Decizie nr. 103 din 6 martie 2018

Publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 372 din 27 aprilie 2018

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 369 alin. (6) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de reprezentantul Ministerului Public din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București în Dosarul nr. 6.435/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.000D/2016.2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22 februarie 2018, în prezența reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea, și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ocazie cu care Curtea, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, potrivit art. 57 și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale a dispus amânarea pronunțării pentru data de 6 martie 2018, dată la care a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

3.Prin Încheierea din 16 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 6.435/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 București - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 369 alin. (6) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de reprezentantul Ministerului Public din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul cu numărul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cauze penale la fond în care se fac cercetări pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 din Codul penal.

4.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale referitoare la dreptul la un proces echitabil și la rolul Ministerului Public în activitatea judiciară. Astfel, potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 128 din 10 martie 2015, paragraful 23, înregistrarea ședințelor de judecată are drept scop înfăptuirea unui act de justiție transparent și realizarea unei bune administrări a justiției ca serviciu public. Totodată, prin Decizia nr. 190 din 26 februarie 2008, instanța de contencios constituțional a arătat că legiuitorul constituant a înțeles să confere procurorului un anumit rol în reprezentarea intereselor generale ale societății care să vegheze la aplicarea legii și la apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor, printre care și dreptul la un proces echitabil.

5.În lumina acestui din urmă drept, jurisprudența Curții de la Strasbourg a stabilit că este necesar să existe un echilibru la nivel procedural între procuror și parte, care se traduce prin principiul egalității armelor.

6.Având în vedere aceste argumente, autorul excepției apreciază că prevederea cuprinsă în art. 369 alin. (6) din Codul de procedură penală referitoare la posibilitatea obținerii doar de către părți a copiei electronice a înregistrării ședinței de judecată, creează o discriminare nejustificată între procuror și părți și înfrânge principiul egalității armelor, împiedicând exercitarea deplină a atribuțiilor stabilite de art. 131 alin. (1) din Constituție în sarcina Ministerului Public, copia electronică a înregistrării ședinței de judecată reprezentând un instrument necesar pentru ducerea la îndeplinire a acestor atribuții.

7.În concluzie, autorul excepției apreciază că procurorul trebuie să aibă, în egală măsură cu părțile, dreptul de a obține copia electronică a înregistrării ședinței de judecată la care participă.

8.Judecătoria Sectorului 4 București - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată și dispozițiile legale criticate contravin rolului constituțional al Ministerului Public consacrat de art. 131 din Legea fundamentală. Dispozițiile constituționale instituie atribuții cu caracter de generalitate care sunt concretizate detaliat, după caz, prin legi organice sau ordinare. De aceea, formele concrete prin care Ministerul Public își poate îndeplini rolul de reprezentant al interesului social, general și public sunt detaliate în art. 63 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. În consecință, este nejustificată limitarea adusă de textul de lege, care conferă doar părților (de remarcat și excluderea persoanei vătămate prin această dispoziție legală) dreptul de a obține o copie electronică a înregistrării ședinței de judecată.

9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

10.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, faptul că procurorului nu-i este recunoscută posibilitatea obținerii unei copii electronice a înregistrării ședinței de judecată nu constituie un motiv de neconstituționalitate din perspectiva art. 21 alin. (3) și art. 131 din Legea fundamentală.

11.Asemeni celorlalți participanți la procesul penal, procurorul de ședință poate contesta conținutul notelor grefierului, obligând astfel instanța să le verifice prin comparație cu conținutul înregistrărilor și să dispună, dacă este cazul, completarea sau rectificarea lor - art. 369 alin. (5) din Codul de procedură penală. Or, într-o asemenea situație procurorul va cunoaște în mod implicit conținutul înregistrării ședinței de judecată.

12.Pe de altă parte, spre deosebire de părți - în privința cărora desfășurarea procesului penal reclamă, ca regulă, numai citarea legală a acestora la proces, nu și participarea lor personală la termenul de judecată -, participarea procurorului la judecată este obligatorie în toate cazurile, în conformitate cu art. 353 alin. (9) și art. 363 alin. (1) din Codul de procedură penală, lipsa acestuia fiind sancționată cu nulitatea absolută - art. 281 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală. Or, participând în mod obligatoriu la judecată, procurorul de ședință are la orice termen posibilitatea de a cunoaște conținutul dezbaterilor, respectiv susținerile fiecărui participant la proces, și poate deci contesta notele grefierului pe baza constatărilor sale personale.

13.Așadar, din coroborarea prevederilor legale mai sus menționate rezultă că diferența de tratament între procuror și părți sub aspectul dreptului de a obține copia electronică a înregistrării ședinței de judecată este una justificată, nu constituie o discriminare, nu încalcă principiul egalității armelor și, în fine, nu împiedică realizarea rolului constituțional al Ministerului Public în procesul penal.

14.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale. Astfel, tratamentul diferențiat instituit în defavoarea procurorului și în favoarea părților nu asigură echilibrul necesar între acuzare și apărare și lezează dreptul la un proces echitabil și principiul egalității armelor. În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că principiul egalității armelor reprezintă o garanție fundamentală a unui proces echitabil și presupune menținerea pe tot parcursul acestuia a unui echilibru între părți și Ministerul Public (Hotărârea din 30 octombrie 1991, pronunțată în Cauza Borgers împotriva Belgiei, Hotărârea din 27 octombrie 1993, pronunțată în Cauza Dombo Beheer B.V. împotriva Olandei, Hotărârea din 23 octombrie 1996, pronunțată în Cauza Ankeri împotriva Elveției, Hotărârea din 6 aprilie 2006, pronunțată în Cauza Stankiewicz împotriva Poloniei și Hotărârea din 20 aprilie 2010, pronunțată în Cauza Bălașa împotriva României).

15.Dispozițiile de lege criticate determină ruperea echilibrului procesual, fiind înfrânte exigențele unui proces echitabil, de vreme ce nu se respectă egalitatea de arme între acuzare și apărare. În aceste condiții, procurorul trebuie aibă, în egală măsură cu părțile, dreptul de a obține copia electronică a înregistrării ședinței de judecată la care participă în vederea îndeplinirii atribuțiilor stabilite de art. 131 alin. (1) din Constituție.

16.În plus, contradictorialitatea, prin natura sa, este ea însăși o garanție a dreptului la un proces echitabil pentru realizarea și apărarea drepturilor și libertăților fundamentale. Curtea de la Strasbourg a statuat în jurisprudența sa că principiul contradictorialității nu privește numai părțile între ele, ci și Ministerul Public sau chiar o altă jurisdicție independentă, participantă potrivit procedurilor naționale (Hotărârea din 18 februarie 1997, pronunțată în Cauza Niederost-Huber împotriva Elveției). Limitarea prevăzută de textul legal criticat este neconstituțională, deoarece art. 131 alin. (1) din Legea fundamentală stabilește în mod clar și categoric sfera atribuțiilor procurorului, fără a trimite la cazuri stabilite prin altă lege. Se arată că legiuitorul constituant a înțeles să confere procurorului un rol determinant în reprezentarea intereselor generale ale societății, din moment ce a așezat dispozițiile referitoare la Ministerul Public în capitolul referitor la "Autoritatea judecătorească" și nicio lege organică sau ordinară nu poate să deroge de la textele constituționale. Procurorul participă în proces și contribuie la aflarea adevărului, sens în care, în cursul urmăririi penale, strânge și administrează probe, atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului/inculpatului, din oficiu sau la cerere. Textul constituțional, referindu-se la apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor, nu are în vedere transformarea procurorului într-un avocat al uneia dintre părți, el având numai rolul de a veghea la respectarea legii în procesele care pun în discuție astfel de drepturi și libertăți. Fiind vorba de un proces penal, este de necontestat că în acest domeniu există interese generale care trebuie apărate, iar, în activitatea judiciară, Constituția a stabilit acest rol de apărător pentru procuror a cărui participare obligatorie în procesele penale nu poate avea caracter formal. De aceea, este fără îndoială că punerea în imposibilitate a procurorului de a obține copia electronică a înregistrării ședinței de judecată la care participă, în condițiile textului criticat, afectează ordinea de drept astfel instituită de Constituție care consacră rolul Ministerului Public.

17.În concluzie, Avocatul Poporului apreciază că soluția legislativă consacrată de art. 369 alin. (6) din Codul de procedură penală este neconstituțională, întrucât nu permite desfășurarea procesului penal cu respectarea principiului egalității de arme între acuzare și apărare, împiedicând exercitarea deplină a rolului constituțional al Ministerului Public de reprezentant al intereselor generale ale societății și de apărător al ordinii de drept, în activitatea judiciară.

18.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

19.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

20.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 369 alin. (6) din Codul de procedură penală cu denumirea marginală Notele privind desfășurarea ședinței de judecată, care au următorul conținut: "La cerere, părțile, pe cheltuiala acestora, pot obține o copie electronică a înregistrării ședinței de judecată în ceea ce privește cauza lor, cu excepția situațiilor în care ședința nu a fost publică în tot sau în parte."21. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil și art. 131 alin. (1) referitor la rolul Ministerului Public în activitatea judiciară.

22.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor legale criticate, la cerere, părțile, pe cheltuiala acestora, pot obține o copie electronică a înregistrării ședinței de judecată în ceea ce privește cauza lor. Autorul excepției susține că reglementarea contestată încalcă dreptul la un proces echitabil și rolul constituțional al Ministerului Public, deoarece procurorul nu poate obține, asemeni părților, o copie electronică a înregistrării ședinței de judecată.

23.Curtea constată că o astfel de critică nu poate fi primită, deoarece atât părțile, cât și procurorul beneficiază de toate garanțiile specifice dreptului la un proces echitabil, putându-și apăra drepturile și interesele procesuale sau procedurale, iar aceste garanții rezultă tocmai din conținutul alin. (1)-(5) ale art. 369 din Codul de procedură penală. Astfel, ședința de judecată se înregistrează cu mijloace tehnice-audio, fapt ce constituie o obligație legală care are ca scop o mai bună administrare a justiției, reprezentând obiectivarea modului de desfășurare a procesului, încheierile de ședință redactându-se de către grefier pe baza notelor de ședință și, dacă este cazul, a înregistrărilor. Totodată, pentru a avea materialul documentar necesar desfășurării ulterioare a procesului penal, în timpul ședinței, grefierul ia note cu privire la desfășurarea procesului, consemnând toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată. Atât procurorul, cât și părțile pot cere citirea notelor, iar la sfârșitul ședinței pot primi, la cerere, o copie de pe acestea în vederea conferirii posibilității de a le contesta până la termenul următor. Nerespectarea termenului este sancționată cu decăderea din dreptul de a contesta notele de ședință, aceasta fiind sancțiunea de drept comun incidentă în cazul încălcării unui termen în cadrul căruia trebuie exercitat un drept procesual. Contestarea notelor grefierului se poate realiza de către toți participanții la proces, deci inclusiv de către procuror și persoana vătămată - aceasta din urmă, în calitate de subiect procesual principal, beneficiind, potrivit art. 33 alin. (2) din Codul de procedură penală, de aceleași drepturi și obligații ca și părțile - sens în care vor fi verificate și, eventual, completate ori rectificate pe baza înregistrărilor de ședință.

24.Totodată, nu poate fi primită critica potrivit căreia procurorul nu-și poate exercita rolul constituțional, deoarece, spre deosebire de părți, acesta, în conformitate cu art. 353 alin. (9), art. 363 alin. (1) și art. 420 alin. (3) din Codul de procedură penală, participă la judecată în mod obligatoriu, în toate cazurile, lipsa sa fiind sancționată, potrivit art. 281 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, cu nulitatea absolută. Prin urmare, în acord cu dispozițiile art. 131 alin. (1) din Constituție și reflectate în Codul de procedură penală și în art. 63 și 67 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, procurorul are obligația de a verifica toate încheierile de ședință și notele grefierului, iar, în măsura în care acestea sunt eliptice/neconcordante cu realitatea, va avea posibilitatea contestării lor până la următorul termen în așa fel încât să corespundă adevărului. Tocmai de aceea, în calitate de apărător al intereselor generale ale societății și de apărător al ordinii de drept, precum și al drepturilor și libertăților cetățenilor, procurorul trebuie să manifeste un rol activ.

25.De asemenea, rațiunea eliberării unei copii electronice a înregistrării ședinței de judecată rezidă în necesitatea pentru partea care a lipsit la un termen anterior de a avea posibilitatea de a lua cunoștință despre tot ce s-a dezbătut în vederea protejării drepturilor sale constituționale și legale. Or, procurorul nu se va afla niciodată în această situație, întrucât, așa cum s-a arătat, acesta participă în mod obligatoriu la judecată. Așa fiind, faptul că nu i se poate elibera o copie electronică a ședinței de judecată nu echivalează cu împiedicarea procurorului de a-și exercita menirea constituțională, deoarece, în măsura în care constată că notele de ședință nu corespund adevărului, pot fi contestate cel mai târziu la termenul următor și, eventual, completate ori rectificate pe baza înregistrărilor din ședința de judecată. În plus, împrejurarea că procurorul de ședință poate fi înlocuit ulterior cu un altul care, în absența copiei electronice a ședinței de judecată, nu ar avea posibilitatea să cunoască tot ce s-a dezbătut anterior nu se poate converti într-un viciu de neconstituționalitate, deoarece existența unor note de ședință incomplete sunt o consecință a exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor de către procurorul care a participat la ședința respectivă și care deși a constatat, pe baza notelor, că acestea nu corespund întru totul realității, nu și-a exercitat un drept legal de contestare. Cu alte cuvinte, procurorul, în cadrul ședințelor de judecată la care participă, neavând drepturi subiective proprii, se subordonează principiului legalității și unității de acțiune, sens în care nu poate invoca propria turpitudine.

26.În sfârșit, Curtea mai constată că reglementarea criticată în prezenta cauză nu este similară cu cea sancționată prin Decizia nr. 76 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 13 martie 2015 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 374 alin. (7) teza a doua din Codul de procedură penală - în redactarea anterioară modificării prin art. II pct. 98 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016, care nu permitea procurorului să participe la dezbaterea contradictorie a probelor administrate în cursul urmăririi penale, deoarece în acea situație nu exista și nici nu era posibil vreun remediu legal care să acopere lipsa procurorului de la dezbaterea contradictorie a anumitor probe.

27.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de reprezentantul Ministerului Public din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București în Dosarul nr. 6.435/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția penală și constată că dispozițiile art. 369 alin. (6) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 6 martie 2018.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura TutunaruOPINIE SEPARATĂ1. În dezacord cu soluția pronunțată cu majoritate de voturi de Curtea Constituțională, formulăm prezenta opinie separată considerând că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 369 alin. (6) din Codul de procedură penală se impunea a fi admisă și nu respinsă ca neîntemeiată, pentru următoarele argumente:

2.Excepția a fost ridicată de procurorul de ședință, în Dosarul nr. 6.435/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția penală, având ca obiect soluționarea unei cauze penale la fond în care se fac cercetări pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 295 alin. (1) (delapidare) raportat la art. 308 (infracțiuni de corupție și de serviciu comise de alte persoane) cu aplicarea art. 35 alin. (1) (infracțiunea continuată) și art. 5 (aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei) din Codul penal.

3.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 369 alin. (6) din Codul de procedură penală care au următorul cuprins:

La cerere, părțile, pe cheltuiala acestora, pot obține o copie electronică a înregistrării ședinței de judecată în ceea ce privește cauza lor, cu excepția situațiilor în care ședința nu a fost publică în tot sau în parte

4.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul a arătat că dispozițiile art. 369 alin. (6) din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil și art. 131 alin. (1) referitor la rolul Ministerului Public în activitatea judiciară.

5.În soluția adoptată cu majoritate de voturi s-a susținut că dispozițiile art. 369 alin. (6) din Codul de procedură penală sunt constituționale, întrucât procurorul nu este împiedicat să își exercite rolul său constituțional în cadrul unui proces echitabil.

6.Considerăm că excepția de neconstituționalitate s-ar fi impus a fi admisă, pentru următoarele argumente:

7.Potrivit dispozițiilor legale criticate, la cerere, părțile, pe cheltuiala acestora, pot obține o copie electronică a înregistrării ședinței de judecată. Art. 32 din Codul de procedură penală definește în terminis părțile în procesul penal, care sunt numai inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente. În ce privește persoana vătămată, constatăm că, deși nu este parte în sensul legii procesual penale - fiind, în acord cu art. 33 alin. (1) din Codul de procedură penală, alături de suspect, subiect procesual principal -, aceasta beneficiază de dreptul de a obține la cerere o copie electronică a înregistrării ședinței de judecată, întrucât conform art. 33 alin. (2) din același cod, "Subiecții procesuali principali au aceleași drepturi și obligații ca și părțile, cu excepția celor pe care legea le acordă numai acestora". Potrivit art. 30 din același cod, procurorul este un organ judiciar care participă în procesul penal alături de subiecții menționați în art. 29, fiecare având roluri și poziții diferite. Prin urmare, din economia textelor legale mai sus arătate, procurorul nu este parte în procesul penal. Așa fiind, prevederile art. 369 alin. (6) din Codul de procedură penală nu permit procurorului să ceară o copie electronică a înregistrării ședinței de judecată la care participă.

8.Cu privire la criticile formulate învederăm faptul că art. 131 din Legea fundamentală consacră procurorului un rol esențial în activitatea judiciară, și anume acela de reprezentant al intereselor generale ale societății, de apărător al ordinii de drept, precum și al drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor. Dispozițiile constituționale instituie atribuții cu caracter de generalitate care sunt concretizate detaliat, după caz, prin legi organice sau prin legi ordinare. De aceea, formele concrete prin care Ministerul Public își poate îndeplini rolul de reprezentant al interesului social, general și public constau, potrivit art. 63 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, între altele, în sesizarea instanțelor judecătorești pentru judecarea cauzelor penale, potrivit legii, exercitarea acțiunii civile, în cazurile prevăzute de lege, participarea, în condițiile legii, la ședințele de judecată, exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, în condițiile prevăzute de lege. De asemenea, potrivit art. 67 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, "Procurorul participă la ședințele de judecată, în condițiile legii, și are rol activ în aflarea adevărului", iar, potrivit dispozițiilor art. 351 și 363 din Codul de procedură penală, judecata se desfășoară oral, nemijlocit și contradictoriu, la ea participând, în mod obligatoriu, procurorul care exercită un rol activ, în vederea aflării adevărului și a respectării dispozițiilor legale, putând formula motivat cereri, ridica excepții și având posibilitatea de a pune concluzii în acord cu obiectivele stabilite de Constituție.

9.Așa fiind, în timp ce textul constituțional se referă la apărarea ordinii de drept, precum și la drepturile și libertățile cetățenilor, textul legal contestat împiedică procurorul să își exercite în mod nestingherit rolul constituțional. Contradictorialitatea, prin natura sa, este ea însăși o garanție a dreptului la un proces echitabil pentru realizarea și apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, întrucât duce la atingerea obiectivelor constituționale prin posibilitatea, atât a acuzării, cât și a apărării, nu numai de a lua cunoștință de toate piesele, observațiile sau elementele de probă propuse judecătorului, de natură să îi influențeze decizia, ci și de a le discuta ori comenta. Această exigență poate fi realizată în diferite moduri, cu condiția ca partea adversă să aibă posibilitatea de a combate în mod direct observațiile depuse. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa că principiul contradictorialității nu privește numai părțile între ele, ci și Ministerul Public sau chiar o altă jurisdicție independentă, participantă, potrivit normelor naționale, la o fază superioară a procesului, cum este cazul instanței de fond (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 februarie 1997, pronunțată în Cauza Niderost-Huber împotriva Elveției, paragrafele 23, 27, 31).

10.Limitarea prevăzută de textul legal criticat este neconstituțională, deoarece art. 131 alin. (1) din Legea fundamentală stabilește în mod clar și categoric sfera atribuțiilor procurorului. Este adevărat că în alin. (2) al art. 131 se prevede că "Ministerul Public își exercită atribuțiile prin procurori constituiți în parchete, în condițiile legii", dar referirea la condițiile legii privește organizarea parchetelor, și nu exercitarea atribuțiilor stabilite în alin. (1). Legiuitorul constituant a înțeles să confere procurorului un rol bine determinat în reprezentarea intereselor generale ale societății, din moment ce a prevăzut dispozițiile referitoare la Ministerul Public în capitolul referitor la "Autoritatea judecătorească" și nicio lege organică sau ordinară nu poate să deroge de la textele constituționale. Procurorul participă în proces și contribuie la aflarea adevărului, sens în care, în cursul urmăririi penale, strânge și administrează probe, atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului sau a inculpatului, din oficiu sau la cerere. Textul constituțional, referindu-se la apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor, nu are în vedere transformarea procurorului într-un avocat al uneia dintre părți, el având numai rolul de a veghea la respectarea legii în procesele care pun în discuție astfel de drepturi și libertăți. Fiind vorba de un proces penal, este de necontestat că în acest domeniu există interese generale care trebuie apărate, iar, în activitatea judiciară, Constituția a stabilit acest rol de apărător pentru procuror a cărui participare obligatorie în procesele penale nu poate avea caracter formal. De aceea, în cursul judecății, procurorul trebuie să exercite rol activ în vederea aflării adevărului și a respectării dispozițiilor legale, în acord cu principiul egalității armelor, impunându-se a acționa cu aceleași instrumente recunoscute și părților din proces.

11.Așa fiind, necesitatea obținerii unei copii a înregistrării ședinței de judecată își găsește justificare și în efectivitatea rolului constituțional al procurorului prin aceea că, în varii situații, procurorul care a participat la o anumită ședință de judecată este înlocuit ulterior cu un altul. Or posibilitatea vizionării/ascultării înregistrării tuturor activităților derulate la un termen de judecată anterior oferă acestuia din urmă posibilitatea de a înțelege tot ce s-a dezbătut la termenul respectiv, cu atât mai mult cu cât, de multe ori, notele grefierului de ședință pot fi eliptice cu privire la anumite aspecte.

12.De asemenea, potrivit alin. (1) al art. 369 din Codul de procedură penală, în cadrul ședințelor de judecată, succesiunea actelor procesuale și procedurale se înregistrează cu mijloace tehnice audio și, totodată, grefierul de ședință constată scriptic actele cu relevanță procesuală și rezultatul procedural al efectuării lor, pentru a avea materialul documentar necesar desfășurării ulterioare a procesului penal. Așadar, în cursul procesului penal, sunt acte procedurale pentru care se întocmește separat documentarea necesară - cum ar fi declarațiile inculpatului, martorilor, experților, redactarea de încheieri pentru măsurile procesuale dispuse de instanță, cereri formulate de părți -, iar pentru constatarea celorlalte acte grefierul de ședință ia note despre ceea ce se petrece în desfășurarea activității de judecată.

13.Potrivit normelor procesual penale în vigoare, procurorul și părțile pot cere citirea notelor de ședință și vizarea lor de către președinte, iar după terminarea ședinței de judecată participanții la proces pot primi, la cerere, câte o copie de pe notele grefierului [art. 369 alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală] și, de asemenea, potrivit art. 369 alin. (4) și (5) din același cod, notele grefierului pot fi contestate cel mai târziu la termenul următor, iar în caz de contestare de către participanții la proces (între care se regăsește și procurorul) a notelor grefierului, acestea vor fi verificate și, eventual, completate ori rectificate pe baza înregistrărilor din ședința de judecată.

14.Cât privește înregistrarea ședințelor de judecată, arătăm că dispoziții cu privire la înregistrarea ședinței de judecată se regăsesc și în art. 13 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, care stipulează că ședințele de judecată se înregistrează prin mijloace tehnice video sau audio, iar grefierul ia note cu privire la desfășurarea procesului. După terminarea ședinței de judecată, participanții la proces primesc, la cerere, câte o copie de pe notele grefierului. Așa fiind, instanța de judecată înregistrează ședințele de judecată în vederea îndeplinirii unei obligații legale care are ca scop o mai bună administrare a justiției. Prin urmare, înregistrarea ședințelor de judecată este obligatorie, vizează toate cauzele, întrucât legiuitorul nu a făcut nicio distincție, și reprezintă o operațiune tehnică care are drept scop înfăptuirea unui act de justiție transparent și realizarea unei bune administrări a justiției ca serviciu public.

15.Totodată, potrivit Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 970 din 28 decembrie 2015, ședința de judecată se înregistrează cu mijloace tehnice, iar suportul înregistrării se păstrează în arhiva instanței [art. 122 alin. (4)], grefierul șef de secție fiind cel care verifică și supraveghează modul de înregistrare a ședințelor de judecată, prin mijloace tehnice audio sau video, în condițiile legii [art. 51 alin. (1) lit. q)]. De asemenea, potrivit art. 162 alin. (1), (3) și (4) din Regulament, copiile de pe suportul material sau de pe copiile certificate ale acestuia în cauzele penale se eliberează numai părților sau reprezentanților acestora, cu încuviințarea judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată, după caz [alin. (1)].

16.Așa fiind, constatăm că toate rațiunile care justifică eliberarea pentru părți a unei copii electronice a înregistrării ședinței de judecată, sunt valabile și pentru procuror, cu atât mai mult cu cât dreptul la un proces echitabil presupune asigurarea unor principii fundamentale precum contradictorialitatea și egalitatea armelor, care implică ca fiecare dintre participanții în procesul penal să dispună de posibilități suficiente, echivalente și adecvate de a-și susține punctele de vedere, de a-și formula apărările, fără ca vreunul dintre ei să fie defavorizat în raport cu celălalt. La rându1 său, art. 6 paragraful 1 din Convenție, referitor la dreptul la un proces echitabil, obligă statele membre la asigurarea prin legislația națională a unor garanții procesuale precum contradictorialitatea, motivarea hotărârilor pronunțate, publicitatea procesului, soluționarea acestuia într-un termen rezonabil, prezumția de nevinovăție și asigurarea dreptului la apărare și, nu în ultimul rând, egalitatea armelor.

17.De aceea, este fără îndoială că imposibilitatea procurorului de a obține, asemeni părților, o copie electronică a înregistrării ședinței de judecată, în condițiile textului legal criticat, afectează atât ordinea de drept astfel instituită de Constituție în art. 131 alin. (1) care consacră rolul Ministerului Public, cât și dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală.

18.De asemenea, o soluție similară consacrată de art. 374 alin. (7) teza a doua din Codul de procedură penală - în redactarea anterioară modificării prin art. II pct. 98 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016, care nu permitea procurorului, cu prilejul judecății în primă instanță a unei cauze penale, să participe la dezbaterea contradictorie a probelor administrate în cursul urmăririi penale și necontestate de către părți sau de către persoana vătămată - a fost cenzurată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 76 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 13 martie 2015.19. Pentru motivele expuse, considerăm că în cauză s-ar fi impus admiterea excepției de neconstituționalitate și constatarea că, soluția legislativă cuprinsă în art. 369 alin. (6) din Codul de procedură penală care exclude procurorul de la dreptul de a solicita și obține o copie electronică a înregistrării ședinței de judecată este neconstituțională.

Judecător,

dr. Livia Doina Stanciu