Decizie nr. 596 din 21 septembrie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cornel Simoaica în Dosarul nr. 589/4/2003 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie şi apreciind că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate în motivarea excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin încheierea din 9 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 589/4/2003, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cornel Simoaica în dosarul menţionat.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală sunt contrare prevederilor art. 24 alin. (1) din Constituţie, deoarece, potrivit art. 289 din acelaşi cod, judecata se desfăşoară potrivit principiilor privitoare la oralitate, nemijlocire şi contradictorialitate, tocmai pentru a asigura pe deplin persoanei trimise în judecată dreptul fundamental la apărare. Or, de vreme ce martorul a fost audiat în faza de urmărire penală în absenţa inculpatului sau a apărătorului ales, recitirea depoziţiei acestuia în faza de judecată este de natură a afecta grav dreptul la apărare şi la un proces echitabil, întrucât îl privează pe inculpat de posibilitatea de a pune întrebările necesare apărării. Se invocă în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate şi încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 11 şi ale art. 20, prin raportare la art. 6 paragraful 3 lit. d) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 14 pct. 3 lit. e) din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la solicitarea audierii martorilor acuzării şi confruntarea cu aceştia.

Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate de autorul excepţiei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, care prevede: "Dacă ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă, instanţa dispune citirea depoziţiei date de acesta în cursul urmăririi penale şi va ţine seama de ea la judecarea cauzei".

Autorul excepţiei susţine că aceste prevederi legale sunt contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 11 referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, în art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi în art. 24 referitoare la dreptul la apărare. De asemenea, susţine că aceleaşi dispoziţii sunt contrare şi prevederilor art. 6 paragraful 3 lit. d) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 14 pct. 3 lit. e) din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, ambele referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la solicitarea audierii martorilor acuzării şi confruntarea cu aceştia.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a mai format, în numeroase rânduri, obiect al controlului de constituţionalitate, cu o motivare similară şi prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale. Astfel, prin Decizia nr. 275 din 26 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 6 august 2003, şi prin Decizia nr. 386 din 16 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 26 noiembrie 2003, pronunţându-se asupra constituţionalităţii prevederilor legale criticate, Curtea a constatat că dreptul la apărare al inculpatului nu este afectat de valorificarea unei depoziţii date în cursul urmăririi penale de către martorul care, din motive obiective, nu s-a putut prezenta în faţa instanţei pentru o nouă declaraţie. Inculpatul poate cunoaşte declaraţia dată de un martor în cursul urmăririi penale fie prin apărătorul său, care are dreptul să asiste la audierea martorului, fie cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală, având posibilitatea de a cere confruntarea cu acesta. De altfel, instanţa de judecată are deplina libertate de a aprecia o declaraţie de martor dată în faza de urmărire penală, pronunţându-se asupra concludenţei, pertinenţei şi utilităţii ei abia după coroborarea acesteia cu celelalte probe administrate în cauză. Inculpatul are dreptul, şi în acest caz, de a ataca, potrivit legii, hotărârea instanţei, atunci când se consideră prejudiciat. Legea prevede, aşadar, toate garanţiile procesuale pentru realizarea dreptului la apărare al inculpatului, iar dispoziţiile legale criticate nu numai că nu contravin, dar contribuie la realizarea acestui drept.

De asemenea, Curtea a reţinut că sunt în interesul aflării adevărului citirea şi punerea în discuţia părţilor a depoziţiei date în cursul urmăririi penale de către martorul care, din cauze obiective, nu s-a putut prezenta în faţa instanţei pentru a da o nouă declaraţie.

Atât soluţiile, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.

Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cornel Simoaica în Dosarul nr. 589/4/2003 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 septembrie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu