Ordin nr. 166 din 3 martie 2003

În temeiul prevederilor art. 31 alin. 1 din Legea sanitară veterinara nr. 60/1974, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în baza Hotărârii Guvernului nr. 362/2002 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, cu modificările şi completările ulterioare,

vazand Referatul de aprobare nr. 150.946 din 4 februarie 2003, întocmit de Agenţia Naţionala Sanitară Veterinara,

ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor emite următorul ordin:

Articolul 1

Se aprobă Norma sanitară veterinara privind identificarea şi înregistrarea suinelor, ovinelor şi caprinelor, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Articolul 2

Direcţiile sanitare veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Articolul 3

Agenţia Naţionala Sanitară Veterinara va controla modul de îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Articolul 4

Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi va intră în vigoare în termen de 15 zile de la data publicării.

Ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor,

Ilie Sarbu

Bucureşti, 3 martie 2003.

Nr. 166.

Anexa

NORMA SANITARĂ VETERINARA

privind identificarea şi înregistrarea suinelor, ovinelor şi caprinelor

Articolul 1

(1)Prezenta norma sanitară veterinara stabileşte condiţiile minime pentru identificarea şi înregistrarea suinelor, ovinelor şi caprinelor, fără a aduce atingere reglementărilor detaliate care pot fi prevăzute pentru eradicarea sau controlul bolilor animalelor.

(2)Prezenta norma sanitară veterinara se va aplica fără a aduce atingere legislaţiei veterinare naţionale, privind corelarea probelor prelevate pentru examinarea reziduurilor cu animalele şi cu fermele lor de origine, precum şi pentru aplicarea măsurilor stabilite conform prevederilor specifice referitoare la principiile care reglementează organizarea de controale veterinare pentru animalele care intră în România din tari terţe.

Articolul 2

În sensul prezentei norme sanitare veterinare, prin următorii termeni se înţelege:

a)"animal" - orice animal din speciile suine, ovine şi caprine;

b)"exploatatie" - orice unitate, construcţie sau, în cazul unei ferme în aer liber, orice loc în care sunt ţinute, deţinute sau manipulate animale;

c)"deţinător" - orice proprietar sau persoana fizica sau juridică responsabilă, chiar temporar, de animale;

d)"autoritate competentă" - autoritatea veterinara căreia i-a fost delegată această competenţă, în scopurile aplicării prezentei norme sanitare veterinare;

e)"comerţ" - comerţul dintre România şi un stat membru al Uniunii Europene.

Articolul 3

(1)Autoritatea veterinara centrala a României dispune ca:

a)autoritatea competentă judeteana şi locală să deţină o lista actualizată a tuturor exploataţiilor, situate pe teritoriul lor, care deţin animale care fac obiectul prezentei norme sanitare veterinare, în care sunt menţionate speciile de animale deţinute şi deţinătorii lor; asemenea exploataţii trebuie să rămână pe lista menţionată timp de trei ani consecutivi din momentul în care nu a mai existat nici un animal în exploatatie. În aceasta lista se va menţiona, de asemenea, numărul de identificare al exploatatiei;

b)toate informaţiile obţinute în condiţiile prezentei norme sanitare veterinare să fie puse la dispoziţia autorităţii veterinare centrale a României şi a autorităţii competente la cererea acestora.

(2)Autoritatea veterinara centrala a României poate să excludă de pe lista prevăzută la alin. (1) lit. a) persoanele fizice care nu deţin mai mult de trei animale din speciile ovine, caprine sau porcine şi pentru care nu se solicita prime, animale care sunt destinate pentru utilizarea sau consumul personal, cu condiţia ca oricare dintre aceste animale să facă obiectul controalelor stabilite în prezenta norma sanitară veterinara înainte de orice mişcare a lor.

Articolul 4

(1)Autoritatea veterinara centrala a României dispune ca:

a)orice deţinător de porcine menţionat în lista prevăzută în art. 3 alin. (1) lit. a), sa ţină un registru în care este menţionat numărul de animale existente în exploatatie.

1.În acest registru trebuie înregistrate la zi toate fatarile, mortalitatile şi miscarile (numărul de animale intrate sau ieşite) specificand, după caz, originea sau destinaţia lor şi datele unor astfel de miscari.

2.Numărul specificat pe crotalia de identificare, aplicată în conformitate cu articolele 5 şi 8 ale prezentei norme sanitare veterinare trebuie să fie precizat în toate cazurile.

3.În cazul suinelor de rasa pura şi hibrizi care sunt înscrişi într-o carte genealogica a efectivului în conformitate cu standardele zootehnice aplicabile animalelor de reproducţie prevăzute de legislaţia veterinara naţionala, poate fi recunoscut un sistem alternativ de înregistrare bazat pe identificarea individuală, care să permită ca animalele să fie identificate individual, dacă oferă garanţiile echivalente unui registru;

b)orice deţinător de oi sau capre a cărui exploatatie este menţionată în conformitate cu art. 3 alin. (1) lit. a) trebuie să ţină un registru în care să fie menţionat cel puţin numărul total de oi şi capre prezente în exploatatie în fiecare an la 31 decembrie. Registrul trebuie să includă de asemenea:

1.codul de identificare al exploatatiei,

2.adresa exploatatiei şi coordonatele geografice corespunzătoare ale exploatatiei,

3.tipul de producţie,

4.numele şi adresa deţinătorului,

5.informaţii la zi despre numărul animalelor

6.codul de identificare al animalului,

7.luna şi anul naşterii,

8.sexul,

9.rasa şi genotipul dacă se cunoaşte,

10.data decesului dacă s-a produs în exploatatie,

11.codul exploatatiei de destinaţie sau al abatorului şi data plecării dacă animalul a părăsit exploatatia,

12.codul de identificare al exploatatiei din care provine animalul şi data intrării.

(2)Autoritatea veterinara centrala a României dispune ca:

a)orice deţinător de animale sa furnizeze autorităţii competente, la cerere, toate informaţiile privitoare la originea, identificarea şi, când e cazul, la destinaţia animalelor pe care le-a deţinut, întreţinut, transportat, comercializat sau tăiat;

b)orice deţinător de animale care urmează sa transporte animale la sau de la o piaţa sau un centru de colectare să prezinte operatorului pieţei sau centrului de colectare care este un deţinător temporar al animalelor, un document în care sunt menţionate detalii privind animalele inclusiv numerele de identificare sau mărcile.

c)registrele şi informaţiile vor fi păstrate în exploatatie şi vor fi puse la dispoziţia autorităţii veterinare centrale şi a autorităţii competente, la cererea acestora, pentru o perioadă minima de trei ani.

Articolul 5

(1)Autoritatea veterinara centrala a României dispune respectarea următoarelor principii generale:

a)crotaliile de identificare trebuie să fie aplicate înainte ca animalele sa părăsească exploatatia de origine;

b)nici o crotalie nu poate să fie îndepărtată sau înlocuită fără permisiunea autorităţii veterinare competente; Dacă o marca a devenit ilizibila sau a fost pierdută, se va aplica o noua marca în conformitate cu prezentul articol.

c)deţinătorul va inregistra orice crotalie noua în registrul menţionat la art. 4 pentru stabilirea unei legături cu crotalia anterioară aplicată animalului;

d)crotalia trebuie să fie aprobată de către autoritatea veterinara centrala a României, să fie greu de deteriorat şi uşor de citit toată viaţa animalului. Trebuie să fie imposibil de reutilizat şi sa rămână ataşată animalului fără a-i stanjeni bunăstarea.

e)crotaliile auriculare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

1.să fie formate din două părţi, o parte mascul şi o parte femela;

2.să fie confectionate din material plastic flexibil;

3.să fie rezistente la temperatura şi uşor de citit pe toată durata vieţii animalului;

4.sa nu fie reutilizabile;

5.să fie confectionate într-o formă specifică şi sa rămână ataşate la animal fără să fie dăunătoare pentru acesta;

6.să prezinte numai inscripţiile prevăzute la alin. (2), care nu se pot îndepărta, pe ambele părţi ale crotaliei.

(2)Animalele trebuie să fie identificate cat mai rapid, însă în cazul miscarii trebuie să fie identificate înainte de părăsirea exploatatiei. Identificarea se face cu o crotalie care să facă posibila stabilirea exploatatiei din care au provenit. Pentru ovine şi caprine crotalia trebuie să fie inscripţionată cu logoul autorităţii veterinare centrale a României, cu doua caractere care reprezintă codul ISO al României, respectiv RO, urmate de codul de identificare al exploatatiei, care nu trebuie să depăşească 12 caractere. Ovinele şi caprinele vor fi identificate cu câte o crotalie în fiecare ureche, ambele crotalii purtând aceleaşi inscripţii. Numărul inscripţionat pe crotalie trebuie să poată fi menţionat în orice document de însoţire precum şi în lista menţionată în art. 3 alin. (1) lit. a).

Animalele care poarta o crotalie provizorie de identificare a unui transport, trebuie să fie însoţite pe parcursul deplasarii lor de un document care să permită stabilirea originii, locului de plecare şi de destinaţie.

Autoritatea veterinara competenţa poate autoriza miscarea oilor şi a caprelor fără mărci, între exploataţii cu acelaşi status de sănătate, aflate în aceeaşi proprietate şi situate pe teritoriul acesteia, cu condiţia ca fiecare mişcare de acest fel să se realizeze într-un sistem naţional care permite ca animalul să fie urmărit până la exploatatia în care a fost fatat. Autoritatea veterinara centrala a României trebuie să notifice Comisiei Europene sistemul pe care intenţionează sa-l introducă în acest scop. Comisia Europeană poate solicita amendarea acestui sistem când acesta nu îndeplineşte cerinţa menţionată mai sus.

(3)Miscarea animalelor neidentificate este interzisă.

(4)Cheltuielile legate de identificarea suinelor, ovinelor şi caprinelor sunt suportate de către proprietar.

Articolul 6

(1)Când autoritatea veterinara centrala a României, ca stat de destinaţie decide sa nu păstreze marca de identificare alocata animalului în exploatatia de origine, dacă aceasta este situata într-un stat membru al Uniunii Europene, toate cheltuielile datorate reinlocuirii marcilor trebuie să fie suportate de către noul proprietar. Când marca a fost înlocuită, trebuie stabilită o legătură între identificarea alocata de autoritatea competentă a statului de expediere şi noua identificare alocata de autoritatea competentă a statului de destinaţie; aceasta legătură trebuie înregistrată în registrul prevăzut în art. 4. Reidentificarea animalelor destinate tăierii care sunt importate în condiţiile prevederilor art. 8 nu este necesară.

(2)În vederea respectării prevederilor legislative specifice referitoare la controalele veterinare şi zootehnice aplicabile comerţului cu anumite animale vii şi produse în vederea realizării Pieţei Interne, în baza convenţiilor veterinare existente, atunci când animalele au fost comercializate, autoritatea veterinara centrala din România, ca stat de destinaţie, poate să solicite informaţii referitoare la animale, la efectivul lor de origine şi la orice mişcare la care acestea au fost supuse.

Articolul 7

Autoritatea veterinara centrala a României dispune ca orice informaţie referitoare la miscarile animalelor neinsotite de un certificat sau de un document solicitat de legislaţia veterinara sau zootehnica, sa rămână la dispoziţia autorităţii competente, la cerere, pentru o perioadă minima care urmează să fie stabilită de aceasta.

Articolul 8

Orice animal importat dintr-o ţara terta care a îndeplinit condiţiile prevăzute de legislaţia specifică referitoare la principiile care reglementează organizarea controalelor veterinare ale animalelor care intră în România din tari terţe, care rămâne pe teritoriul României, trebuie, ca în termen de 30 de zile de la efectuarea controalelor menţionate dar înainte de miscarea lui, să fie identificat printr-o crotalie conform art. 5, în afară cazului când exploatatia de destinaţie este un abator situat pe teritoriul autorităţii competente responsabile pentru controalele veterinare şi animalul este efectiv tăiat în această perioadă de 30 de zile. Trebuie să fie realizată o legătură între identificarea stabilită de ţara terta şi identificarea alocata de România ca ţara de destinaţie. Aceasta legătură trebuie să fie înregistrată în registrul prevăzut în art. 4.

Articolul 9

Autoritatea veterinara centrala a României va aplica măsurile necesare, potrivit legii şi va sanctiona orice încălcare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.

Articolul 10

În vederea definirii unui sistem de identificare şi înregistrare armonizat cu cel existent în Uniunea Europeană, prevederile prezentei norme sanitare veterinare pot fi modificate sau completate şi se poate decide introducerea identificarii electronice. Acest sistem trebuie să permită identificarea exploatatiei de la care au provenit şi a exploatatiei în care au fost fatate şi identificate. Autoritatea veterinara centrala a României trebuie să notifice Comisiei Europene sistemul pe care intenţionează sa-l introducă în acest scop. Comisia Europeană poate solicita amendamente la acest sistem dacă acesta nu îndeplineşte cerinţa menţionată anterior.

Articolul 11

(1)Autoritatea veterinara centrala a României poate modifica, completa sau abroga total sau parţial prevederile prezentei norme sanitare veterinare.

(2)Atunci când autoritatea veterinara centrala a României, prin Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor adopta cele menţionate la alineatele precedente, trebuie să facă o referire expresă la prezenta norma sanitară veterinara.