Decizie nr. 994 din 7 octombrie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 şi art. 30 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel în Dosarul nr. 3.805/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 3.805/3/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 şi art. 30 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel într-o cauză privind soluţionarea unei cereri de recuzare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că instanţa de judecată a încălcat prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât nu i-a dat posibilitatea să-şi susţină cererea de recuzare a judecătorilor, pe care a formulat-o în cauză.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opinează că prevederile criticate sunt constituţionale.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 28 şi art. 30 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Prin încheierea de sesizare, instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională cu prevederile art. 28 şi art. 30 din Codul de procedură civilă.

Curtea observă însă că dispoziţiile art. 30 alin. 3 din Codul de procedură civilă au fost abrogate în mod expres prin art. I pct. 7 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă.

În aceste condiţii, prin prezenta decizie Curtea se va pronunţa asupra dispoziţiilor art. 28 şi art. 30 alin.1, 2 şi 4 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut:

–Art. 28: "1. Nu se pot recuza judecătorii, rude sau afini ai acelora care stau în judecată ca tutore, curator sau director al unei instituţii publice sau societăţi comerciale, când aceştia nu au interes personal în judecarea pricinii.

2.Nu se pot recuza toţi judecătorii unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia.

2^1.Cererile de recuzare a instanţelor ierarhic superioare formulate la instanţa care soluţionează litigiul sunt inadmisibile.

3.Pentru aceleaşi motive de recuzare nu se poate formula o nouă cerere împotriva aceluiaşi judecător.";

–Art. 30: "1. Recuzarea judecătorului se hotărăşte de instanţa respectivă, în alcătuirea căreia nu poate să între cel recuzat.

2.În cazul când din pricina recuzării nu se poate alcătui completul de judecată, cererea de recuzare se judecă de instanţa ierarhic superioară.

[...]

4.Cererile de recuzare inadmisibile potrivit art. 28 se soluţionează de instanţa în faţa căreia au fost formulate."

Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor.

Examinând excepţia, Curtea constată că prin Decizia nr. 265 din 6 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 19 mai 2008, s-a mai pronunţat asupra prevederilor legale criticate, excepţia fiind ridicată de acelaşi autor, cu o motivare similară.

Cu acel prilej, Curtea a reţinut, în esenţă, că textele de lege criticate reprezintă norme procedurale care ţin de opţiunea legiuitorului, exercitată în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

Cu privire la critica referitoare la dispoziţiile art. 28 din Codul de procedură civilă, Curtea a reţinut că instituţia recuzării în procesele judiciare se justifică prin imperativul asigurării unei judecăţi imparţiale, în care părţile să fie protejate de eventuala părtinire a judecătorului. Recuzarea nu poate fi, în consecinţă, decât individuală, şi nu colectivă, şi nici nu poate conduce, în sistemul nostru juridic, la împiedicarea tuturor judecătorilor unei instanţe de a judeca procesele cu care au fost învestiţi în condiţiile legii.

Totodată, Curtea a statuat că prin textele de lege criticate legiuitorul nu a înţeles să restrângă accesul liber la justiţie sau dreptul la apărare, ci să asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării în condiţii optime a acestor drepturi constituţionale.

De asemenea, Curtea a reţinut că, în măsura în care normele legale criticate nu operează nicio distincţie între subiectele de drept supuse incidenţei lor, susţinerea pretinsului său caracter discriminatoriu este lipsită de temei şi nu poate fi primită. Aceste reguli de procedură se justifică prin intenţia legiuitorului de a împiedica tergiversarea înfăptuirii actului de justiţie, ceea ce contribuie la respectarea dreptului părţilor la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ţinându-se seama şi de interesele legitime ale celorlalte părţi, nu numai de cele ale părţii care a formulat cererea de recuzare.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 şi art. 30 alin. 1, 2 şi 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel în Dosarul nr. 3.805/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 octombrie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu