Decizie nr. 527 din 11 octombrie 2005

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 - Regulamentul-cadru al asociaţiilor de proprietari - din Legea locuinţei nr. 114/1996, excepţie ridicată de Szucs Francisc în Dosarul nr. 2.717/2003 al Judecătoriei Oradea.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile art. 69 alin. 3 din Legea nr. 114/1996 nu retroactivează, acestea aplicându-se din momentul intrării în vigoare a legii. Totodată se apreciază că prevederile art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 - Regulamentul-cadru al asociaţiilor de proprietari - din aceeaşi lege sunt constituţionale, în acest sens invocându-se jurisprudenţa în materie a Curţii.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 iunie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 2.717/2003, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 - Regulamentul-cadru al asociaţiilor de proprietari - din Legea locuinţei nr. 114/1996, excepţie ridicată de Szucs Francisc într-o cauză având ca obiect anularea unui act juridic.

Dosarul sus-menţionat a fost înaintat Curţii Constituţionale la data de 3 august 2005, în urma efectuării unor verificări administrative la Judecătoria Oradea. Dosarul în cauză a fost înregistrat la Curtea Constituţională la data de 8 august 2005.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 - Regulamentul-cadru al asociaţiilor de proprietari - din Legea locuinţei nr. 114/1996 dispune o măsură discriminatorie şi, în consecinţă, neconstituţională, prin aceea că scuteşte asociaţiile de proprietari de plată taxelor de timbru în litigiile locative.

Totodată, în motivarea excepţiei se invocă şi neconstituţionalitatea prevederilor art. 69 alin. 3 din Legea nr. 114/1996, întrucât acestea "dispun pentru trecut, [având] caracter retroactiv şi aplicabilitate retroactivă".

Judecătoria Oradea apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestei opinii se susţine că legiuitorul este "în măsură ca pentru anumite categorii de acţiuni exercitate de anumiţi subiecţi de drept să prevadă scutiri de la plata taxei de timbru fără ca prin aceasta să se aducă atingere egalităţii în faţa legii, măsura fiind necesară pentru buna funcţionare a asociaţiilor de proprietari".

Instanţa nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 69 alin. 3 din Legea nr. 114/1996, încălcând astfel dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În susţinerea acestui punct de vedere, sunt invocate deciziile Curţii Constituţionale nr. 16 din 22 ianuarie 2002, nr. 163 din 4 iunie 2002, nr. 20 din 21 ianuarie 2003 şi nr. 191 din 31 martie 2005, prin care au fost respinse excepţii de neconstituţionalitate cu acest obiect.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, sunt invocate considerentele care au stat la baza deciziilor Curţii Constituţionale nr. 175 din 26 septembrie 2000, nr. 16 din 22 ianuarie 2002 şi nr. 163 din 4 iunie 2002.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 69 alin. 3 din Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, şi ale art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 - Regulamentul-cadru al asociaţiilor de proprietari - din aceeaşi lege, cu modificările şi completările ulterioare. Curtea observă că, deşi a fost sesizată de către instanţa de judecată numai cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 din Legea locuinţei nr. 114/1996, se va pronunţa şi cu privire la art. 69 alin. 3 din lege, dar cu care nu a fost sesizată, având în vedere faptul că instanţa, dintr-o posibilă eroare materială, nici nu s-a pronunţat asupra admisibilităţii acesteia şi nici nu a sesizat Curtea cu soluţionarea acesteia. În consecinţă, în cazul în care Curtea nu s-ar pronunţa asupra acestei excepţii, omisiunea s-ar răsfrânge în mod inadmisibil asupra dreptului autorului excepţiei ca aceasta să fie examinată şi nu ar duce decât la o întârziere nejustificată în soluţionarea cauzei, întrucât partea ar putea din nou să ridice excepţia, iar instanţa de judecată va trebui să repete sesizarea Curţii, prin încheiere.

Totodată, Curtea observă că la data de 13 iulie 2005 autorul excepţiei a depus un memoriu la dosarul cauzei, prin care a ridicat şi "excepţia de neconstituţionalitate" a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2001 privind organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, asupra căreia instanţa nu s-a pronunţat şi nu a sesizat Curtea. Având în vedere că sesizarea Curţii cu soluţionarea excepţiei se făcuse de către instanţă la data de 5 iunie 2003, Curtea reţine că, potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, instanţa de contencios constituţional nu a fost legal sesizată în ceea ce priveşte "excepţia de neconstituţionalitate" a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2001. În consecinţă, Curtea nu se poate pronunţa cu privire la această "excepţie", invocată după sesizarea Curţii de către instanţă, prin încheiere.

Astfel, dispoziţiile criticate ca fiind neconstituţionale au următorul cuprins:

–Art. 69 alin. 3 din lege: "Până la data dobândirii personalităţii juridice a asociaţiei de proprietari, asociaţiile de locatari constituie potrivit Decretului Consiliului de Stat nr. 387/1977 pentru aprobarea Statutului privind organizarea şi funcţionarea asociaţiei locatarilor îşi desfăşoară activitatea pe baza statutului propriu şi a dispoziţiilor prezentei legi.";

–Art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 la lege - Regulamentul-cadru al asociaţiilor de proprietari: "Acţiunea este scutită de taxă de timbru."

Scutirea de plată taxei de timbru se referă la acţiunea pe care o poate introduce asociaţia de proprietari împotriva oricărui proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune.

Astfel cum rezultă din motivarea excepţiei, textele constituţionale invocate în susţinerea acesteia sunt cele ale art. 15 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1), care au următorul cuprins:

–Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.";

–Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări."

În esenţă, autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că prin scutirea asociaţiilor de proprietari de plată taxelor de timbru în litigiile locative sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1). De asemenea, se apreciază că prevederile art. 69 alin. 3 din Legea locuinţei nr. 114/1996 "dispun pentru trecut, [având] caracter retroactiv şi aplicabilitate retroactivă".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.

Astfel, în legătură cu susţinerile referitoare la neconstituţionalitate art. 69 alin. 3 din Legea nr. 114/1996, care în opinia autorului excepţiei retroactivează, Curtea constată că aceste dispoziţii se aplică unor situaţii juridice existente numai din momentul intrării în vigoare a legii şi nu desfiinţează sau modifică situaţii juridice anterioare. De asemenea, Legea nr. 114/1996 se aplică de îndată tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice ivite după abrogarea legii vechi. În consecinţă, Curtea constată că prevederile art. 69 alin. 3 din Legea locuinţei nr. 114/1996 nu încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie.

În ceea ce priveşte excepţia referitoare la dispoziţiile art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 la Legea locuinţei nr. 114/1996, Curtea reţine că acestea au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceeaşi dispoziţie constituţională. Astfel, prin Decizia nr. 16 din 22 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 18 februarie 2002, Curtea a respins o excepţie prin care se susţinea, ca şi în prezenta cauză, încălcarea principiului egalităţii, consacrat de dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât asociaţia de proprietari este scutită de taxa de timbru, în timp ce proprietarul nu beneficiază de această scutire. Prin decizia respectivă, Curtea a respins excepţia ca nefondată. În considerentele deciziei s-a precizat că "în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a stabilit că instituirea unor excepţii de la regula generală a plăţii taxelor judiciare de timbru (scutiri de plată taxei) nu constituie o discriminare [...]. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constituţie, «Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege», fiind aşadar la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe sau impozite având în vedere situaţii diferite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalităţii în drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezintă un drept, ci o obligaţie constituţională a cetăţenilor, prevăzută în art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală, în conformitate cu care «Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice». În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 175 din 26 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 28 decembrie 2000".

De asemenea, prin Decizia nr. 191 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 21 iunie 2005, Curtea a statuat, referitor la acelaşi text criticat, ca şi în cauza de faţă, că acesta "impune un tratament juridic diferit pentru situaţii de fapt diferite, având o justificare obiectivă şi raţională, şi anume necesitatea recuperării de către asociaţiile de proprietari a cotelor de întreţinere cu mai multă uşurinţă, ţinând cont atât de multitudinea datornicilor, de debitele mari pe care aceştia le au, precum şi de consecinţele grave ale neachitării acestora".

Neexistând elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele stabilite prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 alin. 3 din Legea locuinţei nr. 114/1996 şi ale art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 - Regulamentul-cadru al asociaţiilor de proprietari - din aceeaşi lege, excepţie ridicată de Szucs Francisc în Dosarul nr. 2.717/2003 al Judecătoriei Oradea.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 octombrie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Karoly