Decizie nr. 487 din 2 aprilie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. (5) teza ultimă din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi ale art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 108/2005 privind unele măsuri în domeniul salarizării persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică, alese şi numite, din administraţia publică locală. Excepţia a fost ridicată de Georgeta Ivaşcu, Neculai Iustinian Ivaşcu şi Crina Georgeta Fotea în Dosarul nr. 6.873/99/2008 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă, litigii de muncă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că drepturile puse în discuţie de autorii excepţiei nu reprezintă drepturi fundamentale, astfel că acordarea acestora ţine de opţiunea liberă a legiuitorului.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 6.873/99/2008, Tribunalul Iaşi - Secţia civilă, litigii de muncă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. (5) teza ultimă din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi ale art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 108/2005 privind unele măsuri în domeniul salarizării persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică, alese şi numite, din administraţia publică locală. Excepţia a fost ridicată de Georgeta Ivaşcu, Neculai Iustinian Ivaşcu şi Crina Georgeta Fotea cu prilejul soluţionării unui litigiu de muncă având ca obiect drepturi băneşti.

În motivarea excepţiei autorii acesteia arată că, potrivit art. 16 alin. (3) din Codul muncii, "munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă îi conferă salariatului vechime în muncă", iar, potrivit art. 57 alin. (6) din Legea nr. 215/2001 şi art. 39 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali, activitatea desfăşurată de primar şi viceprimar este asimilată unei munci desfăşurate sub imperiul unui contract individual de muncă şi constituie vechime în muncă. În aceste condiţii, faptul că prin textele de lege criticate se prevede că persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică, alese sau numite, din administraţia publică locală, şi mai precis primarul şi viceprimarul, nu beneficiază de sporul de vechime în muncă, este de natură să aducă atingere atât principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor prevăzut de art. 16 din Constituţie, cât şi prevederilor art. 5 din Codul muncii, referitoare la egalitatea de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii.

Tribunalul Iaşi - Secţia civilă, litigii de muncă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, întrucât, în materia drepturilor salariale ale personalului din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, funcţionează principiul stabilirii salariilor prin acte normative. Drepturile băneşti de care beneficiază cei care îndeplinesc funcţii publice sunt stabilite prin lege, acest fapt neîncălcând dispoziţiile constituţionale privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, atât timp cât textele de lege criticate se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. În acelaşi timp, arată că legiuitorul este în drept să stabilească conţinutul, condiţiile şi limitele drepturilor salariale, putând, de asemenea, ca, în considerarea unor situaţii speciale, să instituie reglementări specifice, în deplin acord cu principiul constituţional al egalităţii în drepturi, care nu presupune omogenitate, ci justifică instituirea unui tratament juridic diferenţiat în cazul unor situaţii diferite.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt neconstituţionale. În acest sens, arată că aceste texte conţin un "venin neconstituţional" pentru că permit autorităţilor competente să lipsească anumite categorii de persoane de drepturi cuvenite pentru prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, în situaţia în care acestea îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu persoanele care au contract individual de muncă şi beneficiază de aceste sporuri. De asemenea, arată că tratamentul juridic diferenţiat stabilit de legiuitor în considerarea unor situaţii egale încalcă principiul egalităţii în drepturi şi al nediscriminării, neavând o motivare obiectivă şi raţională.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de părţi la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 57 alin. (5) teza ultimă din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, dispoziţii potrivit cărora "Pe durata mandatului, primarul şi viceprimarul primesc o indemnizaţie lunară, ca unică formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei de primar, respectiv de viceprimar, şi care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial. Primarul şi viceprimarul nu beneficiază de sporul de vechime în muncă şi nici de alte sporuri prevăzute de lege".

De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 108/2005 privind unele măsuri în domeniul salarizării persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică, alese şi numite, din administraţia publică locală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 22 iulie 2005, şi aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 331/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.013 din 15 noiembrie 2005. Acest text de lege are următoarea redactare: "Art. 2. - (1) Pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică, alese şi numite, din administraţia publică locală, indemnizaţiile prevăzute în anexă reprezintă unica formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei şi reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial.

(2)Persoanele prevăzute la alin. (1) nu beneficiază de sporul de vechime în muncă şi nici de alte sporuri prevăzute de lege."

Autorii excepţiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorii acesteia îşi fundamentează motivarea plecând de la o premisă falsă, anume aceea că vechimea în muncă, ce se acordă salariaţilor conform art. 16 alin. (3) din Codul muncii şi de care beneficiază şi primarii ori viceprimarii, se confundă cu dreptul la sporul pentru vechimea în muncă. Or, potrivit prevederilor din Codul muncii mai sus amintite, vechimea în muncă reprezintă perioada în care o persoană a prestat munca în temeiul unui contract individual de muncă. De asemenea, atât Codul muncii, cât şi alte legi stabilesc şi alte perioade ce sunt luate în calcul la stabilirea vechimii în muncă. Deţinerea unei anumite vechimi în muncă deschide posibilitatea obţinerii anumitor drepturi specifice raporturilor de muncă, aşa cum este dreptul de a ocupa anumite funcţii ori dreptul de a fi avansat. De asemenea, vechimea în muncă, acordată potrivit dispoziţiilor legale, este avută în vedere şi la acordarea unor drepturi băneşti, aşa cum este sporul pentru vechimea în muncă. Cele două noţiuni însă nu se confundă.

În ceea ce priveşte faptul că anumite categorii de salariaţi beneficiază de sporul de vechime în muncă, în timp ce pentru alte categorii socio-profesionale un asemenea spor nu este acordat, Curtea apreciază că sunt relevante cele statuate prin Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006, în care s-a arătat că "sporurile, premiile şi alte stimulente, acordate demnitarilor şi altor salariaţi prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie. Diferenţierea indemnizaţiilor şi a salariilor de bază pentru demnitari şi alţi salariaţi din sectorul bugetar este opţiunea liberă a legiuitorului, ţinând seama de importanţa şi complexitatea diferitelor funcţii. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula".

Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. (5) teza ultimă din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi ale art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 108/2005 privind unele măsuri în domeniul salarizării persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică, alese şi numite, din administraţia publică locală, excepţie ridicată de Georgeta Ivaşcu, Neculai Iustinian Ivaşcu şi Crina Georgeta Fotea în Dosarul nr. 6.873/99/2008 al Tribunalului Iaşi - Secţia civil, litigii de muncă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 aprilie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea