Decizie nr. 736 din 3 noiembrie 2015

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 466 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioana Carmen Bratu Niculiţă în Dosarul nr. 23.363/271/2014 al Judecătoriei Oradea - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 475 D/2015.

2.La apelul nominal se constată lipsa autoarei excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Referitor la prevederile art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală, se arată că persoanele ale căror hotărâri au rămas definitive potrivit Codului de procedură penală din 1968 şi care, la acel moment, aveau la dispoziţie prevederile art. 522^1 din acest din urmă cod, dar nu au exercitat această cale până la intrarea în vigoare a Codului de procedură penală actual, beneficiază de dispoziţiile art. 466 alin. (3) din Codul de procedură penală şi ale art. 92 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, care le asigură posibilitatea de a lua la cunoştinţă că au la dispoziţie căile reglementate de dispoziţiile procesual penale împotriva hotărârilor pronunţate în procese în care nu au fost prezente. Se subliniază faptul că, pentru aceste persoane, practica judiciară este stabilă, în sensul că termenul de 1 lună se va calcula nu de la data teoretică a luării la cunoştinţă a condamnării, dată anterioară intrării în vigoare a actualului Cod de procedură penală, ci de la data de 1 februarie 2014, pentru a fi acoperite şi acele situaţii în care nu s-a făcut aplicarea concretă a art. 466 alin. (3) din Codul de procedură penală şi ale art. 92 din Legea nr. 302/2004 în aceste cauze. Se observă că aceste aspecte vizează însă domeniul interpretării şi aplicării legii, neaparţinând sferei atribuţiilor Curţii Constituţionale. Se susţine că, în privinţa dispoziţiilor art. 466 alin. (2) din Codul de procedură penală, nu sunt formulate veritabile critici de neconstituţionalitate, argumentele aduse vizând aplicarea legii de către instanţele judecătoreşti.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 10 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 23.363/271/2014, Judecătoria Oradea - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 466 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioana Carmen Bratu Niculiţă într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate, formulată de autoarea excepţiei.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textul criticat, prin instituirea în privinţa persoanei condamnate definitiv care a fost judecată în lipsă a termenului de o lună în care aceasta poate solicita redeschiderea procesului penal, termen care începe să curgă din ziua în care această persoană a luat cunoştinţă, prin orice notificare oficială, că s-a desfăşurat un proces penal împotriva sa, şi care nu a fost prevăzut în Codul de procedură penală din 1968, discriminează persoanele condamnate definitiv sub imperiul acestui din urmă cod, care puteau formula oricând o cerere de redeschidere a procesului penal, în raport cu cele condamnate definitiv conform Codului de procedură penală în vigoare, care sunt ţinute de termenul prevăzut prin textul criticat.

6.Se arată, totodată, că din acest punct de vedere, Codul de procedură penală din 1968 reprezintă o lege penală mai favorabilă, neaplicarea lui în privinţa dreptului de a formula cerere de redeschidere a procesului penal persoanelor interesate să formuleze astfel de cereri după expirarea termenului de o lună fiind de natură a contraveni prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie.

7.Se susţine, de asemenea, că dispoziţiile alin. (2) al art. 466 din Codul de procedură penală care asimilează persoanei prezente persoana condamnată care şi-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceştia s-au prezentat oricând în cursul procesului, sunt de natură a încălca dreptul la apărare al persoanei condamnate, drept fundamental ce impune ca acesteia să îi fie asigurată posibilitatea de a fi prezentă personal la judecarea cauzei în care are calitatea de inculpat. Se arată că acesta este şi sensul prevederilor art. 6 alin. (3) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum a fost amendat prin Protocolul nr. 11 la aceasta. Se mai face trimitere la art. 8 alin. (2) din Convenţia americană a drepturilor omului care prevede dreptul persoanei acuzate de a se apăra personal.

8.Judecătoria Oradea - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că textele criticate nu încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi şi nici dreptul la apărare, aşa cum acesta este prevăzut la art. 24 din Constituţie şi la art. 6 paragraful 3 din Convenţie, nici prin reglementarea termenului de o lună pentru formularea cererii de redeschidere a procesului penal şi nici prin prezumarea prezenţei la judecată a persoanei condamnate definitiv atunci când aceasta şi-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceştia s-au prezentat oricând în cursul procesului.

9.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

10.Avocatul Poporului apreciază că textele criticate sunt constituţionale. Se arată că acestea nu conţin dispoziţii care să indice aplicarea retroactivă a unei legi penale mai puţin favorabile, motiv pentru care acestea nu contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Se susţine, de asemenea, că prevederile art. 466 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza acestor norme, ele nefiind de natură a încălca principiul egalităţii prevăzut la art. 16 alin. (1) din Constituţie. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare prin textele criticate a dispoziţiilor constituţionale ale art. 24 alin. (1) şi art. 6 paragraful 3 din Convenţie, se susţine că prevederile art. 466 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală nu reprezintă norme care prin natura lor să îngrădească autoarei excepţiei posibilitatea de a se apăra, prevalându-se de toate garanţiile dreptului la apărare în cadrul unui proces echitabil. Se subliniază faptul că, aşa cum reiese din Expunerea de motive a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate reprezintă o nouă cale extraordinară de atac de retractare, instituită în scopul asigurării compatibilităţii legislaţiei procesual penale româneşti cu legislaţia europeană. Se observă, totodată, că prevederile art. 6 paragraful 3 din Convenţie asigură persoanei condamnate definitiv care a fost judecată în lipsă dreptul ca ulterior condamnării o instanţă să statueze, din nou, asupra temeiniciei acuzaţiei sale în fapt şi în drept, după audierea sa, dacă rezultă că persoana condamnată nu a renunţat fără echivoc la dreptul său de a fi prezentă în faţa instanţei şi de a se apăra sau dacă nu se sustrage judecăţii.

11.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 466 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "(1) Persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoştinţă, prin orice notificare oficială, că s-a desfăşurat un proces penal împotriva sa.

(2)Este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deşi a avut cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care şi-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceştia s-au prezentat oricând în cursul procesului, şi nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinţei de condamnare, nu a declarat apel, a renunţat la declararea lui ori şi-a retras apelul."

14.Se susţine că textele criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 24 alin. (1) cu privire la dreptul la apărare, precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil.

15.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în prezenta cauză, autoarea excepţiei a fost condamnată prin Sentinţa penală nr. 582/31.03.2003 a Judecătoriei Oradea, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 325/R/25.06.2007 a Curţii de Apel Oradea, hotărâri care au fost pronunţate în lipsa acesteia, anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală.

16.Totodată, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, "Hotărârile pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă." Per a contrario, nu poate fi formulată cerere de redeschidere a procesului penal, fundamentată pe prevederile art. 466 din Codul de procedură penală, cu privire la cauzele în care hotărârile au fost pronunţate în primă instanţă anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, legea pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală neprevăzând nicio dispoziţie tranzitorie în acest sens.

17.În aceste condiţii, se constată că dispoziţiile legale criticate, raportate la obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, nu au legătură cu soluţionarea acesteia, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

18.Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, "legătura cu soluţionarea cauzei", în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun aceste dispoziţii legale, în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (a se vedea Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014). Prin urmare, condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat.

19.Or, în prezenta cauză, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a formulat o cerere de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate cu privire la o cauză în care hotărârea de condamnare a fost pronunţată în primă instanţă anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, astfel că nu se poate susţine în mod pertinent existenţa unei legături, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 între normele procesual penale criticate, ce reglementează cu privire la persoanele care pot solicita redeschiderea procesului penal [cu referire la hotărârile de condamnare în lipsă pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală], condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească titularul căii de atac, şi obiectul cauzei deduse soluţionării instanţei de judecată. În aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 466 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

20.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 466 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioana Carmen Bratu Niculiţă în Dosarul nr. 23.363/271/2014 al Judecătoriei Oradea - Secţia penală.

Decizia se comunică Judecătoriei Oradea - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa din data de 3 noiembrie 2015.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop