Decizie nr. 1.113 din 27 noiembrie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Galmopan Cereale" - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 7.631/44/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 23 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 7.631/44/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Galmopan Cereale" - S.A. din Galaţi.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 67 din Legea nr. 31/1990 contravin prevederilor art. 16, 21 şi 24 din Constituţie, fără a arăta în ce mod. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, se arată că posibilitatea dată instanţei în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate de a o respinge ca inadmisibilă contravine prevederilor art. 16, 21, 24 şi ale art. 146 lit. d) din Constituţie, deoarece numai Curtea Constituţională are competenţa exclusivă de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că art. 67 din Legea nr. 31/1990 consacră unul dintre drepturile ce decurg din calitatea de acţionar sau de asociat, dreptul de a participa la împărţirea profitului societăţii. Cota-parte din profit se plăteşte fiecărui asociat proporţional cu cota de participare la capitalul social vărsat, repartizarea acestora neputându-se efectua decât din profituri determinate potrivit legii. Repartizarea dividendelor potrivit cotei de participare la capitalul social, şi nu în mod egal, nu constituie un tratament discriminatoriu, ci, dimpotrivă, o formă de manifestare a principiului egalităţii în drepturi. Cât priveşte invocarea prevederilor art. 21 şi ale art. 24 din Constituţie, se arată că textul de lege criticat nu conţine norme de natură procesuală care să fie analizate din perspectiva garanţiilor în materia dreptului de acces la justiţie şi a dreptului la apărare. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, se arată că aceasta este neîntemeiată.

Avocatul Poporului arată că dispoziţiile art. 67 din Legea nr. 31/1990 instituie reguli privind modalitatea de distribuire către asociaţi a dividendelor unei societăţi comerciale şi se aplică în mod egal tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei, fără discriminări pe considerente arbitrare. De asemenea, reglementarea prin lege a obligaţiei unei societăţi comerciale de a plăti asociaţilor dividendele cuvenite, într-un termen de 6 luni de la data aprobării situaţiei financiare anuale, sub sancţiunea plăţii unor daune-interese pentru perioada de întârziere, nu este de natură să îngrădească dreptul părţilor interesate de a beneficia de toate garanţiile procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, precum şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, se arată că aceasta este neîntemeiată. În acest sens, face referire la Decizia nr. 514 din 20 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 13 iulie 2006.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 67 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004. Alin. (2) şi (5) ale art. 67 din Legea nr. 31/1990 au fost modificate prin art. I pct. 36 din Legea nr. 441/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 28 noiembrie 2006.

Textele de lege criticate au următorul conţinut:

–Art. 67 din Legea nr. 31/1990: "(1) Cota-parte din profit ce se plăteşte fiecărui asociat constituie dividend.

(2)Dividendele se distribuie asociaţilor proporţional cu cota de participare la capitalul social vărsat, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel. Acestea se plătesc în termenul stabilit de adunarea generală a asociaţilor sau, după caz, stabilit prin legile speciale, dar nu mai târziu de 6 luni de la data aprobării situaţiei financiare anuale aferente exerciţiului financiar încheiat. În caz contrar, societatea comercială va plăti daune-interese pentru perioada de întârziere, la nivelul dobânzii legale, dacă prin actul constitutiv sau prin hotărârea adunării generale a acţionarilor care a aprobat situaţia financiară aferentă exerciţiului financiar încheiat nu s-a stabilit o dobândă mai mare.

(3)Nu se vor putea distribui dividende decât din profituri determinate potrivit legii.

(4)Dividendele plătite contrar dispoziţiilor alin. (2) şi (3) se restituie, dacă societatea dovedeşte că asociaţii au cunoscut neregularitatea distribuirii sau, în împrejurările existente, trebuiau să o cunoască.

(5)Dreptul la acţiunea de restituire a dividendelor, plătite contrar prevederilor alin. (2) şi (3), se prescrie în termen de 3 ani de la data distribuirii lor.

(6)Dividendele care se cuvin după data transmiterii acţiunilor aparţin cesionarului, în afară de cazul în care părţile au convenit altfel.";

–Art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992: "Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare şi ale art. 146 lit. d) referitoare la atribuţiile Curţii Constituţionale. De asemenea, se invocă şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 67 din Legea nr. 31/1990 reglementează aspectele generale comune tuturor formelor de societate, ale împărţirii între asociaţi a beneficiilor realizate de societate. Dreptul asociaţilor la dividende reprezintă dreptul de a obţine o cotă-parte din beneficiul realizat de o societate prin efectuarea actelor comerciale. Legiuitorul consacră libertatea asociaţilor de a decide în ceea ce priveşte modul de împărţire a beneficiilor, actul constitutiv trebuind să conţină, potrivit art. 7 lit. f) şi art. 8 lit. k) din Legea nr. 31/1990, partea fiecărui asociat la beneficii şi la pierderi, respectiv modul de distribuire a beneficiilor şi de suportare a pierderilor.

În situaţia în care actul constitutiv nu prevede modul în care se împart beneficiile, textul de lege criticat stabileşte că dividendele se distribuie asociaţilor proporţional cu cota de participare la capitalul social vărsat, fiind aplicat, astfel, principiul directei proporţionalităţi a beneficiului cu aportul social, fără a se încălca prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, Curtea observă că acest text de lege a mai format obiect al controlului de constituţionalitate.

Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 607 din 15 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 25 ianuarie 2006, şi Decizia nr. 514 din 20 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 13 iulie 2006, Curtea a statuat că prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 sunt norme de procedură pe care instanţa care a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate este obligată să le aplice, în vederea selectării doar a acelor excepţii care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, unica autoritate de jurisdicţie constituţională. Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepţiei de neconstituţionalitate de către instanţa judecătorească, ci doar pronunţarea, în situaţiile date, asupra oportunităţii sesizării Curţii Constituţionale. Instanţa de judecată are rol de filtru al excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de părţi, având obligaţia de a le respinge ca inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerinţele legii.

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor de mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Galmopan Cereale" - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 7.631/44/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu