Decizie nr. 105 din 3 februarie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Valentina-Margareta Ştefănescu în Dosarul nr. 7.686/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

La apelul nominal sunt prezente, prin avocaţi, autoarea excepţiei şi părţile Emilia Mihaela Capanu şi Virginia Moldoveanu. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Apărătorul autoarei excepţiei solicită admiterea acesteia pentru aceleaşi motive pe care le-a invocat în faţa instanţei de judecată.

Apărătorul celorlalte părţi prezente solicită respingerea excepţiei, întrucât textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 7.686/3/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Valentina-Margareta Ştefănescu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat creează un statut juridic discriminatoriu pentru succesibilii care au renunţat la moştenire, faţă de aceia care nu au acceptat moştenirea în termenul de opţiune succesorală prevăzut de art. 700 alin. 1 din Codul civil, în sensul că numai cea de-a doua categorie este repusă de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul Legii nr. 10/2001. Se mai susţine că textul de lege criticat contravine dreptului de proprietate privată garantat la nivel constituţional şi, implicit, dreptului la moştenire, având în vedere că scopul Legii nr. 10/2001 este unul reparatoriu.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă consideră că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale. Invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora: "(3) Succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moştenirea sunt repuşi de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi."

Textele constituţionale invocate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 44 alin. (1) referitor la garantarea dreptului de proprietate privată, precum şi a creanţelor asupra statului, şi ale art. 46 potrivit căruia dreptul la moştenire este garantat.

Examinând excepţia, Curtea constată că asupra constituţionalităţii art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 s-a mai pronunţat într-o cauză având o motivare similară. Astfel prin Decizia nr. 1.158 din 11 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 4 ianuarie 2008, Curtea a reţinut că acest text de lege dă expresie caracterului reparatoriu al Legii nr. 10/2001. Sub acest aspect, repunerea în termenul de acceptare a moştenirii, pentru bunurile preluate abuziv de statul totalitar, cu încălcarea dreptului de proprietate al titularilor, are ca finalitate respectarea principiului restitutio în integrum, fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza întâi din Constituţie, privind garantarea dreptului de proprietate privată. Curtea a reţinut că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere principiului egalităţii prevăzut în art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât neacceptarea succesiunii în termenul instituit de art. 700 alin. 1 din Codul civil, din motive neimputabile succesibililor cărora li se aplică prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, nu este echivalentă cu actul de voinţă al renunţării la moştenire. Aşadar, nefiind vorba de situaţii juridice identice, regimul juridic diferit instituit de legiuitor este justificat, fără a se aduce atingere principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Scopul dispoziţiilor legale criticate este acela de a pune capăt perpetuării stării de anormalitate instituită în derularea raporturilor juridice, iar nu acordarea unui avantaj necuvenit, stabilit arbitrar, ce generează o inegalitate între succesibilii care au acceptat moştenirea în termenul instituit prin prevederile Codului civil şi cei care sunt repuşi în termenul de acceptare prin art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

S-a mai reţinut în decizia menţionată că acest text de lege nu contravine principiului garantării dreptului la moştenire consacrat de art. 46 din Constituţie, ci, dimpotrivă, îi dă expresie prin restabilirea calităţii de moştenitori acceptanţi pentru categoria de persoane avută în vedere de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Atât considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Valentina-Margareta Ştefănescu în Dosarul nr. 7.686/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 februarie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu