Decizie nr. 549 din 15 octombrie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel-Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Maria Postolache în Dosarul nr. 6.979/105/2012 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia I civilă şi de Ana Herţug în Dosarul nr. 56.606/3/2011 (număr vechi 567/2014) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale. Aceste excepţii constituie obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 472D/2014 şi nr. 517D/2014.

2.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 14 octombrie 2014, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu, dată la care s-a dispus conexarea Dosarului nr. 517D/2014 la Dosarul nr. 472D/2014. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 15 octombrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

3.Prin Încheierea din 8 mai 2014, pronunţată în Dosarul nr. 6.979/105/2012, Curtea de Apel Piteşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

4.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Maria Postolache cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 4.963 din 17 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 6.979/105/2012, venit prin strămutare de la Curtea de Apel Ploieşti.

5.Prin Decizia nr. 2.765/2014 din 16 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 56.606/3/2011 (nr. vechi 567/2014), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011.

6.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ana Herţug cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 8.263 din 26 septembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 56.606/3/2011.

7.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 sunt contrare principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile, întrucât aduc atingere dreptului la pensie de serviciu născut sub imperiul unei legi anterioare, respectiv Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice.

8.De asemenea, autorii excepţiei arată că actul normativ criticat a fost emis cu încălcarea prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, lipsind atât situaţia extraordinară, cât şi necesitatea intervenţiei legislative urgente a guvernului. În acest sens arată că măsurile instituite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 puteau face obiectul unei hotărâri de guvern, iar nu al unei ordonanţe.

9.Totodată, susţin că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 sunt contrare art. 115 alin. (6) din Constituţie, întrucât aduc atingere unui drept fundamental, respectiv dreptului la pensie, care este ocrotit de art. 47 alin. (2) şi art. 44 din Constituţie.

10.Autorii excepţiei susţin şi că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare art. 21 alin. (3) şi art. 20 alin. (2) din Constituţie, prin raportare la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens arată că deciziile de recalculare a pensiilor de serviciu emise în temeiul Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor au fost contestate în faţa instanţelor de judecată, beneficiarii pensiilor de serviciu primind câştig de cauză prin hotărâri judecătoreşti rămase irevocabile. Or, lipsirea de efect a acestor hotărâri judecătoreşti ca urmare a aplicării dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 aduce atingere principiului separaţiei puterilor în stat, precum şi principiului egalităţii de arme, întrucât statul, prin executiv, profită de atribuţiile sale în procesele civile, adoptând acte normative de natură să influenţeze soarta litigiilor.

11.În sfârşit, autorii excepţiei susţin că valoarea pensiei nu poate fi modificată în defavoarea beneficiarului dreptului la pensie, pentru că s-ar încălca principiul nediscriminării participanţilor la sistemul de asigurări sociale.

12.Curtea de Apel Piteşti - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că nu este încălcat principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile, întrucât dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 se aplică pensiilor plătite după intrarea în vigoare a acestei ordonanţe, iar nu şi pensiilor deja încasate. De asemenea consideră că nu au fost încălcate prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie, în preambulul actului normativ criticat fiind motivată existenţa situaţiei extraordinare care a impus emiterea de urgenţă a ordonanţei. Totodată, arată că nu s-a adus atingere prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, deoarece dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 nu afectează dreptul la pensie, ci au în vedere o nouă procedură de recalculare a pensiilor, distinctă şi ulterioară celei realizate prin Legea nr. 119/2010. În fine, apreciază că nu este adusă atingere nici dreptului la un proces echitabil, întrucât autoritatea de lucru judecat şi obligaţia autorităţilor publice la plata drepturilor de pensie, astfel cum au fost constatate de către instanţele de judecată, subzistă atât timp cât este în vigoare şi temeiul legal în baza căruia au fost pronunţate hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile.

13.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră, de asemenea, că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, deoarece actul normativ criticat nu afectează niciun drept constituţional, ci, dimpotrivă, scopul acestuia a fost reglementarea unor proceduri tehnice de natură a realiza cu celeritate conversia tuturor pensiilor de serviciu în pensii bazate pe principiul contributivităţii, dând posibilitatea persoanelor care nu au reuşit în intervalul iniţial pus la dispoziţie de Legea nr. 119/2010 să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate în muncă pe parcursul întregii activităţi profesionale şi să depună aceste documente la casele teritoriale de pensii, în vederea revizuirii. Mai arată că partea necontributivă a pensiei de serviciu reprezinte un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la intrarea în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia unei exproprieri. De asemenea precizează că nu există un drept constituţional la pensie specială. În sfârşit, în susţinerea soluţiei de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, aminteşte şi cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Decizia din 7 februarie 2012, pronunţată în Cauza Frimu şi alţii contra României.

14.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

15.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010, nr. 458 din 7 noiembrie 2013, nr. 919 din 6 iulie 2011 şi nr. 215 din 13 martie 2012.

16.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

17.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

18.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012.

19.Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile actului normativ criticat contravin următoarelor prevederi din Constituţie: art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie şi art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile adoptării ordonanţelor de urgenţă. De asemenea invocă art. 20 din Constituţie prin raportare la prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prevederi referitoare la dreptul la un proces echitabil. Totodată, Curtea constată că, fără a menţiona în mod expres textul din Legea fundamentală, autorii excepţiei fac referire la principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie.

20.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile actului normativ criticate au mai fost analizate de Curtea Constituţională în raport cu critici asemănătoare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 458 din 7 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 10 decembrie 2013, Curtea a constatat că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nu contravin art. 115 alin. (4) din Constituţie. În acest sens a arătat, în esenţă, că sintagma "situaţii extraordinare" trebuie interpretată în sensul că pentru emiterea unei ordonanţe de urgenţă este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public, iar, "în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, existenţa unei situaţii extraordinare este motivată de Guvern prin 3 elemente interdependente, consecinţe ale intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010, şi anume: lipsa identificării documentelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare, impactul negativ al acestei situaţii asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, precum şi necesitatea stabilirii unei etapizări a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivităţii şi egalităţii, în scopul stabilirii în mod just şi echitabil a drepturilor de pensie, astfel încât persoanele îndreptăţite să aibă posibilitatea să identifice şi să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activităţi profesionale."

21.Prin urmare, având în vedere împrejurarea că, prin aplicarea metodologiei de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu instituite prin Hotărârea Guvernului nr. 737/2010, emisă în aplicarea Legii nr. 119/2010, în practică s-a ajuns la emiterea unor decizii de stabilire a cuantumului pensiilor neconforme cu situaţia veniturilor realizate pe parcursul vieţii profesionale a destinatarilor măsurilor de recalculare, precum şi faptul că era necesară remedierea acestei situaţii într-un termen cât mai scurt, pentru a se asigura valorificarea în mod just şi în conformitate cu principiul contributivităţii a drepturilor de pensie a unor largi categorii socioprofesionale, Curtea a constatat că această împrejurare avea natura unei situaţii extraordinare.

22.Cât priveşte condiţia ca situaţia extraordinară să impună, totodată, o intervenţie legislativă urgentă, Curtea a reţinut că adoptarea măsurilor în cauză printr-o ordonanţă de urgenţă a fost modalitatea cea mai rapidă şi eficientă pentru a pune la adăpost drepturile constituţionale ocrotite prin art. 47 din Constituţie şi pentru a evita încălcarea lor.

23.Tot prin Decizia nr. 458 din 7 noiembrie 2013, Curtea, referindu-se la sensul dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, a statuat că ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă "afectează", dacă au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin. Or, Curtea a reţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 nu afectează dreptul la pensie, ci reglementează procedura revizuirii din oficiu de către casele teritoriale de pensii, prin emiterea unor decizii de revizuire, tocmai în scopul de a stabili în mod just şi echitabil drepturile de pensie, astfel încât persoanele îndreptăţite să aibă posibilitatea să identifice şi să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activităţi profesionale. În consecinţă, Curtea a constatat că, prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 nu sau încălcat prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie.

24.Cât priveşte susţinerea potrivit căreia Guvernul avea posibilitatea de a proceda la modificarea acestei metodologii de calcul al pensiilor printr-o hotărâre, nefiind necesară adoptarea unei ordonanţe de urgenţă, prin Decizia nr. 215 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 11 mai 2012, Curtea a arătat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 are în vedere o nouă procedură de recalculare a pensiilor, distinctă şi ulterioară celei realizate prin Legea nr. 119/2010, astfel că nu poate fi reţinută susţinerea conform căreia materia reflectată în actul normativ criticat ar ţine de domeniul legislaţiei secundare.

25.Totodată, prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că actul normativ criticat nu conţine prevederi legale al căror conţinut normativ explicit sau implicit să determine suspendarea cursului judecăţii ori neexecutarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile, în privinţa anumitor cauze determinate. Astfel, făcând referire la jurisprudenţa sa anterioară, Curtea a statuat că astfel de hotărâri judecătoreşti se bucură de autoritate de lucru judecat şi determină obligarea autorităţilor publice la plata drepturilor de pensie astfel cum au fost constatate de către instanţele de judecată, însă această obligaţie subzistă atât timp cât este în vigoare şi temeiul legal în baza căruia au fost pronunţate hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile.

26.Referitor la încălcarea principiului securităţii juridice, Curtea, prin Decizia nr. 458 din 7 noiembrie 2013, a reţinut că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil în faţa unei instanţe, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenţie, trebuie interpretat în lumina preambulului Convenţiei, care enunţă preeminenţa dreptului ca element de patrimoniu comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluţie definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată (Hotărârea din 30 septembrie 1999, pronunţată în Cauza Brumărescu împotriva României, paragraful 61). Or, în cazul de faţă, hotărârile judecătoreşti prin care au fost anulate deciziile emise în temeiul Legii nr. 119/2010 şi păstrate în plată pensiile de serviciu au fost executate până la momentul emiterii noii decizii de revizuire în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011. Aşadar, nu suntem în prezenţa unor cazuri de rediscutare a soluţiilor definitive şi irevocabile asupra contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiei emise în temeiul Legii nr. 119/2010, ci de noi litigii având ca obiect soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de revizuire a aceleiaşi pensii de serviciu, emise în baza noului temei, şi anume a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011.

27.De altfel, Curtea constată că, în sensul celor reţinute prin deciziile amintite este şi Decizia nr. 9 din 10 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 26 iulie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care instanţa supremă a statuat că sunt supuse revizuirii şi pensiile prevăzute de art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor aceleiaşi legi, atunci când deciziile de recalculare emise în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, şi al Hotărârii Guvernului nr. 737/2010 au fost anulate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, fiind menţinut cuantumul pensiei anterioare, fără a se putea reţine puterea de lucru judecat a acestor din urmă hotărâri. În considerentele acestei decizii, instanţa supremă a reţinut că "cele două hotărâri judecătoreşti sunt pronunţate în baza unor temeiuri juridice diferite, respectiv Legea nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012. Or, pentru existenţa «lucrului judecat», potrivit art. 1.201 din Codul civil, este nevoie de o triplă identitate: de părţi, de obiect şi de cauză, care nu se regăseşte în situaţia analizată, întrucât cele două contestaţii, deşi implică aceleaşi părţi şi au acelaşi obiect, nu se întemeiază pe aceeaşi cauză. [...] Practic, prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, legiuitorul a înţeles să reglementeze o nouă procedură de recalculare a pensiilor de serviciu, distinctă şi ulterioară, denumită «revizuire», şi având în vedere alte criterii decât cele menţionate în Legea nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, şi detaliate în Hotărârea Guvernului nr. 737/2010. Astfel, prima recalculare a pensiei de serviciu urmează a fi reluată, indiferent de soluţiile pronunţate în contestaţiile soluţionate în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, ceea ce demonstrează că niciun aspect dezlegat de către instanţă în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, nu poate fi opus în cadrul noii proceduri cu putere de lucru judecat." Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a concluzionat că "nu există putere de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti pronunţate într-o contestaţie prin care a fost anulată, în mod irevocabil, decizia de revizuire a pensiei de serviciu în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, faţă de o nouă contestaţie formulată împotriva deciziei de revizuire a aceleiaşi pensii de serviciu, emisă în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012." Pentru aceleaşi argumente, instanţa supremă a decis că "nu poate fi reţinută nici încălcarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind încălcarea dreptului de acces la instanţă, ca efect al înlăturării efectelor unei hotărâri judecătoreşti irevocabile. Întrucât efectele hotărârilor judecătoreşti prin care au fost anulate deciziile emise în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, şi păstrate în plată pensiile de serviciu au fost executate până la momentul emiterii noii decizii de revizuire date în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012, nu se poate aprecia că accesul la justiţie este iluzoriu.[...]".

28.Referitor la susţinerea autorului excepţiei privind încălcarea dreptului la un proces echitabil prin neasigurarea egalităţii armelor, Curtea, prin Decizia nr. 458 din 7 noiembrie 2013, a reţinut că, aşa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa, principiul egalităţii armelor - garanţie a desfăşurării unui proces echitabil - implică un "echilibru echitabil" între părţi pe toată durata de desfăşurare a procesului şi presupune acordarea pentru fiecare parte a posibilităţii rezonabile de a-şi prezenta cauza. În acest sens este Hotărârea din 27 octombrie 1993, pronunţată în Cauza Dombo Beheer B.V. împotriva Olandei, paragraful 33. Or, în cazul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, nu se aduce în discuţie o astfel de problemă, întrucât aceasta nu conţine dispoziţii de natură să influenţeze situaţia procesuală a părţilor, ci instituie o nouă procedură de recalculare a pensiilor, denumită "revizuire". În consecinţă, Curtea a constatat că principiul egalităţii armelor nu are incidenţă în cauză.

29.Cu privire la încălcarea principiului neretroactivităţii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea, prin Decizia nr. 458 din 7 noiembrie 2013, a reţinut că această critică este neîntemeiată, deoarece Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 se aplică numai pentru pensiile plătite după intrarea ei în vigoare, iar nu şi pentru pensiile deja încasate.

30.În sfârşit, cu privire la susţinerea potrivit căreia dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 ar avea un caracter discriminatoriu, întrucât au ca efect diminuarea cuantumului pensiei, Curtea reţine că principiul păstrării în plată a cuantumului pensiei celui mai favorabil, consacrat atât în art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, dar şi în art. 169 alin. (5) din Legea nr. 263/2010, vizează numai pensiile întemeiate pe sistemul contributiv, întrucât numai în acest caz cuantumul pensiei poate fi considerat ca fiind un drept câştigat. Prin urmare, persoanele care au beneficiat de pensii de serviciu şi titularii pensiilor în sistemul public de pensii nu se află în situaţii identice, astfel că tratamentul juridic diferenţiat nu are semnificaţia încălcării principiului constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor. În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.270 din 27 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 22 noiembrie 2011.

31.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

32.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Maria Postolache în Dosarul nr. 6.979/105/2012 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia I civilă şi de Ana Herţug în Dosarul nr. 56.606/3/2011 (număr vechi 567/2014) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Piteşti - Secţia I civilă şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 15 octombrie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea