Decizia nr. 505 din 5 octombrie 2023

Publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 89 din 31 ianuarie 2024

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 506 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Rompit Impex - S.R.L. din București în Dosarul nr. 1.742/2/2019 al Curții de Apel București - Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.174D/2019.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că susținerile autoarei excepției sunt formulate prin raportare la împrejurări de fapt care s-ar putea produce. Aceste chestiuni țin de aplicarea legii de către instanțele judecătorești.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Decizia civilă nr. 171 din 23 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.742/2/2019, Curtea de Apel București - Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 506 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Societatea Rompit Impex - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații în anulare.

5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate afectează durata termenului de formulare a contestației în anulare, în condițiile în care posibilitatea respectării termenului este condiționată de data comunicării hotărârii judecătorești. Astfel, prin comunicarea unei hotărâri judecătorești definitive de la data pronunțării peste limita termenului de un an se ajunge la sancționarea părții fără a exista o culpă din partea acesteia pentru depășirea termenului. Comunicarea hotărârii definitive spre finalul termenului de un an, dar cu mai puțin de 15 zile înainte de împlinirea acestuia ar determina o scurtare a termenului de 15 zile stabilit de teza întâi a art. 506 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

6.Curtea de Apel București - Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal arată că nu poate exista un conflict între dispozițiile legale criticate și prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 24, întrucât obiectul de reglementare al acestor prevederi constituționale este în mod esențial diferit. Constituționalitatea dispozițiilor legale criticate poate fi analizată în raport cu art. 21 din Constituție. Instanța judecătorească apreciază că prin stabilirea termenului de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești pentru formularea contestației în anulare legiuitorul a urmărit asigurarea certitudinii raporturilor juridice tranșate în urma soluționării unui proces civil.

7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 506 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(1) Contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă.“11. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) privind valorile supreme ale statului de drept și alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiție și ale art. 24 - Dreptul la apărare.

12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 506 din Codul de procedură civilă au mai fost analizate prin Decizia nr. 322 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 27 august 2018, sau prin Decizia nr. 398 din 5 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 20 septembrie 2019, prilej cu care a constatat constituționalitatea acestora.

13.Curtea a reținut că termenele instituite prin textul de lege criticat au în vedere soluționarea procesului cu celeritate, în absența acestora contestația în anulare putând fi formulată oricând, fapt ce ar fi de natură a genera o stare de perpetuă incertitudine în ceea ce privește raporturile juridice stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, afectând astfel grav stabilitatea și securitatea care trebuie să le caracterizeze.

14.De altfel, art. 126 alin. (2) din Constituție atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenței și procedurii de judecată, inclusiv a condițiilor de exercitare a căilor de atac, ceea ce înseamnă că termenele procedurale instituite de textul de lege criticat reprezintă expresia aplicării acestor dispoziții constituționale.

15.În ceea ce privește momentul de la care încep să curgă termenele procedurale, Curtea a reținut că legiuitorul a reglementat, cu titlu general, faptul că acestea încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu prevede altfel [art. 184 alin. (1) din Codul de procedură civilă], regulă care este prevăzută și în art. 506 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă. Pentru fixarea momentului de la care curge termenul de 15 zile pentru formularea contestației în anulare, legiuitorul s-a raportat la un criteriu determinat și obiectiv, acesta fiind comunicarea hotărârii, care va avea loc în toate cazurile, inclusiv în privința hotărârilor judecătorești rămase definitive, potrivit art. 427 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Așadar, față de vechea reglementare procesual civilă sub imperiul căreia erau comunicate doar hotărârile susceptibile de a fi atacate cu apel sau recurs, deci nu și acelea rămase irevocabile, art. 427 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede că „Hotărârea se va comunica din oficiu părților, în copie, chiar dacă este definitivă. Comunicarea se va face de îndată ce hotărârea a fost redactată și semnată în condițiile legii.“, respectiv în cel mult 30 de zile de la pronunțare, potrivit art. 426 alin. (5) din Codul de procedură civilă. În urma modificării operate prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018, termenul de redactare și semnare a hotărârii judecătorești, în cazuri temeinic motivate, poate fi prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori, putând fi deci prelungit până la 90 de zile. Prin urmare, comunicarea reprezintă garanția unui proces echitabil și transparent, scopul acesteia fiind acela ca părțile să ia act de conținutul hotărârii și să își poată formula, dacă este cazul, criticile împotriva acesteia.

16.În actuala reglementare, termenul de un an prevăzut de art. 506 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă are semnificația unui termen-limită, înăuntrul căruia trebuie să aibă loc comunicarea hotărârii definitive și, totodată, exercitarea contestației în anulare.

17.Faptul că hotărârea a fost comunicată înainte de împlinirea termenului de un an de la rămânerea definitivă a acesteia nu deschide dreptul părții interesate să formuleze contestația în anulare oricând după comunicare și până la împlinirea termenului de un an, aceasta având obligația să respecte termenul de 15 zile de la comunicare instituit prin art. 506 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă. Așadar, părțile nu pot formula contestație în anulare alternativ, în 15 zile de la comunicare sau într-un an de la rămânerea definitivă a hotărârii. Termenul de un an prevăzut de dispozițiile legale criticate reprezintă un beneficiu acordat de legiuitor pentru a nu afecta accesul liber la justiție al persoanelor, determinat de eventualele erori procedurale.

18.În cazul în care hotărârea nu a fost redactată și, prin urmare, comunicarea nu a avut loc în termenul de un an de la data rămânerii definitive a acesteia, partea nu va putea fi decăzută din termenul de formulare a contestației în anulare. În acest caz, partea va putea solicita repunerea în termen, arătând că nedepunerea contestației în anulare în termen se datorează unui motiv temeinic justificat, neimputabil ei, respectiv neredactarea hotărârii și, implicit, necomunicarea acesteia în limita termenului de un an prevăzut de lege. Aceeași soluție se impune și pentru situația în care comunicarea hotărârii s-a făcut în termenul de un an, dar în mai puțin de 15 zile până la împlinirea acestui termen.

19.În ceea ce privește termenul de motivare a contestației în anulare, Curtea a observat că art. 506 alin. (2) din Codul de procedură civilă prevede expres faptul că aceasta se motivează în termenul de 15 zile prevăzut la alin. (1), respectiv în termenul de declarare a căii extraordinare de atac. Așadar, alin. (1) al art. 506 din Codul de procedură civilă stabilește termenul de declarare a căii extraordinare de atac în 15 zile de la comunicare, termen în care se va și motiva, având în vedere dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol.

20.Astfel, în calea extraordinară de atac a contestației în anulare nu se realizează un control judiciar asupra unei judecăți anterioare, iar motivele pentru care se poate promova această cale de atac a contestației în anulare sunt limitativ stabilite prin art. 503 din Codul de procedură civilă și au drept scop pronunțarea unor hotărâri judecătorești corecte. Prin urmare, Curtea a reținut că motivarea contestației în anulare trebuie să se facă în termenul de declarare a căii extraordinare de atac.

21.În aceste condiții, Curtea nu a putut reține o încălcare a principiului egalității cetățenilor, întrucât norma criticată se aplică în mod egal tuturor celor aflați în ipoteza acesteia, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Curtea a statuat în jurisprudența sa că la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, iar încălcarea principiului egalității și nediscriminării ar putea exista atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă, ipoteză ce nu corespunde situației prezentate în cauză (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 781 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 16 februarie 2016).

22.Nici accesul liber la justiție și nici dreptul la apărare nu sunt înfrânte atât timp cât, potrivit dispozițiilor legale criticate, părților interesate le este asigurată posibilitatea exercitării unei căi extraordinare de atac împotriva hotărârii judecătorești considerate defavorabile.

23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Rompit Impex - S.R.L. din București în Dosarul nr. 1.742/2/2019 al Curții de Apel București - Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 506 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 5 octombrie 2023.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

MARIAN ENACHE

Magistrat-asistent,

Andreea Costin