierea activităţii de vaccinare prevăzute la alin. (1); măsurile pot fi extinse pentru una sau mai multe perioade suplimentare a câte 3 luni.
(5)Prin derogare de la prevederile alin. 3 lit. a) şi b), autoritatea competentă poate excepta de la vaccinarea sistematica anumite efective care au o valoare ştiinţifică specială, cu condiţia ca autoritatea competentă sa fi luat toate măsurile necesare pentru a asigura protecţia sănătăţii acestora şi să le supună unor controale serologice periodice.
(1)Atunci când porumbeii voiajori sau păsările ţinute în captivitate sunt suspecte să fie infectate cu virusul bolii de Newcastle, medicul veterinar oficial începe imediat procedurile oficiale de investigare pentru confirmarea sau notificarea prezentei bolii; el trebuie să recolteze probele corespunzătoare pentru examenul de laborator sau sa verifice dacă au fost recoltate.
(2)Cat mai curând de la notificarea suspiciunii, autoritatea competentă pune exploatatia sau voliera de porumbei sub supraveghere oficială şi dispune ca nici un porumbel sau nici o pasare ţinuta în captivitate, precum şi nici un material susceptibil de a transmite boala de Newcastle sa nu iasa din exploatatia sau voliera de porumbei.
(3)Măsurile prevăzute la alin. (1) şi (2) nu sunt suspendate decât atunci când suspiciunea de boala de Newcastle a fost infirmata de către medicul veterinar oficial.
(4)Cat mai curând de la confirmarea oficială a prezentei bolii de Newcastle autoritatea competentă dispune:
a)aplicarea măsurilor de control şi eradicare prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a), b), e) şi f) pentru porumbeii voiajori sau păsările ţinute în captivitate, infectate cu boala de Newcastle; sau b) cel puţin interzicerea circulaţiei porumbeilor sau a pasarilor ţinute în captivitate în afară volierei sau a exploatatiei pentru cel puţin 60 de zile de la dispariţia semnelor clinice ale bolii de Newcastle;
c)cel puţin distrugerea sau tratarea oricărui material ori deseu susceptibil de a fi contaminat; tratarea trebuie să garanteze distrugerea virusului bolii de Newcastle prezent şi a tuturor deşeurilor care s-au acumulat pe parcursul perioadei de 80 de zile la care se face referire la lit. b);
d)efectuarea unei anchete epidemiologice în conformitate cu prevederile art. 7. (5) Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor furnizează Comisiei Europene, în măsura în care îi este solicitat acest lucru pentru aplicarea prevederilor prezentului articol, informaţii cu privire la situaţia bolii şi la măsurile de control aplicate, în conformitate cu prevederile anexei nr. 6.
(1)Utilizarea deşeurilor alimentare care provin de la mijloace de transport internaţional, cum ar fi vasele, vehiculele terestre sau avioanele, pentru hranirea pasarilor domestice este interzisă; astfel de deşeuri sunt colectate şi distruse sub supervizare oficială.
(2)Utilizarea deşeurilor alimentare, altele decât cele definite la alin. (1), sau a resturilor provenite de la păsările domestice, pot fi autorizate pentru hranirea pasarilor domestice numai după tratament termic în facilităţi corespunzătoare, care asigura ca virusul bolii de Newcastle este distrus şi boala nu este transmisă.
(1)Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor elaborează un plan de contingenta, specificand măsurile naţionale care vor fi implementate în eventualitatea apariţiei unui focar al bolii de Newcastle. Acest plan trebuie să permită accesul la dotări, echipamente, personal şi la alte materiale corespunzătoare, necesare pentru eradicarea rapida şi eficienta a focarului de boala. Planul trebuie să indice precis cantitatea de vaccin pe care Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor o considera necesară pentru vaccinarea de urgenta.
(2)Criteriile care se aplică la stabilirea acestui plan sunt prevăzute în anexa nr. 7. (3) Planurile stabilite în conformitate cu criteriile prevăzute în anexa nr. 7 sunt prezentate Comisiei Europene.
(1)Experţii Comisiei Europene, în colaborare cu autoritatea competentă, în măsura în care este necesar pentru a asigura aplicarea uniforma a Directivei 92/66/CEE , transpusa în legislaţia naţionala prin prezenta norma sanitară veterinara, pot efectua controale la faţa locului. Pentru a realiza acest lucru, aceştia pot controla un procentaj reprezentativ al unităţilor pentru a verifica dacă autorităţile competente controlează ca aceste unităţi sa îndeplinească cerinţele prezentei norme sanitare veterinare.
(2)Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor când controlul se efectuează pe teritoriul României, acorda experţilor toată asistenţa necesară, pentru efectuarea îndatoririlor acestora.
Fondurile necesare pentru controlul aplicării prezentei norme sanitare veterinare se asigura conform legislaţiei în vigoare.
Anexele nr. 1 - 7 fac parte integrantă din prezenta norma sanitară veterinara.
la norma sanitară veterinara
AUTORIZAREA SCOATERII OUALOR DINTR-0 EXPLOATATIE SUPUSĂ CONDIŢIILOR
PREVĂZUTE LA ART. 4 ALIN. (2) LIT. e) AL
PREZENTEI NORME SANITARE VETERINARE
Autorizarea emisă de autoritatea competentă pentru transportul oualor dintr-o exploatatie supusă condiţiilor prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. e) al prezentei norme sanitare veterinare către o unitate aprobată pentru fabricarea şi procesarea produselor din oua în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) al Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sănătate şi igiena pentru producerea şi comercializarea produselor din oua, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 356/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 26 noiembrie 2002, ce transpune în legislaţia naţionala Directiva 89/437/CEE , numita de aici înainte unitate desemnată, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii;
1.pentru a permite îndepărtarea dintr-o exploatatie suspecta, ouăle trebuie să fie conforme cu cerinţele stabilite de capitolul IV al anexei la Norma sanitară veterinara aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 356/2002, ce transpune în legislaţia naţionala Directiva 89/437/CEE şi să fie ambalate şi expediate direct din exploatatia suspecta spre unitatea desemnată; fiecare transport trebuie să fie sigilat înainte de expediere de către medicul veterinar oficial responsabil de exploatatia suspecta şi sa rămână sigilat pe tot parcursul transportului către unitatea desemnată;
2.medicul veterinar oficial responsabil de exploatatia suspecta trebuie să informeze autoritatea competentă a unităţii desemnate despre intenţia sa de a expedia ouăle către aceasta;
3.autoritatea competentă responsabilă de unitatea desemnată se asigura ca:
a)ouăle la care se face referire la alin. 1 lit. b) vor fi izolate de celelalte oua din momentul sosirii lor şi până la procesarea lor;
b)cojile provenite de la aceste oua vor fi considerate materii de categoria 1, în conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. b) al Normei sanitare veterinare ce stabileşte reguli de sănătate cu privire la subprodusele de la animale ce nu sunt destinate consumului uman, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului nr. 723/2003, publicat în Monitorul Oficial al României Partea I, Nr. 842 din 26 noiembrie 2003, ce transpune în legislaţia naţionala Regulamentul (CE) 1774/2002 şi sunt tratate în conformitate cu cerinţele art. 4 al Normei sanitare veterinare respective;
c)ambalajele, vehiculele utilizate pentru transportul oualor la care s-a făcut referire la alin. 1 lit. b) şi toate incintele care au venit în contact cu ouăle trebuie să fie curatate şi dezinfectate astfel încât să fie distrus virusul bolii de Newcastle;
d)medicul veterinar oficial responsabil de exploatatia suspecta trebuie să fie informat despre toate transporturile de oua procesate.Anexa 2
la norma sanitară veterinara
PROCEDURA PENTRU CURATAREA ŞI DEZINFECTIA UNEI EXPLOATAŢII INFECTATE
I. Curatarea şi dezinfectia preliminară
a)De îndată ce carcasele de păsări domestice au fost indepartate pentru a fi distruse, acele părţi ale incintelor în care au fost cazate păsările şi orice parte a celorlalte clădiri, terenuri etc. contaminate în cursul sacrificarii sau al examenului post-mortem, trebuie să fie pulverizate cu dezinfectantele aprobate pentru a fi utilizate în conformitate cu art. 11. b) Resturile de tesuturi sau de oua care ar putea contamina clădirile, terenurile, instrumentele etc, trebuie să fie în întregime colectate şi distruse împreună cu carcasele.
c)Dezinfectantul utilizat trebuie să rămână pe suprafeţele menţionate la lit. a) cel puţin 24 de ore.
II. Curatarea şi dezinfectia finala:
a)Grasimea şi murdaria vor fi indepartate de pe toate suprafeţele prin aplicarea unul agent de degresare şi vor fi spalate cu apa.
b)După spalarea descrisă la lit. a) trebuie să se aplice dezinfectant prin aspersare.
c)După 7 zile incintele trebuie să fie tratate cu un agent degresant, clatite cu apa rece, pulverizate cu dezinfectant şi clatite din nou cu apa.
d)Asternutul utilizat şi gunoiul de grajd trebuie să fie tratate printr-o metoda care să permită distrugerea virusului. Aceasta metoda trebuie să cuprindă una dintre următoarele practici:
(i)incinerarea sau tratamentul cu abur la o temperatura de 70°C;
(îi) ingroparea la o adancime suficienta pentru a preveni accesul dăunătorilor şi al pasarilor sălbatice;
(iii)depozitarea şi umezirea (dacă este necesară pentru a favoriza fermentarea), acoperirea pentru a păstra căldură, astfel încât să fie atinsa o temperatura de 20°C, şi menţinerea lor acoperite timp de 42 de zile pentru a preveni accesul dăunătorilor şi al pasarilor sălbatice.
la norma sanitară veterinara
METODE DE DIAGNOSTIC PENTRU CONFIRMAREA DIAGNOSTICULUI
ŞI PENTRU DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL AL BOLII DE NEWCASTLE
Metodele de izolare şi caracterizare a virusului bolii de Newcastle, expuse mai jos, trebuie să fie considerate orientative şi ca un minimum de aplicat pentru diagnosticul bolii.
Virusul bolii de Newcastle este virusul prototip din familia Paramyxoviridae. La ora actuala se cunosc 9 grupe distincte serologic de paramyxovirusuri aviare, denumite PMV-1 până la PMV-9. Toate tulpinile de virus al bolii de Newcastle sunt clasificate în grupa PMV-1. Pentru necesităţile tehnicilor de diagnostic ce permit confirmarea bolii de Newcastle şi pentru diagnosticul diferential este aplicabilă următoarea definiţie:
Prin boala de Newcastle se înţelege infectia pasarilor cauzată de toate tulpinile aviare ale paramyxovirusulul 1, având la puii în vârsta de o zi un indice de patogenitate pe cale intracerebrala mai mare de 0,7.
1.Probe: tampoane cloacale sau fecale şi tampoane traheale de la păsările bolnave; fecale sau conţinut intestinal, tesut cerebral, trahee, pulmoni, ficat, splina şi alte organe vizibil afectate provenind de la cadavre proaspete.
2.Prelucrarea probelor:
Organele şi tesuturile menţionate la pct. 1 pot fi comasate, dar este necesar ca materiile fecale să fie tratate separat. Tampoanele trebuie să fie plasate într-o cantitate de mediu tampon fosfat salin (TFS) cu antibiotice, suficienta pentru a asigura scufundarea totală a acestora. Probele de organe şi fecale se vor omogeniza cu ajutorul unui omogenizator închis sau cu un mojar cu nisip steril într-un mediu TFS cu antibiotice până la obţinerea unei suspensii de 10-20% greutate/volum. Se lasă în repaus suspensia circa doua ore la temperatura ambianta sau mai mult timp la temperatura de 4°C, apoi se clarifica prin centrifugare (de exemplu, 800-1000 rotatii/minut, timp de 10 minute).
3.Mediul TFS cu antibiotice
Diferite laboratoare veterinare utilizează cu succes diverse formule de mediu cu antibiotice şi laboratorul menţionat la anexa nr. 4 este în măsura să ofere recomandări în acest sens. Sunt necesare concentratii mărite de antibiotice pentru esantioanele de fecale. Este tipic următorul amestec: 10.000 Ul/ml penicilina, 10 mg/ml streptomicina, 0,26 mg/ml gentamicina şi 5.000 Ul/ml micostatin într-o soluţie tampon de fosfat salin. Aceste niveluri pot fi până la de 5 ori mai mici pentru tesuturi şi tampoane traheale. Pentru controlul clamydiilor este autorizata adăugarea a 50 mg/ml oxitetraciclina. Pe parcursul preparării mediilor TFS cu antibiotice este necesar ca pH-ul să fie controlat după adăugarea antibioticelor şi ajustat pentru obţinerea unui pH cuprins Între 7,0-7,4.
Izolarea virusului pe oua embrionate de gaina
Se inoculeaza 0,1-0,2 ml din supernatantul clarificat în cavitatea alantoidiana a cel puţin 4 oua embrionate de gaina puse la incubat timp de 8-10 zile. Ideal ar fi ca aceste oua sa provină de la un efectiv liber de germeni specifici patogeni, dar, dacă nu este posibil, este admisă utilizarea oualor provenind de la un efectiv recunoscut ca liber de anticorpi contra bolii de Newcastle. Ouale inoculate sunt incubate la temperatura de 37°C şi se efectuează zilnic mirajul. Pe măsura ce embrionii mor ouăle conţinând embrioni morţi sau muribunzi, precum şi toate ouăle rămase după 6 zile de la inoculare vor fi refrigerate la temperatura de 4°C şi vor face obiectul unor depistari ale hemaglutininei, plecandu-se de la lichidul alantoidian/amniotic. În absenta hemaglutinarii se va repeta aceasta procedura utilizându-se ca inoculum lichid alantoidian/amniotic nediluat.
În cazul hemaglutinarii prezenta bacteriilor este exclusa prin cultura. Dacă exista bacterii se trec lichidele printr-o membrana filtranta cu porii de 450 nm, se adauga un supliment de antibiotice şi se inoculeaza ouăle embrionate după cum este indicat mai sus.
1.Diferentiere preliminară
Intenţia este ca toate virusurile hemaglutinante să fie prezentate laboratorului sanitar veterinar naţional prezentat la anexa nr. 4 la prezenta norma sanitară veterinara, în scopul identificarii complete, al caracterizarii şi al efectuării testelor de patogenitate. Este important să se pună în practica, cat mai curând posibil, măsurile interimare de lupta contra bolii de Newcastle vizând limitarea propagarii virusului, iar laboratoarele sanitare veterinare de stat judeţene trebuie să fie în măsura sa identifice prezenta virusului acestei boli. Lichidele hemaglutinante se utilizează într-o reactie de hemaglutinare cum este cea descrisă la cap. 5 şi 6. O inhibitie pozitiva, adică de 2^4 sau mai mult, cu ajutorul unui antiser policlonal specific de virus al bolii de Newcastle, cu un titru de cel puţin 2^9, va putea servi la identificarea preliminară permitand punerea în practica a măsurilor de control preliminar.
2.Confirmarea identificarii
Laboratorul sanitar veterinar naţional trebuie să efectueze diagnosticul diferential complet al agenţilor hemaglutinanti. Confirmarea virusului bolii de Newcastle trebuie să se facă din nou prin reactia de inhibare a hemaglutinarii cu antiseruri monospecifice de gaina. Pentru toate izolatele pozitive trebuie să se efectueze teste de stabilire a indicelui de patogenitate pe cale intracerebrala stabilite la capitolul 7. Indicii de patogenitate mai mari de 0,7 indica prezenta virusului şi necesita aplicarea deplina a măsurilor de control.
Progresele recente în tipizarea virusului bolii de Newcastle, în special tehnicile care fac apel la anticorpii monoclonali, au permis gruparea tulpinilor şi izolatelor. În particular sunt disponibili anticorpi monoclonali specifici ai tulpinilor vaccinate utilizate în Comunitatea Europeană, care pot fi utilizaţi în reactiile simple de inhibare a hemaglutinarii. Dat fiind ca tulpini de virus din vaccinurile vii pot fi adesea izolate din esantioanele de la păsări, sunt evidente avantajele pe care le prezintă identificarea lor rapida de către laboratorul sanitar veterinar naţional. Aceşti anticorpi monoclonali pot fi obţinuţi de la Laboratorul Comunitar de Referinţa asa cum se face referire în art. 14 al prezentei norme sanitare veterinare, şi sunt furnizati laboratoarelor sanitare veterinare naţionale pentru confirmarea izolarii de virusuri vaccinale. Laboratoarele sanitare veterinare naţionale trebuie să prezinte toţi agenţii hemaglutinanti Laboratorului Comunitar de Referinţa.
3.Continuarea tipizarii şi caracterizarii izolatelor
Laboratorul Comunitar de Referinţa trebuie să primească toate virusurile hemaglutinante de la laboratoarele sanitare veterinare naţionale în scopul completării studiilor antigenice şi genetice care vor permite înţelegerea mai buna a epidemiologiei bolii/bolilor din interiorul Comunităţii Europene, în cadrul competentelor şi sarcinilor Laboratorului Comunitar de Referinţa.
1.Identificarea virusului bolii de Newcastle
În diagnosticul infectiilor la păsările vaccinate sunt utilizate diferite teste rapide care permit identificarea directa a antigenului bolii de Newcastle. În prezent se utilizează cel mai frecvent testele cu anticorpi fluorescenti pe secţiuni longitudinale din trahee şi testele cu anticorpi cu peroxidaza pe encefal. Nu exista nici un motiv pentru care să nu poată fi aplicate şi alte teste de detectare directa a antigenului în cazul infectiilor cu virusul bolii de Newcastle. Inconvenientul consta în faptul că nu se poate realiza examenul tuturor locurilor potenţiale de replicare a virusului bolii de Newcastle la păsările vaccinate. De exemplu, absenta evidenţierii virusului în trahee nu exclude replicarea sa în intestin. Nici o metoda directa de identificare a bolii de Newcastle nu este recomandată pentru a fi utilizata pentru diagnosticul de rutina al bolii de Newcastle, deşi în circumstanţele specifice, astfel de teste pot avea un rol util.
2.Identificarea anticorpilor la păsările nevaccinate
Majoritatea laboratoarelor sanitare veterinare care executa diagnosticul bolii de Newcastle sunt familiarizate cu reactia de inhibare a hemaglutinarii (IH), iar recomandările de mai jos se referă la acest test pentru măsurarea anticorpilor împotriva virusului. Testul de imunoabsorbtie legată enzimatic ELISA poate fi utilizat cu succes pentru detectarea anticorpilor faţă de virus. Dacă se doreşte utilizarea unui test ELISA la nivelul unui laborator sanitar veterinar judeţean, testul să fie controlat de laboratorul sanitar veterinar naţional.
a)Esantioane
Esantioaneie de sânge trebuie să fie recoltate de la toate păsările pentru efectivele cu mai puţin de 20 de păsări şi de la 20 de păsări pentru efectivele mai mari; aceasta duce la o probabilitate de 99% de a decela cel puţin un ser pozitiv, dacă 25% sau mai mult din păsările efectivului sunt pozitive, oricare ar fi mărimea efectivului. Pentru test este recomandat să se lase sangele să se coaguleze şi să se recolteze serul.
b)Depistarea anticorpilor
Se recomanda testarea capacităţii esantioanelor individuale de ser de a inhiba antigenul hemaglutinant al virusului bolii de Newcastle printr-un test standard de inhibare a hemaglutinarii, asa cum este descris la cap. 6 al prezentei anexe. În ceea ce priveşte utilizarea în testele de inhibare a hemaglutinarii a 4 sau 8 unităţi de hemaglutinare, părerile sunt împărţite. Se pare ca ambele soluţii ar fi valabile şi alegerea trebuie lăsată la latitudinea laboratoarelor sanitare veterinare naţionale; totuşi antigenul utilizat va afecta nivelul la care un ser este considerat pozitiv: pentru 4 unităţi hemaglutinante este considerat pozitiv serul al cărui titru este egal sau mai mare de 2^4, iar pentru 8 unităţi hemaglutinante, serurile al căror titru este egal sau mai mare de 2^3.
Reactivi
1.Tampon fosfat salin 0,05 M cu un pH cuprins între 7,0 şi 7,4 2.
2.Se recolteaza eritrocitele de la cel puţin 3 pui de gaina liberi de germeni specifici patogeni; în absenta acestora se recolteaza sangele de la 3 păsări controlate regulat şi recunoscute ca fiind libere de anticorpi contra virusului bolii de Newcastle şi se pune într-un volum egal de soluţie Alsever. Se spala eritrocitele de 3 ori cu tampon fosfat salin înainte de utilizare. Pentru un alt test este recomandată o suspensie de 1% (valoarea hematocritului volum/volum) în tampon fosfat salin.
3.Tulpina Ulster 2C al virusului bolii de Newcastle se recomanda pentru utilizarea ca antigen standard.
Metoda de lucru:
a)se distribuie câte 0,025 ml tampon fosfat salin în fiecare godeu al unei microplaci din material plastic; se utilizează cele cu fundul în forma de V;
b)se adauga 0,025 ml suspensie de virus, adică lichid alantoidian în primul godeu;
c)se utilizează un dilutor de microtitrare sau se realizează dilutii binare de la 1/2 la 1/4096 de virus, din godeu în godeu;
d)se adauga 0,025 ml tampon fosfat salin în fiecare godeu;
e)se adauga 0,025 ml eritrocite 1% în fiecare godeu;
f)se amesteca agitand uşor şi se lasă în repaus la temperatura de 4°C;
g)se citesc plăcile după 30-40 de minute de la terminarea sedimentarii martorilor. Se citesc prin inclinare plăcile pentru a observa prezenta sau absenta unul flux de hematii în forma de lacrima; pentru godeurile în care nu a existat hemaglutinare fluxul va fi acelaşi ca în cele în care exista celule martor, fără virus.
h)titrul hemaglutinant corespunde dilutiei celei mai mari care a determinat aglutinarea eritrocitelor. Aceasta dilutie este considerată ca având o unitate hemaglutinanta. O metoda mai precisa pentru determinarea titrului hemaglutinant consta în realizarea reacţiei de hemaglutinare cu virus provenind dintr-o gama completa de dilutii iniţiale de tip 1/3, 1/4, 1/5, 1/6... etc. Aceasta metoda este recomandată pentru prepararea precisa a antigenului destinat reacţiei de inhibare a hemaglutinarii (vezi capitolul 6 al prezentei anexe).
1.Reactivi (vezi capitolul 5 al prezentei anexe):
a)tampon fosfat salin;
b)lichid alantoidian conţinând virus, diluat în tampon fosfat salin şi având 4 sau 8 unităţi hemaglutinante/0,025 ml;
c)eritrocite de pui, 1%;
d)ser de pui martor negativ;
e)ser martor pozitiv.
2.Metoda de lucru:
a)se distribuie 0,025 ml tampon fosfat salin în toate godeurile unei microplaci din material plastic; godeurile au fundul în forma de V;
b)se adauga 0,025 ml ser în primul godeu al placii;
c)se utilizează un microdilutor pentru realizarea dilutiilor duble din godeu în godeu;
d)se adauga 0,025 ml lichid alantoidian conţinând 4 sau 8 unităţi hemaglutinante;
e)se amesteca agitand uşor şi se lasă în repaus placa la temperatura de 4°C pentru minimum 60 de minute sau la temperatura ambianta pentru cel puţin 30 de minute;
f)se adauga 0,025 ml din suspensia de eritrocite în toate godeurile;
g)se amesteca agitand uşor şi se lasă în repaus la temperatura de 4°C;
h)se citeşte după 30-40 de minute de la sedimentarea hematiilor martor. Se citeşte prin inclinarea placii pentru a se observa prezenta sau absenta unui flux în forma de lacrima, care se inclina în acelaşi ritm cu godeurile martor care conţin numai hematii - 0,025 ml şi tampon fosfat salin - 0,05 ml;
i)titrul inhibohemaglutinant corespunde dilutiei celei mai mari de antiser care a determinat o inhibare completa a 4 sau 8 unităţi de virus; pentru fiecare test de inhibare a hemaglutinarii trebuie să fie inclusă titrarea hemaglutinarii pentru confirmarea numărului cerut de unităţi hemaglutinante;
i)validarea rezultatelor depinde de obţinerea unui titru mai mic de 2^3 în cazul folosirii a 4 unităţi hemaglutinante sau de 2^2 pentru 8 unităţi hemaglutinante, cu serul martor negativ şi un titru al dilutiei imediat superioare sau inferioare titrului cunoscut al serului martor pozitiv.
1.Lichidul alantoidian infectant, proaspăt recoltat, cu un titru hemaglutinant care trebuie să fie mai mare de 2^4, se dilueaza 1/10 într-o soluţie salina izotonica sterila (nu trebuie să fie utilizaţi anticorpi).
2.0,05 ml din virusul astfel diluat se injecteaza intracerebral la fiecare dintre cei 10 pui de o zi (ex. la 24 de ore; 40 de ore după ecloziune). Puii trebuie să fi provenit din oua obţinute de la un efectiv liber de agenţi patogeni specifici.
3.Păsările sunt examinate la intervale de 24 de ore, timp de 8 zile.
4.La fiecare examinare, fiecărei păsări i se acordă un punctaj: 0=normal; 1=bolnav; 2=mort;
5.Indicele este calculat cum se arata mai jos:
| Semne clinice | Ziua după inoculare (număr de păsări) | |||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | Total | Scor | |
| Normal | 10 | 4 | 0 | 0 | 0 | 0 | 0 | 0 | 14 x 0 | = 0 |
| Bolnav | 0 | 6 | 10 | 4 | 0 | 0 | 0 | 0 | 20 x 1 | = 20 |
| Mort | 0 | 0 | 0 | 6 | 10 | 10 | 10 | 10 | 46 x 2 | = 92 |
| Total = 112 | ||||||||||
| Indexul este un scor intermediar pentru fiecare pasare şi pentru fiecare observatie = 112/80 = 1,4 | ||||||||||
1.De obicei cel mai bine este să se utilizeze o serie de dilutii de virus, pentru a ne asigura ca un număr optim de plaje sunt prezente pe placa. Dilutii graduale, în TFS, de la 10^-1 la 10^-7 ar trebui să fie suficiente.
2.Culturile unistratificate confluente, de celule de embrioni de gaina sau ale unei linii celulare potrivite (de exemplu Madin - Darby, de rinichi de bovine) sunt preparate în plăci Petri cu diametrul de 5 cm.
3.Se adauga câte 0,2 ml din fiecare dilutie conţinând virus în fiecare din cele doua plăci Petri şi virusul este lăsat să fie absorbit timp de 30 de minute.
4.După spalarea de trei ori cu TFS, culturile infectate sunt introduse pe medii de cultura corespunzătoare conţinând agar 1 % greutate/volum şi fie tripsina 0,01 mg/ml, fie fără tripsina. Este important sa nu se adauge ser în mediul de cultura.
5.72 de ore de incubare la 37°C, plajele ar trebui sa ajungă la o mărime suficienta. Ele se pot vizualiza mai bine prin îndepărtarea mediului de agar şi prin colorarea culturii celulare cu cristale violet (0,5 % gr/v) în 25 % v/v etanol.
6.Toate virusurile trebuie să dea plăci curate când sunt incubate în prezenta tripsinei în mediul de cultura. Când tripsina lipseşte din mediul de cultura, numai virusurile patogene pentru puii de gaina vor produce plaje.
la norma sanitară veterinara
LABORATORUL NAŢIONAL PENTRU DIAGNOSTICUL BOLII DE NEWCASTLE
ROMÂNIA Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animala (IDSA)
Str. Dr. Staicovici. Nr. 63
Sector 5, Bucureşti
Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi al
Medicamentului de Uz Veterinar (ICPBMV)
Str. Dudului, Nr. 37
Sector 6, Bucureşti
la norma sanitară veterinara
LABORATORUL VETERINAR COMUNITAR DE REFERINŢA PENTRU BOALA DE NEWCASTLE
Denumirea laboratorului: Laboratorul Veterinar Central
New Haw
Weybridge Surrey KT 15 3 NB
Marea Britanie
la norma sanitară veterinara
Boala de Newcastle
–Porumbei voiajori
–Păsări ţinute în captivitate
1.Adrese:
–volierei de porumbei: ...........................................
–exploatatiei: ...................................................
2.Numele şi adresa/adresele proprietarului/proprietarilor:
...................................................................
...................................................................
3.Suspiciunea prezentei bolii de Newcastle:
a)data: ..........................................................
b)motivul:........................................................
c)numărul de:
–porumbei existenţi când boala a fost suspiclonata:...............
–păsări ţinute în captivitate: ...................................
4.Confirmarea bolii de Newcastle:
b)confirmată prin: ...............................................
c)semne clinice observate în momentul confirmării:
...................................................................
5.Statusul vaccinarii în efectiv la momentul suspectarii bolii:
...................................................................
6.Impunerea restrictiei de transport pe data de:..................
7.Suspendarea restrictiei de transport pe data de:................
8.Numărul de efective situate pe o raza de 1 km în jurul volierei de
porumbei sau al exploatării la care se face referire la pct. 1:
...................................................................
la norma sanitară veterinara
CRITERII MINIME PENTRU PLANURILE DE CONTINGENTA
Planurile de contingenta trebuie să îndeplinească cel puţin următoarele criterii:
1.constituirea unui centru de criza la nivel naţional, care să coordoneze toate măsurile de control în România;
2.furnizarea unei liste cuprinzând centrele locale de control al bolii care dispun de posibilităţile adecvate pentru a coordona măsurile pentru controlul bolii la nivel local;
3.furnizarea de informaţii detaliate cu privire la personalul implicat în aplicarea măsurilor de control, abilitatile şi responsabilităţile lor;
4.fiecare centru local de control al bolii trebuie să fie în măsura sa contacteze rapid persoanele sau organizaţiile implicate în lichidarea focarului;
5.echipamentele şi materialele trebuie să fie disponibile pentru efectuarea corespunzătoare a măsurilor de control al bolii;
6.furnizarea de informaţii detaliate cu privire la măsurile ce se vor lua atunci când infectia sau contaminarea este suspicionata sau confirmată, inclusiv metodele propuse pentru distrugerea carcaselor;
7.trebuie să fie stabilite programe de instruire pentru menţinerea şi dezvoltarea abilităţilor în domeniul procedurilor administrative;
8.laboratoarele de diagnostic trebuie să aibă spaţii pentru examinarea post-mortem, echipamentele necesare pentru examenul serologic, histologic etc. şi trebuie să menţină capacitatile pentru diagnosticul rapid; trebuie să se întocmească planuri pentru transportul rapid al probelor;
9.furnizarea de detalii cu privire la cantitatea de vaccin contra bolii de Newcastle estimată ca fiind necesară în eventualitatea reinstituirii vaccinarii de urgenta;
10.trebuie să fie elaborate de dispoziţii pentru a asigura competentele legale necesare pentru implementarea planurilor de contingenta.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
