Decizie nr. 62 din 21 februarie 2013

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. (1) lit. m), raportat la art. 54 lit. h) şi art. 86 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi la art. 50 lit. g) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Mariana Adelina Grecu în Dosarul nr. 2.796/63/2012 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.172D/2012 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public.

Acesta arată că textele de lege criticate nu contravin principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fiind aplicabile tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei respective. Totodată, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa în materie, de pildă Decizia nr. 1.593 din 13 decembrie 2011, că măsura suspendării raportului de serviciu a funcţionarului public, în cazurile reglementate de lege, are ca finalitate protejarea autorităţii sau a instituţiei publice faţă de pericolul continuării activităţii ilicite şi al extinderii consecinţelor periculoase ale faptei penale săvârşite de către funcţionarul public. Pentru aceste motive, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 mai 2012, pronunţată în Dosarul nr. 2.796/63/2012, Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 94 alin. (1) lit. m), raportat la art. 54 lit. h) şi art. 86 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi la "art. 50 lit. h) " din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Mariana Adelina Grecu într-o cauză având ca obiect anularea dispoziţiei de suspendare din funcţia publică ocupată de aceasta.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece creează o stare de discriminare între un funcţionar public şi un alt salariat încadrat în temeiul unui contract individual de muncă la aceeaşi instituţie. Astfel, în situaţia în care ambele persoane sunt trimise în judecată pentru săvârşirea aceleiaşi fapte, în acelaşi dosar, numai funcţionarului public i se va suspenda raportul de serviciu, celuilalt salariat fiindu-i suspendat raportul de muncă numai în cazul în care este arestat preventiv. Autoarea excepţiei apreciază că deţinerea calităţii de funcţionar public, faţă de cea de funcţie contractuală, are deja o implicaţie în plan procesual penal, deoarece, pentru infracţiunile săvârşite în legătură cu serviciul, funcţionarilor publici le sunt aplicabile pedepse mai mari în raport cu alţi funcţionari.

Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Textele de lege criticate oferă garanţiile cuprinse în Constituţia României, măsura suspendării din funcţie aplicându-se tuturor funcţionarilor publici aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, şi anume în cazul în care s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru vreuna dintre infracţiunile enumerate de lege, care i-ar face incompatibili cu exercitarea funcţiei publice. Sancţiunea administrativă a suspendării funcţionarului public din funcţia publică pe care acesta o deţine are ca finalitate protejarea autorităţii sau a instituţiei publice faţă de pericolul continuării activităţii ilicite şi al extinderii consecinţelor periculoase ale faptei penale săvârşite de către funcţionarul public. Fiind o măsură de natură administrativă, nu sunt incidente normele constituţionale şi convenţionale referitoare la prezumţia de nevinovăţie, care va trebui însă respectată pe parcursul desfăşurării întregului proces penal pornit împotriva respectivului funcţionar public, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Menţionează, totodată, că asupra textelor de lege criticate Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, de pildă prin deciziile nr. 481 din 6 mai 2008, nr. 921 din 16 septembrie 2008 şi nr. 1.332 din 9 decembrie 2008.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Consideră ca fiind relevantă în cauză jurisprudenţa Curţii Constituţionale în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. m), raportat la art. 54 lit. h) şi art. 86 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, indicând, în acest sens, deciziile nr. 481 din 6 mai 2008, nr. 1.332 din 9 decembrie 2008 sau nr. 1.553 din 6 decembrie 2011.

În ce priveşte invocarea principiului egalităţii se arată că funcţionarii publici şi personalul contractual au statute diferite, reglementate de legi diferite, astfel că şi tratamentele juridice privind măsura suspendării de drept pot fi diferite, întrucât principiul menţionat presupune nu numai acelaşi tratament pentru aceeaşi situaţie, ci şi tratamente diferite pentru situaţii distincte.

Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vedere exprimat anterior şi consemnat prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 748 din 13 septembrie 2007, nr. 148 din 5 februarie 2009 sau nr. 1.593 din 13 decembrie 2011, potrivit căruia dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 lit. h) din Codul muncii [devenite prin republicare art. 50 lit. g) ], faţă de art. 16 alin. (1) din Constituţie, apreciază că textul legal menţionat nu aduce atingere egalităţii cetăţenilor în faţa legii, aplicându-se tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie, pe de o parte, prevederile art. 86 alin. (2) şi ale art. 94 alin. (1) lit. m), raportat la art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, având următorul cuprins:

–Art. 86 alin. (2) :

(2)În cazul în care funcţionarul public este trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h), persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică va dispune suspendarea funcţionarului public din funcţia publică pe care o deţine.;

–Art. 94 alin. (1) lit. m) :

(1)Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcţionarul public se află în una dintre următoarele situaţii:

(...)

m)în cazul în care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h).;

–Art. 54 lit. h) :

Poate ocupa o funcţie publică persoana care îndeplineşte următoarele condiţii:

(...)

h)nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni contra umanităţii, contra statului sau contra autorităţii, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiţiei, de fals ori a unor fapte de corupţie sau a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea.

Pe de altă parte, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl formează, potrivit încheierii de sesizare şi motivării autorului excepţiei, şi dispoziţiile "art. 50 lit. h) " din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011. În motivarea autorului excepţiei se observă, însă, că acesta redă dispoziţiile art. 50 lit. g) din Legea nr. 53/2003, iar din examinarea conţinutului lor legal, rezultă că acesta este textul incident în speţa dedusă judecăţii, şi nu lit. h) a articolului, care a fost reţinut dintr-o eroare materială. Totodată, Curtea constată că, în urma republicării Legii nr. 53/2003, dispoziţiile iniţiale ale art. 50 lit. h) au fost preluate în mod identic de art. 50 lit. g) din aceeaşi lege, însă această renumerotare a textelor este anterioară momentului invocării excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, Curtea constată că dispoziţiile art. 50 lit. g) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii nu sunt obiectul unor critici distincte de neconstituţionalitate, ci autorul excepţiei le invocă cu scopul de a argumenta teza discriminării funcţionarilor publici faţă de ceilalţi angajaţi, ale căror raporturi de serviciu sunt reglementate de dreptul comun în materie, reprezentat de Codul muncii. Prin urmare, Curtea nu va examina aceste prevederi în calitate de obiect al prezentei excepţii de neconstituţionalitate.

Normele fundamentale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "Cetăţenii sunt egali în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că textele de lege criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, cu motivări asemănătoare şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauză.

Exemplificative, în acest sens, sunt Decizia nr. 1.553 din 6 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 7 februarie 2012, sau Decizia nr. 1.593 din 13 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2012, prin care Curtea a analizat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 86 alin. (2) şi ale art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999, prin raportare la prevederile art. 54 lit. h) din aceeaşi lege.

Cu privire la pretinsa discriminare creată datorită aplicării unui tratament juridic diferit funcţionarilor publici faţă de celelalte categorii de funcţionari sub aspectul suspendării raportului de serviciu, Curtea a statuat, prin deciziile menţionate, că "măsura suspendării din funcţie se aplică tuturor funcţionarilor publici aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, şi anume în cazul în care s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru săvârşirea uneia dintre infracţiunile contra umanităţii, contra statului sau contra autorităţii, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiţiei, de fals ori a unor fapte de corupţie sau a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie, care i-ar face incompatibili cu exercitarea funcţiei publice", astfel că nu a putut fi reţinută critica de neconstituţionalitate privind încălcarea art. 4 alin. (2) şi a art. 16 alin. (1) din Constituţie. Curtea a mai reţinut, de asemenea, că "sancţiunea administrativă a suspendării funcţionarului public din funcţia publică pe care acesta o deţine, în cazul în care s-a dispus trimiterea sa în judecată, are ca finalitate protejarea autorităţii sau a instituţiei publice faţă de pericolul continuării activităţii ilicite şi al extinderii consecinţelor periculoase ale faptei penale săvârşite de către funcţionarul public".

Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi ale art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii:

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 alin. (2) şi ale art. 94 alin. (1) lit. m), raportat la art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Mariana Adelina Grecu în Dosarul nr. 2.796/63/2012 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 februarie 2013.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

Magistrat-asistent,

AUGUSTIN ZEGREAN

Claudia-Margareta Krupenschi