Decizie nr. 940 din 7 iulie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent-şef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare şi art. 16 alin. (1) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 12/2010, excepţie ridicată de Sindicatul Liber al Pensionarilor din judeţul Brăila în Dosarul nr. 988/113/2010 al Tribunalul Brăila - Secţia civilă, care formează obiectul Dosarului nr. 4.298D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 4.299D/2010 şi nr. 4.390D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2009 privind reglementarea unor măsuri în domeniul bugetar, art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare şi art. 16 alin. (1) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 12/2010, respectiv ale art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare şi art. 16 alin. (1) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 12/2010, excepţie ridicată de Aurel Soisun în Dosarul nr. 116/113/2010 al Tribunalului Brăila - Secţia civilă şi de Liga Sindicatelor Pensionarilor Timiş în Dosarul nr. 1.470/30/2010 al Tribunalului Timiş - Secţia civilă.

La apelul nominal răspunde reprezentantul legal al Ligii Sindicatelor Pensionarilor Timiş, constatându-se lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 4.299D/2010 şi nr. 4.390D/2010 la Dosarul nr. 4.298D/2010.

Atât reprezentantul Ligii Sindicatelor Pensionarilor Timiş, cât şi cel al Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 4.299D/2010 şi nr. 4.390D/2010 la Dosarul nr. 4.298D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ligii Sindicatelor Pensionarilor Timiş, care, în esenţă, susţine că dispoziţiile legale criticate blochează acordarea unor drepturi de asigurări sociale prevăzute prin lege. Prin urmare, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând, în privinţa criticilor de neconstituţionalitate extrinseci, că justificarea situaţiei extraordinare care a stat la baza emiterii ordonanţei de urgenţă este realizată în preambulul actului normativ criticat, iar în privinţa celor intrinseci că, prin stagnarea majorării pensiei pentru perioada 2009-2010 nu se încalcă dispoziţiile art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului din moment ce acestea nu garantează nici dreptul la o pensie într-un anumit cuantum şi nici dreptul de a dobândi o proprietate. În acest sens, au fost menţionate Hotărârile din 12 octombrie 2004 şi 28 septembrie 2004, pronunţate în Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, respectiv Kopecky împotriva Slovaciei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 27 septembrie, 7 şi 18 octombrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 988/113/2010, nr. 116/113/2010 şi nr. 1.470/30/2010, Tribunalul Brăila - Secţia civilă şi Tribunalul Timiş - Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2009 privind reglementarea unor măsuri în domeniul bugetar, art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare şi art. 16 alin. (1) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 12/2010, excepţie ridicată de Sindicatul Liber al Pensionarilor din judeţul Brăila, de Aurel Soisun şi de Liga Sindicatelor Pensionarilor Timiş în cauze având ca obiect recalcularea cuantumului pensiei.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate, necorelând valoarea punctului de pensie cu nivelul salariului mediu brut pentru anul 2010, au determinat reducerea valorii punctului de pensie. Astfel, dacă valoarea punctului de pensie în perioada octombrie 2008 - martie 2009 reprezenta 45% din salariul mediu brut, în anul 2010 acesta a reprezentat doar 39,9%. Se arată că o atare măsură duce la desfiinţarea unui drept câştigat şi echivalează cu o expropriere, încălcându-se astfel prevederile art. 44 din Constituţie.

Totodată, în Dosarul nr. 4.299D/2010 se arată că Guvernul nu are competenţa de a reglementa prin ordonanţe de urgenţă în domeniul legii organice decât cu încălcarea art. 61 alin. (1), art. 78 şi art. 115 din Constituţie.

Tribunalul Brăila - Secţia civilă şi Tribunalul Timiş - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, fiind de competenţa legiuitorului modalitatea de calcul şi stabilire a valorii punctului de pensie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul, în dosarele nr. 4.298D/2010 şi nr. 4.299D/2010, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că textele legale criticate nu afectează dreptul la pensie în substanţa sa, ci doar stabilesc un decalaj temporar în aplicarea lor, determinat de deficitul resurselor bugetului de asigurări sociale de stat. Se arată că nu s-a ajuns la o diminuare a valorii punctului de pensie, ci la menţinerea în plată a acesteia. Guvernul mai invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căreia valoarea punctului de pensie, limita maximă a cuantumului pensiei, condiţiile de recalculare şi de recorelare a pensiilor anterior stabilite, ca şi indexarea acestora, nu se pot face decât în raport cu resursele fondurilor de asigurări sociale disponibile (Decizia nr. 1.140 din 4 decembrie 2007), precum şi cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, în accepţiunea căreia nicio persoană nu poate avea dreptul la o pensie într-un anumit cuantum.

Totodată, se arată că pe calea ordonanţei de urgenţă se pot reglementa aspecte ce ţin de sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, notele scrise depuse, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2009 privind reglementarea unor măsuri în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 16 februarie 2009, art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 29 decembrie 2009, precum şi ale art. 16 alin. (1) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 12/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 27 ianuarie 2010, care au următorul cuprins:

–Art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2009: "Prevederile art. 80 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, nu se aplică în anul 2009".;

–Art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009: "Prevederile art. 80 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, nu se aplică în anul 2010.";

–Art. 16 alin. (1) din Legea nr. 12/2010: "Valoarea punctului de pensie este de 732,8 lei şi se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010."

Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1) şi (3) privind dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai, ale art. 61 privind rolul Parlamentului, ale art. 78 privind intrarea în vigoare a legii, ale art. 115 privind delegarea legislativă şi ale art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligaţia statului de a crea condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii. Totodată, sunt invocate în susţinerea excepţiei şi prevederile art. 1 paragraful 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind protecţia proprietăţii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

Prin Decizia nr. 173 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 5 aprilie 2011, sau Decizia nr. 89 din 27 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 21 martie 2011, Curtea a observat că textele legale criticate au avut o aplicare limitată în timp, respectiv art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2009 s-a aplicat în cursul anului 2009, art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009, în cursul anului 2010, iar dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 12/2010 au avut, de asemenea, o aplicare limitată în timp, respectiv pe parcursul anului 2010. În aceste condiţii, Curtea a constatat că aceste dispoziţii legale nu mai sunt în vigoare în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

În cauza de faţă, Curtea observă că, ulterior pronunţării deciziilor enumerate mai sus, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011*), nepublicată la data pronunţării prezentei decizii, a stabilit că pot fi supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Astfel, Curtea reţine că textele legale criticate continuă să producă efecte juridice şi după ce au ajuns la termen, întrucât, pentru perioada 2009-2010, acestea au refuzat aplicarea art. 80 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 19/2000. În consecinţă, Curtea urmează să analizeze pe fond prezenta excepţie de neconstituţionalitate.

Notă *) Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.

În acest sens, Curtea reia jurisprudenţa sa consacrată, începând cu Decizia nr. 1.209 din 5 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 17 decembrie 2010, în privinţa art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 şi art. 16 alin. (1) din Legea nr. 12/2010, jurisprudenţa aplicabilă mutatis mutandis şi cu privire la art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2009. Prin acea decizie, Curtea a statuat că textul Constituţiei nu prevede interdicţia reglementării pe calea ordonanţei de urgenţă a domeniilor aparţinând legii organice, această interdicţie referindu-se doar la prevederile ordonanţelor simple, astfel încât nu poate fi reţinută încălcarea art. 61 sau art. 115 din Constituţie.

Cât priveşte critica de constituţionalitate referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) şi art. 44 din Constituţie, aceasta are în vedere faptul că, efect al dispoziţiilor de lege criticate, cuantumul pensiei nu a mai crescut conform celor statuate prin art. 80 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, respectiv raportat la procentul de 45% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, ci într-un cuantum mai mic. Curtea a reţinut că, potrivit art. 47 din Constituţie, cetăţenii au dreptul la pensie şi la alte forme de asigurări sociale şi măsuri de protecţie socială, în condiţiile stabilite de lege. Astfel, legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul lor valoric, în raport cu posibilităţile create prin resursele financiare disponibile, şi să le modifice în concordanţă cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare. De asemenea, modul de stabilire a punctajului anual şi a punctajului mediu, a valorii punctului de pensie, a condiţiilor de includere a anumitor perioade în stagiul de cotizare şi acordarea anumitor sporuri pentru perioadele cotizate peste stagiul standard sunt prevăzute prin norme cu caracter tehnic, care se aplică în mod egal persoanelor aflate în situaţii identice. Valoarea punctului de pensie, limita maximă a cuantumului pensiei, condiţiile de recalculare şi de recorelare a pensiilor anterior stabilite, ca şi indexarea acestora, nu se pot face decât în raport cu resursele fondurilor de asigurări sociale disponibile.

Prin Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a mai arătat faptul că cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivităţii, se constituie într-un drept câştigat, astfel încât diminuarea acesteia nu poate fi acceptată nici măcar cu caracter temporar. Prin sumele plătite sub forma contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale, persoana în cauză, practic, şi-a câştigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivităţii; astfel, contributivitatea, ca principiu, este de esenţa dreptului la pensie, iar derogările, chiar şi temporare, referitoare la obligaţia statului de a plăti cuantumul pensiei rezultat în urma aplicării acestui principiu afectează substanţa dreptului la pensie.

Aceasta nu înseamnă că legea nu poate în viitor să reaşeze sistemul de calcul al pensiilor, bazându-se însă tot pe principiul contributivităţii, pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la negarea evoluţiei în reglementarea juridică a acestui domeniu. De aceea, dacă prin reaşezarea sistemului de calcul al pensiei în sensul arătat mai sus rezultă un cuantum mai mic al acesteia, statul este obligat să adopte reglementări similare art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, şi anume să menţină în plată cuantumul pensiei stabilit potrivit reglementărilor anterior în vigoare, dacă acesta este mai avantajos. Aceasta este o măsură de protecţie a persoanelor care beneficiază de pensie în sensul art. 47 alin. (2) din Constituţie, constituind, de asemenea, o speranţă legitimă a asiguratului, întemeiată pe prevederile legale în vigoare cu privire la obţinerea şi încasarea unui anumit cuantum al pensiei.

Având în vedere însă că dispoziţiile de lege criticate nu au ca efect o reducere a cuantumului pensiei, ci o stagnare a creşterii acestuia, respectiv o creştere mai mică decât cea raportată la procentul de 45% din salariul mediu brut, Curtea apreciază că aceste dispoziţii se încadrează în limitele constituţionale referitoare la respectarea dreptului la pensie şi garantarea dreptului de proprietate.

Curtea observă că şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în hotărârile din 8 decembrie 2009 şi 31 mai 2011, pronunţate în cauzele Munoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, respectiv Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul că drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, dar acest lucru nu înseamnă că implică un drept la dobândirea proprietăţii sau la o pensie într-un anumit cuantum.

Prin Decizia nr. 1.650 din 16 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 28 februarie 2011, Curtea Constituţională a arătat că, deşi algoritmul de calcul al pensiei stabilit de art. 80 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 nu a mai fost aplicat pentru anii 2009 şi 2010, cuantumul real al pensiei nu a fost diminuat. De asemenea, prin Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, Curtea a reţinut că, deşi consacră dreptul la pensie, art. 47 alin. (2) din Constituţie nu oferă garanţii şi cu privire la algoritmul de creştere a cuantumului acesteia în viitor; în acest sens au fost amintite cele statuate de Curte prin Decizia nr. 1.140 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008, potrivit cărora valoarea punctului de pensie, limita maximă a cuantumului pensiei, condiţiile de recalculare şi de recorelare a pensiilor anterior stabilite, ca şi indexarea acestora, nu se pot face decât în raport cu resursele fondurilor de asigurări sociale disponibile.

Aşa fiind, prin Decizia nr. 1.650 din 16 decembrie 2010, Curtea a reţinut că, atât timp cât dispoziţiile de lege criticate nu au ca rezultat însăşi reducerea cuantumului pensiei, acestea nu pot fi considerate ca fiind contrare dispoziţiilor art. 47 alin. (2) din Constituţie.

Obiter dictum, Curtea a mai constatat, prin Decizia nr. 173 din 8 februarie 2011, că Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, nu a mai preluat modalitatea de calcul şi actualizare a punctului de pensie în funcţie de salariul mediu brut, prevăzută de art. 80 din Legea nr. 19/2000 - în prezent abrogată. Prin urmare, Curtea reţine că soluţia legislativă criticată nu a mai fost preluată de noua reglementare legală în materie.

Curtea mai constată că art. 78 din Constituţie nu are incidenţă în cauză, întrucât intrarea în vigoare a ordonanţelor de urgenţă este guvernată de dispoziţiile art. 115 alin. (5) din Constituţie. Totodată, autorii excepţiei nu îşi motivează critica de neconstituţionalitate în raport cu art. 16 şi art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie, astfel încât Curtea nu se poate pronunţa prin decizia sa asupra constituţionalităţii textelor legale criticate în raport cu aceste dispoziţii, întrucât ar însemna să se sesizeze din oficiu, ceea ce este inadmisibil.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2009 privind reglementarea unor măsuri în domeniul bugetar, art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare şi art. 16 alin. (1) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 12/2010, excepţie ridicată de Sindicatul Liber al Pensionarilor din judeţul Brăila şi de Aurel Soisun în dosarele nr. 988/113/2010 şi nr. 116/113/2010 ale Tribunalului Brăila - Secţia civilă, precum şi de Liga Sindicatelor Pensionarilor Timiş în Dosarul nr. 1.470/30/2010 al Tribunalului Timiş - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iulie 2011.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Benke Karoly