Decizie nr. 868 din 10 iulie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Daniel Bazac în Dosarul nr. 630/294/2007 al Judecătoriei Sălişte - Secţia generală.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curţii că autorul excepţiei a depus la dosarul cauzei o cerere de acordare a unui nou termen de judecată, în vederea angajării unui apărător.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a acestei cereri, arătând că, având în vedere data sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia invocată în cauză, autorul acesteia a avut un interval de timp suficient pentru a-şi pregăti apărarea.

Curtea respinge cererea de amânare formulată şi constată cauza în stare de judecată.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 26 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 630/294/2007, Judecătoria Sălişte - Secţia generală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Daniel Bazac.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că redactarea imprecisă a textului criticat determină ca judecătorii să facă aprecieri lipsite de obiectivitate. Or, "principiul liberului acces la justiţie necesită adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, în ceea ce priveşte condiţiile de vătămare rezultate din interpretarea dispoziţiilor relative la sesizarea instanţei şi să nu lase posibilitatea pentru judecător să stabilească el însuşi, pe cale jurisprudenţială, aceste condiţii, în afara legii, adică prin substituirea legiuitorului, încălcând astfel dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţie."

Judecătoria Sălişte - Secţia generală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că, "în cazul nulităţii, reglementată de alin. (1) al art. 197 din Codul de procedură penală, nu numai că nu este împiedicat accesul liber la justiţie, ci chiar este permis accesul la justiţie, prin dreptul acordat părţii pretins vătămate de a invoca nulitatea şi de a proba vătămarea [_]. În exercitarea acestui drept persoana care invocă nulitatea beneficiază de toate drepturile şi garanţiile prevăzute de lege."

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi. 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Încălcările dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act."

Prevederile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat şi ale art. 21 - Accesul liber la justiţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.

Astfel, nulitatea reprezintă o sancţiune procedurală extremă, care intervine numai atunci când alte remedii nu sunt posibile. Cum însă nu orice încălcare a unei norme procedurale provoacă o vătămare care să nu poată fi reparată decât prin anularea actului, legiuitorul, în art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală, a instituit regula potrivit căreia nulitatea actului făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal intervine numai atunci când s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod. Această reglementare reflectă preocuparea legiuitorului de a salva actele procedurale, care, deşi iniţial nu au respectat formele procedurale, îşi pot atinge scopul prin completarea sau refacerea lor. Nimic nu împiedică persoana interesată ca, în ipoteza în care există o vătămare ce nu poate fi înlăturată, să invoce şi să dovedească vătămarea pretinsă. Aşa fiind, normele criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale privind dreptul la un proces echitabil, deoarece, pe de o parte, acestea sunt aplicabile în egală măsură tuturor celor cărora li s-a produs o vătămare în drepturile lor procesuale prin încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal, asigurându-se astfel dreptul părţilor la un proces echitabil. Pe de altă parte, condiţionarea anulării actului de procedură care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege de existenţa unei vătămări ce nu poate fi înlăturată în alt mod nu are semnificaţia unei sustrageri a acestuia de la aplicarea sancţiunilor legale sau a unei derogări de la obligativitatea respectării legii de către organele de cercetare penală.

În acest sens, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 113 din 24 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 14 martie 2005, a cărei soluţie de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală şi considerentele care au fundamentat-o îşi menţin valabilitatea, deoarece nu au intervenit elemente noi.

În prezenta cauză se mai invocă şi încălcarea, prin acelaşi text legal, a principiului separaţiei puterilor în stat. Nici această susţinere nu poate fi reţinută, deoarece aprecierea vătămării produse prin încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal se realizează de către judecător pe baza susţinerilor părţilor şi a probelor aduse de acestea, fiind specifică activităţii de înfăptuire a justiţiei, iar nu celei de legiferare.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Daniel Bazac în Dosarul nr. 630/294/2007 al Judecătoriei Sălişte - Secţia generală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 iulie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta