Decizie nr. 1.195 din 20 septembrie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, precum şi pentru stabilirea unor măsuri financiare, excepţie ridicată de Primăria Sectorului 1 Bucureşti şi Consiliul Local al Sectorului 1 Bucureşti, prin primarul sectorului 1 Bucureşti, în Dosarul nr. 36.038/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.824D/2010.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.105 din 21 septembrie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 8 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 36.038/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, precum şi pentru stabilirea unor măsuri financiare.

Excepţia a fost invocată de Primăria Sectorului 1 Bucureşti şi Consiliul Local al sectorului 1 Bucureşti, prin primarul sectorului 1 Bucureşti, într-o cauză având ca obiect o cerere de anulare a uni act administrativ.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că actul normativ criticat afectează regimul autorităţilor administraţiei publice locale şi al autonomiei locale, aşa cum sunt acestea prevăzute de art. 120 - 122 din Constituţie. De asemenea, prin impunerea la nivelul administraţiei publice centrale a unui număr maxim de posturi, considerat în mod artificial şi fără o fundamentare concretă şi logică ca fiind necesar şi suficient îndeplinirii tuturor atribuţiilor legale ale autorităţilor administraţiei publice locale, se încalcă prevederile art. 121 din Legea fundamentală referitor la autorităţile comunale şi orăşeneşti. Or, această autonomie presupune inclusiv alegerea modalităţilor prin care se implementează autonomia locală în interesul comunităţilor locale.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu îşi exprimă opinia cu privire la excepţia invocată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 5/7.719/E.B., înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 16.778 din 25 noiembrie 2010, şi apreciază că excepţia este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, precum şi pentru stabilirea unor măsuri financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 450 din data de 2 iulie 2010.

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 115 alin. (6) - Delegarea legislativă, art. 120 - Principii de bază, art. 121 - Autorităţi comunale şi orăşeneşti, art. 122 - Consiliul judeţean, art. 137 - Sistemul financiar şi art. 148 alin. (2) - Integrarea în Uniunea Europeană.

Ulterior sesizării Curţii, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2010 a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 13/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din data de 14 martie 2011.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 63/2010, prin Decizia nr. 1.105 din 21 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 8 octombrie 2010. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că natura autorităţilor administraţiei publice locale (consiliile locale, primarii şi consiliile judeţene) de instituţii fundamentale ale statului este deopotrivă subliniată de statutul constituţional al acestora, consacrat de art. 120 - 122, ca şi de faptul că organizarea şi funcţionarea sa, adică regimul său juridic, se reglementează, potrivit art. 73 alin. (3) lit. o) din Constituţie, prin lege organică. Din analiza întregului conţinut al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 63/2010, Curtea nu reţine că acest act normativ aduce vreo modificare Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, neafectând în niciun sens, fie el pozitiv sau negativ, regimul autorităţilor publice locale, reprezentate de consilii locale, primari sau consilii judeţene. Modificările operate se limitează la modificarea şi completarea Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, precum şi la stabilirea unor măsuri financiare de natură a spori disciplina financiară, predictibilitatea şi transparenţa execuţiei bugetare la nivelul unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale, cu impact direct asupra arieratelor înregistrate ca urmare a managementului financiar imprudent şi a cheltuielilor bugetare la nivelul unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale.

Prin urmare, Curtea a constatat că reglementarea criticată îndeplineşte exigenţele prevăzute de art. 115 alin. (6) din Constituţie referitoare la interdicţia legiferării în domeniul regimului instituţiilor fundamentale ale statului prin ordonanţă de urgenţă.

Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 120 - 122 din Constituţie, Curtea a apreciat că, astfel cum reiese şi din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 63/2010, la adoptarea actului au fost avute în vedere necesitatea eficientizării activităţii instituţiilor publice locale şi a îmbunătăţirii actului managerial în condiţiile reducerii cheltuielilor bugetare locale, precum şi necesitatea adoptării unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare şi de întărire a disciplinei financiare, astfel încât să se reducă deficitele dintre veniturile şi angajamentele legale de cheltuieli publice locale.

Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 154 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 mai 2004, că principiul autonomiei locale "nu presupune totală independenţă şi competenţa exclusivă a autorităţilor publice din unităţile administrativ-teritoriale, ci acestea sunt obligate să se supună reglementărilor legale general valabile pe întreg teritoriul ţării şi dispoziţiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor naţionale". De asemenea, prin Decizia nr. 136 din 3 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 16 octombrie 2001, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 120 - 122 din Constituţie "se referă la principiul autonomiei locale în cadrul organizării administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale, iar nu la existenţa unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este general obligatoriu". Aşa fiind, principiul autonomiei locale nu exclude obligaţia autorităţilor administraţiei publice locale de a respecta legile cu caracter general, aplicabile pe întreg teritoriul ţării, recunoscând existenţa unor interese locale specifice, distincte, dar care nu sunt în contradicţie cu interesele naţionale, în acest sens sunt dispoziţiile art. 121 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "Consiliile locale şi primarii funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe", precum şi prevederile constituţionale ale art. 137 alin. (1), referitoare la formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale autorităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice, precum şi prevederile art. 138 alin. (4) din Constituţie, care stabilesc că "Bugetele locale se elaborează, se aprobă şi se execută în condiţiile legii".

Or, în cazul de faţă, în considerarea raţiunii sociale majore pe care actul normativ se întemeiază, Curtea a reţinut că reglementarea legală dedusă controlului de constituţionalitate a fost astfel concepută încât să ofere cadrul juridic necesar protejării intereselor naţionale în activitatea economică şi financiară, în concordanţă cu exigenţa prevăzută de art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie.

Pe cale de consecinţă, Curtea a constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2010 respectă exigenţele constituţionale consacrate de prevederile art. 120 - 122 referitoare la principiul autonomiei locale.

Considerentele reţinute în deciziile menţionate sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei acesteia.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, precum şi pentru stabilirea unor măsuri financiare, excepţie ridicată de Primăria Sectorului 1 Bucureşti şi Consiliul Local al Sectorului 1 Bucureşti, prin primarul sectorului 1 Bucureşti, în Dosarul nr. 36.038/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2011.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Mihaela Senia Costinescu