Decizie nr. 240 din 12 septembrie 2002

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^14 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Florin Mihai Popescu în Dosarul nr. 1.243/2002 al Curţii de Apel Alba Iulia Secţia penală.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând ca dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 24 din Constituţie, referitoare la dreptul la apărare, deoarece instanţa de recurs este chemată să se pronunţe, în principiu, numai asupra problemelor de drept, condiţii în care interdicţia de a administra probe noi în recurs, cu excepţia înscrisurilor, apare ca justificată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 7 mai 2002, pronunţată în Dosarul nr. 1.243/2002, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^14 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Florin Mihai Popescu în dosarul acelei instanţe.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece "nu prevăd administrarea de probe testimoniale noi, în judecata în recurs, ci numai probe cu înscrisuri noi", ceea ce contravine dispoziţiilor art. 24 din Constituţie, privind dreptul la apărare.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, deoarece instanţa de recurs poate administra orice alte probe. Potrivit art. 385^15 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală, în cazul în care se considera ca sunt necesare astfel de probe, instanţa poate să admită recursul şi sa dispună rejudecarea cauzei. Rezultă ca legea oferă şi pentru judecata în recurs posibilitatea apărării drepturilor inculpatului.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^14 din Codul de procedură penală, în raport cu prevederile art. 24 din Constituţie, este neîntemeiată. Se arata în acest sens ca, în ipoteza în care considera ca este necesară administrarea unor probe noi, instanţa poate, potrivit dispoziţiilor art. 385^15 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală, sa admită recursul, sa caseze hotărârea atacată şi sa dispună rejudecarea în fond a cauzei.

Avocatul Poporului considera ca prevederile legale criticate sunt constituţionale. Dreptul la apărare se exercită cu respectarea procedurii instituite de legiuitor în baza art. 125 alin. (3) din Constituţie. Tot legiuitorul este singurul competent, potrivit prevederilor art. 128 din Constituţie, sa reglementeze căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti şi procedura folosirii acestora. Regulile instituite în acest scop nu implica, în mod necesar, administrarea probei testimoniale în judecarea recursului. Inculpatul a avut posibilitatea de a propune aceste probe la judecata în prima instanţa, chiar dacă din dispoziţiile art. 67 din Codul de procedură penală nu rezultă şi obligaţia instanţei de a le admite, aceasta putând sa nu le admită, dacă nu sunt concludente şi utile pentru soluţionarea cauzei. Respingerea, în aceste condiţii, nu poate fi considerată o încălcare a dreptului la apărare. Este obligaţia instanţelor judecătoreşti de a realiza justiţia, asa cum prevăd dispoziţiile art. 125 alin. (1) din Constituţie. Atunci când apreciază ca sunt necesare şi alte probe pentru stabilirea adevărului, instanţa poate admite recursul şi dispune rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, potrivit dispoziţiilor art. 385^15 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală. Faptul ca dispoziţiile art. 385^14 din Codul de procedură penală nu prevăd ca instanţa penală sa administreze probe testimoniale noi nu poate constitui un motiv de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii, deoarece controlul de constituţionalitate poate privi numai texte legale în vigoare, iar nu omisiunile legiuitorului. Prin admiterea unor astfel de cereri Curtea Constituţională s-ar transforma într-un legislator pozitiv, ceea ce ar constitui o încălcare a prevederilor art. 58 alin. (1) din Constituţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi prevederile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 385^14 din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: "Instanţa, judecand recursul, verifica hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi, prezentate la instanţa de recurs.

Instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor de recurs invocate de procuror şi de părţi."

În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia apreciază ca prin dispoziţiile de lege criticate sunt incalcate prevederile constituţionale ale art. 24 din Constituţie, potrivit cărora: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2)În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."

Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultă ca aceasta este neîntemeiată. În jurisprudenta sa, Curtea Constituţională a statuat ca este de competenţa exclusiva a legiuitorului de a institui regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti. Este, de altfel, o soluţie care rezultă din dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege", şi ale art. 128, conform cărora "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". Dispoziţiile art. 385^14 din Codul de procedură penală, introduse prin Legea nr. 45/1993, reprezintă expresia prevederilor constituţionale menţionate.

Faptul ca, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, instanţa de recurs nu poate administra probe testimoniale noi nu constituie o încălcare a dreptului constituţional la apărare. Inculpatul are posibilitatea de a cere administrarea probelor considerate necesare, cu ocazia judecării apelului, iar potrivit art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedură penală, recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 385^9. Pe de altă parte, potrivit art. 385^15 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală, în cazul în care constata ca sunt necesare probe noi, instanţa poate să admită recursul şi sa dispună rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs. În consecinţa, nu se poate susţine ca prevederile de lege criticate aduc atingere dreptului constituţional la apărare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^14 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Florin Mihai Popescu în Dosarul nr. 1.243/2002 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 septembrie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

────────────────