Norma sanitara veterinara din 22 februarie 2006

Articolul 1

Prezenta normă sanitară veterinară stabileşte căile prin care autoritatea veterinară centrală a României, responsabilă cu monitorizarea legislaţiei din domeniile veterinar şi zootehnic, trebuie să coopereze cu autorităţile veterinare centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene şi cu departamentele de profil ale Comisiei Europene, pentru a se asigura conformitatea cu o astfel de legislaţie.

Articolul 2

(1)În scopurile prezentei norme sanitare veterinare, expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a)legislaţia din domeniul veterinar - toate prevederile comunitare şi prevederile care contribuie la aplicarea regulilor comunitare care reglementează sănătatea animalelor, sănătatea publică, în raport cu domeniul veterinar, inspecţia sănătăţii animalelor, carnea şi alte produse de origine animală, protecţia animalelor şi celelalte corelate cu acestea;

b)legislaţia din domeniul zootehnic - toate prevederile comunitare şi prevederile care contribuie la aplicarea regulilor comunitare referitoare la domeniul zootehnic;

c)autoritate solicitantă - autoritatea veterinară centrală a unui stat membru al Uniunii Europene sau a României, care formulează o cerere de asistenţă;

d)autoritate solicitată - autoritatea veterinară centrală a unui stat membru al Uniunii Europene sau a României, căreia îi este adresată o cerere de asistenţă.

(2)Autoritatea veterinară centrală a României şi a fiecărui stat membru al Uniunii Europene trebuie să comunice statelor membre ale Uniunii Europene şi Comisiei Europene o listă a autorităţilor competente la care se referă art. 1, pentru fiecare domeniu.

Articolul 3

(1)Obligaţia de a furniza asistenţa stabilită de prezenta normă sanitară veterinară nu se referă la furnizarea informaţiilor sau documentelor obţinute de autorităţile competente la care se referă art. 1, în baza competenţelor exercitate de acestea la cererea autorităţii judiciare.

(2)Totuşi, în cazul unei cereri de asistenţă, astfel de informaţii sau documente trebuie furnizate, fără să se prejudicieze art. 14, în toate cazurile în care autoritatea judiciară care trebuie consultată în acest scop îşi dă acordul.

Titlul IAsistenţa la cerere

Articolul 4

(1)La cererea autorităţii solicitante, care trebuie să fie motivată corespunzător, autoritatea solicitată trebuie să comunice acesteia toate informaţiile, atestările, documentele sau copiile legalizate ale acestora, pe care le are în posesie sau pe care le poate obţine conform alin. (2) şi care sunt de asemenea natură încât să-i permită să controleze faptul că prevederile stabilite în legislaţia din domeniile veterinare şi zootehnice au fost respectate, să poată efectua orice anchetă relevantă cu privire la acurateţea faptelor notificate de autoritatea solicitantă şi să o informeze cu privire la rezultatul acestor anchete, incluzând informaţiile care au fost necesare pentru acestea.

(2)Pentru a se obţine aceste informaţii, autoritatea solicitată sau autoritatea administrativă căreia i s-a adresat trebuie să acţioneze ca şi cum aceasta ar acţiona în contul său sau la cererea unei alte autorităţi din propria ţară.

Articolul 5

(1)La cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată trebuie, respectând reglementările în vigoare din România sau din statul membru al Uniunii Europene în care este situată, să notifice autorităţii solicitante sau să îi fi notificat toate mijloacele sau deciziile elaborate de către autorităţile competente referitoare la aplicarea legislaţiei în domeniul veterinar sau zootehnic.

(2)Cererile de notificare care menţionează obiectul actului sau deciziei ce urmează să fie notificată trebuie, la cererea autorităţii solicitate, să fie însoţite de o traducere în limba oficială sau într-una dintre limbile oficiale ale statului membru al Uniunii Europene în care această autoritate îşi are sediul.

Articolul 6

La cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată trebuie să menţină o supraveghere sau să organizeze o astfel de supraveghere ce trebuie ţinută sau trebuie reîntărită în domeniul său operaţional în care astfel de nereguli sunt suspectate, în special:

a)cu privire la unităţi;

b)cu privire la locurile unde au fost constituite depozitele de mărfuri;

c)cu privire la mijlocele de transport.

Articolul 7

La cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată trebuie să îi furnizeze orice informaţie relevantă aflată în posesia sa sau pe care o obţine în concordanţă cu prevederile art. 4 alin. (2), în special sub formă de rapoarte sau alte documente ori copii certificate sau extrase din aceste rapoarte ori documente, referitoare la operaţiunile detectate efectiv şi care sunt considerate de autoritatea solicitantă ca fiind contrare legislaţiei din domeniul veterinar sau zootehnic.

Titlul IIAsistenţa benevolă

Articolul 8

(1)Autorităţile competente ale fiecărui stat membru al Uniunii Europene trebuie, conform alin. (2), să asigure benevol supravegherea autorităţilor competente ale altor state membre ale Uniunii Europene, fără o cerere prealabilă a acestora din urmă.

(2)Atunci când autorităţile competente ale fiecărui stat membru al Uniunii Europene consideră util, în legătură cu respectarea legislaţiei din domeniul veterinar sau zootehnic, acestea trebuie:

a)în măsura în care este posibil, să menţină supravegherea la care se referă art. 6 sau să organizeze o astfel de supraveghere;

b)să comunice, cât de curând posibil, autorităţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în cauză toate informaţiile disponibile, în special sub formă de rapoarte şi alte documente ori copii sau extrase din astfel de rapoarte sau documente, referitoare la operaţiunile care sunt sau care par a fi contrare legislaţiei din domeniile veterinar şi zootehnic şi îndeosebi mijloacele sau metodele utilizate pentru efectuarea acestor operaţiuni.

Titlul IIIPrevederi finale

Articolul 9

(1)Autorităţile competente ale fiecărui stat membru al Uniunii Europene trebuie să comunice Comisiei Europene, de îndată ce intră în posesia lor:

a)orice informaţii pe care le consideră utile, referitoare la:

(i)mărfurile care au fost sau sunt suspectate de a fi făcut obiectul tranzacţiilor contrare legislaţiei din domeniul veterinar sau zootehnic;

(îi) metodele sau procesele utilizate ori presupuse a fi fost utilizate, ce contravin acestei legislaţii;

b)orice informaţii privind deficienţele sau lacunele legislaţiei menţionate, a cărei aplicare le-a relevat sau sugerat.

(2)Comisia Europeană comunică autorităţilor competente ale fiecărui stat membru al Uniunii Europene, de îndată ce dispune de acestea, orice informaţii de natură să permită respectarea legislaţiei din domeniile veterinar şi zootehnic.

Articolul 10

(1)Atunci când autorităţile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene devin conştiente de operaţiunile care sunt sau care par a fi contrare regulilor din domeniul veterinar ori zootehnic şi care prezintă un interes special la nivel naţional, şi îndeosebi:

a)atunci când acestea au sau ar putea avea ramificaţii în statele membre ale Uniunii Europene; ori b) atunci când autorităţile menţionate consideră drept probabil să se fi efectuat operaţiuni similare în statele membre ale Uniunii Europene, aceste autorităţi trebuie să comunice Comisiei Europene cât de repede posibil, fie din proprie iniţiativă, fie la cererea motivată a Comisiei Europene, toate informaţiile relevante, sub formă de documente, copii sau extrase din documente, după caz, necesare pentru a se determina faptele, astfel încât să permită Comisiei Europene să coordoneze acţiunile întreprinse de statele membre ale Uniunii Europene.

(2)Atunci când comunicările la care se referă alin. (1) relevă cazuri ce pot crea riscuri pentru sănătatea publică, în absenţa unor metode de prevenire informaţiile în cauză pot, după contactul între părţile implicate şi Comisia Europeană, să facă obiectul unei înştiinţări motivate a publicului.

(3)Informaţiile referitoare la persoanele fizice şi juridice trebuie comunicate, aşa cum este prevăzut la alin. (1), numai în măsura strict necesară, pentru a permite să fie constatate operaţiunile care sunt contrare legislaţiei din domeniile veterinar şi zootehnic.

(4)Atunci când autorităţile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene fac uz de prevederile alin. (1), nu este necesar ca acestea să comunice informaţiile prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. b) şi la art. 9 autorităţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în cauză.

Articolul 11

În scopul aplicării prezentei norme sanitare veterinare, autoritatea veterinară centrală a României trebuie să ia toate măsurile necesare pentru:

a)a asigura o coordonare internă armonioasă între autorităţile competente la care se referă art. 1;

b)a stabili, în cadrul relaţiilor lor reciproce, o cooperare directă între autorităţile pe care le împuternicesc în mod special în acest scop.

Articolul 12

(1)Prezenta normă sanitară veterinară nu trebuie să oblige autoritatea veterinară centrală a României şi autorităţile centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene să-şi acorde reciproc asistenţă, astfel încât să nu tulbure liniştea publică sau orice alte interese fundamentale ale României ori ale statelor membre ale Uniunii Europene în cauză.

(2)Orice refuz de a acorda asistenţă trebuie motivat temeinic.

Articolul 13

Furnizarea documentelor prevăzute de prezenta normă sanitară veterinară poate fi înlocuită cu furnizarea de informaţii computerizate produse în orice formă, pentru acelaşi scop.

Articolul 14

(1)Orice informaţii comunicate sub orice fel de formă, conform prezentei norme sanitare veterinare, trebuie să aibă un caracter confidenţial. Acestea trebuie reglementate de obligaţia secretului profesional şi trebuie să beneficieze de aceeaşi protecţie ca şi informaţiile în baza legislaţiei naţionale a României sau a statului membru al Uniunii Europene care le-a primit, precum şi dispoziţiile corespunzătoare care se aplică organismelor comunitare.

(2)Informaţiile la care se referă alin. (1) nu pot fi trimise în special altor persoane decât cele din România sau statele membre ale Uniunii Europene ori din cadrul instituţiilor comunitare ale căror sarcini implică posibilitatea ca acestea să aibă acces la ele. Puţine dintre acestea pot fi folosite în alte scopuri decât cele prevăzute de prezenta normă sanitară veterinară, în afară de cazul în care autoritatea care le furnizează a fost de acord în mod expres şi în măsura în care prevederile în vigoare în România sau în statul membru al Uniunii Europene în care este situată autoritatea care le-a primit nu fac obiectul acestei comunicări sau utilizări.

(3)Informaţiile furnizate în baza prezentei norme sanitare veterinare trebuie să fie comunicate numai autorităţii solicitante, în măsura în care nu contravin reglementărilor în vigoare din România sau legislaţiei autorităţii solicitate.

(4)Autoritatea veterinară centrală a României trebuie să se asigure că informaţiile obţinute în baza planului de asistenţă mutuală rămân confidenţiale chiar şi după încheierea unui subiect.

(5)Prevederile alin. (1) nu trebuie să împiedice utilizarea informaţiilor obţinute conform prezentei norme sanitare veterinare în orice acţiuni sau procedee juridice instituite ulterior eşecului de conformare cu legislaţia privind problemele veterinare şi zootehnice, cu privire la sau pentru prevenirea şi detectarea unor nereguli păgubitoare pentru fondurile din România sau pentru cele comunitare.

(6)Autoritatea veterinară centrală a României şi autorităţile veterinare centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene care au furnizat aceste informaţii trebuie informate imediat despre o astfel de utilizare.

Articolul 15

Autoritatea veterinară centrală a României şi autorităţile veterinare centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene trebuie să comunice Comisiei Europene acordurile bilaterale de asistenţă mutuală între administraţiile veterinare centrale încheiate cu ţările terţe.

Articolul 16

Autoritatea veterinară centrală a României renunţă la pretenţiile de rambursare a cheltuielilor implicate conform prezentei norme sanitare veterinare, cu excepţia, când este cazul, a taxelor plătite experţilor.

Articolul 17

Prezenta normă sanitară veterinară nu trebuie să afecteze aplicarea în România a regulilor privind asistenţa mutuală în probleme penale.