Decizie nr. 215 din 13 martie 2012

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie invocată de Elena Dornean în Dosarul nr. 11.299/86/2011 al Tribunalului Suceava - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.317D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.318D/2011, nr. 1.319D/2011, nr. 1.333D/2011 şi nr. 1.411D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie invocată de Georgeta Bondor, de Victoria Hojbotă, Maria Cîmpan şi Elena Onioi, de Maria Crăiuţ şi de Sevastian Ioneac în dosarele nr. 11.295/86/2011, nr. 11.294/86/2011, nr. 11.292/86/2011 şi nr. 11.340/86/2011 ale Tribunalului Suceava - Secţia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate invocate în dosarele nr. 1.317D/2011, nr. 1.318D/2011, nr. 1.319D/2011, nr. 1.333D/2011 şi nr. 1.411D/2011, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile conexării dosarelor.

Reţinând identitatea de obiect, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 1.318D/2011, nr. 1.319D/2011, nr. 1.333D/2011 şi nr. 1.411D/2011 la Dosarul nr. 1.317D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 2 noiembrie 2011, 3 noiembrie 2011 şi 18 noiembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 11.299/86/2011, nr. 11.295/86/2011, nr. 11.294/86/2011, nr. 11.292/86/2011 şi nr. 11.340/86/2011, Tribunalul Suceava - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie invocată de Elena Dornean, de Georgeta Bondor, de Victoria Hojbotă, Maria Cîmpan şi Elena Onioi, de Maria Crăiuţ şi de Sevastian Ioneac în cauze având ca obiect soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva unor decizii de recalculare a pensiilor de serviciu, în temeiul actului normativ criticat.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că actul normativ criticat, prevăzând revizuirea tuturor pensiilor speciale care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor Legii nr. 119/2010, a avut drept consecinţă stabilirea unui cuantum al pensiei diferit de cel din momentul pensionării, cuantum ce, în speţă, a fost confirmat prin hotărâre judecătorească, anterior intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă criticate.

Prin emiterea acestui act normativ sunt încălcate principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat, precum şi principiul potrivit căruia România este stat de drept, democratic şi social, deoarece legiuitorul delegat a intervenit în procesul de realizare a justiţiei, dat fiind faptul că deciziile de recalculare a pensiilor, emise în temeiul unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-a dispus revenirea la cuantumul pensiilor avut înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010, nu pot fi executate din cauza intervenţiei actului normativ criticat care dispune revizuirea tuturor pensiilor de serviciu.

În acest mod este încălcat şi principiul egalităţii de arme, astfel cum este definit în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (hotărârile din 23 octombrie 1996, 18 februarie 1997 şi 27 aprilie 2004, pronunţate în cauzele Ankerl împotriva Elveţiei, Niderost-Huber împotriva Elveţiei şi, respectiv, Gorraiz Lizarraga şi alţii împotriva Spaniei), în sensul că însuşi Guvernul reglementează situaţia juridică ce a dat naştere litigiului între stat şi pensionar, realizându-se astfel o încălcare a justului echilibru ce trebuie să existe între părţile din proces.

Se mai arată că executarea unei hotărâri judecătoreşti face parte din procesul civil, iar Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 a lipsit de efecte executarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, ceea ce echivalează cu încălcarea principiului constituţional al liberului acces la justiţie. În acelaşi mod este încălcat şi dreptul de acces la o instanţă, în sensul jurisprudenţei Curţii de la Strasbourg (hotărârile din 9 decembrie 1994 şi 15 iunie 2006, pronunţate în cauzele Rafinăriile greceşti Stran şi Stratis Andreadis împotriva Greciei şi, respectiv, Abăluţă împotriva României).

Se susţine că diminuarea cuantumului pensiilor personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti, astfel cum au fost stabilite iniţial în baza legislaţiei speciale, le afectează autorilor excepţiei un drept de proprietate şi le impune o sarcină excesivă şi disproporţionată, fără a menţine un just echilibru între interesul general şi imperativele protecţiei drepturilor fundamentale ale omului. Mai mult, pensia, ca drept în sine şi ca element al proprietăţii private, reprezintă o creanţă asupra statului pe care acesta este obligat să o plătească şi să o ocrotească. Invocă hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 6 decembrie 2007 şi din 18 februarie 2009, pronunţate în cauzele Beian împotriva României şi Andrejeva împotriva Letoniei.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 contravine şi dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, deoarece recalcularea pensiilor speciale este o măsură cu caracter definitiv, şi nu temporar, iar în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, de esenţa constituţionalităţii măsurii de restrângere a exerciţiului unui drept sau al unei libertăţi este caracterul excepţional şi temporar al acesteia. Mai mult, aşa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârea din 16 decembrie 1974, pronunţată în Cauza Muller împotriva Austriei, o reducere substanţială a cuantumului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanţa dreptului de proprietate.

În opinia autorilor excepţiei, situaţia extraordinară ce a justificat emiterea ordonanţei de urgenţă criticate nu se poate fundamenta pe "exigenţele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicţional exercitat cu ocazia aplicării Legii nr. 119/2010", aşa cum susţine Guvernul, dat fiind faptul că reglementarea adoptată este contrară jurisprudenţei la care se face referire. Mai mult, se susţine că procedura de revizuire a pensiilor speciale este identică cu cea cuprinsă în Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, astfel încât scopul actului normativ criticat nu poate fi altul decât reinstituirea unor reglementări legale a căror aplicabilitate a fost anulată prin hotărâri judecătoreşti.

De asemenea, adoptarea actului criticat a afectat drepturile la pensie ale contestatarilor, care au obţinut hotărâri judecătoreşti prin care au fost anulate măsurile de recalculare a pensiilor de serviciu, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, potrivit căruia ordonanţele de urgenţă nu pot afecta drepturi prevăzute de Constituţie.

Tribunalul Suceava - Secţia civilă, exprimându-şi opinia în dosarele nr. 1.317D/2011 şi nr. 1.318D/2011, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În dosarele nr. 1.319D/2011, nr. 1.333D/2011 şi nr. 1.411D/2011 consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Astfel, în aceste din urmă dosare se arată că, în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, drepturile care decurg din contribuţiile în cadrul regimurilor de securitate socială sunt drepturi patrimoniale, ce intră în sfera de protecţie a art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel încât diminuarea pensiilor de serviciu, ca urmare a recalculării dispuse de ordonanţa de urgenţă criticată, impune persoanelor cărora le este aplicată o sarcină excesivă şi disproporţionată, fără a menţine un just echilibru între interesul general şi imperativele protecţiei drepturilor fundamentale ale persoanei. De asemenea, această măsură contravine exigenţelor constituţionale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, cuprinse în art. 53, deoarece reducerea substanţială a cuantumului pensiilor de serviciu afectează substanţa dreptului de proprietate. În acest mod sunt încălcate şi dispoziţiile art. 115 alin. (4) şi (6) din Legea fundamentală, deoarece necesitatea stabilirii în mod just şi echitabil a drepturilor de pensie pe care persoanele vizate de actul normativ criticat sunt îndreptăţite să le primească, cu respectarea principiului contributivităţii şi al egalităţii, nu constituie o situaţie extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

Guvernul, în punctele de vedere exprimate în dosarele nr. 1.333D/2011 şi nr. 1.411D/2011, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, în privinţa invocării motivelor de neconstituţionalitate extrinsecă, arată că, pe de o parte, lipsa identificării elementelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor, în cadrul procesului de recalculare a pensiilor speciale, impactul negativ al acestei situaţii asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor Legii nr. 119/2010, necesitatea stabilirii unei etapizări a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor, precum şi scopul de a nu sancţiona persoanele care, fără a fi în culpă, nu au reuşit în intervalul iniţial pus la dispoziţie de Legea nr. 119/2010 să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate din muncă, s-au constituit în elementele unei situaţii extraordinare, a cărei reglementare rapidă impunea emiterea unei ordonanţe de urgenţă. Actul normativ criticat nu afectează niciun drept constituţional, ci, dimpotrivă, măsurile dispuse sunt de natură să ocrotească drepturile fundamentale ale destinatarilor. În ceea ce priveşte motivele de neconstituţionalitate intrinsecă, se arată că nu poate fi reţinută o încălcare a principiului separaţiei puterilor în stat, dat fiind faptul că Guvernul, reglementând măsuri legislative pe baza cărora instituţiile implicate să poată realiza toate procedurile administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv şi justificat, a realizat în fapt o aplicare a principiului constituţional enunţat, în sensul menţinerii unui echilibru şi a unei colaborări a puterilor statului. Mai mult, actul normativ criticat nu reglementează imposibilitatea punerii în executare a hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile, aşa cum în mod nejustificat susţine autorul excepţiei. Pentru aceleaşi motive nu este întemeiată nici susţinerea privind încălcarea liberului acces la justiţie. Nu poate fi reţinută nici încălcarea principiului egalităţii de arme, astfel cum a fost relevat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, având în vedere că intervenţia legislativă a Guvernului a vizat reglementarea aceloraşi reguli obiective pentru toţi destinatarii Legii nr. 119/2010, în vederea stabilirii unui cuantum just al pensiei cuvenite. Se apreciază că nu este încălcat dreptul de proprietate, pentru argumentele relevate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale asupra Legii nr. 119/2010. Consideră că dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în cauză, nefiind vorba de o lege în sensul său restrâns, de act juridic al Parlamentului.

Avocatul Poporului apreciază că actul normativ criticat este constituţional. În acest sens, arată că măsura recalculării pensiilor, inclusiv a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, a fost adoptată de către legiuitor ca urmare firească a necesităţii reformării sistemului de pensii în scopul eliminării inechităţilor existente în sistem şi nu are semnificaţia încălcării principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat. Actul normativ criticat este în acord cu dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 115, având în vedere că scopul actului normativ criticat este acela de a se stabili în mod just şi echitabil drepturile de pensie pe care persoanele vizate sunt îndreptăţite să le primească. Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la Legea nr. 119/2010.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011.

În opinia autorilor excepţiei, actul normativ criticat contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) potrivit căruia România este stat de drept, democratic şi social şi alin. (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (1) referitor la garantarea dreptului de proprietate şi a creanţelor asupra statului, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 115 alin. (4) privind adoptarea ordonanţelor de urgenţă în situaţii extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată şi alin. (6) referitor la interdicţia afectării, printr-o ordonanţă de urgenţă, a regimului instituţiilor fundamentale ale statului, a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor prevăzute de Constituţie sau a drepturilor electorale.

Sunt invocate şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la aceeaşi Convenţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

I. În ceea ce priveşte motivele de neconstituţionalitate extrinsecă, autorii excepţiei susţin că actul normativ criticat contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 115 alin. (4) şi (6), deoarece, pe de o parte, situaţia extraordinară ce a stat la baza emiterii ordonanţei de urgenţă criticate nu poate fi justificată de "exigenţele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicţional exercitat cu ocazia aplicării Legii nr. 119/2010", iar, pe de altă parte, adoptarea actului criticat a afectat drepturile la pensie ale contestatarilor care au obţinut hotărâri judecătoreşti prin care au fost anulate măsurile de recalculare a pensiilor de serviciu.

Referitor la exigenţele constituţionale cuprinse în art. 115 alin. (4), privind existenţa unei situaţii extraordinare, care să justifice urgenţa adoptării unei ordonanţe de urgenţă şi a cărei reglementare nu poate fi amânată, Curtea constată că, prin Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, a statuat că situaţiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obişnuit sau comun, aspect întărit şi prin adăugarea, cu prilejul revizuirii Constituţiei, în anul 2003, a sintagmei "a căror reglementare nu poate fi amânată".

De asemenea, prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, Curtea a mai statuat că, pentru îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie, este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public.

Raportând aceste criterii de analiză la cauza prezentă, Curtea constată că, în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, existenţa unei situaţii extraordinare este motivată de Guvern prin 3 elemente interdependente, consecinţe ale intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010, şi anume: lipsa identificării documentelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare, impactul negativ al acestei situaţii asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, precum şi necesitatea stabilirii unei etapizări a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivităţii şi egalităţii, în scopul stabilirii în mod just şi echitabil a drepturilor de pensie, astfel încât persoanele îndreptăţite să aibă posibilitatea să identifice şi să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activităţi profesionale.

Prin urmare, având în vedere împrejurarea că, prin aplicarea metodologiei de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu, instituită prin Hotărârea Guvernului nr. 737/2010, emisă în aplicarea Legii nr. 119/2010, în practică, s-a ajuns la emiterea unor decizii de stabilire a cuantumului pensiilor neconforme cu situaţia veniturilor realizate pe parcursul vieţii profesionale a destinatarilor măsurilor de recalculare, precum şi faptul că era necesară remedierea acestei situaţii într-un termen cât mai scurt, pentru a se asigura valorificarea, în mod just şi în conformitate cu principiul contributivităţii, a drepturilor de pensie ale unor largi categorii socio-profesionale, Curtea constată că această împrejurare avea natura unei situaţii extraordinare.

Însă, pentru a fi pe deplin respectate exigenţele art. 115 alin. (4) din Constituţie, Guvernul trebuia să demonstreze şi faptul că măsurile în cauză nu sufereau amânare, practic, că nu exista vreun alt instrument legislativ ce ar fi putut fi folosit în vederea evitării rapide a consecinţelor negative arătate. În speţă, având în vedere iminenţa încălcării dreptului la pensie în lipsa unor măsuri adecvate, Curtea constată că adoptarea măsurilor în cauză printr-o ordonanţă de urgenţă a fost modalitatea cea mai rapidă şi eficientă pentru a pune la adăpost drepturile constituţionale ocrotite prin art. 47 din Constituţie şi pentru a evita încălcarea lor. (În acelaşi sens este şi Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 504 din 15 iulie 2011.)

II. În privinţa criticilor de neconstituţionalitate intrinsecă, Curtea reţine că autorii excepţiei consideră că este încălcat principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat, precum şi principiul potrivit căruia România este stat de drept, democratic şi social, deoarece măsura revizuirii pensiilor, în temeiul actului normativ criticat, reprezintă o intervenţie a legiuitorului delegat în procesul de realizare a justiţiei, dat fiind faptul că hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, prin care s-a dispus revenirea la cuantumul pensiilor avut înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010, nu pot fi executate. Astfel, în opinia autorilor excepţiei, prin lipsirea de efecte a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, este încălcat şi principiul constituţional al liberului acces la justiţie, precum şi cel al dreptului de acces la o instanţă, în sensul jurisprudenţei Curţii de la Strasbourg.

Curtea constată însă că scopul ordonanţei de urgenţă criticate a fost, aşa cum reiese din coroborarea motivelor expuse de Guvern în preambulul acestui act normativ, reglementarea unor proceduri tehnice de natură a realiza cu celeritate conversia tuturor pensiilor de serviciu în pensii bazate pe principiul contributivităţii, dând posibilitatea persoanelor care nu au identificat toate documentele necesare dovedirii veniturilor realizate pe parcursul întregii activităţi profesionale, sub imperiul procedurii reglementate prin Legea nr. 119/2010, să depună aceste documente la casele teritoriale de pensii, în vederea revizuirii. Prin urmare, actul normativ criticat nu conţine prevederi legale al căror conţinut normativ explicit sau implicit să determine suspendarea cursului judecăţii sau executarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile, în privinţa anumitor cauze determinate, aşa cum susţin autorii excepţiei.

De altfel, Curtea constată că astfel de hotărâri judecătoreşti se bucură de autoritatea de lucru judecat şi determină obligarea autorităţilor publice la plata drepturilor de pensie astfel cum au fost constatate de către instanţele de judecată, însă această obligaţie subzistă atâta timp cât este în vigoare şi temeiul legal în baza căruia au fost pronunţate hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile. În acest sens Curtea s-a mai pronunţat, prin Decizia nr. 1.601 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011, statuând că autoritatea de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească este una absolută pe toată durata de aplicare a prevederii legale care a stat la baza pronunţării hotărârii.

În speţă, Curtea constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 are în vedere o nouă procedură de recalculare a pensiilor, distinctă şi ulterioară celei realizate prin Legea nr. 119/2010, act normativ care se circumscrie cadrului procesual aflat în dezbatere în litigii determinate, fără a afecta cuantumul pensiilor cuvenit în urma recalculării în baza metodologiei reglementate prin Hotărârea Guvernului nr. 737/2010. În acest sens sunt dispoziţiile art. 3 din ordonanţa de urgenţă criticată, potrivit cărora: "Plata drepturilor restante, constând în diferenţa dintre cuantumul cuvenit al pensiei rezultat în urma recalculării şi cel obţinut în urma revizuirii, pentru perioada de la data de 1 septembrie 2010 şi până la data revizuirii potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, se va realiza în termenele prevăzute la art. 1 alin. (1), (4) şi (5), după caz."

Dacă Legea nr. 119/2010 constituie reglementarea de drept substanţial prin care pensiile de serviciu au fost transformate în pensii contributive, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 reprezintă prevederea legală de natură procedurală prin care statul reglementează procedura recalculării pensiilor şi modul de calcul al drepturilor de pensie, ţinând cont de specificul situaţiilor categoriilor socio-profesionale în cauză.

În consecinţă, având în vedere cele de mai sus, precum şi faptul că reglementarea criticată constituie o aplicare particulară a prevederilor legale ce vizează pensia de drept, precum Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, sau Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, Curtea nu poate reţine susţinerea conform căreia materia reflectată în actul normativ criticat ar ţine de domeniul legislaţiei secundare. De altfel, şi aceste legi conţin prevederi tehnice care pun în aplicare principiile care stau la baza modului de calcul al pensiilor.

Pentru aceleaşi considerente, Curtea nu poate reţine nici susţinerea privind încălcarea principiul egalităţii de arme, element component al noţiunii de proces echitabil, astfel cum este definit în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, dat fiind faptul că emiterea ordonanţei de urgenţă criticate nu constituie o ingerinţă a Guvernului în administrarea justiţiei, în scopul influenţării soluţiilor pronunţate în cazul unor litigii.

În ceea ce priveşte susţinerile privind încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1), precum şi a prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin raportare la art. 11 din Constituţie, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra unor critici de neconstituţionalitate similare, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale, cu prilejul controlului a priori asupra Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Astfel, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, ale cărei considerente de principiu sunt valabile şi în prezenta cauză, Curtea a statuat, cu privire la regimul special al pensiilor de serviciu, că acestea sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depăşeşte acest cuantum se suportă din bugetul de stat. S-a arătat, de asemenea, că acordarea acestui supliment a urmărit instituirea unui regim special, compensatoriu pentru anumite categorii socio-profesionale supuse unui statut special. Această compensaţie, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurări sociale, ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Prin urmare, partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de "bun", ea reprezintă, totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.

În ceea ce priveşte invocarea încălcării art. 53 din Legea fundamentală, prin aceeaşi decizie, Curtea a statuat că invocarea acestor dispoziţii constituţionale este lipsită de relevanţă, întrucât dreptul la pensie este reglementat în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituţional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat.

De asemenea, în prezenta cauză, Curtea constată că este neîntemeiată şi susţinerea autorului excepţiei referitoare la faptul că dreptul la pensie are natura unei creanţe asupra statului, garantată de dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală.

Dimpotrivă, contrar acestor susţineri, aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 861 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007, ale cărei considerente de principiu sunt valabile şi în prezenta cauză, sumele plătite cu titlu de contribuţie la asigurările sociale nu reprezintă un depozit la termen şi, prin urmare, nu pot da naştere vreunui drept de creanţă asupra statului sau a fondurilor de asigurări sociale.

Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudenţa Curţii şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei acesteia, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea.

De altfel, un argument suplimentar în sensul convenţionalităţii măsurii de diminuare a pensiilor de serviciu îl constituie şi Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunţată în cauzele conexate nr. 45.312/11, nr. 45.581/11, nr. 45.583/11, nr. 45.587/11 şi nr. 45.588/11 - Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timâr, Edita Tanko, Marta Molnar şi Lucia Gheţu împotriva României, prin care s-a constatat că măsura de transformare a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti în pensii contributive, în temeiul Legii nr. 119/2010, este conformă prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, coroborat cu art. 14 din aceeaşi Convenţie, chiar dacă acest lucru a însemnat o scădere cu 70% a cuantumului pensiilor. Prin decizia menţionată, Curtea de la Strasbourg a preluat astfel raţionamentul Curţii Constituţionale, statuând că măsura de reducere a pensiilor de serviciu este prevăzută de lege (paragrafele 18 şi 42) şi constituie o modalitate de a echilibra bugetul şi de a corecta diferenţele existente între sistemele de pensie, iar aceste motive nu pot fi considerate nerezonabile sau disproporţionate (paragraful 44).

Totodată, având în vedere că decizia Curţii Constituţionale este general obligatorie, Curtea constată că aceasta urmează a se aplică în consecinţă atât cu privire la constituţionalitatea, cât şi cu privire la convenţionalitatea dispoziţiilor legale supuse controlului său.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii:

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie invocată de Elena Dornean, de Georgeta Bondor, de Victoria Hojbotă, Maria Cîmpan şi Elena Onioi, de Maria Crăiuţ şi de Sevastian Ioneac în dosarele nr. 11.299/86/2011, nr. 11.295/86/2011, nr. 11.294/86/2011, nr. 11.292/86/2011 şi nr. 11.340/86/2011 ale Tribunalului Suceava - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2012.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie