Decizie nr. 1.593 din 13 decembrie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 alin. (2) şi ale art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Laura Ileana Ciovică în Dosarul nr. 13.792/63/2008 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.213D/2011 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.214D/2011, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identică, ridicată de Eugenia Barbu în Dosarul nr. 14.000/63/2008 al aceleiaşi instanţe de judecată.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.240D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Eugen Dincă în Dosarul nr. 13.997/63/2008 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Curtea, având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus menţionate, din oficiu, pune în discuţie problema conexării lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a dosarelor menţionate.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.214D/2011 şi a Dosarului nr. 1.240D/2011 la Dosarul nr. 1.213D/2011, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei, indicând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 921 din 16 septembrie 2008.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin încheierile din 28 septembrie şi din 3 octombrie, pronunţate în dosarele nr. 13.792/63/2008 şi, respectiv nr. 14.000/63/2008, Tribunalul Argeş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 alin. (2) şi ale art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Laura Ileana Ciovică şi, respectiv, de Eugenia Barbu în cauze având ca obiect anularea deciziilor de suspendare de drept a raportului de serviciu.

Prin Încheierea din 20 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 13.997/63/2008, Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Eugen Dincă într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva sentinţei prin care a fost respinsă cererea sa de anulare a deciziei de suspendare de drept a raportului de serviciu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate creează o discriminare a funcţionarului public aflat în situaţia suspendării din funcţie ca urmare a trimiterii sale în judecată, în raport cu alte categorii de salariaţi. Sancţiunea suspendării contravine dreptului la un nivel de trai decent şi măsurile lor de protecţie socială prevăzute de art. 47 din Constituţie, deşi, în calitate de salariaţi, autorii excepţiei au contribuit la bugetul asigurărilor sociale. Mai arată că, pe perioada suspendării din funcţie, atât aceştia, cât şi familiile lor sunt lipsiţi de orice mijloace de subzistenţă şi nici nu se pot angaja în altă parte, fiind încălcat astfel şi dreptul la muncă.

În plus, autorul excepţiei de neconstituţionalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 1.240D/2011 pretinde şi nerespectarea prezumţiei de nevinovăţie, consacrată de art. 23 alin. (11) din Constituţie şi de art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate prin prisma art. 11 şi a art. 20 din Legea fundamentală. Se susţine, în acest sens, că "simpla trimitere în judecată a constituit motiv al suspendării din funcţie, deci a produs consecinţe juridice", înainte de a fi pronunţată o eventuală hotărâre de condamnare definitivă.

Tribunalul Argeş - Secţia civilă, exprimându-şi opinia în dosarele nr. 1.213D/2011 şi nr. 1.214D/2011, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Măsura suspendării de drept a raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici este una temporară, justificată de punerea în mişcare a acţiunii penale, şi se aplică tuturor funcţionarilor publici aflaţi în ipoteza normei legale. În ce priveşte dreptul la protecţie socială se arată că, în speţă, s-a dispus deja suspendarea executării deciziei contestate, iar în cazul admiterii contestaţiei, reclamanta va fi repusă în situaţia anterioară, inclusiv prin plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada suspendării din funcţie, actualizate.

Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 1.240D/2011, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Măsura suspendării se aplică tuturor funcţionarilor publici aflaţi în ipoteza normei legale, nefiind de natură să încalce principiul egalităţii în drepturi şi nici prezumţia de nevinovăţie, fiind o măsură vremelnică, justificată de trimiterea în judecată şi independentă de vinovăţia funcţionarului suspendat din funcţie. Mai mult, suspendarea de drept a raporturilor de serviciu nu atrage şi pierderea calităţii de funcţionar public şi, deci, nu împiedică încadrarea acestuia într-un alt loc de muncă.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Textele de lege criticate se aplică tuturor funcţionarilor publici aflaţi în ipoteza normei juridice, şi anume în cazul în care s-a pus în mişcare acţiunea penală, în mod egal, fără privilegii şi fără discriminări. Totodată, nu se poate pune problema încălcării prezumţiei de nevinovăţie, de vreme ce suspendarea funcţionarului public din funcţia publică deţinută este o sancţiune de natură administrativă, având ca finalitate protejarea autorităţii sau a instituţiei publice faţă de pericolul continuării ilicite şi al extinderii consecinţelor periculoase ale faptei penale săvârşite de către funcţionarul public, urmând ca pe întreg parcursul desfăşurării procesului penal prezumţia de nevinovăţie să fie respectată. În ce priveşte pretinsa încălcare a dreptului la un nivel de trai decent, se apreciază că normele art. 47 din Constituţie, care consacră acest drept, nu au nicio legătură cu dispoziţiile legale criticate.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 86 alin. (2) şi ale art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici sunt constituţionale. Acestea nu contravin art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la principiile nediscriminării şi ale egalităţii în drepturi, deoarece se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Totodată, ţinând cont de natura administrativă a măsurii de suspendare a funcţionarului public din funcţia deţinută şi de finalitatea acesteia, constând în protejarea autorităţii sau a instituţiei publice faţă de pericolul continuării ilicite şi al extinderii consecinţelor periculoase ale faptei penale săvârşite de către funcţionarul public, nu se pune problema nerespectării prezumţiei de nevinovăţie, prevăzută de art. 23 alin. (11) din Constituţie. Nu se poate susţine nici încălcarea art. 41 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală, privind munca şi protecţia socială a muncii, de vreme ce, pe de o parte, măsura suspendării este temporară, iar pe de altă parte, este justificată de trimiterea în judecată a funcţionarului public pentru infracţiuni de o gravitate deosebită. Textele de lege criticate nu aduc atingere nici dispoziţiilor art. 47 din Constituţie, având în vedere că, potrivit art. 86 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, dacă instanţa judecătorească dispune achitarea sau încetarea procesului penal, suspendarea din funcţia publică încetează, iar funcţionarul public respectiv îşi va relua activitatea în funcţia publică anterior deţinută şi îi vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 86 alin. (2) şi ale art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, care au următorul cuprins:

–Art. 86 alin. (2): "(2) În cazul în care funcţionarul public este trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h), persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică va dispune suspendarea funcţionarului public din funcţia publică pe care o deţine.";

–Art. 94 alin. (1) lit. m): "(1) Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcţionarul public se află în una dintre următoarele situaţii: [...]

m)în cazul în care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h)".

Dispoziţiile art. 54 lit. h), la care textele legale criticate fac trimitere, prevăd următoarele: "Poate ocupa o funcţie publică persoana care îndeplineşte următoarele condiţii: [...] h) nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni contra umanităţii, contra statului sau contra autorităţii, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiţiei, de fals ori a unor fapte de corupţie sau a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea".

În argumentarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 4 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1), referitoare la principiile nediscriminării şi al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, ale art. 23 alin. (11), care instituie prezumţia de nevinovăţie, ale art. 41 - Munca şi protecţia socială a muncii şi ale art. 47 - Nivelul de trai. De asemenea, sunt invocate, prin prisma art. 11 şi a art. 20 din Legea fundamentală, prevederile art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la prezumţia de nevinovăţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că textele de lege criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, cu motivări asemănătoare şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauză.

De pildă, prin Decizia nr. 539 din 27 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 2 iunie 2010, Curtea Constituţională, reiterând considerente din jurisprudenţa sa anterioară în materie, a reţinut, în esenţă, că "măsura suspendării din funcţie se aplică tuturor funcţionarilor publici aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale", astfel că nu a putut fi reţinută critica de neconstituţionalitate privind încălcarea art. 4 alin. (2) şi a art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitor la principiile nediscriminării şi al egalităţii în drepturi a cetăţenilor.

Referitor la invocarea prevederilor art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 48 din 4 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 26 martie 2003, a reţinut că sancţiunea administrativă a suspendării funcţionarului public din funcţia publică pe care acesta o deţine, în cazul în care s-a dispus trimiterea sa în judecată, are ca finalitate protejarea autorităţii sau a instituţiei publice faţă de pericolul continuării activităţii ilicite şi al extinderii consecinţelor periculoase ale faptei penale săvârşite de către funcţionarul public. Or, ţinând cont de natura administrativă a acestei măsuri, nu se pune problema încălcării prezumţiei de nevinovăţie, care va trebui însă respectată pe tot parcursul desfăşurării întregului proces penal pornit împotriva respectivului funcţionar public, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Cu privire la critica referitoare la prevederile art. 41 din Constituţie privind dreptul la muncă, prin Decizia nr. 921 din 16 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 22 octombrie 2008, Curtea a reţinut că aceasta este neîntemeiată, deoarece nu se poate susţine că suspendarea din funcţie sau suspendarea de drept a raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici în cazul trimiterii în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999 ar contraveni principiului alegerii libere a profesiei, a meseriei, a ocupaţiei sau a locului de muncă, deoarece, pe de-o parte, măsura suspendării este temporară, iar pe de altă parte, este justificată de trimiterea în judecată a funcţionarului public pentru infracţiuni de o gravitate deosebită.

Curtea a mai constatat, de pildă prin Decizia nr. 1.597 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 10 februarie 2011, că "textele de lege criticate nu aduc atingere nici dispoziţiilor art. 47 din Constituţie, observând, în acest sens, că, potrivit art. 86 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, dacă instanţa judecătorească dispune achitarea sau încetarea procesului penal, suspendarea din funcţia publică încetează, iar funcţionarul public respectiv îşi va relua activitatea în funcţia publică deţinută anterior şi îi vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare".

Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 alin. (2) şi ale art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Laura Ileana Ciovică şi, respectiv, de Eugenia Barbu în dosarele nr. 13.792/63/2008 şi, respectiv, nr. 14.000/63/2008 ale Tribunalului Argeş - Secţia civilă, precum şi de Eugen Dincă în Dosarul nr. 13.997/63/2008 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 decembrie 2011.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi