Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, excepție ridicată de Eugenia Cantor în Dosarul nr. 2.219/289/2016/a1 al Tribunalului Mureș - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 440D/2017.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 493D/2018, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi de lege, excepție ridicată de Oltița Manafu în Dosarul nr. 2.767/233/2017 al Judecătoriei Galați - Secția civilă.

4.La apelul nominal se constată, de asemenea, lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5.Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării celor două dosare. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare. Deliberând, Curtea dispune, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conexarea Dosarului nr. 493D/2018 la Dosarul nr. 440D/2017, care a fost primul înregistrat.

6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că în opinia sa își mențin valabilitatea cele reținute în jurisprudența Curții Constituționale, concretizată în deciziile nr. 252 din 5 mai 2016 și nr. 653 din 8 noiembrie 2016.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

7.Prin Decizia civilă nr. 6 din 18 ianuarie 2017 și Încheierea din 29 martie 2018, pronunțate în Dosarul nr. 2.219/289/2016/a1, respectiv în Dosarul nr. 2.767/233/2017, Tribunalul Mureș - Secția civilă și Judecătoria Galați - Secția civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, excepție ridicată de Eugenia Cantor și de Oltița Manafu în cauze având ca obiect soluționarea unor plângeri împotriva unor încheieri de carte funciară.

8.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că efectele pe care le generează textul de lege criticat sunt de natură să limiteze accesul la un act de justiție echitabil, în vederea apărării dreptului real în speță. Se arată că soluționarea fără citarea oficiului teritorial de cadastru și publicitate imobiliară a plângerii împotriva încheierii de carte funciară, a acțiunii în justificare tabulară, în rectificare, precum și în prestație tabulară presupune că plângerea ar avea caracter necontencios față de biroul de cadastru și publicitate imobiliară, însă ar poseda caracter contencios în raport cu persoana care se înțelege că ar fi vizată ca fiind potrivnică dreptului invocat. Se precizează că s-ar putea interpreta că neparticiparea procesuală a oficiilor de cadastru și publicitate imobiliară ar prevala, cu toate că litigiul nu ar putea fi soluționat în absența acestora, deoarece nu există o altă parte care ar putea fi introdusă în cauză pentru soluționarea litigiului. Totodată, se precizează că dispozițiile art. 34 din Legea nr. 7/1996 prevăd că întocmirea, completarea ori reconstituirea se face de către registratorul de la biroul teritorial la cerere sau din oficiu, cu acordul celor interesați, pe baza unei încheieri. Or, textul de lege criticat conferă intimatului aptitudinea de a dispune în mod discreționar anumite măsuri, cum ar fi respingerea solicitării de reconstituire a unei/unor cărți funciare, care se realizează exclusiv cu concursul oficiului de cadastru competent teritorial. De asemenea, se susține că este nesocotit dreptul la un proces echitabil și se încalcă dreptul de acces liber la justiție pentru repararea prejudiciului cauzat de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Galați prin înscrierea unor mențiuni necorespunzătoare în cartea funciară. Se arată, totodată, că prevederile criticate sunt neconstituționale în măsura în care nu îndeplinesc criteriile de precizie, claritate și previzibilitate cerute de Constituție.

9.Tribunalul Mureș - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât activitatea oficiilor de cadastru se rezumă la verificarea unor cerințe obiective, reglementate prin legea-cadru ori prin regulamentul de organizare și efectuare a operațiunilor de carte funciară. De asemenea, procedura urmată de petentă are un caracter necontencios, întrucât nu tinde la stabilirea unui drept potrivnic față de un alt subiect de drept, cu atât mai mult cu cât registratorul de carte funciară este abilitat să examineze doar formal îndeplinirea cerințelor legale prevăzute pentru operațiunea de carte funciară solicitată, nicidecum să dea o rezolvare juridică unor situații litigioase. Aceeași procedură necontencioasă este imprimată și în ceea ce privește reexaminarea încheierii de carte funciară, dar și în plângerea în cadrul căreia judecătorul verifică legalitatea încheierii de reexaminare, în conformitate cu Decizia nr. LXXII (72) din 15 octombrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

10.Judecătoria Galați - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În lumina Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXII (72) din 15 octombrie 2007, în cauzele care au ca obiect plângeri privind cartea funciară, oficiul de cadastru și publicitate imobiliară nu are calitate procesuală pasivă, deoarece procedura aplicată nu este contencioasă, întrucât instanța nu trebuie să stabilească existența sau inexistența unui drept al oficiului de cadastru și publicitate imobiliară, ci doar legalitatea și temeinicia încheierii date în cauză. Ca atare, acesta nu poate fi citat ca parte în proces, singurele persoane susceptibile să aibă calitate fiind cele prevăzute în dispozițiile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, respectiv persoanele interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară.

11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12.Guvernul arată, în punctul de vedere transmis în Dosarul nr. 440D/2017, că, în opinia sa, între textul de lege criticat și prevederile constituționale invocate în susținerea excepției nu există vreo incompatibilitate. În acest sens, face referire la Decizia nr. LXXII (72) din 15 octombrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

13.Avocatul Poporului, în punctul de vedere transmis în Dosarul nr. 440D/2017, apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale, precizând că își menține aprecierile reținute în deciziile Curții Constituționale nr. 252 din 5 mai 2016 și nr. 653 din 8 noiembrie 2016.

14.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

15.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 32 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 24 septembrie 2015, potrivit cărora „Soluționarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, a acțiunii în justificare tabulară, în rectificare, precum și prestație tabulară se face fără citarea oficiului teritorial“.

17.În opinia autoarelor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse la art. 1 - Statul român, art. 4 - Unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, art. 15 - Universalitatea, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 24 - Dreptul la apărare și art. 148 - Integrarea în Uniunea Europeană.

18.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate. Analizându-le din perspectiva unor critici similare, Curtea a respins excepția ca neîntemeiată prin Decizia nr. 73 din 23 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 12 mai 2016, Decizia nr. 252 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 9 august 2016, și Decizia nr. 653 din 8 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 26 ianuarie 2017.19. Prin deciziile enumerate, Curtea a reținut că textul de lege criticat a fost introdus în Legea nr. 7/1996 în anul 2010, după ce, în anul 2007, ca urmare a interpretărilor divergente existente în jurisprudența instanțelor judecătorești în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a oficiului de cadastru și publicitate imobiliară în cauzele ce au ca obiect plângerile împotriva încheierilor de carte funciară, Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat un recurs în interesul legii introdus în scopul stabilirii unei soluții unitare la această problemă. Astfel, prin Decizia nr. LXXII din 15 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 7 octombrie 2008, Înalta Curte a statuat că oficiul de cadastru și publicitate imobiliară nu are calitate procesuală pasivă în cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară întemeiate pe dispozițiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, adică cele referitoare la căile de atac împotriva încheierilor date cu privire la cererile de înscriere în cartea funciară. Prin decizia menționată, Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat soluția acelor instanțe judecătorești care au apreciat că, din moment ce în acest tip de cauze instanța nu trebuie să stabilească existența sau inexistența unui drept al oficiului de cadastru și publicitate imobiliară, ci doar legalitatea și temeinicia încheierii contestate, acesta nu poate fi citat ca parte în proces, singurele persoane susceptibile să aibă calitate procesuală fiind cele interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară. Ulterior, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea și completarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 a fost introdus art. 50^1, care, după republicarea Legii nr. 7/1996, a devenit art. 32, criticat și în cauza de față.

20.Curtea Constituțională a constatat, prin deciziile mai sus menționate, că, potrivit art. 29 din Legea nr. 7/1996, registratorul este învestit cu competența de a verifica îndeplinirea unor condiții limitativ enumerate, referitoare la: respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege pentru încheierea înscrisului; corectitudinea numelui sau a denumirii părților și menționarea codului numeric personal sau, după caz, a numărului de identificare fiscală, codului de înregistrare fiscală ori codului unic de înregistrare; individualizarea imobilului printr-un număr de carte funciară și a unui număr cadastral sau topografic, după caz; existența unei traduceri legalizate, dacă actul nu este întocmit în limba română; existența, după caz, a unei copii a extrasului de carte funciară pentru autentificare, a extrasului de carte funciară pentru informare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului; existența dovezii achitării tarifului de publicitate imobiliară; îndeplinirea altor prevederi legale stabilite prin legi speciale, a căror verificare se află în competența registratorului.

21.Din această enumerare rezultă că este vorba despre verificarea unor informații cu caracter obiectiv, care presupune activități de confruntare a actelor depuse de solicitant cu exigențe legale clare, explicite și a căror neîndeplinire apare cu ușurință ca evidentă. Așadar, registratorul nu efectuează o analiză internă, subiectivă a cererii, ci se limitează la a cerceta dacă este întrunit un anumit set de condiții, strict și inechivoc prevăzute de lege.

22.Totodată, Curtea a observat că, potrivit art. 30 din Legea nr. 7/1996, dacă registratorul constată că actele depuse în justificarea cererii de înscriere în cartea funciară, precum și aceasta din urmă nu întrunesc condițiile de formă cerute de lege pentru validitatea acestora, va respinge cererea printr-o încheiere motivată. Aceeași soluție va pronunța și în cazul în care se solicită înscrierea unui act juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau când nu sunt îndeplinite anumite condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare. Persoanele interesate sau notarul public pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, care se soluționează prin încheiere de către registratorul-șef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul. Aceleași subiecte de drept pot formula plângere împotriva încheierii registratorului-șef, care va fi soluționată de judecătoria în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul.

23.Curtea a mai reținut că activitatea oficiilor de cadastru se rezumă la verificarea unor cerințe obiective, rolul acestora fiind de a conferi operațiunii juridice încheiate de părțile raportului juridic generator de drepturi sau obligații susceptibile de a fi înscrise în cărțile funciare un anumit formalism, de natură să consolideze opozabilitatea acestuia față de terți.

24.Referitor la invocarea dispozițiilor art. 44 din Constituție, Curtea a arătat, în acord cu jurisprudența sa, că, deși înscrierea în cartea funciară are, potrivit art. 885 alin. (1) și (2) din Codul civil, caracter constitutiv de drepturi, acest efect este totuși consecința actului juridic încheiat de părți, oficiul de cadastru nefiind parte în acest raport juridic. Ca atare, nu față de acesta ar urma să se stabilească un drept potrivnic cu prilejul soluționării de către instanță a plângerii împotriva încheierii de carte funciară, ci numai împotriva persoanei care a fost anterior înscrisă ca titular al dreptului de proprietate. Prin urmare, cadrul procesual în care instanța va soluționa plângerea este configurat de coordonatele raportului de drept material dintre părțile actului juridic, instituția care administrează cartea funciară fiind exterioară acestuia. De altfel, potrivit art. 893 lit. a) din Codul civil, înscrierea unui drept real se poate efectua numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii, este înscris ca titular al dreptului asupra căruia urmează să fie făcută înscrierea.

25.Având în vedere cele arătate, Curtea a constatat că nu există o poziție privilegiată a oficiilor de cadastru, ca urmare a lipsei calității lor procesuale pasive în procesele având ca obiect plângerile împotriva încheierilor de carte funciară. Principiul constituțional al egalității este aplicabil în situații identice sau similare, iar în situații juridice obiectiv diferite tratamentul este chiar necesar să fie diferit. Or, oficiile de cadastru nu pot fi puse, sub aspect procesual, pe poziție de egalitate cu părțile din procesele respective.

26.Cele statuate în jurisprudența citată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a acesteia.

27.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Eugenia Cantor în Dosarul nr. 2.219/289/2016/a1 al Tribunalului Mureș - Secția civilă și de Oltița Manafu în Dosarul nr. 2.767/233/2017 al Judecătoriei Galați - Secția civilă și constată că prevederile art. 32 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Mureș - Secția civilă și Judecătoriei Galați - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 ianuarie 2019.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbățeanu