Decizie nr. 1.068 din 20 noiembrie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tuică - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 şi art. 42 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Liliana Poenaru în Dosarul nr. 22.876/2/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 2 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 22.876/2/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2001 privind organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Liliana Poenaru.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate încalcă libertatea de asociere a persoanelor care au calitatea de proprietari de apartamente într-un bloc de locuinţe, întrucât persoanelor care nu sunt membre ale asociaţiei de proprietari nu li se cere acordul pentru utilizarea de către terţi a proprietăţii comune a imobilului. Mai mult, acestor persoane le este afectat inclusiv dreptul de proprietate asupra cotei-părţi indivize din proprietatea comună, atâta timp cât asociaţia hotărăşte cu privire la închirierea sau folosirea acesteia, fără a consulta şi fără a avea acordul scris al tuturor proprietarilor.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercială apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în acest domeniu.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul observă că instanţa constituţională s-a pronunţat în repetate rânduri asupra excepţiei având ca obiect dispoziţiile art. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2001, respingând constant criticile formulate. Întrucât nu există motive noi, de natură a justifica schimbarea acestei practici, şi în cauza de faţă excepţia apare ca neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2001 privind organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 1 septembrie 2001, text de lege care are următorul conţinut: "(1) Închirierea sau folosirea de către persoanele fizice ori juridice a spaţiilor aflate în proprietatea comună a proprietarilor se face numai prin contract de închiriere sau de folosinţă, semnat din partea asociaţiei de proprietari de către preşedinte, pe baza hotărârii adunării generale a proprietarilor, cu acordul proprietarilor direct afectaţi.

(2)Schimbarea destinaţiei apartamentului de către proprietar sau chiriaş se face numai pe baza hotărârii adunării generale a asociaţiei de proprietari, cu acordul proprietarilor direct afectaţi."

Ulterior sesizării Curţii, Ordonanţa Guvernului nr. 85/2001 a fost abrogată prin art. 61 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, noua reglementare preluând, cu modificări, soluţia legislativă prevăzută de art. 11 din ordonanţa abrogată, în cuprinsul art. 39: "Proprietatea comună poate fi utilizată de către terţi, persoane fizice sau juridice, de drept public ori de drept privat, numai cu acordul majorităţii proprietarilor membri ai asociaţiei şi al proprietarilor direct afectaţi de vecinătate, în baza unui contract de închiriere, de folosinţă sau de concesiune", respectiv art. 42: "Schimbarea destinaţiei locuinţelor, precum şi a spaţiilor cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă faţă de destinata iniţială, conform proiectului iniţial al clădirii cu locuinţe, se poate face numai cu avizul comitetului executiv şi cu acceptul proprietarilor direct afectaţi cu care se învecinează, pe plan orizontal şi vertical, spaţiul supus schimbării."

Prin urmare, Curtea urmează a se pronunţa asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate din noua reglementare, în vigoare la data efectuării controlului de constituţionalitate.

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă o serie de prevederi constituţionale, precum cele cuprinse în art. 11, 20, 21, 40, 44, 51-53 şi art. 124. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6, 11, 13 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 8, 17 şi 20 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 230/2007, asociaţia de proprietari are drept scop administrarea şi gestionarea proprietăţii comune, care, pe lângă drepturi, impune obligaţii pentru toţi proprietarii. Asociaţia de proprietari se înfiinţează prin acordul scris a cel puţin jumătate plus unu din numărul proprietarilor apartamentelor şi spaţiilor cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă din cadrul unei clădiri. Înscrierea ulterioară în asociaţia de proprietari a proprietarilor care nu au fost prezenţi la adunarea generală de constituire se face la cererea scrisă a acestora, fără alte formalităţi.

Prin urmare, se constată că apartenenţa la o astfel de asociaţie a titularului dreptului de proprietate asupra unui apartament dintr-un condominium nu este impusă de lege, ci, dimpotrivă, este subsecventă acordului de voinţă al proprietarului exprimat în scris la momentul înfiinţării asociaţiei sau în orice moment ulterior. Aşa fiind, Curtea nu poate reţine critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 40 din Constituţie, referitoare la libertatea de asociere.

Prevederile art. 39 şi art. 42 din Legea nr. 230/2007 stabilesc condiţiile în care proprietatea comună poate fi utilizată de către terţi, şi anume acordul majorităţii proprietarilor membri ai asociaţiei şi al proprietarilor direct afectaţi de vecinătate, pe de o parte, şi cele în care poate fi schimbată destinaţia locuinţelor, respectiv numai cu avizul comitetului executiv şi cu acceptul proprietarilor direct afectaţi cu care se învecinează, pe de altă parte. Cu alte cuvinte, în cauză se pune problema stabilirii limitelor dreptului de proprietate în cazul bunurilor aflate în coproprietate forţată şi perpetuă (condominium pro indiviso) în blocurile de locuinţe cu mai multe locuinţe, în care, potrivit legii, se constituie asociaţii de proprietari. Sub acest aspect, Curtea reţine că dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Constituţie, care consacră garantarea dreptului de proprietate privată, prevăd, în teza a doua, că atât limitele, cât şi conţinutul acestui drept "sunt stabilite de lege". Rezultă, în mod evident, că limitele aduse prin lege dreptului de proprietate asupra părţilor destinate folosirii în comun de către toţi proprietarii dintr-o clădire cu mai multe locuinţe sau dreptului de proprietate asupra spaţiului a cărui destinaţie se doreşte a fi schimbată se justifică constituţional prin asigurarea posibilităţii efective de administrare, folosire, întreţinere şi exploatare a imobilului în interesul tuturor proprietarilor de locuinţe din acel imobil.

Mai mult, în măsura în care textele de lege criticate prevăd expres manifestarea acordului tuturor proprietarilor direct afectaţi de vecinătate ca o condiţie peremptorie a utilizării de către terţi a spaţiilor proprietate comună sau a schimbării destinaţiei locuinţelor, Curtea constată că, în cauza dedusă controlului, nu operează nicio îngrădire a dreptului de proprietate al acestora.

De altfel, Curtea observă că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor din vechea reglementare, respectiv art. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2001, s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 455 din 20 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 20 octombrie 2005, respingând ca neîntemeiată critica cu un atare obiect.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 şi art. 42 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Liliana Poenaru în Dosarul nr. 22.876/2/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu