Lege Nr. 32 din 19 mai 1994

Parlamentul României adopta prezenta lege.

Articolul 1

Sponsorizarea este activitatea care se desfăşoară pe baza unui contract încheiat între sponsor şi beneficiar, care consimt asupra mijloacelor financiare şi a bunurilor materiale care se acordă ca sprijin, precum şi a duratei sponsorizarii.

În cazul sponsorizarii constind în bunuri materiale, acestea vor fi evaluate prin contractul de sponsorizare la valoarea lor reală din momentul predării lor către beneficiar.

Articolul 2

Este considerat sponsor orice persoană fizica sau juridică din România sau din străinătate care efectuează o sponsorizare în condiţiile legii.

Articolul 3

Persoanele fizice sau juridice din România nu pot efectua activităţi de sponsorizare din surse obţinute de la buget.

Articolul 4

Poate beneficia de sponsorizare orice persoană juridică de utilitate publică, cu sediul în România, care desfăşoară sau urmează sa desfăşoare o activitate cu caracter direct umanitar, filantropic, cultural, artistic, educativ, ştiinţific, religios, sportiv sau care este destinată protecţiei drepturilor omului şi educaţiei civice ori calităţii mediului înconjurător.

Articolul 5

Poate beneficia de sponsorizare:

a)orice persoană juridică nonprofit cu sediul în România, care desfăşoară sau urmează sa desfăşoare o activitate care poate fi sponsorizata conform art. 4; b) orice persoană fizica, având domiciliul în România sau aparţinând spiritualitatii româneşti, a carei activitate constanta într-unul dintre domeniile prevăzute la art. 4 este recunoscută de către o persoană juridică nonprofit, constituită legal în ţara sau în străinătate, cu activitate susţinută în domeniul pentru care oferă recomandarea.

Articolul 6

Sponsorul ori beneficiarul poate să aducă la cunoştinţa publicului sponsorizarea numai prin promovarea numelui sau a marcii ori a imaginii sale.

Numerele ziarelor, revistelor şi emisiunile de radio şi televiziune sponsorizate trebuie anunţate ca atare.

Se interzice ca prin operaţiunea de sponsorizare beneficiarul ori sponsorul să efectueze reclama comercială anterioară, concomitenta sau ulterioară activităţii sponsorizate, în favoarea sponsorului sau a altor persoane decît beneficiarul.

Articolul 7

Facilităţile prevăzute de prezenta lege nu se acordă în cazul:

a)sponsorizarii reciproce, persoane fizice; b) sponsorizarea de către rude ori afini, până la gradul al patrulea inclusiv.

Articolul 8

Persoanele fizice sau juridice române care efectuează sponsorizări în domeniile prevăzute la art. 4 beneficiază de reducerea bazei impozabile cu echivalentul sponsorizarii, dar nu mai mult de 5% din venitul impozabil, cu excepţia veniturilor din salarii în cazul persoanelor fizice.

Persoanele fizice sau juridice străine care datorează statului român, conform legislaţiei în vigoare, un impozit pentru un venit realizat în România, dar care efectuează sponsorizări în domeniile prevăzute la art. 4, beneficiază de reducerea venitului impozabil cu echivalentul în lei al sponsorizarii, calculat la cursul de schimb valutar al zilei la data efectuării plăţii, dar nu mai mult de 5% din venitul impozabil.

Articolul 9

Beneficiarii sponsorizarii sunt scutiţi de plată taxei pe valoarea adăugată asupra veniturilor încasate din sponsorizare.

Articolul 10

Beneficiază de prevederile art. 8 şi 9 şi sponsorii care întreţin monumente şi situri istorice.

Articolul 11

Nu beneficiază de facilităţile prevăzute de prezenta lege sponsorul care, în mod direct sau indirect, urmăreşte sa directioneze activitatea beneficiarului.

Dispoziţiile alineatului precedent nu inlatura dreptul părţilor de a încheia, potrivit legii, acte juridice afectate de sarcina, dacă prin aceasta nu se directioneaza ori nu se condiţioneaza activitatea de ansamblu a beneficiarului.

Articolul 12

Contestaţiile privind acordarea sau neacordarea facilităţilor stabilite de prezenta lege sunt de competenţa direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat.

Contestaţiile se introduc în termen de 30 de zile de la data comunicării, de către organul de specialitate al Ministerului Finanţelor, a soluţiei la cererea de acordare a facilităţilor.

În cazul necomunicarii soluţiei, termenul de contestaţie curge de la expirarea a 30 de zile de la data introducerii cererii.

Introducerea contestaţiei nu suspenda obligaţia sponsorului de virare la bugetul de stat ori, după caz, la bugetele locale, a sumelor datorate cu titlu de impozit sau taxe vamale.

Contestaţiile adresate administraţiilor financiare sunt supuse unei taxe de timbru de 2%, calculată la valoarea sumei contestate, dar nu mai puţin de 1.000 lei.

În situaţia admiterii integrale sau parţiale a contestaţiei, taxa de timbru se restituie integral sau proporţional cu reducerea sumei contestate.

Articolul 13

Contestaţia se soluţionează prin decizia motivată a direcţiei generale a finanţelor publice şi controlului financiar de stat şi se comunică părţilor interesate.

Articolul 14

Partea nemultumita se poate adresa instanţei judecătoreşti în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei motivate.

Articolul 15

În vederea soluţionării plingerii, în condiţiile prezentei legi, dovada simulatiei se poate face, chiar în raporturile dintre părţi, prin orice mijloc legal de proba.

Articolul 16

Ministerul Finanţelor va emite instrucţiuni pentru aplicarea legii în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia.

Articolul 17

Prevederile prezentei legi intră în vigoare cu data de întâi a lunii următoare publicării acesteia în Monitorul Oficial al României.

Articolul 18

Pe data intrării în vigoare a prezentei legi orice dispoziţii contrare se abroga.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi Senat în şedinţa comuna din 5 mai 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

ADRIAN NASTASE

PREŞEDINTELE SENATULUI

prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN