Convenţie din 17 martie 1992

Notă *) Traducere.

PREAMBUL

Părţile la aceasta convenţie,

ţinând cont de faptul ca protecţia şi utilizarea cursurilor de apa transfrontiere şi a lacurilor internaţionale sunt sarcini importante şi urgente a căror îndeplinire efectivă poate fi asigurata doar prin cooperare intensa,

preocupate de faptul ca schimbările în starea cursurilor de apa transfrontiere şi a lacurilor internaţionale pot avea efecte negative pe termen scurt sau lung asupra mediului înconjurător, economiilor şi bunastarii ţărilor membre ale Comisiei Economice pentru Europa (C.E.E.),

subliniind necesitatea intaririi măsurilor naţionale şi internaţionale de prevenire, control şi reducere a degajarii de substanţe periculoase în mediul acvatic şi de diminuare a eutrofizarii şi acidificarii, precum şi a poluarii din surse terestre a mediului marin, în special a zonelor de coasta,

apreciind eforturile deja făcute de guvernele ţărilor membre ale C.E.E. pentru întărirea cooperării la nivel bilateral şi multilateral, pentru prevenirea, controlul şi reducerea poluarii transfrontiere, asigurarea gospodăririi durabile a apelor, conservarea resurselor de apa şi protecţia mediului,

reamintind prevederile pertinente şi principiile Declaraţiei Conferintei de la Stockholm asupra mediului, ale Actului final al Conferintei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (C.S.C.E.), Documentele finale ale reuniunilor de la Madrid şi Viena ale reprezentanţilor statelor participante ale C.S.C.E. şi Strategia regionala pentru protecţia mediului şi utilizarea raţională a resurselor naturale în ţările membre ale C.E.E., acoperind perioada până în anul 2000 şi după,

constiente de rolul Comisiei Economice pentru Europa a Naţiunilor Unite în promovarea cooperării internaţionale pentru prevenirea, controlul şi reducerea poluarii apelor transfrontiere şi utilizarea durabila a acestor ape şi, în acest scop, reamintind Declaraţia de principiu a C.E.E. privind prevenirea şi controlul poluarii apelor, inclusiv poluarea transfrontiera şi în ceea ce priveşte lupta contra acestei poluari, Declaraţia de principiu a C.E.E. privind utilizarea raţională a apei, Principiile C.E.E. privind cooperarea în domeniul apelor transfrontiere, Carta C.E.E. privind gospodărirea apelor subterane şi Codul de comportare în caz de poluare accidentala a apelor interioare transfrontiere,

referindu-se la deciziile nr. I (42) şi nr. I (44) adoptate de Comisia Economică pentru Europa la cea de-a 42-a şi, respectiv, cea de-a 44-a sesiune a sa şi la rezultatul Întrunirii C.S.C.E. pentru protecţia mediului (Sofia, Bulgaria, 16 octombrie - 3 noiembrie 1989),

subliniind ca o cooperare între ţările membre în vederea protecţiei şi utilizării apelor transfrontiere trebuie să fie implementata în primul rind prin elaborarea de acorduri între ţările care marginesc aceleaşi ape, în special acolo unde astfel de acorduri nu au fost încă realizate,

au convenit următoarele:

Articolul 1Definiţii

Pentru obiectivele acestei convenţii:

1.ape transfrontiere înseamnă orice ape de suprafaţa sau subterane care marcheaza frontierele dintre doua sau mai multe state, le traverseaza sau sunt localizate pe acestea; oriunde apele transfrontiere se vărsa direct în mare fără sa formeze estuare, limita acestor ape transfrontiere este o linie dreapta trasata peste respectivele lor guri de vărsare, între limitele inferioare de reflux de pe malurile lor;

2.impact transfrontier înseamnă orice efect negativ semnificativ asupra mediului, rezultat dintr-o schimbare în condiţiile apelor transfrontiere, cauzată de o activitate umană a carei origine fizica este situata în întregime sau parţial într-o zona aflată sub jurisdicţia unei părţi, produsă asupra mediului dintr-o zona aflată sub jurisdicţia altei părţi. Astfel de efecte asupra mediului includ: atentate la sănătatea şi securitatea omului, flora, fauna, solul, aerul, apa, clima, peisajul şi monumentele istorice sau alte construcţii sau interactiunea între aceşti factori; ele includ, de asemenea, efecte asupra moştenirii culturale sau asupra condiţiilor socioeconomice care rezultă din alterarea acestor factori;

3.parte înseamnă, dacă textul nu indica altfel, o parte contractantă la aceasta convenţie;

4.părţi riverane înseamnă părţile care marginesc aceleaşi ape transfrontiere;

5.organism comun înseamnă orice comisie bilaterala sau multilaterala sau alte mecanisme instituţionale specifice pentru cooperare între părţile riverane;

6.substanţe periculoase înseamnă substanţe toxice, cancerigene, mutagene, teratogene sau bioacumulative, în special atunci când sunt persistente;

7.cea mai buna tehnologie disponibilă (definitia este continuta în anexa nr. 1 la aceasta convenţie).

Partea IPrevederi referitoare la toate părţile

Articolul 2Prevederi generale

1.Părţile vor lua toate măsurile adecvate pentru prevenirea, controlul şi reducerea oricărui impact transfrontier.

2.Părţile vor lua, în special, toate măsurile adecvate pentru:

a)a preveni, a controla şi a reduce poluarile apelor care pot cauza impact transfrontier;

b)a asigura ca apele transfrontiere sunt utilizate în scopul gospodăririi rationale şi sigure din punct de vedere ecologic, conservării resurselor de apa şi protecţiei mediului;

c)a asigura utilizarea apelor transfrontiere într-un mod rezonabil şi echitabil, luând în considerare, în mod special, caracterul lor transfrontier în cazul activităţilor care cauzează sau pot cauza impact transfrontier;

d)a asigura conservarea şi, unde este necesar, restaurarea ecosistemelor.

3.Măsurile pentru prevenirea, controlul şi reducerea poluarii apelor vor fi luate, pe cît este posibil, la sursa.

4.Aceste măsuri nu vor provoca, direct sau indirect, un transfer al poluarii în alte medii.

5.În luarea măsurilor menţionate în paragrafele 1 şi 2 ale acestui articol, părţile se vor conduce după următoarele principii:

a)principiul precautiei în virtutea căruia acţiunea de evitare a impactului transfrontier potenţial, prin degajarea de substanţe periculoase, nu va fi amînată pe baza faptului ca cercetarea ştiinţifică nu a demonstrat din plin legătură cauzala între aceste substanţe, pe de o parte, şi impactul transfrontier potenţial, pe de altă parte;

b)principiul "poluatorul plăteşte", în virtutea căruia costurile măsurilor de prevenire, control şi reducere a poluarii vor fi suportate de către cel care polueaza;

c)resursele de apa vor fi gospodărite astfel încât sa răspundă necesităţilor generaţiilor prezente, fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesitaţi.

6.Părţile riverane vor coopera pe bază de egalitate şi reciprocitate, în special prin acorduri bilaterale sau multilaterale, în vederea dezvoltării de politici armonioase, programe şi strategii care să acopere zonele bazinelor relevante sau părţi ale acestora, având ca scop prevenirea, controlul şi reducerea impactului transfrontier şi protecţia mediului înconjurător al apelor transfrontiere sau a mediului înconjurător influentat de astfel de ape, inclusiv mediul marin.

7.Aplicarea acestei convenţii nu va duce la deteriorarea condiţiilor de mediu, nici la intensificarea impactului transfrontier.

8.Prevederile acestei convenţii nu vor afecta dreptul părţilor de a adopta şi a implementa, individual sau în comun, măsuri mai stringente decît cele stabilite în aceasta convenţie.

Articolul 3Prevenire, control şi reducere

1.Pentru a preveni, controla şi reduce impactul transfrontier, părţile vor elabora, adopta, implementa şi, pe cît posibil, vor face compatibile măsuri relevante legale, administrative, economice, financiare şi tehnice în scopul asigurării, printre altele, ca:

a)emisiile de poluanti să fie prevenite, controlate şi reduse la sursa prin aplicarea, printre altele, a tehnologiilor mai puţin poluante sau fără reziduuri;

b)apele transfrontiere să fie protejate împotriva poluarii din surse punctuale prin aprobarea anterioară a descarcarilor de ape uzate de către autorităţile naţionale competente şi ca descarcarile autorizate să fie supravegheate şi controlate;

c)limitele stabilite în autorizaţia pentru descarcarile de ape uzate să se bazeze pe tehnologiile cele mai bune disponibile, aplicabile la descărcarea de substanţe periculoase;

d)cerinţe mai stricte, chiar ducind la interdicţie în cazuri individuale, să se impună atunci când calitatea apei receptoare sau ecosistemul le cere;

e)cel puţin tratamentul biologic sau tratamentele echivalente să fie aplicate apei uzate menajere, acolo unde este necesar, printr-o abordare treptata;

f)să se ia măsuri specifice, cum este aplicarea celei mai bune tehnologii disponibile, în scopul reducerii aportului de nutrienti din surse industriale şi urbane;

g)să se dezvolte şi să se implementeze măsuri specifice şi cele mai bune practici pentru mediul înconjurător, în scopul reducerii aportului de nutrienti şi substanţe periculoase provenind din surse difuze, în special acolo unde sursa principala este agricultura (liniile directoare pentru dezvoltarea celor mai bune practici legate de mediu sunt menţionate în anexa nr. 2 la aceasta convenţie);

h)să fie aplicată evaluarea impactului asupra mediului înconjurător şi alte mijloace de evaluare;

i)să fie promovata gospodărirea durabila a resurselor de apa, inclusiv aplicarea abordarii ecosistemelor;

j)să fie puse la punct dispozitive de intervenţie;

k)să se ia măsuri suplimentare specifice pentru prevenirea poluarii apelor subterane;

l)riscul poluarii accidentale să fie redus la minimum.

2.În acest scop, fiecare parte va stabili limite de emisie pentru descarcarile în apele de suprafaţa din surse punctuale, bazate pe cele mai bune tehnologii disponibile care sunt aplicabile în mod specific sectoarelor industriale individuale sau industriilor din care provin substantele periculoase. Măsurile specifice, menţionate în paragraful 1 al acestui articol, de prevenire, control şi reducere a evacuarii în ape a substanţelor periculoase din surse punctuale sau difuze, ar trebui sa includă, printre altele, total sau parţial, interdicţia producerii sau utilizării unor astfel de substanţe. Vor fi luate în considerare listele existente cu astfel de sectoare industriale sau ramuri ale industriei şi listele cu astfel de substanţe periculoase ce sunt stabilite deja în convenţiile sau reglementările internaţionale aplicabile în zona de sub influenţa acestei convenţii.

3.În plus, fiecare parte va defini, unde este cazul, obiectivele de calitate a apelor şi va adopta criteriile de calitate a apelor în scopul prevenirii, controlului şi reducerii impactului transfrontier. Îndrumări generale pentru definirea acestor obiective şi criterii sunt cuprinse în anexa nr. 3 la aceasta convenţie. Dacă este necesar, părţile vor face eforturi sa actualizeze aceasta anexa.

Articolul 4Supraveghere

Părţile vor stabili programe pentru supravegherea condiţiilor calităţii apelor transfrontiere.

Articolul 5Cercetare şi dezvoltare

Părţile vor coopera pentru efectuarea de lucrări de cercetare-dezvoltare vizind tehnici eficiente pentru prevenirea, controlul şi reducerea impactului transfrontier. În acest scop părţile vor lua în considerare, pe baze bilaterale şi/sau multilaterale, activităţile de cercetare urmărite în forumurile internaţionale relevante, se vor strădui sa initieze sau sa intensifice programele de cercetare specifice, cu scopul de a obţine, acolo unde este necesar, printre altele:

a)punerea la punct de metode pentru evaluarea toxicitatii substanţelor periculoase şi a nocivitatii poluantilor;

b)îmbunătăţirea cunoştinţelor privind apariţia, distribuţia şi efectele poluantilor şi ale proceselor implicate asupra mediului;

c)punerea la punct şi aplicarea tehnologiilor şi metodelor de producţie şi a modelelor de consum care să ţină cont de protecţia mediului;

d)eliminarea şi/sau înlocuirea substanţelor care pot avea impact transfrontier;

e)punerea la punct de metode sigure din punct de vedere al protecţiei mediului, pentru îndepărtarea substanţelor periculoase;

f)conceperea de metode speciale pentru îmbunătăţirea situaţiei calităţii cursurilor de apa transfrontiere;

g)dezvoltarea lucrărilor de construcţii hidrotehnice şi a tehnicilor de regularizare a apelor, sigure din punct de vedere al protecţiei mediului;

h)evaluarea materială şi financiară a pagubelor rezultate din impactul transfrontier.

Rezultatele acestor programe de cercetare vor fi schimbate între părţi în conformitate cu art. 6 al acestei convenţii.

Articolul 6Schimbul de informaţii

Părţile vor asigura, pe cît posibil, un schimb de informaţii cît mai larg privind problemele acoperite de prevederile acestei convenţii.

Articolul 7Responsabilitate

Părţile vor depune eforturi internaţionale corespunzătoare pentru a elabora reguli, criterii şi proceduri în domeniul responsabilităţii.

Articolul 8Protecţia informaţiilor

Prevederile acestei convenţii nu vor afecta drepturile sau obligaţiile părţilor, în conformitate cu sistemele lor legale naţionale şi cu regulamentele supranationale aplicabile, pentru protejarea informatiei legate de secretul industrial şi comercial, inclusiv proprietatea intelectuală sau securitatea naţionala.

Partea a II-aDispoziţii aplicabile părţilor riverane

Articolul 9Cooperarea bilaterala şi multilaterala

1.Părţile riverane, pe baza principiilor de egalitate şi reciprocitate, vor participa la acorduri bilaterale şi multilaterale sau la alte acorduri, dacă acestea nu exista, sau le vor adapta pe cele existente, acolo unde este necesar, inlocuind contradictiile cu principiile de baza ale acestei convenţii, în scopul definirii relaţiilor lor reciproce şi comportamentului privind prevenirea, controlul şi reducerea impactului transfrontier. Părţile riverane vor specifică ariile bazinului hidrografic sau parte (părţi) a (ale) lui supuse cooperării. Aceste acorduri sau aranjamente vor trata problemele relevante ale acestei convenţii, cît şi orice alte probleme asupra cărora părţile riverane pot decide ca este necesar sa coopereze.

2.Acordurile sau aranjamentele menţionate în paragraful 1 al acestui articol vor asigura crearea de organisme comune. Sarcinile acestor organisme comune vor fi, printre altele şi fără a aduce prejudicii acordurilor sau aranjamentelor relevante existente, următoarele:

a)colectarea, prelucrarea şi evaluarea datelor în scopul identificarii surselor de populare susceptibile a cauza impact transfrontier;

b)elaborarea de programe comune de supraveghere a calităţii şi cantităţii resurselor de apa;

c)efectuarea de inventare şi schimb de informaţii privind sursele de poluare menţionate în paragraful 2 a) al acestui articol;

d)stabilirea de limite de emisie pentru apele uzate şi evaluarea eficacitatii programelor de lupta contra poluarii;

e)definirea obiectivelor şi a criteriilor comune de calitate a apelor, ţinând seama de prevederile art. 3 paragraful 3 al acestei convenţii, şi propunerea de măsuri relevante pentru menţinerea şi, unde este necesar, îmbunătăţirea calităţii apei;

f)dezvoltarea programelor de acţiune pentru reducerea incarcarilor poluante din ambele surse punctuale (urbane şi industriale) şi din sursele difuze (în special din agricultura);

g)stabilirea procedurilor de avertizare şi alarma;

h)sa servească drept cadru în domeniul schimbului de informaţii privind utilizarea apei şi instalaţiilor aferente existente şi a celor planificate care sunt susceptibile sa cauzeze impact transfrontier;

i)promovarea cooperării şi a schimbului de informaţii despre cele mai bune tehnologii disponibile în conformitate cu prevederile art. 13 al acestei convenţii, cît şi încurajarea cooperării în programele de cercetare ştiinţifică;

j)participarea la realizarea studiilor de impact asupra mediului, relativ la apele transfrontiere, în conformitate cu reglementările internaţionale specifice.

3.În cazurile în care un stat de coasta, fiind parte la aceasta convenţie, este direct şi semnificativ afectat de impactul transfrontier, părţile riverane pot, dacă sunt toate de acord, sa invite acel stat de coasta să fie implicat într-o maniera specifică în activităţile organismelor comune multilaterale stabilite de părţile riverane acestor ape transfrontiere.

4.Organismele comune, conform acestei convenţii, vor invita organismele comune stabilite de statele de coasta sa coopereze pentru protecţia mediului marin direct afectat de impactul transfrontier, în scopul armonizării muncii lor şi al prevenirii, controlului şi reducerii impactului transfrontier.

5.Dacă doua sau mai multe organisme comune exista în acelaşi bazin hidrografic, ele se vor strădui să-şi coordoneze activităţile în scopul intaririi, prevenirii, controlului şi reducerii impactului transfrontier în cadrul aceluiaşi bazin.

Articolul 10Consultaţii

Consultatiile vor fi ţinute între părţile riverane pe bază de reciprocitate, buna-credinţa şi buna-vecinătate, la cererea oricărei astfel de părţi. Astfel de consultaţii vor avea ca scop cooperarea în probleme care rezultă din prevederile acestei convenţii. Acolo unde exista un organism stabilit în conformitate cu art. 9 al acestei convenţii, o astfel de consultatie va fi efectuată prin intermediul acestuia.

Articolul 11Supraveghere şi evaluare comuna

1.În cadrul cooperării generale menţionate în art. 9 al acestei convenţii sau în acordurile specifice, părţile riverane vor stabili şi vor implementa programe comune pentru a supraveghea situaţia calităţii apelor transfrontiere, inclusiv inundaţii şi gheturi plutitoare ca şi impactul transfrontier.

2.Părţile riverane vor cădea de acord asupra parametrilor poluarii şi a poluantilor ale căror debite şi concentratii în apele transfrontiere vor face obiectul unei supravegheri permanente.

3.Părţile riverane, la intervale regulate, vor efectua evaluări comune sau coordonate ale situaţiei apelor transfrontiere şi ale eficacitatii măsurilor luate pentru prevenirea, controlul şi reducerea impactului transfrontier. Rezultatele acestor evaluări vor fi făcute disponibile pentru public în conformitate cu prevederile art. 16 al acestei convenţii.

4.Pentru aceste scopuri, părţile riverane trebuie să armonizeze reguli pentru stabilirea şi aplicarea de programe de supraveghere, sisteme de măsura, dispozitive, tehnici de analiza, metode de prelucrare şi evaluare a datelor şi metode pentru înregistrarea poluantilor evacuati.

Articolul 12Activităţi comune de cercetare şi dezvoltare

În cadrul cooperării generale menţionate în art. 9 al acestei convenţii sau în acordurile specifice, părţile riverane vor întreprinde activităţi de dezvoltare şi cercetare specifică, în sprijinul realizării şi menţinerii criteriilor şi obiectivelor de calitate a apei pe care au convenit să le stabilească şi să le adopte.

Articolul 13Schimbul de informaţii între părţile riverane

1.În cadrul acordurilor importante sau al altor aranjamente conform art. 9 al acestei convenţii, părţile riverane vor face schimb de date rezonabil disponibile asupra:

a)condiţiilor de mediu ale apelor transfrontiere;

b)experienţei câştigate în aplicarea şi operarea celor mai bune tehnologii disponibile şi a rezultatelor cercetării şi dezvoltării;

c)datelor privind emisiile şi supravegherea;

d)măsurilor luate sau planificate a fi luate pentru prevenirea, controlul şi reducerea impactului transfrontier;

e)autorizarilor sau reglementărilor pentru deversarile de apa uzata, elaborate de autoritatea competentă sau organismul specific.

2.În scopul punerii de acord a limitelor de evacuari, părţile riverane vor efectua schimbul de informaţii conform reglementărilor lor naţionale.

3.Dacă o parte riverana este solicitată de o altă parte riverana să asigure date sau informaţii care nu sunt disponibile, cea dintii se va strădui sa răspundă la solicitare, dar poate condiţiona solicitarea cu plata, de către partea solicitanta, a unor costuri rezonabile pentru colectarea şi, unde este cazul, preluarea de astfel de date şi informaţii.

4.În scopurile implementarii acestei convenţii, părţile riverane vor facilita schimburile celor mai bune tehnologii disponibile, în special prin promovarea de: schimb comercial de tehnologie disponibilă; contacte şi cooperare industriala directa, inclusiv companii mixte; schimbul de informaţii şi experienta şi asigurarea de asistenţa tehnica. Părţile riverane vor efectua, de asemenea, programe de instruire şi vor organiza seminarii şi intilniri necesare.

Articolul 14Sisteme de avertizare şi alarma

Părţile riverane se vor informa una pe cealaltă, fără întârziere, asupra oricărei situaţii critice ce poate avea impact transfrontier. Părţile riverane vor fixa, unde este cazul, şi vor exploata sisteme coordonate sau comune de comunicare, avertizare şi alarma, în scopul obţinerii şi transmiterii de informaţii. Aceste sisteme vor opera pe bază de proceduri şi facilităţi compatibile de transmitere şi validare de date ce urmează a fi agreate de părţile riverane. Părţile riverane se vor informa reciproc asupra autorităţilor competente stabilite sau asupra punctelor de contact desemnate în acest scop.

Articolul 15Asistenţa reciprocă

1.În cazul în care apare o situaţie critica, părţile riverane vor asigura asistenţa reciprocă la cerere, urmînd procedurile ce se stabilesc în conformitate cu paragraful 2 al acestui articol.

2.Părţile riverane vor elabora şi vor cădea de acord asupra procedurilor de asistenţa reciprocă, care să se refere, printre altele, la următoarele probleme:

a)direcţia, controlul, coordonarea şi supervizarea asistenţei;

b)facilităţi şi servicii locale ce urmează a fi efectuate de partea care solicită asistenţa, inclusiv, unde este cazul, facilitarea formalităţilor de trecere a frontierei;

c)aranjamente pentru despăgubirea, asigurarea de indemnizaţii şi/sau compensarea părţii care asista şi/sau a personalului sau, cît şi pentru tranzit pe teritoriile unor terţe părţi, acolo unde este necesar;

d)metode de rambursare a serviciilor de asistenţa.

Articolul 16Informarea publicului

1.Părţile riverane vor avea grija ca informaţiile despre situaţia cantităţii şi calităţii apelor transfrontiere, măsurilor luate sau planificate a fi luate pentru prevenirea, controlul şi reducerea impactului transfrontier şi eficacitatea acestor măsuri să fie făcute disponibile pentru public. În acest scop, părţile riverane vor avea grija ca următoarele informaţii să fie făcute disponibile pentru public:

a)obiectivele privind calitatea apei;

b)autorizaţii emise şi condiţiile necesare respectării acestora;

c)rezultatele prelevarilor de probe de apa şi efluenti realizate în scopul supravegherii şi evaluării, cît şi rezultatele verificării practice pentru determinarea măsurii în care sunt respectate obiectivele de calitate a apei şi condiţiile de aprobare.

2.Părţile riverane vor avea grija ca aceste informaţii să fie făcute disponibile pentru public în orice moment rezonabil pentru controlul gratuit al incarcarilor şi vor asigura membrilor din public facilităţi rezonabile pentru a obţine de la părţile riverane, cu plata unor taxe rezonabile, copii după astfel de informaţii.

Partea a III-aPrevederi instituţionale şi finale

Articolul 17Reuniunea părţilor

1.Prima şedinţa a părţilor va fi stabilită nu mai tirziu de un an de la data intrării în vigoare a acestei convenţii. După aceea, şedinţele ordinare vor fi ţinute la fiecare 3 ani sau la intervale mai scurte, după cum este prevăzut în regulile procedurale. Părţile vor tine o şedinţa extraordinară, dacă decid astfel în cursul unei şedinţe ordinare sau la o cerere scrisă a uneia dintre părţi, cu condiţia ca, în termen de 6 luni de la comunicarea sa către toate părţile, cererea respectiva să fie susţinută de cel puţin o treime din numărul părţilor.

2.La şedinţele lor, părţile vor trece în revista stadiul implementarii acestei convenţii şi, în acest scop:

a)vor examina politicile şi abordarile lor metodologice pentru protecţia şi utilizarea apelor transfrontiere, pentru îmbunătăţirea viitoare a protecţie şi utilizării apelor transfrontiere;

b)vor schimba informaţii în legătură cu experienta câştigată prin încheierea şi implementarea de acorduri bilaterale şi multilaterale sau a altor aranjamente privind protecţia şi utilizarea apelor transfrontiere, la care una sau mai multe sunt părţi;

c)vor cere, unde este cazul, serviciile organismelor relevante ale C.E.E., cît şi oricăror alte organisme internaţionale şi comitete competente în toate aspectele pertinente pentru realizarea obiectivelor acestei convenţii;

d)vor considera, la prima lor întrunire, şi vor adopta, prin consens, reguli de procedura pentru şedinţele lor;

e)vor examina şi vor adopta propuneri de amendamente la aceasta convenţie;

f)vor considera şi vor efectua orice acţiune suplimentară care poate fi necesară pentru realizarea scopurilor acestei convenţii.

Articolul 18Dreptul la vot

1.Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al acestui articol, fiecare parte la aceasta convenţie va avea un vot.

2.Organizaţiile de integrare economică regionala, în domeniile care intră în competenţa lor, îşi vor exercita dreptul la vot cu un număr de voturi egal cu numărul statelor lor membre care sunt părţi la aceasta convenţie. Astfel de organizaţii nu-şi vor exercita dreptul la vot dacă statele lor membre şi-l exercita pe al lor şi invers.

Articolul 19Secretariat

Secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa trebuie să îndeplinească următoarele funcţii de secretariat:

a)convocarea şi pregătirea şedinţelor părţilor;

b)transmiterea către părţi a rapoartelor şi a altor informaţii ce decurg din aplicarea prevederilor acestei convenţii; şi c) îndeplinirea altor funcţii ce pot fi determinate de către părţi.

Articolul 20Anexe

Anexele la convenţie constituie parte integrantă din aceasta.

Articolul 21Amendamente la convenţie

1.Toate părţile pot propune amendamente la aceasta convenţie.

2.Propunerile pentru amendamente la aceasta convenţie vor fi examinate la o şedinţa a părţilor.

3.Textul oricărui amendament propus la aceasta convenţie va fi prezentat în scris secretarului executiv al Comisiei Economice pentru Europa, care îl va comunică tuturor părţilor cu cel puţin 90 de zile înainte de şedinţa la care este propus pentru a fi adoptat.

4.Un amendament la prezenta convenţie va fi adoptat prin consensul reprezentanţilor părţilor la aceasta convenţie, prezenţi la şedinţa părţilor, şi va intră în vigoare, pentru părţile convenţiei care l-au acceptat, în a 90-a zi după data la care două treimi din numărul acestor părţi au depus la depozitar instrumentele lor de acceptare a amendamentului. Amendamentul va intră în vigoare, pentru orice altă parte, în a 90-a zi de la data la care fiecare parte îşi depune instrumentul de acceptare a amendamentului.

Articolul 22Soluţionarea diferendelor

1.Dacă apare un diferend între doua sau mai multe părţi privind interpretarea sau aplicarea acestei convenţii, ele vor cauta o soluţie, prin negociere sau prin alte mijloace, pentru o soluţionare acceptabilă a diferendului.

2.La semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea la aceasta convenţie sau oricând după aceea, o parte poate declara în scris depozitarului ca, pentru un diferend nesolutionat conform paragrafului 1 al acestui articol, accepta unul sau ambele mijloace de soluţionare a diferendului ca obligatorii în relaţia cu orice altă parte care accepta aceeaşi obligaţie:

a)supunerea diferendului Curţii Internaţionale de Justiţie;

b)arbitraj în conformitate cu procedura stabilită în anexa nr. 4.

3.Dacă părţile la diferend au acceptat ambele mijloace de soluţionare a diferendului, descrise la paragraful 2 al acestui articol, diferendul poate fi supus numai Curţii Internaţionale de Justiţie, dacă părţile nu convin altfel.

Articolul 23Semnarea

Convenţia va fi deschisă spre semnare la Helsinki de la 17 martie la 18 martie 1992 inclusiv şi apoi la sediul Naţiunilor Unite de la New York până la 18 septembrie 1992 pentru statele membre ale Comisiei Economice pentru Europa, cît şi pentru statele având statut consultativ în Comisia Economică pentru Europa ca urmare a prevederilor paragrafului 8 al Rezoluţiei nr. 36 (IV) din 28 martie 1947 a Consiliului Economic şi Social şi pentru organizaţiile de integrare economică regionala constituite de statele suverane membre ale Comisiei Economice pentru Europa cărora statele membre le-au transferat competenţa în problemele guvernate de aceasta convenţie, inclusiv competenţa de a intră în tratative privind respectarea acestor probleme.

Articolul 24Depozitarul

Secretarul general al O.N.U. va acţiona ca depozitar al acestei convenţii.

Articolul 25Ratificare, acceptare, aprobare şi aderare

1.Convenţia este supusă ratificării, acceptării sau aprobării de către statele şi organizaţiile de integrare economică regionala semnatare.

2.Convenţia este deschisă spre aderare pentru statele şi organizaţiile menţionate în art. 23.

3.Orice organizaţie menţionată în art. 23, care devine parte la aceasta convenţie fără ca vreunul dintre statele sale membre să fie parte, va fi angajata la toate obligaţiile care decurg din aceasta convenţie. În cazul acelor organizaţii ale căror unul sau mai multe state membre sunt parte la aceasta convenţie, organizaţia şi statele sale membre decid asupra respectivelor lor responsabilităţi pentru îndeplinirea obligaţiilor acestei convenţii. În astfel de cazuri organizaţia şi statele sale membre nu vor fi îndreptăţite să-şi exercite simultan drepturile prevăzute de aceasta convenţie.

4.În instrumentele lor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, organizaţiile de integrare economică regionala menţionate în art. 23 vor declara înţelegerea competentelor lor privind problemele guvernate de aceasta convenţie. Aceste organizaţii vor informa, de asemenea, depozitarul despre orice modificare substantiala asupra competentelor lor.

Articolul 26Intrarea în vigoare

1.Aceasta convenţie va intră în vigoare în a nouazecea zi de la data depunerii celui de-al saisprezecelea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.

2.În scopurile prevederilor paragrafului 1 al acestui articol, orice instrument depus de o organizaţie de integrare economică regionala nu va fi socotit ca suplimentar la cele depuse de către statele membre ale unei astfel de organizaţii.

3.Pentru fiecare stat sau organizaţie menţionată în art. 23 care ratifica, accepta sau aproba aceasta convenţie sau care adera la ea după depunerea celui de-al saisprezecelea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, convenţia va intră în vigoare în a nouazecea zi de la data depunerii de către un astfel de stat sau o astfel de organizaţie a instrumentelor sale de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.

Articolul 27Retragere

Oricând după 3 ani de la data la care convenţia a intrat în vigoare pentru o parte, acea parte se poate retrage din convenţie, notificând în scris depozitarului. Orice astfel de retragere va intră în vigoare în a nouazecea zi de la data primirii sale de către depozitar a modificării sale.

Articolul 28Texte autentice

Originalul acestei convenţii, ale carei texte în limbile engleza, franceza şi rusa sunt în egala măsura autentice, va fi depus la Secretariatul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Pentru conformitate, subsemnaţii, deplin autorizaţi pentru aceasta, au semnat aceasta convenţie.

Încheiată la Helsinki la 17 martie 1992.

Anexa 1

DEFINITIA TERMENULUI

cea mai buna tehnologie disponibilă

1.Termenul cea mai buna tehnologie disponibilă înseamnă ultimul stadiu de dezvoltare a procedeelor, echipamentelor şi metodelor de exploatare care indica practica corespunzătoare a unei anumite măsuri pentru limitarea descarcarilor, emisiilor şi cantităţilor de deşeuri. Pentru a determina dacă un astfel de set de procedee, echipamente şi metode de exploatare constituie cea mai buna tehnologie disponibilă în cazuri generale sau particulare, trebuie, în special, ţinut cont de:

a)compararea procedeelor, echipamentelor sau metodelor de exploatare, care au fost recent experimentate cu succes;

b)progresele tehnologice şi evolutiile în cunoaşterea şi înţelegerea ştiinţifică;

c)aplicabilitatea acestor tehnologii din punct de vedere economic;

d)termenele pentru punerea în funcţie a instalaţiilor noi cît şi a celor existente;

e)natura şi volumul descarcarilor şi efluentelor în cauza;

f)tehnologii puţin poluante sau fără deşeuri.

2.Rezultă, asadar, ca ceea ce se numeşte cea mai buna tehnologie disponibilă pentru un anumit proces se va schimba cu timpul în lumina progresului tehnologic, a factorilor economici şi sociali, cît şi în lumina schimbărilor în cunoaşterea şi înţelegerea ştiinţifică.

Anexa 2

LINII DIRECTOARE

pentru dezvoltarea celor mai bune practici de mediu

1.În selectarea, pentru cazurile individuale, a celor mai potrivite combinatii de măsuri care să constituie cea mai buna practica de mediu, trebuie luat în considerare următorul şir gradat de măsuri:

a)informarea şi educarea publicului şi a utilizatorilor privind consecinţele asupra mediului ale alegerii anumitor activităţi sau produse şi pentru acestea din urma a utilizării şi eliminării lor finale;

b)elaborarea şi aplicarea codurilor practice bune din punct de vedere al mediului care să acopere toate aspectele vieţii produsului;

c)etichete care să informeze utilizatorii asupra riscurilor pentru mediu legate de un produs, de utilizare şi eliminarea lui finala;

d)sistemele de colectare şi eliminare disponibile pentru public;

e)reciclarea, reconditionarea şi refolosirea;

f)aplicarea instrumentelor economice la activităţi, produse sau grupe de produse;

g)adoptarea unui sistem de autorizare care să implice un domeniu de restrictii sau interdicţie.

2.În determinarea combinatiei de măsuri care să constituie cea mai buna practica din punct de vedere al mediului, atât în cazul general cît şi în particular, o atenţie specială trebuie acordată:

a)pericolului asupra mediului al:

(i)produsului;

(îi) producţiei produsului;

(iii)utilizării produsului;

(iv)eliminării finale a produsului;

b)înlocuirii cu procedee sau substanţe mai puţin poluante;

c)scării de utilizare;

d)potentialelor beneficii şi pierderi pentru mediu legate de înlocuirea materialelor sau a activităţilor;

e)progreselor şi schimbărilor în cunoaşterea şi înţelegerea ştiinţifică;

f)limitelor de timp pentru implementare;

g)implicatiilor sociale şi economice;

3.Rezultă, asadar, ca cele mai bune practici de mediu pentru o anumită sursa se vor schimba cu timpul în lumina progreselor tehnologice, a factorilor economici şi sociali, cît şi în lumina schimbărilor în cunoaşterea şi înţelegerea ştiinţifică.

Anexa 3

LINII DIRECTOARE

pentru dezvoltarea obiectivelor şi criteriilor privind calitatea apei

Obiectivele şi criteriile privind calitatea apei:

a)vor lua în considerare scopul menţinerii şi, acolo unde este necesar, îmbunătăţirii calităţii existente a apei;

b)vor tinde către reducerea incarcarilor medii de poluare (în special substanţe periculoase) într-un anumit grad, într-o anumită perioada de timp;

c)vor lua în considerare cerinţele specifice privind calitatea apei (apa bruta pentru alimentarea cu apa a populaţiei, irigaţii etc.);

d)vor lua în considerare cerinţele speciale privind apele sensibile şi protejate în mod special şi mediul lor înconjurător (de exemplu: lacuri şi resurse de apa subterane);

e)vor fi bazate pe aplicarea metodelor de clasificare ecologica şi a indicilor chimici ce permit menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii apei pe termen mediu şi lung;

f)vor lua în considerare gradul în care sunt atinse obiectivele şi măsurile de protecţie suplimentare bazate pe limitele de emisii care pot fi necesare în cazuri individuale.Anexa 4

ARBITRAJUL

1.În cazul unui diferend supus arbitrajului conform art. 22 paragraful 2 al acestei convenţii, o parte (sau părţi) va (vor) notifica secretariatului subiectul arbitrajului şi va (vor) indica în special articolele acestei convenţii a căror interpretare sau aplicare este în discuţie. Secretariatul va inainta informaţia primită tuturor părţilor la aceasta convenţie.

2.Tribunalul de arbitraj va fi constituit din trei membri. Atât partea (sau părţile) reclamanta(e), cît şi cealaltă parte (sau părţi) în diferend vor stabili cîte un arbitru şi cei doi arbitri astfel stabiliţi vor desemna de comun acord un al treilea arbitru care va fi preşedintele tribunalului de arbitraj. Cel din urma nu trebuie să fie de naţionalitatea nici uneia dintre părţile în diferend, nici să aibă reşedinţa pe teritoriul vreuneia dintre părţi, nici să fie angajat de vreuna dintre aceste părţi, nici sa fi avut de-a face cu cazul în vreo alta calitate.

3.Dacă preşedintele tribunalului de arbitraj nu a fost desemnat în decurs de doua luni de la numirea celui de-al doilea arbitru, secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa va desemna, la cererea oricăreia dintre părţile în diferend, preşedintele în cel mult două luni.

4.Dacă una dintre părţile în diferend nu numeşte un arbitru în decurs de doua luni de la primirea cererii, cealaltă parte poate informa pe secretarul executiv al C.E.E., care va desemna preşedintele tribunalului de arbitraj în termen de cel mult două luni. După desemnare, preşedintele tribunalului de arbitraj va cere părţii care nu şi-a numit un arbitru s-o facă în termen de doua luni. Dacă aceasta nu o va face în acest termen, preşedintele va informa pe secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa, care va face aceasta numire în termen de cel mult două luni.

5.Tribunalul de arbitraj va lua decizia în conformitate cu dreptul internaţional şi cu prevederile acestei convenţii.

6.Orice tribunal de arbitraj constituit conform prevederilor stabilite în aceasta anexa îşi va stabili propriile sale reguli de procedura.

7.Deciziile tribunalului de arbitraj, atât de procedura cît şi de conţinut, vor fi luate cu majoritatea de voturi ale membrilor săi.

8.Tribunalul de arbitraj poate lua măsurile adecvate pentru stabilirea faptelor.

9.Părţile în diferend vor facilita sarcina tribunalului de arbitraj şi, în special, utilizînd toate mijloacele aflate la dispoziţia lor:

a)îi vor asigura toate documentele relevante, facilităţile şi informaţiile; şi b) îl vor autoriza, acolo unde este necesar, sa cheme şi sa audieze martori sau experţi.

10.Părţile şi arbitrii vor proteja secretul oricărei informaţii pe care o primesc confidenţial în timpul procedurilor tribunalului de arbitraj.

11.Tribunalul de arbitraj poate, la cererea uneia dintre părţi, sa recomande măsuri de protecţie.

12.Dacă una dintre părţile în diferend nu apare înaintea tribunalului de arbitraj sau nu îşi apara cauza, cealaltă parte poate cere tribunalului sa continue procedura şi să-şi formuleze decizia finala. Absenta uneia dintre părţi sau lipsa apărării cauzei de către o parte nu va constitui o piedica pentru derularea procedurii.

13.Tribunalul de arbitraj poate audia şi determina cereri reconventionale legate direct de subiectul diferendului.

14.Dacă tribunalul de arbitraj nu hotărăşte altfel, datorită circumstanţelor particulare ale cazului, cheltuielile tribunalului, inclusiv remunerarea membrilor săi, vor fi suportate de părţile în diferend în proporţii egale. Tribunalul va tine o evidenta a tuturor cheltuielilor sale şi va asigura părţilor o situaţie finala.

15.Orice parte la aceasta convenţie, care are un interes de natura legală la subiectul diferendului şi care poate fi afectată de decizia în cazul respectiv, poate interveni în procedura cu consimţământul tribunalului.

16.Tribunalul de arbitraj îşi va da sentinta în termen de 5 luni de la data la care a fost stabilit, dacă nu găseşte de cuviinţă sa extindă timpul limita pentru o perioadă care nu trebuie să depăşească 5 luni.

17.Sentinta tribunalului de arbitraj trebuie să fie motivată. Aceasta va fi finala şi va fi obligatorie pentru părţile în diferend. Sentinta va fi transmisă de către tribunalul de arbitraj părţilor în diferend şi secretariatului. Acesta va transmite informaţiile primite tuturor părţilor la convenţie.

18.Orice diferend care poate aparea între părţi privind interpretarea sau executarea sentinţei poate fi supus, de către oricare parte, tribunalului de arbitraj care a dat sentinta sau, dacă acesta din urma nu poate fi sesizat, unui alt tribunal constituit în acelaşi mod ca şi primul.