privind eliminarea violenței și a hărțuirii în lumea muncii, adoptată de Conferință în cadrul celei de-a o sută opta sesiuni, Geneva, 21 iunie 2019
Publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 285 din 2 aprilie 2024
*)Traducere.
Preambul
Conferința generală a Organizației Internaționale a Muncii,
convocată la Geneva de către Consiliul de administrație al Biroului Internațional al Muncii și reunită în cea de-a 108-a sesiune (centenară) la 10 iunie 2019 și
reamintind faptul că Declarația de la Philadelphia afirmă că toate ființele umane, indiferent de rasă, credință sau sex, au dreptul să se bucure atât de bunăstarea lor materială, cât și de dezvoltarea lor spirituală în condiții de libertate și demnitate, de securitate economică și egalitate de șanse și
reafirmând relevanța convențiilor fundamentale ale Organizației Internaționale a Muncii și
reamintind alte instrumente internaționale relevante, cum ar fi Declarația Universală a Drepturilor Omului, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, Convenția internațională pentru protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și ale membrilor familiilor acestora și Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități și
recunoscând dreptul fiecărei persoane la o lume a muncii fără violență și hărțuire, inclusiv violență și hărțuire bazate pe gen, și
recunoscând faptul că violența și hărțuirea în lumea muncii pot constitui o încălcare sau un abuz la adresa drepturilor omului și că violența și hărțuirea reprezintă o amenințare la adresa egalității de șanse, sunt inacceptabile și incompatibile cu munca decentă și
recunoscând importanța unei culturi a muncii bazate pe respectul reciproc și demnitatea ființei umane în prevenirea violenței și hărțuirii și
reamintind faptul că statele membre au o responsabilitate importantă în promovarea unui mediu general de toleranță zero față de violență și hărțuire pentru a facilita prevenirea unor astfel de comportamente și practici și că toți actorii din lumea muncii trebuie să se abțină, să prevină și să abordeze violența și hărțuirea și
recunoscând că violența și hărțuirea la locul de muncă afectează sănătatea psihologică, fizică și sexuală, demnitatea și mediul familial și social al unei persoane și recunoscând că violența și hărțuirea afectează, de asemenea, calitatea serviciilor publice și private și pot împiedica persoanele, în special femeile, să acceseze, să rămână și să avanseze pe piața muncii și
constatând că violența și hărțuirea sunt incompatibile cu promovarea întreprinderilor durabile și au un impact negativ asupra organizării muncii, a relațiilor la locul de muncă, a gradului de implicare a lucrătorilor, a reputației întreprinderii și a productivității și
recunoscând că violența și hărțuirea bazate pe gen afectează în mod disproporționat femeile și fetele și recunoscând că o abordare incluzivă, integrată și sensibilă la dimensiunea de gen, care abordează cauzele și factorii de risc subiacenți, inclusiv stereotipurile de gen, formele multiple și intersecționale de discriminare și relațiile inegale de putere bazate pe diferența de gen, este esențială pentru a pune capăt violenței și hărțuirii în lumea muncii și
constatând că violența domestică poate afecta ocuparea forței de muncă, productivitatea, sănătatea și siguranța și că guvernele, organizațiile patronale și sindicale și instituțiile de pe piața muncii pot contribui, ca parte a altor măsuri, la recunoașterea, oferirea unui răspuns și abordarea impactului violenței domestice și
după ce a decis cu privire la adoptarea anumitor propuneri privind violența și hărțuirea în lumea muncii, care se află la al cincilea punct pe agenda sesiunii, și
stabilind că aceste propuneri vor lua forma unei convenții internaționale,
adoptă astăzi, la douăzeci și unu iunie două mii nouăsprezece, următoarea convenție, care va fi denumită „Convenția privind violența și hărțuirea, 2019“:
I. DEFINIȚII
1.În sensul prezentei convenții:(a) expresia „violență și hărțuire“ în lumea muncii se referă la o serie de comportamente și practici inacceptabile sau amenințări ale acestora, indiferent dacă au loc în mod izolat sau repetat, care au scopul de a genera, generează sau pot genera un prejudiciu fizic, psihologic, sexual sau economic și includ violența și hărțuirea bazate pe diferența de gen;(b) expresia „violență și hărțuire bazată pe diferența de gen“ înseamnă violență și hărțuire îndreptate împotriva persoanelor din cauza sexului sau genului acestora sau care afectează în mod disproporționat persoanele de un anumit sex sau gen și include hărțuirea sexuală.
2.Fără a aduce atingere alineatului (1) literele (a) și (b) din prezentul articol, definițiile din legile și reglementările naționale pot să prevadă un concept unic sau concepte separate.II. DOMENIU DE APLICARE
1.Prezenta convenție protejează lucrătorii și alte persoane din lumea muncii, inclusiv angajații, astfel cum sunt definiți de legislația și practica națională, precum și persoanele care lucrează, indiferent de statutul lor contractual, persoanele aflate în perioada de formare, inclusiv stagiarii și ucenicii, lucrătorii cărora le-a încetat raportul de muncă, voluntarii, persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă și persoanele care au depus cereri pentru ocuparea unui loc de muncă, precum și persoanele care exercită autoritatea, îndatoririle sau responsabilitățile unui angajator.
2.Prezenta convenție se aplică tuturor sectoarelor, fie ele private sau publice, atât în economia formală, cât și în cea informală, în zonele urbane, precum și în zonele rurale.
Prezenta convenție se aplică violenței și hărțuirii în lumea muncii care apar pe parcursul, în legătură cu sau care rezultă din muncă:(a) la locul de muncă, inclusiv în spațiile publice și private atunci când acestea constituie un loc de muncă;(b) în locurile în care lucrătorul este plătit, se odihnește sau mănâncă sau folosește grupurile sanitare, instalațiile pentru spălare și vestiarele;(c) în timpul deplasărilor, călătoriilor, instruirii, evenimentelor sau activităților sociale în interes de serviciu;(d) prin intermediul comunicărilor legate de muncă, inclusiv cele efectuate prin tehnologia informației și comunicațiilor;(e) în spațiile de cazare puse la dispoziție de angajator; și(f) pe durata deplasării către și dinspre locul de muncă.
III. PRINCIPII DE BAZĂ
1.Fiecare stat membru care ratifică prezenta convenție va respecta, va promova și va asigura exercitarea dreptului fiecărei persoane la o lume a muncii lipsită de violență și hărțuire.
2.Fiecare stat membru va adopta, în conformitate cu legislația și circumstanțele naționale și în consultare cu organizațiile patronale și sindicale reprezentative, o abordare incluzivă, integrată și sensibilă la dimensiunea de gen pentru prevenirea și eliminarea violenței și hărțuirii în lumea muncii. O astfel de abordare ar trebui să ia în considerare violența și hărțuirea care implică părți terțe, acolo unde este cazul, și va include:(a) interzicerea prin lege a violenței și hărțuirii;(b) asigurarea faptului că politicile relevante abordează violența și hărțuirea;(c) adoptarea unei strategii cuprinzătoare în vederea implementării măsurilor pentru prevenirea și combaterea violenței și hărțuirii;(d) stabilirea sau consolidarea mecanismelor de aplicare și monitorizare;(e) asigurarea accesului la căile de atac și a sprijinului pentru victime;(f) stabilirea de sancțiuni;(g) dezvoltarea de instrumente, îndrumări, educație și formare și creșterea nivelului de conștientizare, în forme accesibile, după caz; și(h) asigurarea unor mijloace eficiente de inspecție și anchetă a cazurilor de violență și hărțuire, inclusiv prin intermediul inspectoratelor de muncă sau al altor organisme competente.
3.Pe parcursul adoptării și implementării abordării la care se face referire la punctul 2 al prezentului articol, fiecare membru va recunoaște rolurile și funcțiile diferite și complementare ale guvernelor, angajatorilor și lucrătorilor și organizațiilor acestora, luând în considerare natura variată și întinderea responsabilităților care le revin.
În vederea prevenirii și eliminării violenței și hărțuirii în lumea muncii, fiecare membru va respecta, va promova și va asigura exercitarea principiilor fundamentale și drepturilor la locul de muncă, respectiv libertatea de asociere și recunoaștere efectivă a dreptului la negociere colectivă, eliminarea tuturor formelor de muncă forțată sau obligatorie, abolirea efectivă a muncii copiilor și eliminarea discriminării în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, precum și promovarea muncii decente.
Fiecare membru va adopta legi, reglementări și politici care să asigure dreptul la egalitate și nediscriminare la angajare și ocuparea unui loc de muncă, inclusiv pentru lucrătorii femei, precum și pentru lucrătorii și alte persoane care aparțin unuia sau mai multor grupuri vulnerabile sau unor grupuri aflate în situații vulnerabile care sunt afectate în mod disproporționat de violență și hărțuire în lumea muncii.
IV. PROTECȚIE ȘI PREVENȚIE
Fără a aduce atingere articolului 1 și în conformitate cu acesta, fiecare membru va adopta legi și reglementări care să definească și să interzică violența și hărțuirea în lumea muncii, inclusiv violența și hărțuirea bazate pe diferența de gen.
Fiecare membru va lua măsurile corespunzătoare pentru a preveni violența și hărțuirea în lumea muncii, inclusiv:(a) recunoașterea rolului important pe care îl au autoritățile publice în cazul lucrătorilor din economia informală;(b) identificarea sectoarelor sau ocupațiilor și aranjamentelor de muncă în care lucrătorii și alte persoane vizate sunt mai expuse la violență și hărțuire, în consultare cu organizațiile patronale și sindicale vizate și prin alte mijloace; și(c) luarea măsurilor pentru protejarea eficientă a acestor persoane.
Fiecare membru va adopta legi și reglementări prin care se solicită angajatorilor să ia măsurile adecvate proporțional cu gradul de control pe care îl exercită, pentru prevenirea violenței și hărțuirii în lumea muncii, inclusiv a violenței și hărțuirii bazate pe diferența de gen, și, în special, în măsura în care aceste acțiuni pot fi puse în practică în mod rezonabil:(a) să adopte și să implementeze, în consultare cu lucrătorii și cu reprezentanții acestora, o politică cu privire la violența și hărțuirea la locul de muncă;(b) să ia în considerare violența și hărțuirea, precum și riscurile psihosociale asociate acestora în gestionarea siguranței și sănătății la locul de muncă;(c) să identifice pericolele și să evalueze riscurile de producere a violenței și hărțuirii, cu participarea lucrătorilor și a reprezentanților acestora, și să ia măsuri de prevenire și control al acestora; și(d) să ofere informații și instruire lucrătorilor și altor persoane vizate, în formatele accesibile și adecvate, cu privire la pericolele și riscurile identificate de producere a violenței și hărțuirii și cu privire la măsurile de prevenție și protecție asociate, inclusiv cu privire la drepturile și responsabilitățile lucrătorilor și ale altor persoane vizate prin raportare la politica la care se face referire la litera (a) din prezentul articol.
V. APLICARE ȘI CĂI DE ATAC
Fiecare membru va lua măsurile corespunzătoare pentru:(a) a monitoriza și a pune în aplicare legile și reglementările naționale referitoare la violența și hărțuirea în lumea muncii;(b) a asigura un acces facil la căi de atac și remedii adecvate și eficace și la mecanisme și proceduri de raportare și soluționare a litigiilor sigure, echitabile și eficace în cazurile de violență și hărțuire în lumea muncii, precum:
(i)proceduri de reclamație și de anchetă, precum și, după caz, mecanisme de soluționare a litigiilor la locul de muncă;
(ii)mecanisme de soluționare a litigiilor în afara locului de muncă;
(iii)tribunale și alte jurisdicții;
(iv)protecția împotriva victimizării sau represaliilor împotriva reclamanților, victimelor, martorilor și denunțătorilor; și(v) măsuri de sprijin de ordin juridic, social, medical și administrativ pentru reclamanți și pentru victime;(c) a proteja intimitatea acelor persoane implicate și confidențialitatea, în măsura în care acest lucru este posibil, și, după caz, pentru a asigura că cerințele cu privire la intimitate și confidențialitate nu sunt utilizate abuziv;(d) a prevedea sancțiuni, acolo unde este cazul, în cazurile de violență și hărțuire în lumea muncii;(e) a se asigura că victimele violenței și hărțuirii bazate pe diferența de gen în lumea muncii au acces efectiv la mecanisme de depunere a reclamațiilor și de soluționare a litigiilor, sprijin, servicii și căi de atac sensibile la dimensiunea de gen, sigure și eficace;(f) a recunoaște efectele violenței în familie și, în măsura în care aceste acțiuni pot fi puse în practică în mod rezonabil, să limiteze impactul acesteia asupra pieței muncii;(g) a se asigura că lucrătorii au dreptul de a se retrage dintr-o situație de muncă în legătură cu care au temeiuri justificate să considere că prezintă un pericol iminent și grav pentru viață, sănătate sau siguranță din cauza violenței și hărțuirii, fără a suferi de pe urma unor represalii sau a altor consecințe disproporționate, și datoria de a informa conducerea; și(h) a se asigura că inspectoratele de muncă și alte autorități competente, după caz, sunt învestite cu autoritatea de a trata problema violenței și hărțuirii în lumea muncii, inclusiv prin emiterea de ordine care să solicite instituirea de îndată a unor măsuri executorii, precum și ordine de încetare a activității la locul de muncă în cazuri de pericol iminent la adresa vieții, sănătății sau siguranței, care să facă obiectul dreptului la apel în fața unei autorități judiciare sau administrative, în conformitate cu prevederile legii.
VI. ÎNDRUMARE, INSTRUIRE ȘI CREȘTEREA GRADULUI DE CONȘTIENTIZARE
Fiecare membru, în consultare cu organizațiile patronale și sindicale reprezentative, va încerca să se asigure că:(a) violența și hărțuirea la locul de muncă sunt abordate prin intermediul politicilor naționale relevante, precum cele referitoare la siguranța și sănătatea în lumea muncii, egalitate și nediscriminare și migrație;(b) angajatorii și lucrătorii și organizațiilor acestora, precum și autoritățile relevante dispun de orientări, resurse, instruire sau alte instrumente, în formate accesibile, după caz, cu privire la violența și hărțuirea în lumea muncii, inclusiv privind violența și hărțuirea bazate pe diferența de gen; și(c) sunt întreprinse inițiative, inclusiv campanii de creștere a nivelului de conștientizare.
VII. METODE DE PUNERE ÎN APLICARE
Prevederile prezentei convenții se vor aplica prin intermediul legilor și reglementărilor naționale, precum și prin intermediul acordurilor colective sau altor măsuri în concordanță cu practica națională, inclusiv prin extinderea sau adaptarea măsurilor actuale de securitate și sănătate în muncă pentru a include violența și hărțuirea și prin elaborarea de măsuri specifice dacă este necesar.
VIII. DISPOZIȚII FINALE
Ratificările formale ale prezentei convenții vor fi comunicate directorului general al Biroului Internațional al Muncii pentru înregistrare.
1.Prezenta convenție va fi obligatorie doar pentru membrii Organizației Internaționale a Muncii a căror ratificare a fost înregistrată de către directorul general al Biroului Internațional al Muncii.
2.Aceasta va intra în vigoare după douăsprezece luni de la înregistrarea ratificărilor a două state membre de către directorul general.
3.Ulterior, prezenta convenție va intra în vigoare pentru fiecare stat membru după douăsprezece luni de la data la care ratificarea este înregistrată.
1.Orice stat membru care a ratificat prezenta convenție poate să o denunțe după expirarea unei perioade de zece ani de la data intrării inițiale în vigoare a Convenției, printr-un act comunicat directorului general al Biroului Internațional al Muncii pentru înregistrare. Denunțarea va produce efect doar după un an de la data înregistrării ei.
2.Orice stat membru care a ratificat prezenta convenție și care, în termen de un an de la expirarea perioadei de zece ani menționate la alineatul precedent, nu își exercită dreptul de denunțare prevăzut în prezentul articol va fi obligat pentru o altă perioadă de zece ani și, ulterior, poate denunța prezenta convenție în primul an al fiecărei noi perioade de zece ani, în condițiile prevăzute în prezentul articol.
1.Directorul general al Biroului Internațional al Muncii va notifica tuturor statelor membre ale Organizației Internaționale a Muncii înregistrarea tuturor ratificărilor și denunțărilor care îi vor fi comunicate de membrii organizației.
2.Notificând membrilor organizației înregistrarea celei de-a doua ratificări care i-a fost comunicată, directorul general va atrage atenția membrilor organizației asupra datei la care va intra în vigoare prezenta convenție.
Directorul general al Biroului Internațional al Muncii va comunica secretarului general al Organizației Națiunilor Unite, în vederea înregistrării, în conformitate cu articolul 102 din Carta Organizației Națiunilor Unite, toate detaliile complete ale tuturor ratificărilor și denunțărilor care au fost înregistrate în conformitate cu dispozițiile articolelor precedente.
Ori de câte ori va crede necesar, Consiliul de administrație al Biroului Internațional al Muncii va prezenta Conferinței generale un raport privind aplicarea prezentei convenții și va examina dacă este cazul să înscrie pe ordinea de zi a Conferinței problema revizuirii ei totale sau parțiale.
1.În cazul în care Conferința adoptă o nouă convenție având ca obiect revizuirea totală sau parțială a prezentei convenții și numai dacă noua convenție nu prevede altfel:(a) ratificarea de către un membru a noii convenții revizuite va implica de drept denunțarea imediată a prezentei convenții, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 15 de mai sus, în cazul în care și atunci când noua convenție de revizuire va intra în vigoare;(b) de la data intrării în vigoare a noii convenții de revizuire, prezenta convenție încetează să mai fie deschisă ratificării de către statele membre.
2.Prezenta convenție rămâne, în orice caz, în vigoare în forma și conținutul său actual pentru acei membri care au ratificat-o, dar nu au ratificat convenția revizuită.
Versiunile în limbile engleză și franceză ale textului prezentei convenții sunt autentice în egală măsură.
Textul de mai sus reprezintă textul autentic al Convenției, adoptat cu respectarea tuturor formalităților în cadrul Conferinței Generale a Organizației Internaționale a Muncii pe parcursul celei de-a o sută opta sesiune a sa, care s-a desfășurat la Geneva și a fost declarată închisă în ziua de douăzeci și unu iunie 2019.
Drept care am semnat astăzi, douăzeci și unu iunie 2019.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
