Decizie nr. 606 din 20 mai 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 alin. (3) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, excepţie ridicată, direct, de Avocatul Poporului.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 6 mai 2008 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 13 mai 2008 şi apoi, având în vedere imposibilitatea întrunirii completului, pentru data de 20 mai 2008.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Cu Adresa nr. 001811 din 27 februarie 2008, Curtea Constituţională a fost sesizată de Avocatul Poporului cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 48 alin. (3) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 17 mai 2007, în temeiul art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile de lege criticate contravin art. 1 alin. (3), art. 8 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 29 alin. (1) teza întâi, art. 30 alin. (1), art. 40 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie, astfel:

–sesizarea "priveşte o formă de participare la procesul electoral şi de exprimare a voinţei populare care nu se regăseşte în programele şi platformele politice". Or, în temeiul art. 1 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate", "un grup de independenţi reuniţi pe aceeaşi listă electorală exprimă într-o manieră proprie, specifică, programul unui segment de cetăţeni. Acest grup poate fi considerat ca fiind un veritabil intermediar între popor şi putere.";

–prevederile constituţionale ale art. 8 alin. (1), conform cărora "(1) Pluralismul în societatea românească este o condiţie şi o garanţie a democraţiei constituţionale", nu reduc "ca posibilitate exprimarea ideilor numai la partidele politice pentru că, fără îndoială, şi grupul de independenţi, în procesul electoral, poate exprima voinţa politică a cetăţenilor într-o dimensiune proprie";

–art. 30 alin. (1) din Constituţie prevede că "Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile". Or, "prin listele de candidaţi independenţi se realizează şi libertatea de exprimare în procesul electoral";

–lista de candidaţi independenţi, dacă este admisă în mod legal, constituie o formulă de asociere în vederea realizării drepturilor lor constituţionale, astfel cum prevede art. 40 alin. (1) din Legea fundamentală, care stabileşte că "Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere". Sub acest aspect, în comentariile la Legea electorală a României din anul 1990, Bucureşti 1990, pag. 21, se precizează că pentru candidaţii independenţi legea prevede şi posibilitatea asocierii lor pe liste de candidaţi independenţi;

–dispoziţiile constituţionale ale art. 53 referitoare la "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi" nu cuprind şi segmentul electoral, iar reglementarea criticată "este de fapt o restrângere a exerciţiului unor drepturi constituţionale care nu se justifică într-o societate democratică şi care este discriminatoriu faţă de cetăţenii cu drept de vot ce formează corpul electoral".

În legătură cu încălcarea art. 16 alin. (1) - "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări" - şi art. 29 alin. (1) teza întâi - "Libertatea gândirii şi a opiniilor, [...] nu pot fi îngrădite sub nicio formă" nu sunt formulate motive de neconstituţionalitate.

Autorul excepţiei mai arată că "situaţia pe care o semnalăm apare în mare măsură identică cu asocierea cetăţenilor prevăzută de art. 74 alin. (1) din Constituţie care reglementează iniţiativa populară", precum şi cu dispoziţiile constituţionale ale art. 150 care permit "asocierea cetăţenilor în vederea iniţiativei revizuirii Constituţiei".

În sfârşit, consideră că declararea neconstituţionalităţii art. 48 alin. (3) din Legea nr. 67/2004 "nu atrage obligaţii în plus pentru stat, nu obligă la nicio subvenţie bugetară electorală ca la partidele politice, ci, dimpotrivă, creează obligaţii doar în sarcina candidaţilor independenţi", şi "nici riscuri pentru alegerile locale, doar candidaţii independenţi îşi asumă toate riscurile, dar, în acelaşi timp, îşi pot prospecta şansele lor electorale". Oricum, apreciază că prevederile art. 48 alin. (3) din legea criticată "sunt şi inutile".

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 48 alin. (3) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 17 mai 2007, care prevăd "(3) Nu se admit liste de candidaţi independenţi pentru funcţia de consilier ".

În susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de lege, invocă încălcarea următoarelor texte din Constituţie: art. 1 alin. (3) potrivit căruia "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate"; art. 8 alin. (1) conform cu care "(1) Pluralismul în societatea românească este o condiţie şi o garanţie a democraţiei constituţionale"; art. 16 alin. (1) care privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări; art. 29 alin. (1) teza întâi care prevede că "Libertatea gândirii şi a opiniilor, [...] nu pot fi îngrădite sub nicio formă"; art. 30 alin. (1) în conformitate cu care "Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile"; art. 40 alin. (1) care stabileşte că "Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere" şi art. 53 referitor la "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

În esenţă, în opinia autorului excepţiei, dispoziţia cuprinsă în art. 48 alin. (3) din legea criticată, care prevede că "Nu se admit liste de candidaţi independenţi pentru funcţia de consilier", este neconstituţională deoarece încalcă dreptul fundamental al cetăţenilor la asociere şi are caracter discriminator întrucât stabileşte condiţii mai grele pentru candidaţii independenţi decât pentru candidaţii propuşi de partidele politice.

Analizând criticile formulate, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate şi urmează a fi respinse pentru următoarele considerente:

1.Precedentul legislativ constând în prevederile art. 11 alin. (4) din Decretul-lege nr. 92/1990, conform cărora candidaţii independenţi aveau posibilitatea de a se asocia pe liste de candidaţi independenţi, nu are concludenţă în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

–Textul de lege se referea numai la alegerile parlamentare din 20 mai 1990, astfel cum rezultă din art. 99 al acestui act normativ;

–Decretul-lege nr. 92/1990 a fost o reglementare complexă - şi constituţională, şi electorală -, temporară şi tranzitorie şi cu referire expresă la Constituţia ce urma să fie adoptată;

–Constituţia din 1991 şi forma revizuită din 2003 prevăd, în art. 72 alin. (3) lit. a) şi, respectiv, în art. 73 alin. (3) lit. a), că sistemul electoral se reglementează prin lege organică;

–Legile organice care au reglementat sistemul electoral în baza Constituţiei nu au admis o astfel de modalitate de exercitare a dreptului de a fi ales prin liste de candidaţi independenţi;

–Raţiunile justificative ale neacceptării listei de candidaţi independenţi pentru funcţia de consilier se regăsesc în dezbaterile parlamentare care au avut loc în procedurile legislative respective;

–Lista de candidaţi independenţi avea accepţiunea că reprezintă un număr de persoane fizice care nu aparţineau niciunui partid politic şi care se organizau într-o grupare ad-hoc, pe o listă de independenţi care doreau să obţină în alegerile parlamentare mandate de deputat sau de senator; experienţa a eşuat şi nu s-a repetat.

2.Expunerea excepţiei face referire şi la unele texte ale Constituţiei, şi anume:

–art. 1 alin. (3) - statul de drept, democratic şi social;

–art. 8 alin. (1) - pluralismul politic;

–art. 16 alin. (1) - egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice;

–art. 29 alin. (1) teza întâi - libertatea gândirii şi a opiniilor;

–art. 30 alin. (1) - libertatea de exprimare;

–art. 53 - restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi.

Enunţarea textelor constituţionale menţionate nu are şi motivarea care să demonstreze încălcarea lor prin prevederile art. 48 alin. (3) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale; lipsa motivării nu poate fi suplinită.

Complementar la enunţările menţionate, se mai face referire şi la asocierea cetăţenilor în cazurile de iniţiativă legislativă, potrivit art. 74 alin. (1), precum şi la revizuirea Constituţiei, potrivit art. 150 din Constituţie. Aceste enunţări reprezintă reglementări constituţionale determinate, din care însă nu se poate deduce o similitudine de rezolvare sau o soluţie de împrumut pentru temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate.

3.În fine, este invocată încălcarea dispoziţiilor art. 40 alin. (1) din Constituţie, dreptul la asociere al cetăţenilor.

Cu privire la dreptul la asociere al cetăţenilor, Curtea are în vedere şi reţine următoarele:

Art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale garantează libertatea de asociere, care constă în dreptul fiecăruia de a constitui, alături de alte persoane, o anumită grupare sau de a se afilia la o grupare deja existentă, în vederea realizării unor interese comune, pe o durată determinată sau nedeterminată, grupare cu sau fără personalitate juridică.

Din textul citat rezultă că esenţial este să se constituie o grupare sau să se afilieze la o grupare deja constituită, având drept scop realizarea de interese comune ale celor asociaţi.

Astfel fiind determinat de art. 11 din Convenţie conceptul de "asociaţie", acesta nu se poate identifica cu libertatea generală, şi anume aceea de a avea o legătură cu alte persoane. Din această constatare rezultă şi că o "grupare de independenţi" fără a exista o asociaţie în sensul legii nu corespunde conceptului de "asociaţie".

Drepturile şi libertăţile fundamentale prevăzute de Constituţie se regăsesc dezvoltate prin lege şi, de regulă, legea este organică, aşa cum prevede art. 73 din Constituţie.

Susţinerea motivării excepţiei de neconstituţionalitate lasă a se înţelege că simpla grupare pe o listă de candidaţi independenţi este suficientă pentru a candida la funcţia de consilier în administraţia publică locală, fără a preexista o asociaţie legal constituită, conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 26 din 30 ianuarie 2000, cu privire la asociaţii şi fundaţii, sediul materiei în legislaţia naţională.

Dreptul de asociere a cetăţenilor în statul de drept are reglementare în actul normativ menţionat şi se exercită, se realizează şi este garantat în condiţiile prevăzute de această lege. Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 1, asociaţiile sau fundaţiile se pot constitui de către persoane fizice sau juridice, pentru a desfăşura o activitate de interes general, în interesul unei colectivităţi sau în interesul lor personal, ca asociaţii sau fundaţii, numai în condiţiile legii. Asociaţiile constituite conform acestei reglementări sunt persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial. În art. 1 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 se prevede că partidele politice, sindicatele şi cultele religioase nu intră sub incidenţa acestei reglementări.

O asociaţie legal constituită are un act constitutiv, un statut propriu, acestea în forme autentice, cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute ca formă şi de fond; se înscrie în anumite evidenţe publice, cu îndeplinirea unor proceduri de comunicare către autorităţile menţionate, cu atribuţii în domeniu, şi se adresează instanţei judecătoreşti pentru dobândirea personalităţii juridice, instanţă care, evident, exercită şi realizează controlul de legalitate.

Existenţa unei asociaţii legal constituite este premisa majoră sine qua non pentru desfăşurarea activităţii potrivit obiectului de activitate autorizat, iar lista de candidaţi apare ca o modalitate de realizare a scopului în cadrul obiectului de activitate. Aceste condiţii trebuie imperativ realizate pentru ca o listă de candidaţi independenţi să poată fi modalitatea legală de a candida la funcţia de consilier local.

Pe de altă parte şi în acelaşi timp, se constată că art. 1 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 prevede expres şi imperativ că partidele politice, sindicatele şi cultele religioase nu cad sub incidenţa acestei reglementări.

Se mai constată şi că, în Legea partidelor politice, Legea nr. 14 din 9 ianuarie 2003, art. 55 asimilează regimului partidelor politice şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, care participă la alegeri şi, prin aceasta, creează un sistem electoral unic pentru toţi competitorii electorali.

Din cele reţinute apare o evidentă situaţie de neconciliere a unei asociaţii de independenţi, de genul celei preconizate, cu reglementarea legală existentă în materie electorală.

Acceptarea modalităţii electorale de a candida la funcţia de consilier local, susţinută de excepţia de neconstituţionalitate, rezultă că este o problemă de reglementare prin lege, şi aceasta este atribuţia exclusivă a Parlamentului, atribuţie ce nu poate fi realizată pe calea excepţiei invocate.

4.Considerentele motivării excepţiei nu constituie temeiuri de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 alin. (3) din Legea nr. 67/2004, ci ele tind la modificarea acestei legi privind alegerile locale.

De altfel, în partea finală a redactării excepţiei de neconstituţionalitate se şi menţionează următoarele: "Totodată, apreciem că dispoziţiile art. 48 alin. (3) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, republicată, sunt şi inutile." Această concluzie finală a sesizării este de natură a lămuri pe deplin finalitatea sesizării de neconstituţionalitate.

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 alin. (3) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, excepţie ridicată, direct, de Avocatul Poporului.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 mai 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi