Decizia nr. 118 din 28 februarie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 666 alin. (2) și (7) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Adriana Jurcă și Marius Claudiu Jurcă în Dosarul nr. 5.175/176/2017 al Tribunalului Alba - Secția a IIa civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.124D/2018.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că dispozițiile legale criticate mențin soluția legislativă din vechea reglementare, asupra căreia Curtea s-a pronunțat, spre exemplu prin Decizia nr. 243 din 7 aprilie 2015. În ceea ce privește alin. (7) al art. 666 din Codul de procedură civilă, pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că, în cauza în care aceasta a fost ridicată, executarea silită a fost încuviințată, iar împotriva acesteia s-a formulat contestație la executare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea nr. 727/A din 21 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 5.175/176/2017, Tribunalul Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și insolvență a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 666 alin. (2) și (7) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Adriana Jurcă și Marius Claudiu Jurcă într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva unei sentințe civile prin care s-a respins contestația la executare formulată de autorii excepției de neconstituționalitate.

5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate îl prejudiciază pe debitor. Acesta nu se poate apăra față de creditor în cazul punerii în executare a unor contracte de credit modificate în baza sentințelor prin care s-a constatat caracterul abuziv al unor clauze din cuprinsul acestora. Instanța care dispune încuviințarea executării silite nu are nicio posibilitate să verifice dacă contractele de credit au fost modificate sau cesionate, iar debitorul se poate apăra numai după ce este dispusă începerea executării, pe cale contestației la executare, întrucât, potrivit dispozițiilor legale criticate, nu este posibilă citarea părților.

6.Se mai arată că contractele de credit sunt înscrisuri sub semnătură privată și nu sunt înregistrate în registre publice, potrivit art. 641 din Codul de procedură civilă. Prin urmare, procedura contestației la executare împovărează debitorii prin impunerea taxei judiciare de timbru și a cauțiunii pentru suspendarea executării.

7.Tribunalul Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 666 alin. (2) și (7) din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 6 din Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și a unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 21 martie 2017, care au următorul cuprins:

(2)Cererea de încuviințare a executării silite se soluționează în termen de maximum 7 zile de la înregistrarea acesteia la instanță, prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților. Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 48 de ore, iar motivarea încheierii se face în cel mult 7 zile de la pronunțare. Încheierea se comunică din oficiu, de îndată, executorului judecătoresc, precum și creditorului.

[...]

(7)Încheierea prin care se respinge cererea de încuviințare a executării silite poate fi atacată numai cu apel exclusiv de creditor, în termen de 15 zile de la comunicare. Hotărârea prin care se soluționează apelul se comunică, din oficiu, de îndată, și executorului judecătoresc.

12.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 24 privind dreptul la apărare.

13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate reprezintă norme de procedură a căror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, intră în competența exclusivă a legiuitorului, care poate hotărî să nu supună regulilor de citare sau exercitare a căilor de atac anumite proceduri, în considerarea caracterului specific al acestora ori în vederea asigurării celerității procesului civil. Stabilirea de către legiuitor a regulii potrivit căreia cererea de încuviințare a executării silite introdusă de creditor se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților, nu contravine art. 21 și nici art. 24 din Constituție, soluția legislativă criticată fiind justificată de faptul că în această procedură nu se tranșează fondul litigiului, ci exclusiv o chestiune ce vizează buna administrare a actului de justiție. În plus, trebuie reținut că încuviințarea executării silite se cere și se aprobă în condițiile existenței unui titlu executoriu.

14.În acest sens, Curtea reține că executarea silită este pornită la cererea creditorului adresată executorului judecătoresc la care este atașat și titlul executoriu [art. 664 alin. (4) din Codul de procedură civilă]. În termen de 3 zile de la primirea cererii, în urma verificărilor efectuate, executorul judecătoresc poate dispune, prin încheiere, deschiderea dosarului de executare sau, după caz, poate refuza motivat deschiderea procedurii de executare. În caz de dispunere a deschiderii dosarului de executare, executorul judecătoresc va solicita instanței de judecată încuviințarea executării silite, prilej cu care instanța de executare verifică dacă hotărârea sau, după caz, înscrisul constituie sau nu, potrivit legii, titlu executoriu [art. 666 alin. (5) din Codul de procedură civilă]. Prin urmare, încuviințarea executării silite va fi dispusă în urma parcurgerii unor etape procesuale în cadrul cărora este verificată executorialitatea hotărârii sau a înscrisului. De asemenea, debitorul poate contesta titlul executoriu și poate solicita anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite pe calea contestație la executare, în temeiul art. 712 din Codul de procedură civilă.

15.Faptul că încheierea prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac nu constituie o înfrângere a dispozițiilor constituționale invocate în susținerea excepției. Potrivit art. 129 din Constituție, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii“, acest text constituțional lăsând la latitudinea legiuitorului reglementarea căilor de atac, ceea ce îi permite acestuia din urmă să excepteze de la exercitarea lor, atunci când consideră că se impune, anumite hotărâri judecătorești, așa cum a procedat prin dispozițiile de lege criticate.

16.În fine, Curtea reține că atât cererea de încuviințare a executării silite, cât și contestația la executare sunt cereri supuse taxelor judiciare de timbru, potrivit legislației în materie. Părțile, în situația în care sunt în imposibilitatea achitării acestor taxe, au la dispoziție mecanisme juridice eficiente prin care pot obține scutiri sau eșalonări ale taxelor judiciare de timbru. Totodată, în situația în care contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă, la cererea petiționarului sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie [art. 45 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013]. Referitor la obligația plății unei cauțiuni în vederea suspendării executării, Curtea reține că în situația în care hotărârea sau înscrisul care se execută nu este, potrivit legii, executoriu suspendarea executării este obligatorie, iar cauțiunea nu este necesară [art. 719 alin. (4) pct. 1 din Codul de procedură civilă]. De asemenea, potrivit art. 1.063 din Codul de procedură civilă, cauțiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluționarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus.

17.De altfel, Curtea s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, cuprinse într-o redactare similară, constatând constituționalitatea prevederilor art. 665 alin. (6) din Codul de procedură civilă, în redactarea anterioară modificării acestora prin art. I pct. 29 din Legea nr. 138/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 16 octombrie 2014 [Decizia nr. 229 din 15 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 30 mai 2014].

18.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Adriana Jurcă și Marius Claudiu Jurcă în Dosarul nr. 5.175/176/2017 al Tribunalului Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență și constată că dispozițiile art. 666 alin. (2) și (7) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 28 februarie 2019.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Andreea Costin