Decizie nr. 326 din 3 aprilie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ilie Cristea, Emil-Ionuţ Slavu şi Marius-Sorin Marin în Dosarul nr. 4.446/2005 al Tribunalului Teleorman - Secţia civilă.

La apelul nominal răspund autorii excepţiei, asistaţi de avocat cu delegaţie la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorilor excepţiei solicită admiterea acesteia, arătând, în esenţă, că prevederile legale criticate încalcă art. 21 din Constituţie, întrucât nu prevăd dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite şi în situaţia în care s-a pronunţat o hotărâre de achitare. În lipsa acestei prevederi, persoana aflată într-o atare situaţie trebuie să plătească taxă de timbru la valoare.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate reprezintă o aplicare a prevederilor art. 52 alin. (3) din Constituţie, determinând limitativ sfera situaţiilor pe care legiuitorul le consideră erori judiciare. De altfel, în subsidiar, se apreciază că autorul excepţiei solicită completarea textului, ceea ce ar determina şi inadmisibilitatea excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 4.446/2005, Tribunalul Teleorman - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ilie Cristea, Emil-Ionuţ Slavu şi Marius-Sorin Marin într-un litigiu având ca obiect soluţionarea unei acţiuni civile în despăgubire.

În motivarea excepţiei autorii acesteia apreciază că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 52 alin. (3) din Constituţie, precum şi Deciziei Curţii Constituţionale nr. 45 din 10 martie 1998, întrucât limitează cauzele de răspundere patrimonială a statului. Se arată că, în speţă, nu s-a ajuns nici la condamnarea persoanelor în cauză şi nici la rejudecarea cauzei, dat fiind faptul că faţă de aceste persoane s-a pronunţat o hotărâre de achitare.

Tribunalul Teleorman - Secţia civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Se arată, în esenţă, că textul de lege criticat instituie norme procedurale necesare exercitării dreptului la despăgubiri, iar competenţa de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti revine, în exclusivitate, legiuitorului.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 45 din 10 martie 1998, a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 504 alin. 1 din Codul din procedură penală.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, se arată că textul criticat reprezintă o normă de procedură, a cărei reglementare revine, în exclusivitate, legiuitorului. Se invocă, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 619 din 3 octombrie 2006.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile părţii prezente, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 281/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, care au următorul cuprins:

Persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunţat o hotărâre definitivă de achitare.

Textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei este cel al art. 48 alin. (3) din Constituţie [devenit, după revizuirea şi republicarea Constituţiei, art. 52 alin. (3)] privind răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

Prin Decizia nr. 619 din 3 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 16 noiembrie 2006, Curtea a statuat că dispoziţiile legale criticate fac parte din capitolul IV "Repararea pagubei materiale sau a daunei morale în cazul condamnării pe nedrept sau al privării ori restrângerii de libertate în mod nelegal" al titlului IV "Proceduri speciale" din Codul de procedură penală şi stabilesc cine are calitatea de a beneficia de reparaţie, şi anume persoana care a fost condamnată definitiv, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunţat o hotărâre definitivă de achitare, precum şi persoana care în cursul procesului penal a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.

Prin urmare, faptul că legiuitorul a reglementat în mod expres şi limitativ doar aceste situaţii nu are semnificaţia unei încălcări a dreptăţii ca valoare supremă în statul de drept şi nici a unei limitări a accesului liber la justiţie, garantat de art. 21 din Constituţie, sau a dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât este la latitudinea legiuitorului să stabilească aceste condiţii şi limite.

Neexistând elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele stabilite prin decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Mai mult, Curtea reţine că art. 52 alin. (3) din Constituţie prevede că statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, iar răspunderea acestuia este stabilită "în condiţiile legii", cerinţă îndeplinită de textul art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală. De altfel, pentru a se constata existenţa unei erori judiciare trebuie să existe, pe de o parte, o hotărâre de condamnare pe nedrept, iar, pe de altă parte, o hotărâre definitivă de achitare. În consecinţă, nu se poate reţine că s-a produs o eroare judiciară în cazul existenţei numai a unei hotărâri de achitare, astfel că autorii excepţiei nu se încadrează în prevederile art. 52 alin. (3) din Constituţie şi, implicit, nici în cele ale art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală.

De asemenea, textul criticat este în concordanţă cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 45 din 10 martie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 18 mai 1998, întrucât nu circumstanţiază răspunderea patrimonială a statului numai la unele erori judiciare.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 504 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ilie Cristea, Emil-Ionuţ Slavu şi Marius-Sorin Marin în Dosarul nr. 4.446/2005 al Tribunalului Teleorman - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 aprilie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Karoly