Hotărâre nr. 325 din 24 august 2005

În temeiul dispoziţiilor art. 133 alin. (5) şi (7) din Constituţia României, republicată, şi ale art. 24 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere art. 106 lit. i) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, cu modificările şi completările ulterioare,

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii hotărăşte:

Articolul 1

Se aprobă Regulamentul privind concediile judecătorilor şi procurorilor, cuprins în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Articolul 2

La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 156/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind concediile judecătorilor şi procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 27 septembrie 2004, se abrogă.

Articolul 3

Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Preşedintele

Consiliului Superior al Magistraturii,

judecător dr. Dan Lupaşcu

Bucureşti, 24 august 2005.

Nr. 325.

Anexa

REGULAMENT

privind concediile judecătorilor şi procurorilor

Capitolul IDispoziţii generale

Articolul 1

Judecătorii şi procurorii au dreptul la concediu de odihnă, concedii de studii, pentru participarea la cursuri sau la alte forme de specializare organizate în ţară sau în străinătate, pentru pregătirea şi susţinerea examenului de capacitate şi de doctorat, concedii fără plată, concedii medicale, precum şi alte concedii, potrivit legii.

Capitolul IIConcediul de odihnă

Articolul 2

(1)Judecătorii şi procurorii au dreptul anual la un concediu de odihnă de 35 de zile lucrătoare, plătit. Acest drept nu poate forma obiectul vreunei renunţări sau limitări.

(2)Durata concediului de odihnă prevăzută în prezentul regulament este corespunzătoare activităţii desfăşurate timp de un an calendaristic.

(3)Judecătorii şi procurorii efectuează concediul de odihnă, de regulă, în perioada vacanţei judecătoreşti. Pentru motive temeinice, conducerea instanţei sau, după caz, a parchetului poate aproba efectuarea concediului de odihnă în altă perioadă decât cea a vacanţei judecătoreşti.

(4)Conducerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conducerile instanţelor judecătoreşti şi ale parchetelor, precum şi conducerile compartimentelor din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii au obligaţia să asigure efectuarea concediului de odihnă de către toţi judecătorii, procurorii şi asimilaţii acestora, în cursul anului calendaristic în care s-a născut acest drept.

Articolul 3

Judecătorii şi procurorii care îndeplinesc, în condiţiile legii, prin cumul, pe lângă funcţia de bază la instanţe sau parchete, o funcţie didactică în învăţământul universitar au dreptul la concediu de odihnă plătit numai de la instanţa sau parchetul la care au funcţia de bază.

Articolul 4

În anul în care au fost numiţi în funcţie, judecătorii şi procurorii au dreptul la un concediu de odihnă stabilit proporţional cu perioada cuprinsă între data numirii şi ultima zi a acelui an.

Articolul 5

(1)Concediul de odihnă se efectuează în fiecare an calendaristic.

(2)Efectuarea concediului de odihnă în anul următor este permisă numai în situaţiile prevăzute de prezentul regulament.

(3)Concediul de odihnă poate fi fracţionat, la cererea judecătorului sau a procurorului, sub condiţia ca una dintre fracţiuni să fie de cel puţin 15 zile lucrătoare de concediu neîntrerupt.

Articolul 6

(1)Pe durata concediului de odihnă judecătorii şi procurorii beneficiază de o indemnizaţie de concediu, care nu poate fi mai mică decât valoarea totală a drepturilor salariale cuvenite pentru perioada respectivă.

(2)Indemnizaţia de concediu de odihnă se stabileşte în raport cu numărul zilelor de concediu înmulţite cu media zilnică a indemnizaţiei de încadrare brute lunare, a majorării indemnizaţiei de încadrare brute lunare, precum şi a celorlalte sporuri cu caracter permanent, luate împreună, corespunzătoare lunii calendaristice în care se efectuează zilele de concediu. În cazul în care concediul de odihnă se efectuează în cursul a două luni consecutive, media zilnică se calculează distinct pentru fiecare lună.

(3)Media zilnică a veniturilor prevăzute la alin. (2) se stabileşte în raport cu numărul zilelor lucrătoare din fiecare lună în care se efectuează zilele de concediu.

(4)Indemnizaţia de concediu de odihnă se plăteşte, la cerere, cu cel puţin 5 zile înaintea plecării în concediu.

Articolul 7

(1)Dacă judecătorul sau procurorul nu a putut efectua concediul de odihnă, total sau parţial, în anul calendaristic respectiv, din cauza unor motive temeinice, îl poate efectua în cursul anului următor, pe baza programării aprobate de preşedinţii instanţelor judecătoreşti, sau, după caz, de conducătorii parchetelor. În acest caz, drepturile băneşti se suportă din fondurile aferente anului în care se efectuează concediul de odihnă.

(2)Compensarea în bani a concediului de odihnă este permisă numai în cazul încetării activităţii la instanţa sau parchetul la care funcţionează judecătorul ori procurorul.

(3)Compensarea se calculează pe baza numărului de zile de concediu neefectuat şi a mediei zilnice a indemnizaţiei de încadrare brute lunare, precum şi a celorlalte sporuri cu caracter permanent, luate împreună, corespunzător lunii decembrie a anului pentru care se acordă compensarea.

(4)În cazul decesului judecătorului sau al procurorului, suma reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat se va acorda membrilor de familie, conform legii.

Articolul 8

Programarea concediilor de odihnă se face la sfârşitul anului, pentru anul următor, de către conducerile instanţelor şi parchetelor, având în vedere opţiunile judecătorilor şi procurorilor, precum şi asigurarea funcţionării în bune condiţii a instanţelor şi parchetelor.

Articolul 9

(1)Concediul de odihnă poate fi întrerupt, la cerere, pentru motive temeinice.

(2)Concediul de odihnă poate fi întrerupt şi în cazul în care judecătorul ori procurorul este rechemat, în scris, de către conducerea instanţei sau parchetului, numai pentru situaţii de serviciu urgente care fac necesară prezenţa acestuia. În situaţia rechemării, cel în cauză are dreptul la rambursarea cheltuielilor de transport şi a cheltuielilor legate de efectuarea concediului în altă localitate, egale cu sumele cheltuite pentru prestaţia de care nu a mai putut beneficia din cauza rechemării.

(3)În cazul întreruperii concediului, judecătorul ori procurorul are dreptul să efectueze restul zilelor de concediu după ce au încetat situaţiile respective sau, când acest lucru nu mai este posibil, în perioada stabilită printr-o nouă programare, în cursul aceluiaşi an calendaristic.

Articolul 10

(1)În cazul în care concediul de odihnă început la o anumită dată este întrerupt, indemnizaţia nu se restituie. În această situaţie se va proceda la regularizarea plăţilor în raport cu indemnizaţia aferentă zilelor de concediu neefectuat şi cu indemnizaţia cuvenită judecătorului ori procurorului pentru perioada lucrată după întreruperea concediului sau cu drepturile cuvenite pe această perioadă, după caz, potrivit legii.

(2)La data programată pentru efectuarea părţii restante a concediului de odihnă se acordă judecătorului sau procurorului indemnizaţia de concediu cuvenită pentru această parte, în condiţiile prezentului regulament.

Articolul 11

(1)Concediul de odihnă cuvenit judecătorilor şi procurorilor detaşaţi la alte instanţe sau parchete ori în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, Institutului Naţional al Magistraturii, Şcolii Naţionale de Grefieri, Ministerului Justiţiei ori al altor autorităţi sau instituţii publice se acordă de către instituţiile la care aceştia îşi desfăşoară activitatea.

(2)Judecătorii şi procurorii detaşaţi la o instanţă sau la un parchet cu sediul în altă localitate, precum şi judecătorii şi procurorii din alte localităţi, detaşaţi în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, Institutului Naţional al Magistraturii, Şcolii Naţionale de Grefieri, Ministerului Justiţiei ori al altor autorităţi sau instituţii publice, au dreptul la rambursarea cheltuielilor de transport dus-întors, potrivit legii, din localitatea unde sunt detaşaţi în localitatea unde se află instanţa ori parchetul la care sunt încadraţi, pentru cazul în care concediul se efectuează în timpul detaşării.

(3)Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică şi judecătorilor sau procurorilor delegaţi la alte instanţe ori parchete.

Articolul 12

Concediul de odihnă neacordat judecătorilor sau procurorilor transferaţi la o altă instanţă ori la un alt parchet, de către instanţa sau parchetul de la care s-a efectuat transferul, se va acorda acestora de instanţa ori parchetul la care au fost transferaţi, iar indemnizaţia de concediu acordată potrivit legii va fi suportată de către cele două instituţii implicate, proporţional cu timpul lucrat la fiecare dintre acestea în cursul anului calendaristic respectiv. În acelaşi mod se va proceda şi în cazul în care concediul de odihnă a fost efectuat înainte de transfer.

Articolul 13

Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să restituie instituţiei partea din indemnizaţia de concediu corespunzătoare perioadei nelucrate din anul pentru care li s-a acordat acel concediu, în situaţia în care au fost eliberaţi din funcţie pentru următoarele motive:

a)demisie;

b)incapacitate profesională;

c)sancţionare disciplinară;

d)condamnare definitivă;

e)neîndeplinirea oricăreia dintre condiţiile prevăzute la art. 13 alin. (2) lit. a), c) şi e) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, cu modificările şi completările ulterioare;

f)încălcarea dispoziţiilor art. 6^2 din Legea nr. 303/2004, cu modificările şi completările ulterioare;

g)nepromovarea examenului prevăzut la art. 31 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Capitolul IIIConcedii pentru formare profesională

Articolul 14

Judecătorii şi procurorii au dreptul la concedii pentru formare profesională, la cerere, cu plată sau fără plată.

Articolul 15

(1)Judecătorii şi procurorii au dreptul, la cerere, la concedii plătite pentru formare profesională, în următoarele situaţii:

a)participarea la cursuri sau la alte forme de specializare, organizate în ţară sau în străinătate;

b)pregătirea şi susţinerea examenului de capacitate şi a examenului de doctorat.

(2)Durata acestor concedii se aprobă de către conducerea instituţiei, în funcţie de durata cursurilor ori a specializărilor efectuate, fără a putea depăşi 10 zile într-un an calendaristic.

(3)Pentru pregătirea şi susţinerea examenului de capacitate şi, după caz, a examenului de doctorat, judecătorii şi procurorii au dreptul la un concediu plătit ce nu poate depăşi 10 zile pentru fiecare examen.

Articolul 16

(1)Durata concediului pentru formare profesională, cu plată, nu poate fi dedusă din durata concediului de odihnă anual şi este asimilată unei perioade de activitate efectivă în ceea ce priveşte drepturile judecătorilor şi procurorilor.

(2)Concediile acordate potrivit alin. (1) nu afectează vechimea în magistratură.

Articolul 17

Concediul pentru formare profesională fără plată poate fi acordat pentru situaţiile prevăzute la art. 15 alin. (1), pe o durată stabilită potrivit art. 18 alin. (1) şi (3).

Capitolul IVConcediul fără plată

Articolul 18

(1)Judecătorii şi procurorii au dreptul la concedii fără plată pentru rezolvarea unor situaţii personale deosebite, apreciate ca atare de conducerea instituţiei. Durata însumată a acestor concedii nu poate depăşi 90 de zile lucrătoare într-un an calendaristic.

(2)Judecătorii şi procurorii au dreptul la concedii fără plată, fără limita prevăzută la alin. (1), în următoarele situaţii:

a)îngrijirea copilului bolnav în vârstă de peste 3 ani, pe perioada indicată în certificatul medical;

b)însoţirea soţului sau, după caz, a soţiei ori a unei rude apropiate: fiu, fiică, soră, frate, părinte, pe timpul cât aceştia se află la tratament în străinătate, în ambele situaţii cu avizul obligatoriu al Ministerului Sănătăţii.

(3)Concediul fără plată poate fi acordat şi pentru alte interese personale, pe durata stabilită prin acordul părţilor.

Articolul 19

(1)În perioada concediilor fără plată persoanele respective îşi păstrează calitatea de judecător sau procuror.

(2)Durata concediilor fără plată prevăzute la art. 18 nu constituie vechime în funcţia de judecător sau procuror. Instanţele şi parchetele au obligaţia să comunice de îndată la Consiliul Superior al Magistraturii orice întrerupere a vechimii în activitatea de judecător sau procuror.

Capitolul VAlte concedii plătite

Articolul 20

Judecătorii şi procurorii au dreptul la concedii medicale, potrivit legii.

Articolul 21

(1)Judecătorii şi procurorii au dreptul la concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani.

(2)În perioada concediului prevăzut la alin. (1) judecătorii şi procurorii au dreptul la o indemnizaţie în cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate în ultimele 6 luni anterioare datei de la care se acordă acest concediu.

(3)De indemnizaţia prevăzută la alin. (2) beneficiază şi judecătorii sau procurorii care, la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, se află în concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani.

Articolul 22

(1)Judecătorii şi procurorii au dreptul la concedii plătite care nu se includ în durata concediului de odihnă, în cazul următoarelor evenimente familiale:

a)căsătoria judecătorului sau a procurorului - 5 zile;

b)naşterea sau căsătoria unui copil - 3 zile;

c)decesul soţului sau soţiei ori al unei rude până la gradul al II-lea inclusiv - 3 zile.

(2)Concediile plătite prevăzute la alin. (1) se acordă, la cerere, de conducerea instituţiei.

Capitolul VIDispoziţii finale

Articolul 23

(1)Judecătorii şi procurorii care nu au desfăşurat activitate pe durata întregului an calendaristic nu au dreptul la concediu de odihnă pentru acel an.

(2)În cazul în care perioadele de concedii medicale şi de concedii fără plată, însumate, au fost de 12 luni sau mai mari şi s-au întins pe 2 sau mai mulţi ani calendaristici, judecătorii şi procurorii au dreptul la un singur concediu de odihnă, acordat în anul reînceperii activităţii.

Articolul 24

(1)Efectuarea concediilor prevăzute de prezentul regulament se aprobă de conducătorii fiecărei instituţii, astfel:

a)pentru judecători şi procurori, de către preşedinţii instanţelor sau, după caz, conducătorii parchetelor la care funcţionează;

b)pentru vicepreşedintele şi membrii Consiliului Superior al Magistraturii, secretarul general şi secretarul general adjunct ai Consiliului Superior al Magistraturii, directorii şi directorii adjuncţi ai Institutului Naţional al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri, de către preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii;

c)pentru magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de către vicepreşedintele acestei instanţe;

d)pentru personalul de specialitate juridică asimilat magistraţilor din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii, de către secretarul general al acestuia.

(2)Procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie, preşedinţii curţilor de apel şi procurorii generali ai parchetelor de pe lângă acestea aduc la cunoştinţă preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii perioada în care vor efectua concediul de odihnă, cu cel puţin 15 zile înainte de data plecării în concediu.

Articolul 25

Evidenţa efectuării concediilor prevăzute în prezentul regulament va fi ţinută de primii-grefieri ori de grefierii-şefi ai instanţelor judecătoreşti sau, după caz, ai parchetelor de pe lângă acestea ori de conducătorii compartimentelor din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Articolul 26

Prezentul regulament se aplică şi magistraţilor-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, personalului de specialitate juridică asimilat magistraţilor din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii, Ministerului Public, Institutului Naţional al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri.