Lege nr. 27 din 17 mai 1994 Republicat

Notă *) Republicată în temeiul art. IV din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 84 din 23 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 24 decembrie 1997, dându-se textelor o noua numerotare.

Legea nr. 27 din 17 mai 1994 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 24 mai 1994 şi a mai fost modificată prin:

–Ordonanţa Guvernului nr. 24 din 11 august 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 25 august 1995 (aprobată prin Legea nr. 114 din 29 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 5 decembrie 1995);

–Legea nr. 105 din 24 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 30 iunie 1997;

–Ordonanţa Guvernului nr. 61 din 28 august 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 30 august 1997 (aprobată prin Legea nr. 194 din 17 noiembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 24 noiembrie 1997);

–Ordonanţa Guvernului nr. 68 din 28 august 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 30 august 1997 (aprobată şi modificată prin Legea nr. 73 din 7 aprilie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 8 aprilie 1998);

–Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 84 din 23 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 24 decembrie 1997 (aprobată şi modificată prin Legea nr. 105 din 26 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 28 mai 1998).

Capitolul 1Dispoziţii generale

Articolul 1

Impozitele şi taxele locale constituie venituri proprii ale bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale şi sunt reglementate prin prezenta lege.

Articolul 2

Fondurile băneşti constituite din impozitele şi taxele locale se utilizează pentru acoperirea cheltuielilor care se finanţează de la bugetele proprii ale unităţilor administrativ-teritoriale, în condiţiile legii.

Articolul 3

Persoanele fizice, persoanele juridice, asociaţiile familiale, asociaţiile agricole, unităţile economice ale unor persoane juridice, precum şi cele ale organizaţiilor politice şi obşteşti, instituţiilor publice, fundaţiilor şi altora asemenea, unităţile de cult, filialele, sucursalele şi reprezentantele autorizate sa funcţioneze pe teritoriul României, aparţinând persoanelor fizice şi juridice străine, şi altele similare, denumite în continuare contribuabili, au obligaţia de a plati impozitele şi taxele locale reglementate prin prezenta lege.

Capitolul 2Impozitul pe clădiri

Articolul 4

Impozitul pe clădiri este anual şi se datorează de către contribuabili pentru clădirile aflate în proprietatea acestora, indiferent de locul unde acestea sunt situate şi de destinaţia acestora.

În cazul clădirilor proprietate de stat, aflate în administrarea sau folosinţă, după caz, a contribuabililor, impozitul pe clădiri se datorează de către cei care le au în administrare sau în folosinţă.

Pentru clădirile care constituie fondul locativ de stat, impozitul pe clădiri se datorează de către unităţile care le administrează.

Articolul 5

Impozitul pe clădirile proprietatea persoanelor fizice se calculează prin aplicarea unei cotei stabilite de către consiliile locale, potrivit legii, care poate fi cuprinsă între 1,0-1,5% asupra valorii stabilite potrivit criteriilor şi normelor de evaluare prevăzute în anexa nr. 1 la prezenta lege.

Articolul 6

Pentru clădirile altor contribuabili decât cei prevăzuţi la art. 5, impozitul se calculează prin aplicarea cotei stabilite de către consiliile locale, potrivit legii, ce poate fi cuprinsă între 1,0-1,5% asupra valorii la care sunt înscrise clădirile în evidenţa contabilă a acestora.

Articolul 7

La determinarea impozitului pe clădiri, în cazul contribuabililor, cu excepţia celor prevăzuţi la art. 5, se au în vedere atât clădirile aflate în funcţiune, cat şi cele în rezerva sau conservare.

Articolul 8

Clădirile aflate în funcţiune şi a căror valoare a fost recuperată integral pe calea amortizarii sunt supuse în continuare impozitului pe clădiri, calculat pe baza valorii la care au fost înscrise în evidenţa contabilă.

Lista clădirilor şi construcţiilor care nu sunt supuse impozitului pe clădiri este redata în anexa nr. 2 la prezenta lege.

Articolul 9

Clădirile noi, dobândite în cursul anului, indiferent sub ce forma, se impun cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care acestea au fost dobândite. Impozitul se calculează pe numele noului contribuabil, proporţional cu perioada de timp rămasă până la sfârşitul anului.

Articolul 10

Clădirile demolate în condiţiile legii, clădirile distruse şi cele transmise în administrarea sau, după caz, în proprietatea altor contribuabili, în cursul anului, se scad de la impunere cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a produs una dintre aceste situaţii.

Scăderea de la impunere se acordă numai pentru partea de clădire demolata, distrusa sau transmisă în administrarea sau în proprietatea altor contribuabili.

Articolul 11

Impozitul pe clădiri, în cazul contribuabililor persoane fizice, se stabileşte pe baza declaraţiei de impunere, depusa în condiţiile prezentei legi de către proprietarul clădirii la organul fiscal teritorial pe raza căruia se afla clădirea. Pentru ceilalţi contribuabili, impozitul se calculează de către aceştia prin declaraţie de impunere, care se depune la organele fiscale teritoriale şi se verifica de către acestea.

Articolul 12

Impozitul anual pe clădiri se plăteşte trimestrial, în rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

Capitolul 3Impozitul pe teren

Articolul 13

Contribuabilii, definiţi potrivit legii, care deţin în proprietate suprafeţe de teren, situate în municipii, oraşe şi comune, datorează impozitul pe teren conform dispoziţiilor legii.

Articolul 14

Impozitul pe teren se stabileşte anual, în suma fixa pe metru patrat de teren, diferenţiat pe categorii de localităţi, iar în cadrul localităţilor, pe zone, după cum urmează:

Contribuabilii, persoane fizice, care deţin în proprietate suprafeţe de teren aferente curţilor, neocupate de clădiri, de până la 1.000 mp inclusiv, situate în municipii, oraşe şi comune, sunt scutiţi de impozitul pe teren. Pentru suprafeţele care depăşesc 1.000 mp se datorează impozit pe venitul agricol, conform prevederilor legale.

Articolul 15

Încadrarea terenurilor pe zone, în cadrul localităţilor, se face de către consiliile locale, în funcţie de poziţia terenurilor faţă de centrul localităţilor, de caracterul zonei respective (zona de locuit sau industriala), apropierea sau depărtarea faţă de căile de comunicaţie, precum şi de alte elemente specifice fiecărei localităţi în parte.

Articolul 16

Contribuabilii care dobândesc dreptul de proprietate pentru unele terenuri proprietate de stat, avute anterior în administrare sau în folosinţă, datorează impozitul pe terenuri începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a survenit aceasta modificare.

Articolul 17

Impozitul pe terenurile situate în oraşele care trec în categoria municipiilor sau în comunele care trec în categoria oraşelor, după caz, se modifica corespunzător noii incadrari a localităţii în care sunt situate terenurile, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a survenit aceasta modificare.

Articolul 18

Impozitul pe teren, prevăzut la acest capitol, nu se aplică terenurilor pentru care se plăteşte taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat în alte scopuri decât pentru agricultura sau silvicultura, datorată potrivit legii.

Impozitul pe teren nu se aplică terenurilor ocupate de clădirile şi construcţiile prevăzute în anexa nr. 2, precum şi terenurilor din perimetrul cimitirelor.

Articolul 19

Impozitul pe teren se stabileşte, se modifica şi se încasează potrivit prevederilor art. 9-12.

Capitolul 4Taxa asupra mijloacelor de transport

Articolul 20

Taxa asupra mijloacelor de transport cu tracţiune mecanică, aparţinând contribuabililor, se stabileşte în funcţie de capacitatea cilindrică a motorului, pentru fiecare 500 cmc sau fracţiune de capacitate sub 500 cmc, după cum urmează:

Pentru remorci de orice fel, semiremorci şi rulote, aparţinând contribuabililor, taxele anuale se stabilesc, în funcţie de capacitatea acestora, astfel:

Pentru atase, taxa anuală se stabileşte la nivelul a 50% din taxa datorată pentru motociclete, motorete şi scutere.

Sunt scutite de taxa autoturismele, motocicletele cu atas şi triciclurile cu motor care aparţin invalizilor şi sunt adaptate invaliditatii acestora.

Articolul 21

Capacitatea cilindrică a motorului şi capacitatea remorcilor se dovedesc cu cartea de identitate a autovehiculului, respectiv a remorcii, cu factura de cumpărare sau cu alte documente legale din care să rezulte acestea.

Articolul 22

Taxa asupra mijloacelor de transport pe apa, care aparţin contribuabililor, se stabileşte anual, pentru fiecare mijloc de transport în parte, după cum urmează:

Barcile şi luntrele, folosite de localnicii din Delta Dunării şi Insula Mare a Brailei pentru transport de uz personal, nu sunt supuse taxei asupra mijloacelor de transport.

Articolul 23

Taxa asupra mijloacelor de transport se datorează începând cu data de întâi a lunii în care au fost dobândite, iar în cazul înstrăinării sau radierii în timpul anului din evidentele organelor de poliţie sau ale capitaniilor porturilor, după caz, taxa se da la scădere începând cu data de întâi a lunii în care a apărut una dintre aceste situaţii.

Articolul 24

Taxa asupra mijloacelor de transport se stabileşte de către organele fiscale teritoriale pe raza cărora contribuabilii îşi au domiciliul sau sediul, după caz, pe baza declaraţiei de impunere, depusa în condiţiile prezentei legi.

Articolul 25

Instituţiile publice, precum şi persoanele juridice care au ca profil de activitate transportul de călători în comun, din interiorul localităţilor, sunt scutite de plată taxei asupra mijloacelor de transport.

Transportul de călători în comun, din interiorul localităţilor, se referă şi la cel care parcurge o distanta în afară localităţii, dacă se practica tarife stabilite în condiţiile transportului în comun.

Articolul 26

Taxa asupra mijloacelor de transport se plăteşte trimestrial, în rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

Pentru mijloacele de transport dobândite în cursul anului, taxa datorată se repartizează în sume egale, la termenele de plată rămase până la sfârşitul anului.

Persoanele fizice sau juridice străine, care solicită înmatricularea temporară a mijloacelor de transport, au obligaţia de a achită integral taxa datorată, la data luării în evidenta de către organele fiscale.

Capitolul 5Taxe pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor în domeniul construcţiilor

Articolul 27

Certificatele, avizele şi autorizaţiile în domeniul construcţiilor, eliberate contribuabililor, sunt supuse unor taxe diferenţiate, în funcţie de valoarea construcţiilor sau a instalaţiilor, de suprafaţa terenurilor şi de natura serviciilor prestate, astfel:

1.Certificatul de urbanism:

2.Autorizaţia de construire pentru lucrările care se autorizeaza potrivit legii:

–1% din valoarea autorizata a lucrării sau a construcţiei, inclusiv instalaţiile aferente acesteia, pentru lucrări cu valoare până la 1 miliard lei inclusiv;

–0,5% pentru lucrări peste 1 miliard lei, dar nu mai puţin de 10 milioane lei şi nu mai mult de 300 milioane lei.

Pentru construcţiile de locuinţe, taxele se reduc cu 50% .

Taxele prevăzute la acest punct nu se datorează în cazul eliberării de autorizaţii pentru lacasuri de cult, inclusiv construcţiile-anexe ale acestora, precum şi pentru construcţiile ai căror beneficiari sunt instituţii publice.

3.Autorizarea de foraje şi excavari, necesare studiilor geotehnice, ridicarilor topografice, exploatarilor de cariera, balastierelor, sondelor de gaze şi petrol, precum şi altor exploatări:

–pentru fiecare mp .............. 1.500 - 2.000 lei.

4.Autorizarea construcţiilor provizorii de şantier, necesare execuţiei lucrărilor de baza, dacă nu au fost autorizate o dată cu acestea:

–3% din valoarea autorizata a construcţiilor provizorii.

5.Autorizaţii de construire pentru organizarea de tabere de corturi, casute sau rulote, campinguri:

–2% din valoarea autorizata a lucrării sau a construcţiei.

6.Autorizarea construcţiilor pentru lucrări cu caracter provizoriu: chioscuri, tonete, cabine, spaţii de expunere situate pe căile şi în spaţiile publice, precum şi pentru amplasarea corpurilor şi panourilor de afisaj, a firmelor şi reclamelor:

–pentru fiecare mp 600 lei, dar nu mai puţin de 3.500 lei.

7.Autorizaţia de desfiinţare, parţială sau totală, a construcţiilor şi a amenajărilor se taxeaza cu 0,1% din valoarea impozabilă a acestora. În cazul desfiinţării parţiale, cuantumul taxei se calculează proporţional cu suprafaţa construită dezafectata.

8.Pentru prelungirea certificatului de urbanism, precum şi a autorizaţiilor, conform prevederilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, taxa care se percepe este de 50% din valoarea taxei iniţiale.

9.Autorizaţiile pentru lucrările de racorduri şi bransamente la reţele publice de apa, canalizare, gaze, termice, energie electrica şi telefonie:

–pentru fiecare instalatie 2.000 - 3.000 lei.

10.Avizul comisiei de urbanism şi amenajare a

teritoriului 10.000 - 15.000 lei.

11.Certificat nomenclatura stradala şi adresa

2.000 - 2.500 lei.

12.Taxe pentru eliberarea autorizaţiilor de orice fel, cu excepţia celor din domeniul construcţiilor, precum şi viza anuală a acestora

13.Alte lucrări:

Articolul 28

Valoarea autorizata a lucrărilor pentru care se percep taxe se stabileşte pe baza celor declarate de solicitant în cererea pentru eliberarea autorizaţiei de construire.

Consiliile judeţene şi consiliile locale, prin organele tehnice de specialitate, vor regulariza taxa pentru autorizaţia de construire, prin declararea de către solicitant a valorii reale a lucrării, în termen de 15 zile de la data expirării termenului de executare stabilit prin autorizaţia de construire.

Articolul 29

Cuantumul taxelor menţionate la art. 27 pct. 1, 3, 6, 9, 10, 11 şi 12 se stabileşte, în limitele prevăzute de lege, de către consiliile judeţene şi consiliile locale.

Taxele prevăzute la acest capitol se plătesc înainte de eliberarea certificatelor, a avizelor şi a autorizaţiilor.

Dovada plăţii taxei se păstrează de către organul care a eliberat documentele respective.

Capitolul 6Taxe pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afisaj şi reclama

Articolul 30

Contribuabilii, definiţi potrivit art. 3, care folosesc mijloace de publicitate prin afisaj şi reclama, datorează următoarele taxe:

a)taxe pentru publicitate, afisaj şi reclama, datorate în funcţie de dimensiuni:

b)taxele prevăzute pentru firmele instalate la locul exercitării activităţii de către contribuabili:

Pentru afisele de publicitate şi reclama tipărite, taxele prevăzute la lit. a) şi b) din cuprinsul acestui articol se datorează pe fiecare exemplar şi se reduc cu 50% .

Cuantumul taxelor prevăzute la lit. a) şi b) se stabileşte de către consiliile locale pe teritoriul cărora se realizează publicitatea, afisajul sau reclama, în limitele prevăzute mai sus.

Articolul 31

Pentru firmele, reclamele, afisajele şi publicitatea realizate exclusiv într-o limbă străină, taxele prevăzute la art. 30 lit. a) şi b) se majorează de 5 ori.

Articolul 32

Contribuabilii, definiţi potrivit art. 3, care solicită efectuarea serviciului de reclama şi publicitate pe panouri exterioare, mijloace de transport şi afisaj public, pentru tigari, produse din tutun şi băuturi alcoolice, exceptând berea sub 12% alcool, pe bază de contract scris, sunt obligaţi sa plătească la bugetele locale o taxa de 20% din valoarea contractului.

Taxa devine exigibilă la data intrării în vigoare a contractului.

Taxa nu se datorează pentru activităţile sponsorizate în condiţiile prevăzute de lege.

Articolul 33

Taxa pentru afisele şi biletele de publicitate netiparite este de 1.000 lei pentru fiecare exemplar. Plata taxei se face prin aplicarea de timbre fiscale - vârf şi matca -, astfel încât sa nu poată fi dezlipite şi refolosite.

Articolul 34

Contribuabilii care efectuează reclama şi publicitate în contul altora, prin expunerea de afişe şi panouri în scop de reclama şi publicitate, în alte condiţii decât cele prevăzute la art. 32 şi 33, sunt obligaţi sa plătească o taxa fixa, egala cu taxa prevăzută la art. 30 lit. a).

Pentru obiectele expuse în scop de reclama şi publicitate în contul altora şi care nu sunt destinate vânzării şi desfăşurării propriei activităţi se plăteşte o taxa lunară de 5.000 lei/obiect.

Articolul 35

Taxa de publicitate, afisaj şi reclama, datorată potrivit art. 30, 31 şi 34, se plăteşte anticipat la bugetul consiliului local în raza căruia se realizează publicitatea, afisajul sau reclama.

În situaţiile în care mijloacele de publicitate sau de reclama au o durată mai mare de un an, taxa se plăteşte în cursul lunii ianuarie a fiecărui an.

Articolul 36

Taxa pentru reclama şi publicitate, datorată potrivit art. 32 şi 33, se vărsa la bugetul consiliului local în raza căruia se realizează aceste activităţi, până la data de 10 a lunii următoare celei în care taxa a devenit exigibilă şi, respectiv, încasată.

Articolul 37

Confecţionarea afiselor şi a biletelor de publicitate sau de reclama de către persoanele fizice sau persoanele juridice se poate efectua numai după ce se face dovada achitării taxei pentru întregul tiraj.

În cuprinsul tipariturii efectuate se face menţiunea cu privire la tirajul tipărit, cuantumul taxei de afisaj şi documentul de plată a acesteia.

Capitolul 7Taxa pentru şederea în staţiunile turistice

Articolul 38

Pentru şederea, pe o durată mai mare de 48 de ore, în staţiunile turistice, declarate conform legii, consiliile locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, după caz, stabilesc taxa pentru şederea în respectivele staţiuni turistice.

Taxa pentru şederea în staţiunile turistice se plăteşte de către persoanele fizice în vârsta de peste 18 ani.

Articolul 39

Persoanele care au domiciliul în aceste localităţi, cele aflate în deplasare în interesul serviciului, turistii cazati la cabanele turistice aflate în afară staţiunilor turistice, persoanele cu handicap, pensionării de orice fel, elevii şi studenţii sunt scutiţi de plată taxei pentru şederea în staţiunile turistice.

Articolul 40

Taxa pentru şederea în staţiunile turistice se încasează de către persoanele juridice prin intermediul cărora se realizează cazarea sau se face tratamentul balnear, o dată cu luarea în evidenta a turistilor, şi se vărsa la bugetul consiliului local în termen de 10 zile de la această dată.

Articolul 41

În cazul în care taxa pentru şedere în staţiunile turistice este inclusă în chitanţa sau în costul biletului de odihnă şi tratament, persoanele juridice prevăzute la art. 40 vor vărsa la bugetul consiliului local suma aferentă acesteia, recuperată de la agenţiile de turism prin intermediul cărora a fost valorificată chitanţa sau biletul de odihnă şi tratament, în termen de 10 zile de la luarea în evidenta a turistilor.

Capitolul 8Alte taxe locale

Articolul 42

În exercitarea atribuţiilor ce le revin în administrarea domeniului public şi privat al unităţilor administrativ-teritoriale, consiliile locale sau judeţene, după caz, pot institui taxe pentru: utilizarea temporară a locurilor publice; deţinerea în proprietate sau în folosinţă, după caz, de utilaje autorizate sa funcţioneze în scopul obţinerii de venit; vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice, de arhitectura şi arheologie, precum şi alte taxe.

Sumele provenite din taxele menţionate la alineatul precedent constituie venituri proprii ale bugetelor locale.

Articolul 43

Consiliile locale pot institui şi alte taxe, altele decât cele reglementate de lege, pentru serviciile publice create la nivelul comunelor, oraşelor, municipiilor sau judeţelor, în scopul satisfacerii unor necesitaţi ale locuitorilor, cu condiţia ca taxele percepute să asigure cel puţin acoperirea cheltuielilor cu înfiinţarea, întreţinerea şi, după caz, funcţionarea acestor servicii.

Taxele speciale, instituite potrivit alineatului precedent, constituie venituri cu afectatie specială ale bugetelor locale, fiind destinate satisfacerii scopurilor pentru care au fost înfiinţate.

Sumele rămase neutilizate, stabilite la sfârşitul exerciţiului bugetar ca diferenţa între veniturile încasate şi cheltuielile efectuate, se reportează în anul următor cu aceeaşi destinaţie.

Articolul 44

Instituirea de noi taxe se publică în presa şi se afişează la sediile consiliilor locale, precum şi în alte locuri publice, cu cel puţin 30 de zile înainte de aplicare.

Articolul 45

Pentru evidenta, urmărirea şi încasarea taxelor prevăzute la art. 38 şi 43, consiliile locale pot folosi, pentru localităţile unde volumul taxelor o justifica, personal angajat prin convenţii civile, plătit pe bază de tarife din încasări stabilite ca atare de către consiliile locale respective.

Sumele plătite drept remiza se supun impozitului pe salarii, în condiţiile legii.

Capitolul 9Dispoziţii comune şi tranzitorii

Articolul 46

Contribuabilii sunt obligaţi să depună declaraţii de impunere la organele fiscale teritoriale în raza cărora îşi au domiciliul, sediul sau se afla bunurile impozabile sau taxabile, după caz, în termen de 30 de zile de la data dobândirii clădirilor, construcţiilor, terenurilor, mijloacelor de transport şi a altor bunuri supuse obligaţiilor fiscale, potrivit prezentei legi, sau de la data la care au intervenit schimbări care conduc la modificarea impozitului sau a taxei datorate.

Articolul 47

Pentru neplata la termen a impozitelor şi taxelor locale se datorează majorări de întârziere, conform dispoziţiilor legale în materie.

În cazul în care ultima zi a termenului de plată este zi nelucrătoare, plata impozitului sau a taxei, după caz, se face fără majorări de întârziere, în ziua lucrătoare imediat următoare.

În situaţiile în care impozitele şi taxele locale datorate nu au fost stabilite ca urmare a nedepunerii declaraţiei ori datele declarate nu corespund realităţii, stabilirea sau modificarea impozitului sau a taxei, după caz, se poate face pe 5 ani anteriori celui în care s-a efectuat constatarea.

Termenul de prescripţie pentru dreptul de a cere executarea silită este de 5 ani.

Impozitul sau taxa, respectiv diferenţa de impozit sau de taxa, stabilite în condiţiile menţionate în cuprinsul acestui articol, se plătesc în termen de 30 de zile de la data comunicării.

La diferenţele de impozit sau de taxe stabilite se calculează majorări de întârziere de la data când impozitul sau taxa era datorată.

Funcţionarul vinovat de nestabilirea la timp a impozitelor şi taxelor datorate răspunde pecuniar, în limita majorărilor de întârziere calculate.

Articolul 48

Obiectiunile, contestaţiile şi plângerile formulate la actele de control sau de impunere se soluţionează conform dispoziţiilor legale în materie.

Articolul 49

Consiliile locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti pot acorda, de la caz la caz, pentru motive temeinic justificate, în cazul impozitelor şi taxelor care sunt venituri ale bugetelor acestora şi nu au fost plătite în termen, eşalonări la plata în cel mult 12 rate lunare, amânări la plata până la sfârşitul anului calendaristic, precum şi reduceri sau scutiri de majorări de întârziere aferente impozitelor şi taxelor locale neachitate.

Impozitul pe clădirile şi construcţiile utilizate în mod exclusiv în agricultura, ca: grajduri, saivane, padocuri, magazii şi patule pentru depozitarea furajelor şi a produselor agricole şi alte asemenea clădiri şi construcţii, se reduce cu 50% până la data de 31 decembrie 1998.

Impozitele şi taxele locale, stabilite în sume fixe, vor putea fi majorate sau diminuate, anual, de către consiliile locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi sectoarelor municipiului Bucureşti, cu până la 30% . Hotărârea de modificare trebuie adoptată până la data de 31 octombrie a fiecărui an şi se aplică în anul următor.

Articolul 50

Persoanele fizice, veterani de război, şi cele prevăzute la art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, sunt scutite de plată impozitelor şi taxelor locale reglementate prin prezenta lege.

Persoanele fizice, vaduve de război, sunt scutite de impozitele şi taxele prevăzute la cap. II, III şi VII. Pentru impozitele prevăzute la cap. II şi III, scutirile se aplică şi văduvelor nerecăsătorite ale veteranilor de război.

Prevederile art. 10 alin. 1 lit. k) din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, republicată, referitoare la scutirea de la plata taxelor şi impozitelor pentru clădiri şi terenul aferent, pentru autoturisme hycomat şi mototricicluri, se menţin şi în condiţiile prezentei legi.

Facilităţile prevăzute în prezentul articol se acordă persoanelor fizice menţionate mai sus, în proporţie de 100% pentru bunurile proprii şi de 50% pentru bunurile comune soţilor, stabilite conform prevederilor legale, în cazurile în care unul dintre soţi beneficiază de facilităţile menţionate.

Scutirea de impozite şi taxe locale se acordă proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul anului, începând cu luna următoare celei în care persoanele în cauza prezintă actele doveditoare prin care se atesta situaţia respectiva.

Sunt scutite de la plata impozitelor şi taxelor locale, reglementate prin prezenta lege, fundaţiile testamentare constituite potrivit legii, cu scopul de a întemeia, întreţine, dezvolta şi ajuta instituţii de cultura naţionala, precum şi de a susţine acţiuni cu caracter umanitar, social şi cultural.

Articolul 51

Contribuabilii din străinătate, cu activitate în România, plătesc impozitele şi taxele locale, majorările aferente şi amenzile contravenţionale stabilite potrivit prezentei legi, în lei, prin transformarea valutei necesare la cursul de schimb valutar în vigoare la data când se face plata.

Articolul 52

Constituie contravenţii la prezenta lege următoarele fapte, dacă, potrivit legii penale, nu constituie infracţiuni:

a)depunerea peste termen a declaraţiilor de impunere prevăzute la art. 46; b) nedepunerea declaraţiilor de impunere prevăzute la art. 46.

Contravenţia menţionată la lit a) se sancţionează cu amendă de la 100.000 lei la 250.000 lei, iar cea de la lit. b), cu amendă de la 250.000 lei la 1.000.000 lei.

Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către organele fiscale teritoriale.

Contravenţiilor prevăzute mai sus li se aplică dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu excepţia art. 25-27.

Dispoziţiile prezentului articol nu sunt aplicabile contribuabililor, persoane juridice, pentru care se aplică dispoziţiile legale specifice.

Articolul 53

Stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea şi încasarea impozitelor şi taxelor locale, a majorărilor de întârziere, precum şi a amenzilor se efectuează de către organele de specialitate ale consiliilor locale.

În cursul anului 1998, consiliile locale au obligaţia organizării de compartimente de specialitate, în vederea preluării atribuţiilor prevăzute la alin. 1, stabilite conform legislaţiei referitoare la administraţia publică locală, începând cu data de 1 ianuarie 1999, data până la care acestea se vor realiza prin organele teritoriale ale Ministerului Finanţelor.

Începând cu anul 1999 se va adopta o noua procedura de soluţionare a obiectiunilor, contestaţiilor şi plangerilor formulate la actele de control sau de impunere.

Articolul 54

În cazul neachitarii la termen a impozitelor şi a taxelor locale reglementate de prezenta lege, organele fiscale teritoriale şi organele consiliilor locale, pentru cele stabilite de acestea, pot dispune achitarea sumelor restante din conturile agenţilor economici, pe cale de decontare bancară, care constituie titlu executoriu, sau prin aplicarea gradelor de urmărire silită, prevăzute de lege, asupra elementelor patrimoniale ale debitorilor.

Articolul 55

În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi Guvernul va aproba, la propunerea Ministerului Finanţelor, norme privind metodologia de calcul, formularistica corespunzătoare referitoare la aşezarea şi urmărirea impozitelor şi a taxelor locale*).

Articolul 56

Nerespectarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, contravenţională sau penală, după caz, precum şi materială sau civilă, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.

Articolul 57

Impozitele şi taxele locale, reglementate prin prezenta lege, constituie venituri ale bugetelor locale ale unităţilor administrativ-teritoriale în care contribuabilii îşi au domiciliul, sediul sau în care se afla bunurile impozabile sau taxabile, cu excepţia taxelor care, potrivit dispoziţiilor legale, se gestionează, se administrează şi se utilizează ca venituri extrabugetare.

Articolul 58

Impozitele şi taxele locale, stabilite în sume fixe, valorile impozabile prevăzute în anexa nr. 1, precum şi amenzile se indexează, anual, prin hotărâre a consiliilor locale, până la data de 30 noiembrie a fiecărui an fiscal, pe baza indicelui de inflaţie aferent unei perioade de 12 luni, care se sfârşeşte la 1 noiembrie a aceluiaşi an şi atunci când creşterea acestuia depăşeşte 20%**).

Notă *) Prin Hotărârea Guvernului nr. 506/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 9 septembrie 1994, au fost aprobate Normele privind metodologia de calcul şi formularistica corespunzătoare referitoare la aşezarea impozitelor şi taxelor locale, rectificate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 19 octombrie 1994. Notă **) A se vedea şi art. II din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 84/1997, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 105/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 28 mai 1998.

Articolul 59

Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi persoanelor fizice şi persoanelor juridice străine, în măsura în care, prin convenţii sau prin alte acorduri internaţionale la care România este parte ori, pe bază de reciprocitate, nu se stabileşte altfel.

Articolul 60

În cazul impozitelor şi taxelor locale datorate până la data de 31 decembrie 1997 inclusiv, pentru contestaţiile aflate pe rol şi pentru plângerile la instanţele judecătoreşti se aplică legislaţia în vigoare până la această dată.

Articolul 61

Prevederile prezentei legi se aplică începând cu data de întâi a lunii următoare publicării ei în Monitorul Oficial al României, cu excepţia cap. II, III şi IV, care se vor aplica de la data de 1 ianuarie 1995*).

Articolul 62

Pe data aplicării dispoziţiilor prezentei legi se abroga: Legea nr. 25/1981 privind impozitele şi taxele locale; Decretul nr. 425/1981 privind stabilirea şi încasarea impozitelor şi taxelor locale; Decretul nr. 504/1957 privind producţia, vânzarea, circulaţia şi desfacerea băuturilor alcoolice; art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1992 cu privire la impozitele şi taxele locale, aprobată prin Legea nr. 114/1992, şi pct. 3 din cap. I, pct. 5, 6, 7 şi 9 din cap. II din anexa la aceasta ordonanţa; pct. 8 lit. a), b) şi c) paragraful 3^1 din Legea nr. 114/1992; art. 2, 3, 5, 6 şi anexele nr. 2, 3 şi 4 din Legea nr. 45/1992 privind stabilirea nivelului unor taxe în sume fixe datorate statului, în lei, de persoanele fizice şi juridice şi introducerea plăţii taxei asupra mijloacelor de transport cu tracţiune mecanică şi a mijloacelor de transport pe apa, deţinute de regiile autonome, societăţile comerciale şi de ceilalţi agenţi economici organizaţi ca persoane juridice; Ordonanţa Guvernului nr. 26/1992 privind taxele pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor în domeniul construcţiilor; cap. VIII, XII, XIII, XIV, XV, XVI ŞI XVII din anexa nr. 2 la Ordonanţa Guvernului nr. 10/1993 privind actualizarea, în funcţie de rata inflaţiei, a unor taxe stabilite în sume fixe pentru serviciile prestate în favoarea unor persoane fizice şi juridice, precum şi orice alte dispoziţii contrare**).

Notă *) A se vedea şi datele de intrare în vigoare a actelor normative modificatoare. Notă **) A se vedea şi abrogarile introduse prin actele normative modificatoare.Anexa 1

VALORILE IMPOZABILE PE METRU PATRAT

la clădiri şi la alte construcţii aparţinând persoanelor fizice

Anexa 2

LISTA

clădirilor şi a construcţiilor care nu sunt supuse impozitului

1.Clădirile instituţiilor publice, cu excepţia celor folosite în alte scopuri.

2.Clădirile care, potrivit legii, sunt considerate monumente istorice, de arhitectura şi arheologie, precum şi muzeele şi casele memoriale, cu excepţia spaţiilor acestora folosite pentru activităţi economice sau comerciale.

3.Clădirile care, prin destinaţie, constituie lacasuri de cult, aparţinând cultelor recunoscute de lege.

4.Construcţii şi amenajări funerare din cimitire.