Ordonanţă de urgenţă nr. 124 din 6 septembrie 2005

Având în vedere obiectivele prioritare privind intensificarea luptei împotriva corupţiei şi ca urmare a semnalării de către organele judiciare a unor reglementări insuficiente, care nu permit descoperirea cazurilor de corupţie apărute în practică,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

Articolul unic

Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1.La articolul 10, litera a) va avea următorul cuprins:

a)stabilirea, cu intenţie, a unei valori diminuate, faţă de valoarea comercială reală, a bunurilor aparţinând operatorilor economici la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar, comisă în cadrul acţiunii de privatizare ori de executare silită, de reorganizare sau lichidare judiciară ori cu ocazia unei operaţiuni comerciale, ori a bunurilor aparţinând autorităţii publice sau instituţiilor publice, în cadrul unei acţiuni de vânzare a acestora sau de executare silită, săvârşită de cei care au atribuţii de conducere, de administrare, de gestionare, de executare silită, de reorganizare ori lichidare judiciară;.

2.La articolul 17, partea introductivă va avea următorul cuprins:

Art. 17. – În înţelesul prezentei legi, următoarele infracţiuni sunt în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, cu infracţiunile asimilate acestora sau cu infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene:.

3.După articolul 26 se introduce un nou articol, articolul 26^1, cu următorul cuprins:

Art. 26^1. – (1) În cazul în care există indicii temeinice şi concrete că s-a săvârşit sau că se pregăteşte săvârşirea de către un funcţionar a unei infracţiuni de luare de mită, prevăzută de art. 254 din Codul penal, de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 din Codul penal, sau de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 din Codul penal, procurorul poate autoriza folosirea investigatorilor sub acoperire sau a investigatorilor cu identitate reală, în scopul descoperirii faptelor, identificării făptuitorilor şi obţinerii mijloacelor de probă.

(2)Investigatorii sub acoperire sunt lucrători operativi din cadrul poliţiei judiciare, anume desemnaţi în acest scop, în condiţiile legii.

(3)Investigatorii cu identitate reală sunt lucrători operativi din cadrul poliţiei judiciare.

(4)Autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire sau a investigatorilor cu identitate reală este dată prin ordonanţă motivată de procurorul competent să efectueze urmărirea penală, pentru o perioadă de cel mult 30 de zile, care poate fi prelungită motivat numai dacă temeiurile care au determinat autorizarea se menţin. Fiecare prelungire nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală a autorizării, în aceeaşi cauză şi cu privire la aceeaşi persoană, nu poate depăşi 4 luni.

(5)Ordonanţa procurorului prin care se autorizează folosirea investigatorilor sub acoperire sau a investigatorilor cu identitate reală trebuie să cuprindă, pe lângă menţiunile prevăzute la art. 203 din Codul de procedură penală, următoarele:

a)indiciile temeinice şi concrete cu privire la săvârşirea sau la pregătirea săvârşirii infracţiunilor prevăzute la art. 254, 256 sau 257 din Codul penal;

b)funcţionarul faţă de care există presupunerea că a săvârşit sau pregăteşte săvârşirea unei infracţiuni dintre cele prevăzute la art. 254, 256 sau 257 din Codul penal, atunci când identitatea acestuia este cunoscută;

c)activităţile pe care investigatorul sub acoperire sau investigatorul cu identitate reală este autorizat să le efectueze;

d)identitatea sub care investigatorul sub acoperire urmează a efectua activităţile autorizate;

e)perioada pentru care se dă autorizarea.

(6)Investigatorii sub acoperire sau investigatorii cu identitate reală pot fi autorizaţi să promită, să ofere sau, după caz, să dea bani ori alte foloase unui funcţionar, în condiţiile prevăzute la art. 254, 256 sau 257 din Codul penal.

(7)Procesele-verbale încheiate de investigatorii sub acoperire sau de investigatorii cu identitate reală cu privire la activităţile desfăşurate, autorizate în condiţiile alin. (6), pot constitui mijloace de probă şi pot fi folosite numai în cauza penală în care a fost dată autorizarea.

(8)Identitatea reală a investigatorilor sub acoperire nu poate fi dezvăluită în timpul ori după terminarea acţiunii acestora.

(9)Procurorul competent să autorizeze folosirea unui investigator sub acoperire are dreptul să-i cunoască adevărata identitate, cu respectarea secretului profesional.

(10)Investigatorii sub acoperire sau investigatorii cu identitate reală pot fi audiaţi ca martori în condiţiile art. 86^2 din Codul de procedură penală.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul justiţiei,

Maria Cristina Manda,

secretar de stat

Ministrul administraţiei şi internelor,

Vasile Blaga

Bucureşti, 6 septembrie 2005.

Nr. 124.