Decizie nr. 1.225 din 5 octombrie 2010

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Toma - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 223/2008 privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, excepţie ridicată de Primăria Comunei Abrămuţ în Dosarul nr. 303/35/CA/2009 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 792-794D/2010 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 223/2008. Excepţia a fost ridicată de Primăria Comunei Viişoara, Primăria Comunei Tarcea şi Primăria Comunei Buduslău din judeţul Bihor în dosarele nr. 309/35/CA/2009, 314/35/CA/2009 şi 321/35/CA/2009 ale Curţii de Apel Oradea - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 790D şi 792-794D/2010 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 792-794D/2010 la Dosarul nr. 790D/2010, care este primul înregistrat la Curte.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 1 februarie 2010, pronunţate în dosarele nr. 303/35/CA/2009, 309/35/CA/2009, 314/35/CA/2009 şi 321/35/CA/2009, Curtea de Apel Oradea - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 223/2008 privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, excepţie ridicată de Primăria Comunei Abrămuţ, Primăria Comunei Viişoara, Primăria Comunei Tarcea şi Primăria Comunei Buduslău din judeţul Bihor în cauze civile având ca obiect acţiuni de anulare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 223/2008.

În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate se arată că efectul juridic şi economic al dispoziţiilor de lege criticate reprezintă blocarea investiţiilor începute, intrarea în blocaj financiar, naşterea unor litigii cu operatorii economici care pun în executare proiectele de investiţii, nemulţumiri în rândul populaţiei şi al opiniei publice locale, în timp ce autorităţile nu îşi pot respecta termenele de execuţie a lucrărilor începute şi nu vor putea efectua plăţile conform contractelor. Se consideră că dispoziţiile criticate aduc o gravă încălcare a principiului autonomiei locale, inclusiv a celei financiare, echivalând cu confiscarea banilor primăriilor, ce constituie o naţionalizare mascată.

Se apreciază că la adoptarea ordonanţei de urgenţă a Guvernului nu s-a justificat existenţa unei situaţii extraordinare care să îndrituiască Guvernul să emită acest act normativ.

Se mai arată că dispoziţiile criticate au un caracter "eminamente politicianist", fiind îndreptate în special împotriva administraţiilor publice locale în care trăiesc populaţii de minoritate maghiară.

În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, se apreciază că textul criticat are efect retroactiv, întrucât se aplică raporturilor juridice încheiate şi intrate în vigoare anterior datei de 31 decembrie 2008, fără ca hotărârile de Guvern care au generat aceste raporturi juridice să fie modificate sau abrogate.

Cu privire la neconcordanţa dispoziţiilor de lege criticate prin raportare la prevederile art. 44 din Legea fundamentală, se arată că, prin alocarea în baza unor hotărâri de Guvern a unor sume de bani, administraţia publică locală a devenit proprietară deplină a acestora, fără nicio obligaţie de returnare în anumite condiţii. Însă, ca efect al adoptării art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 223/2008, acest drept de proprietate a dispărut.

Se mai consideră că dispoziţiile criticate încalcă prevederile art. 53 din Constituţie, întrucât textul criticat restrânge dreptul corelativ obligaţiei Guvernului de a sprijini administraţiile publice locale, respectiv dreptul la alocaţii de la bugetul consolidat, în forma pe care o ia în Parlament legea bugetului anual.

Se arată că proiectele începute şi aflate în derulare pentru care administraţia publică locală a obţinut finanţarea de la bugetul consolidat, care vizează proiecte de infrastructură, agricultură, protecţie socială, învăţământ şi sănătate, nu vor mai beneficia de fonduri de finanţare.

Curtea de Apel Oradea - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este întemeiată, întrucât dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 15 alin. (2), art. 44 alin. (1)-(4) şi art. 115 alin. (1)-(6) din Constituţie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 223/2008 privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 31 decembrie 2008, aprobată prin Legea nr. 258/2009, având următorul cuprins: "(1) Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată acordate în anul 2008 prin hotărâri ale Guvernului bugetelor locale pentru acoperirea unor cheltuieli curente şi de capital rămase neutilizate la finele anului se restituie la bugetul de stat.

(2)Regularizarea cu bugetul de stat a sumelor prevăzute la alin. (1) se realizează până la data de 8 ianuarie 2009".

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 44 alin. (1)-(4) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 115 alin. (1)-(4) şi (6) referitor la delegarea legislativă.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în privinţa constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, aceasta s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 573 din 4 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 21 iunie 2010. Cu acel prilej, Curtea a statuat că, în ceea ce priveşte critica raportată la prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, prevederile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 223/2008 se aplică începând de la data intrării în vigoare a actului normativ, prin intermediul acestora statul îndeplinindu-şi obligaţia de protejare a intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară, astfel cum aceasta este prevăzută în cuprinsul dispoziţiilor art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie. De asemenea, s-a arătat că la adoptarea actului au fost avute în vedere presiunile şi riscurile determinate de evoluţiile economice interne şi externe, necesitatea susţinerii creşterii economice şi reducerii inflaţiei, precum şi asigurarea cu prioritate a sumelor destinate finanţării proiectelor de infrastructură şi a cofinanţării proiectelor finanţate din fonduri europene şi a contribuţiei României la bugetul comunitar. Pentru evitarea acestor riscuri a fost necesară adoptarea unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare. Întrucât dispoziţiile de lege criticate vizează interesul general public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, s-a apreciat că acestea au fost adoptate în deplină concordanţă cu prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie.

Astfel cum este definită autonomia publică locală prin legea specială, respectiv Legea administraţiei publice locale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nr. 215/2001 în cuprinsul art. 3, aceasta constă în dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii. Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 154 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 mai 2004, că principiul autonomiei locale "nu presupune totala independenţă şi competenţa exclusivă a autorităţilor publice din unităţile administrativ-teritoriale, ci acestea sunt obligate să se supună reglementărilor legale general valabile pe întreg teritoriul ţării şi dispoziţiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor naţionale".

De asemenea, textul de lege criticat se află într-o deplină concordanţă şi cu prevederile art. 137 alin. (1) din Constituţie, referitor la formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare. În acelaşi timp, Curtea a constatat că textul de lege criticat face referire la acoperirea unor cheltuieli curente şi de capital, iar nu pentru asigurarea finanţării de investiţii, care să antreneze raporturi juridice contractuale cu obligaţii de plată asumate, fundamentate exclusiv pe această categorie de venituri la bugetul local. De altfel, nu există o obligaţie legală ca, la nivel local, finanţarea unor investiţii să fie asigurată din sume provenite exclusiv de la bugetul de stat, cum ar fi şi sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, alocate de Guvernul României. Mai mult decât atât, în conformitate cu dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, Guvernul poate aloca, în situaţii excepţionale, sume din Fondul de rezervă, pentru unităţile care nu dispun de resursele financiare pentru realizarea proiectelor de investiţii începute.

Referitor la pretinsa neconcordanţă a textului de lege criticat cu dispoziţiile art. 115 alin. (6), raportat la prevederile art. 44 din Constituţie, Curtea a constatat că textul de lege criticat nu vizează măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietatea publică. Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată acordate în anul 2008, prin hotărâri ale Guvernului, bugetelor locale pentru acoperirea unor cheltuieli curente şi de capital rămase neutilizate la finele anului, nu constituie drept de proprietate în sensul prevăzut de art. 44 şi 135 din Constituţie. Aceste resurse financiare se supun reglementării speciale privind sistemul financiar, cărora textul de lege criticat li se conformează, astfel încât nu se poate reţine neconcordanţa textului de lege criticat cu dispoziţiile constituţionale invocate, acesta constituind doar o derogare de la prevederile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale.

Pentru aceleaşi considerente, nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate prin raportare la prevederile art. 53 din Constituţie.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie, considerentele şi soluţia expuse în decizia de mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 223/2008 urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 223/2008 privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, excepţie ridicată de Primăria Comunei Abrămuţ, Primăria Comunei Viişoara, Primăria Comunei Tarcea şi Primăria Comunei Buduslău din judeţul Bihor în dosarele nr. 303/35/CA/2009, 309/35/CA/2009, 314/35/CA/2009 şi nr. 321/35/CA/2009 ale Curţii de Apel Oradea - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 octombrie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Toma