Decizie nr. 111 din 3 martie 2016

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (2) şi art. 83 alin. (1)-(4) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ruxandra Ileana Zichil în Dosarul nr. 17.482/197/2014 al Judecătoriei Braşov şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 839D/2015.

2.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 alin. (1), (2) şi (4), având în vedere Decizia nr. 414 din 3 iulie 2014. Raportat la dispoziţiile art. 13 alin. (2) teza a doua şi art. 83 alin. (3), apreciază că excepţia este inadmisibilă faţă de Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014. Mai susţine că, pe de altă parte, aceste dispoziţii legale nu au legătură cu soluţionarea cauzei, având în vedere obiectul acesteia, precum şi faptul că mandatarul din cauză nu este soţ sau rudă până la gradul al doilea inclusiv cu autoarea excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 7 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 17.482/197/2014, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (2) şi art. 83 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ruxandra Ileana Zichil, în calitate de reclamantă, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare formulate împotriva actului de înfiinţare a popririi întocmit de executorul judecătoresc cu privire la înţelesul, întinderea şi aplicarea titlului executoriu - contract de card de credit - şi împotriva executării silite dispuse de Judecătoria Braşov.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece mandatarul persoanei fizice care nu este soţ sau rudă nu poate depune concluzii decât prin avocat. Prin limitarea la gradul de rudenie a mandatarului licenţiat în drept se creează o discriminare faţă de celelalte persoane care nu au un soţ sau o rudă de gradul al doilea licenţiată în drept. Un drept garantat de Constituţie nu poate fi transformat printr-un text de lege într-o obligaţie, cu atât mai mult cu cât dispoziţiile art. 80 alin. (4) din Codul de procedură civilă prevăd că, atunci când circumstanţele cauzei o impun, judecătorul poate numi oricărei părţi în cauză un reprezentant în condiţiile art. 58 alin. (3) din Cod pentru a asigura dreptul la un proces echitabil. Dispoziţiile art. 58 alin. (3) din Codul de procedură civilă prevăd că reprezentantul poate fi doar un avocat desemnat de barou. Susţine că dispoziţiile art. 13 din Codul de procedură civilă limitează dreptul persoanei de a fi reprezentată, precum şi dreptul de a introduce recurs în nume propriu sau printr-un reprezentant ce nu îndeplineşte cele două condiţii cumulative prevăzute de lege. Art. 13 alin. (2) din Codul de procedură civilă restrânge dreptul de reprezentare doar pentru soţi sau rude de gradul al doilea inclusiv şi îl condiţionează de faptul ca reprezentantul să fie licenţiat în drept. Restrângerea dreptului de reprezentare, ca modalitate a dreptului la apărare, este făcută prin lege, dar fără a fi îndeplinită vreuna din condiţiile limitate prevăzute de art. 53 din Constituţie. Mai arată că prin restrângerea şi limitarea dreptului de a fi reprezentat, prin interzicerea părţii sau oricărui reprezentant al ei de a introduce recurs în procesul civil, şi prin conferirea mai multor drepturi judecătorului decât părţii din proces, aceasta este pusă în inferioritate, iar justiţia nu mai este unică, egală şi imparţială pentru parte.

6.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 83 din Codul de procedură civilă, apreciază că sunt neconstituţionale deoarece, pe de o parte, discriminează partea, iar pe de alta, favorizează avocatul care este unica persoană care poate depune concluzii asupra excepţiilor procesuale şi asupra fondului, atât în etapa cercetării procesului, cât şi în etapa dezbaterii. Apreciază că, atât timp cât partea se poate apăra singură în proces, aceasta are dreptul să o facă şi prin reprezentant licenţiat în drept. Condiţia ca reprezentantul să fie soţ sau rudă de gradul al doilea inclusiv nu are nicio justificare, iar textul art. 83 alin. (2) din Cod restrânge exercitarea unui drept fundamental la un singur caz, respectiv la cazul când mandatarul persoanei fizice este soţ sau rudă până la gradul al doilea inclusiv, licenţiat în drept, poate pune concluzii în faţa oricărei instanţe, fără să fie asistat de avocat.

7.Dispoziţiile art. 83 alin. (3) şi (4) din Cod lipsesc efectiv partea de calea de atac a recursului, contestaţiei în anulare şi revizuirii.

8.Judecătoria Braşov apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

10.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 13 alin. (2) şi art. 83 din Codul de procedură civilă. După sesizarea Curţii Constituţionale, Codul de procedură civilă a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, textele de lege criticate păstrând numerotarea şi soluţia legislativă, şi având următorul cuprins:

–Art. 13 alin. (2): "Părţile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în condiţiile legii. În recurs, cererile şi concluziile părţilor nu pot fi formulate şi susţinute decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic, cu excepţia situaţiei în care partea sau mandatarul acesteia, soţ ori rudă până la gradul al doilea inclusiv, este licenţiată în drept.";

–Art. 83: "(1) În faţa primei instanţe, precum şi în apel, persoanele fizice pot fi reprezentate de către avocat sau alt mandatar. Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii asupra excepţiilor procesuale şi asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării procesului, cât şi în etapa dezbaterilor.

(2)În cazul în care mandatarul persoanei fizice este soţ sau o rudă până la gradul al doilea inclusiv, acesta poate pune concluzii în faţa oricărei instanţe, fără să fie asistat de avocat, dacă este licenţiat în drept.

(3)La redactarea cererii şi a motivelor de recurs, precum şi în exercitarea şi susţinerea recursului, persoanele fizice vor fi asistate şi, după caz, reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, numai de către un avocat, în condiţiile legii, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 13 alin. (2).

(4)În cazul contestaţiei în anulare şi al revizuirii, dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător".

13.În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei. De asemenea, se invocă şi dispoziţiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, art. 14 privind interzicerea discriminării, art. 17 privind interzicerea abuzului de drept şi art. 18 privind limitarea aplicării restrângerii drepturilor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Mai sunt invocate şi dispoziţiile art. 47 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 48 alin. (2) privind dreptul la apărare din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Având în vedere dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate, Curtea va reţine ca normă de referinţă şi dispoziţiile art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil din Legea fundamentală.

14.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că în privinţa dispoziţiilor art. 13 alin. (2) teza a doua şi art. 83 alin. (3) din Codul de procedură civilă s-a pronunţat prin Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, şi a constatat neconstituţionalitatea acestora cu referire la menţiunile care decurg din obligativitatea formulării şi susţinerii cererii de recurs prin avocat. Aşadar, având în vedere data sesizării Curţii Constituţionale, 7 aprilie 2015, şi data publicării deciziei menţionate, 24 octombrie 2014, precum şi cauza în care excepţia a fost invocată, o contestaţie la executare, excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii legale urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

15.De asemenea, în privinţa dispoziţiilor art. 83 alin. (4) din Codul de procedură civilă care are în vedere etapa procesuală a contestaţiei în anulare şi a revizuirii, Curtea urmează să respingă, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă, întrucât respectivele dispoziţii legale nu au legătură cu soluţionarea cauzei, excepţia fiind invocată într-o contestaţie la executare.

16.În privinţa dispoziţiilor art. 13 alin. (2) teza întâi şi art. 83 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, Curtea urmează să respingă excepţia de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

17.Potrivit acestor dispoziţii legale, părţile din proces pot opta să fie asistate sau reprezentate în cursul procesului. În acest sens este şi art. 80 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia părţile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentat. Curtea a reţinut prin Decizia nr. 414 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 1 august 2014, paragraful 17, că art. 83 alin. (1) teza întâi reglementează posibilitatea persoanei fizice, parte într-un litigiu aflat în primă instanţă sau în apel, de a opta în privinţa persoanei reprezentantului convenţional, avocat sau mandatar.

18.Art. 83 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă stabileşte că mandatarul care nu are calitatea de avocat nu poate pune concluzii asupra excepţiilor procesuale şi asupra fondului decât prin avocat. Aşadar, mandatarul care nu are calitatea de avocat, cu sau fără studii juridice, trebuie să fie asistat de un avocat, atât în etapa cercetării procesului, cât şi în etapa dezbaterilor. Posibilitatea reprezentării convenţionale a persoanelor fizice este prevăzută de dispoziţiile art. 83 din Codul de procedură civilă, care stabilesc condiţiile de exercitare a acestui mandat. Aceste condiţii, precum şi limitele în care poate fi exercitat mandatul, inclusiv posibilitatea mandatarului de a pune sau nu concluzii în instanţă în numele părţii, reprezintă opţiuni ale legiuitorului, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabileşte regulile privind procedura de judecată (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 414 din 3 iulie 2014, precitată, paragrafele 18 şi 19).

19.De altfel, se observă că, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că restricţia mandatarului care nu are calitatea de avocat de a pune concluzii orale la instanţă nu constituie o împiedicare a accesului liber la justiţie, întrucât partea însăşi poate participa la dezbateri şi poate pune concluzii înaintea instanţei de judecată, iar mandatarul are posibilitatea să formuleze cereri, să propună probe în tot cursul procesului, precum şi să depună concluzii scrise (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 191 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012).

20.Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că cerinţa ca mandatarul să fie soţ ori rudă de gradul al doilea inclusiv nu are nicio justificare. În acest sens, Curtea apreciază că cele reţinute în deciziile amintite se aplică şi în situaţia în care mandatarul este licenţiat în drept şi poate pune concluzii în pricinile rudelor, dar în condiţiile stabilite de legiuitor, respectiv să fie soţ sau rudă până la gradul al doilea inclusiv cu partea. Aşadar, dacă persoana fizică este parte într-un litigiu aflat în primă instanţă sau în apel poate opta să fie reprezentată prin avocat sau printr-un alt mandatar. Mandatarul care nu are calitatea de avocat nu poate pune concluzii asupra excepţiilor procesuale şi asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării procesului, cât şi în etapa dezbaterilor [art. 83 alin. (1) din Codul de procedură civilă]. Prin excepţie de la această regulă, art. 83 alin. (2) prevede că mandatarul poate pune concluzii în faţa oricărei instanţe, fără a fi asistat de avocat, dacă îndeplineşte cumulativ condiţia de a fi licenţiat în drept şi de a fi soţ sau rudă până la gradul al doilea inclusiv cu partea.

21.Astfel, în considerarea unor situaţii deosebite, legiuitorul a stabilit o excepţie de la regula instituită prin art. 83 alin. (1), ceea ce nu este de natură a încălca principiul egalităţii în faţa legii, principiul unicităţii, imparţialităţii şi egalităţii justiţiei şi nici dreptul la apărare. Este o opţiune a legiuitorului care se încadrează în marja sa de apreciere în configurarea procedurii de judecată, justificată în mod obiectiv şi rezonabil de caracterul proxim al gradului de rudenie sau de calitatea de soţ a mandatarului.

22.Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale (Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994), nu este contrar principiului egalităţii instituirea unor reguli speciale, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor. Principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite şi, de aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite.

23.Nici dreptul la apărare, garanţie a dreptului la un proces echitabil, nu este încălcat, întrucât condiţiile, precum şi limitele între care poate fi exercitat mandatul, inclusiv posibilitatea mandatarului de a pune sau nu concluzii în instanţă în numele părţii, reprezintă opţiuni ale legiuitorului, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabileşte regulile privind procedura de judecată. Partea însăşi poate participa la dezbateri şi poate pune concluzii înaintea instanţei de judecată.

24.În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 53 din Legea fundamentală, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză, nefiind reţinută restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

25.Curtea nu poate reţine nici pretinsa încălcare a art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, întrucât în situaţia în care mandatarul părţii nu îndeplineşte condiţiile impuse de lege, respectiv de a fi licenţiat în drept şi, în acelaşi timp, soţ sau rudă până la gradul al doilea inclusiv, mandatarul trebuie să fie asistat de un avocat pentru a pune concluzii, ceea ce nu constituie o limitare a accesului liber la justiţie, de vreme ce justiţiabilul însuşi are, potrivit legii, posibilitatea de a apela la justiţie şi de a îndeplini personal toate actele procesuale şi procedurale apte să îi servească interesele în faţa instanţei de judecată.

26.Pentru argumentele expuse, Curtea nu poate reţine nici încălcarea prevederilor art. 17 din Convenţie, dispoziţiile legale criticate neputând da naştere la abuzuri în procesul de aplicare a legii.

27.În fine, referitor la dispoziţiile art. 18 din Convenţie, Curtea constată că nu poate reţine incidenţa acestora în cauză, întrucât pretinsa atingere adusă acestora priveşte folosirea limitărilor permise de Convenţie în vederea atingerii unui scop impropriu, incompatibil cu prevederile Convenţiei (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 19 mai 2004, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Gusinskiy împotriva Rusiei, paragraful 73).

28.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (2) teza a doua şi art. 83 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ruxandra Ileana Zichil în Dosarul nr. 17.482/197/2014 al Judecătoriei Braşov.

2.Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor, în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe, şi constată că dispoziţiile art. 13 alin. (2) teza întâi şi art. 83 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Braşov şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 3 martie 2016.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin