privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule
(1)În conformitate cu prevederile art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, cu modificările şi completările ulterioare, asigurătorii care practică asigurarea de răspundere civilă a autovehiculelor pe teritoriul României acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse prin accidente de autovehicule, de care asiguraţii răspund delictual faţă de terţe persoane, excluzând răspunderea transportatorului, în baza unui contract de asigurare încheiat cu proprietarul sau cu utilizatorul autovehiculului.
(2)Contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule acoperă răspunderea civilă delictuală a proprietarului sau a utilizatorului unui autovehicul pentru prejudiciile produse unei terţe părţi, prin intermediul autovehiculului.
(3)Condiţiile contractuale pentru asigurarea obligatorie RCA sunt reglementate de prevederile Legii nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare, şi de prezentele norme.
În înţelesul prezentelor norme şi în aplicarea prevederilor Legii nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
1.autovehicul - vehiculul cu propulsie proprie, inclusiv tramvaie, precum şi remorci, semiremorci sau ataşe tractate ori netractate, după caz.
2.asigurător RCA - societatea de asigurări care are dreptul de a încheia asigurări de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul României, precum şi societăţi de asigurare autorizate de autorităţile competente din statele membre ale Uniunii Europene, care desfăşoară activitate în România conform dreptului de stabilire şi liberei circulaţii a serviciilor;
3.a) autoritate de înmatriculare - autoritatea administrativă competentă să înmatriculeze, precum şi să radieze şi să ţină evidenţa autovehiculelor omologate pentru a circula pe drumurile publice;
b)autoritate de înregistrare - autoritatea administrativă competentă să înregistreze, precum şi să radieze şi să ţină evidenţa autovehiculelor omologate pentru a circula pe drumurile publice;
4.Carte Verde - documentul internaţional de asigurare a autovehiculelor, emis în numele unui birou naţional, în conformitate cu Recomandarea nr. 5 adoptată la 25 ianuarie 1949 de Subcomitetul pentru transportul rutier al Comitetului pentru transportul pe uscat al Comisiei Economice pentru Europa a Naţiunilor Unite;
5.teritoriul în care staţionează în mod obişnuit autovehiculul reprezintă:
a)teritoriul statului în care autovehiculul staţionează în mod obişnuit;
b)teritoriul statului în care s-a eliberat autovehiculului un semn distinctiv similar numărului de înmatriculare sau poliţei de asigurare RCA, în situaţiile în care nu se solicită înmatricularea unui anumit tip de autovehicul, dar autovehiculul are un număr de înmatriculare sau respectivul semn distinctiv;
c)teritoriul statului în care proprietarul sau utilizatorul autovehiculului este rezident permanent, în cazurile în care pentru anumite tipuri de autovehicule nu se solicită plăcuţă de înmatriculare sau vreun alt semn distinctiv;
d)teritoriul statului în care s-a produs accidentul, în cazurile în care autovehiculele care au fost implicate într-un accident nu au număr de înmatriculare/înregistrare sau acesta nu corespunde ori nu mai corespunde, în scopul stabilirii despăgubirilor, conform prevederilor prezentelor norme;
6.proprietarul sau utilizatorul unui autovehicul reprezintă:
a)proprietarul/coproprietarul autovehiculului - persoana fizică sau juridică înscrisă în documentele de identitate ale autovehiculului; sau b) utilizatorul autovehiculului - persoana fizică sau juridică căreia, în baza unui contract încheiat cu proprietarul/coproprietarul, i s-a atribuit pe o anumită perioadă dreptul de folosinţă a unui autovehicul.
7.poliţă de asigurare RCA - forma scrisă a contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule;
8.vignetă - partea detaşabilă a poliţei RCA, aplicată la vedere pe autovehicul, care atestă existenţa unei poliţe de asigurare RCA pentru autovehiculul respectiv;
9.state membre - statele membre ale Uniunii Europene şi celelalte state aparţinând Spaţiului Economic European.
(1)Se consideră că un autovehicul este asigurat, dacă proprietarul sau utilizatorul acestuia are încheiat un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, cu valabilitate în limitele teritoriale prevăzute la art. 1^1 pct. 7 din Legea nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale celorlalte state semnatare ale Acordului multilateral, denumit în continuare asigurarea obligatorie RCA.
(2)Contractul de asigurare se încheie cu un asigurător care are dreptul de a practica pe teritoriul României asigurarea obligatorie RCA.
(1)La încheierea unui contract de asigurare obligatorie RCA pentru un autovehicul aflat în evidenţa autorităţii de înmatriculare sau, după caz, de înregistrare din România, asigurătorul este obligat să emită asiguratului poliţa de asigurare obligatorie de răspundere civilă a autovehiculelor, denumită în continuare poliţa de asigurare RCA, împreună cu vigneta şi Cartea Verde.
(2)În baza unui act adiţional, contractul de asigurare RCA, denumit în continuare asigurarea RCA, poate cuprinde clauze suplimentare, în condiţiile în care acestea nu reduc sau nu restricţionează drepturile unei părţi prejudiciate, ce decurg din asigurarea obligatorie RCA sau nu contravin prevederilor legale.
(1)Dovada existenţei asigurării obligatorii RCA, în cazul controalelor efectuate de autorităţile abilitate, în conformitate cu prevederile art. 64 din Legea nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare, o constituie:
–poliţa de asigurare RCA emisă de asigurătorul RCA, precum şi vigneta, pentru autovehiculele înmatriculate sau înregistrate în România;
–până la data ratificării Acordului multilateral, documentul Carte Verde;
–documentele internaţionale de asigurare de răspundere civilă a autovehiculelor, eliberate de asigurătorii RCA din străinătate, cu valabilitate pe teritoriul României şi numai pentru perioada menţionată în acestea, sau documentul de asigurare RCA emis de asigurătorii RCA din România, pentru autovehiculele înmatriculate într-un stat terţ.
(2)De la data ratificării Acordului multilateral, pentru autovehiculele care staţionează în mod obişnuit într-un stat membru, plăcuţele de înmatriculare atestă că biroul naţional din statul membru este garant al plăţii despăgubirii către persoana prejudiciată într-un accident de autovehicul. Până la data ratificării Acordului multilateral, dovada existenţei asigurării de răspundere civilă pentru autovehiculele care staţionează în mod obişnuit într-un stat membru o constituie documentul Carte Verde, în vigoare la data intrării pe teritoriul României.
(3)La trecerea frontierei de stat a României, proprietarii sau utilizatorii autovehiculelor înmatriculate ori înregistrate în România au obligaţia să prezinte documentul Carte Verde.
(1)Documentul de asigurare obligatorie RCA eliberat de un asigurător RCA, în schimbul unei prime plătite de proprietarul sau utilizatorul unui autovehicul, garantează, pentru perioada de valabilitate înscrisă, despăgubirea prejudiciilor provocate prin accidente de autovehicule produse în limitele teritoriale de acoperire, în conformitate cu prevederile prezentelor norme sau cu dispoziţiile legislaţiei privind asigurarea obligatorie RCA, în vigoare la data accidentului, a statului în care acesta s-a produs.
(2)În limitele teritoriale de acoperire ale asigurării obligatorii RCA se garantează, pe baza aceleiaşi prime, acoperirea prejudiciilor în conformitate cu legislaţia în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de autovehicul şi cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislaţia respectivă şi cel prevăzut în contractul de asigurare.
(3)În cazul prejudiciului produs unui cetăţean al unui stat membru, prin utilizarea unui autovehicul aflat în evidenţa autorităţii de înmatriculare sau de înregistrare din România, în timpul deplasării sale între două state membre în care este valabil tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, dacă nu există birou naţional responsabil pentru teritoriul traversat şi pe care s-a produs prejudiciul, se vor aplica prevederile prezentelor norme sau ale legislaţiei statului în care îşi are sediul asigurătorul emitent al poliţei de asigurare RCA.
Asigurarea obligatorie RCA se încheie pe perioadă determinată:
a)anual ori semestrial pentru autovehiculele înmatriculate sau înregistrate, după caz;
b)pe perioada de valabilitate a autorizaţiei provizorii de circulaţie, pentru autovehiculele care se înmatriculează sau se înregistrează provizoriu, după caz;
c)pe perioada înmatriculării temporare, dar nu mai mult de 12 luni.
(1)Poliţa de asigurare RCA conţine cel puţin informaţii despre părţile implicate în contract şi despre autovehicul, perioada de valabilitate a asigurării, limitele de despăgubire şi prima de asigurare.
(2)Cartea Verde cuprinde în mod obligatoriu informaţii cu privire la numărul de înmatriculare al autovehiculului şi la perioada de valabilitate a asigurării RCA, precum şi statele în care are valabilitate acest document.
(3)În situaţia în care anumite informaţii cu privire la autovehicul nu sunt disponibile la data încheierii contractului, asiguratul este obligat să le transmită asigurătorului în termen de 5 zile de la încheierea contractului de asigurare. În acest caz, asigurătorul va elibera Cartea Verde numai după primirea acestor informaţii de la deţinătorul poliţei de asigurare RCA.
(1)Asigurătorii au obligaţia de a stabili tarifele de primă pentru fiecare categorie de autovehicule, calculate pe baze actuariale pentru limitele de despăgubire stabilite în baza prevederilor art. 12, astfel încât să garanteze permanent îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din încheierea contractelor de asigurare RCA, constituirea rezervelor tehnice prevăzute în legislaţia în vigoare şi plata contribuţiilor către fondurile stabilite în conformitate cu legislaţia în vigoare, precum şi acoperirea cheltuielilor de achiziţie şi de administrare.
(2)Limitele de despăgubire şi tarifele de primă se stabilesc anual, luându-se în considerare limitele anuale de răspundere instituite prin prezentele norme, şi se prezintă Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor cel târziu cu 30 de zile înainte de începerea perioadei în care acestea pot fi practicate, împreună cu elementele şi modul de calcul al primelor de asigurare, inclusiv datele statistice pe care s-a bazat acest calcul, precum şi o declaraţie a actuarului responsabil pentru calculul primei de asigurare cu privire la corectitudinea acestuia.
(1)Tarifele de primă notificate Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor se publică pe site-ul fiecărui asigurător şi se afişează atât la sediul social, cât şi la unităţile teritoriale ale asigurătorului.
(2)Asigurătorii nu pot practica tarife de primă anuale diferite faţă de cele notificate Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi publicate.
(1)Prima de asigurare se calculează pentru un întreg an de subscriere, potrivit tarifelor de primă anuale practicate de asigurător, aferente perioadei de valabilitate a poliţei de asigurare RCA.
(2)Prima anuală de asigurare se calculează prin însumarea primelor lunare aferente fiecărei luni de valabilitate a poliţei de asigurare RCA, prima lunară fiind calculată ca raport de 1/12 din tariful anual de primă practicat. Perioada mai mare sau egală cu 15 zile calendaristice se consideră lună întreagă.
(1)Suma asigurată reprezintă limita de despăgubire ce poate fi acordată de asigurător pentru prejudiciile provocate în unul şi acelaşi accident, atât pentru pagube materiale directe sau indirecte, cât şi pentru vătămări corporale sau decese, inclusiv prejudicii fără caracter patrimonial.
(2)Pentru pagubele materiale produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabileşte pentru anul 2007 la un nivel de cel puţin 100.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României. Pentru anul 2008 limita de despăgubire pentru aceste riscuri se stabileşte la un nivel de cel puţin 150.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României.
(3)Pentru vătămări corporale şi decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabileşte pentru anul 2007 la un nivel de cel puţin 500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României. Pentru anul 2008 limita de despăgubire pentru aceste riscuri se stabileşte la un nivel de cel puţin 750.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României.
(4)Limitele de despăgubire prevăzute la alin. (2) şi (3) se majorează anual.
În cazul în care în unul şi acelaşi eveniment au fost prejudiciate mai multe persoane şi valoarea totală a prejudiciilor depăşeşte limitele de despăgubire specificate în poliţa RCA, despăgubirea va fi stabilită în funcţie de cota-parte din valoarea prejudiciului, ce revine fiecărei persoane îndreptăţite la despăgubire pentru prejudiciile suferite în acelaşi accident.
Riscurile acoperite şi excluse prin contractul de asigurare RCA
(1)Asigurătorul are obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului provocat de asigurat, potrivit pretenţiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăşi limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condiţiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliţei de asigurare RCA, se acordă despăgubiri, în formă bănească, pentru:
a)vătămări corporale sau deces;
b)pagube materiale;
c)pagube ca urmare a lipsei de folosinţă a autovehiculului avariat, în cazul în care autovehiculul reprezintă mijlocul cu care persoana prejudiciată îşi realizează obiectul de activitate, pentru care deţine licenţa şi autorizarea în acest sens;
d)cheltuieli legate de reprezentarea juridică, în cazul cererilor de despăgubire prevăzute la lit. a)-c), în legătură cu daunele potrivit lit. b) sau c), distinct de despăgubirile acordate potrivit lit. a)-c), dar numai în situaţia încetării fără efect a perioadei menţionate la art. 37 alin. (2) sau a respingerii ori reducerii nejustificate a despăgubirii de către asigurător.
(2)Indiferent de locul în care a fost produs accidentul de autovehicul, pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulaţiei publice, în incinte şi în orice alte locuri, atât în timpul deplasării, cât şi în timpul staţionării autovehiculului asigurat, asigurătorul acordă despăgubiri până la limita răspunderii prevăzute în poliţa de asigurare, pentru:
1.prejudiciul produs de dispozitivele sau instalaţiile cu care a fost echipat autovehiculul, precum şi pentru prejudiciul cauzat de remorcă, semiremorcă ori ataş, inclusiv pentru prejudiciul produs din cauza desprinderii accidentale a acestora de autovehicul;
2.dacă prejudiciul a fost produs din culpa conducătorului autovehiculului, inclusiv în cazurile în care la data accidentului conducătorul autovehiculului:
–a condus autovehiculul fără consimţământul explicit sau implicit al asiguratului;
–nu este titularul unui permis care să îi dea dreptul să conducă autovehiculul respectiv;
–nu a respectat obligaţiile legale de ordin tehnic cu privire la starea şi siguranţa autovehiculului respectiv;
3.dacă prejudiciul a fost produs prin fapta lucrului, când prejudiciul îşi are cauza în însuşirile, acţiunea sau inacţiunea autovehiculului, prin intermediul altui lucru antrenat de deplasarea autovehiculului, prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentală a substanţelor, a materialelor sau a obiectelor transportate;
4.în cazul în care persoanele care solicită despăgubiri pentru vătămări corporale sunt membrii familiei asiguratului, conducătorului auto sau oricărei alte persoane a cărei răspundere civilă este angajată într-un accident de autovehicul.
Asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru:
1.cazurile în care proprietarul, utilizatorul sau conducătorul autovehiculului vinovat nu are răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs:
a)de un caz de forţă majoră;
b)din culpa exclusivă a persoanei prejudiciate;
c)din culpa exclusivă a unei terţe persoane;
2.prejudiciile suferite de conducătorul autovehiculului răspunzător de producerea accidentului;
3.prejudiciile produse bunurilor aparţinând persoanelor fizice sau persoanelor juridice, dacă au fost provocate de un autovehicul asigurat RCA, deţinut de aceeaşi persoană fizică sau juridică, şi este condus de un prepus al aceleiaşi persoane juridice ori de o altă persoană pentru care răspunde persoana fizică sau persoana juridică;
4.prejudiciile cauzate în situaţiile în care nu se face dovada valabilităţii la data accidentului a asigurării obligatorii RCA sau asigurătorul RCA nu are răspundere;
5.partea din prejudiciu care depăşeşte limitele de despăgubire stabilite prin poliţa de asigurare RCA, produs în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate şi de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea prejudiciului;
6.amenzile de orice fel şi cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul, utilizatorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului, precum şi cheltuielile de executare a hotărârilor penale privind plata despăgubirilor;
7.cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau de conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a soluţionat şi latura civilă;
8.sumele pe care conducătorul autovehiculului răspunzător de producerea prejudiciului este obligat să le plătească proprietarului sau utilizatorului care i-a încredinţat autovehiculul asigurat, pentru avarierea ori distrugerea acestui autovehicul;
9.prejudiciile produse bunurilor transportate, dacă între proprietarul sau utilizatorul autovehiculului care a produs accidentul ori conducătorul auto răspunzător şi persoanele prejudiciate a existat un raport contractual la data producerii accidentului;
10.prejudiciile produse persoanelor sau bunurilor aflate în autovehiculul cu care s-a produs accidentul, dacă asigurătorul poate dovedi că autovehiculul respectiv era furat;
11.prejudiciile produse de dispozitivele sau de instalaţiile montate pe autovehicule, atunci când acestea sunt utilizate ca utilaje ori instalaţii de lucru;
12.prejudiciile produse prin accidente survenite în timpul operaţiunilor de încărcare şi de descărcare, acestea constituind riscuri ale activităţii profesionale;
13.prejudiciile produse ca urmare a transportului de produse periculoase: radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, corozive, combustibile, care au determinat sau au agravat producerea prejudiciului;
14.prejudiciile cauzate prin utilizarea unui autovehicul în timpul unui atac terorist sau război, dacă evenimentul are directă legatură cu respectivul atac sau război;
15.pretenţiile ca urmare a diminuării valorii bunurilor după reparaţie.
(1)În situaţia în care persoana prejudiciată a contribuit din culpă la producerea accidentului sau la mărirea prejudiciului, cel chemat să răspundă va fi ţinut răspunzător numai pentru partea din prejudiciu care îi este imputabilă - culpa comună. În astfel de situaţii întinderea răspunderii fiecărei persoane va fi cea constatată prin orice mijloc de probă.
(2)În situaţia în care nu se poate stabili întinderea răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numărul părţilor implicate în accident, fiecare parte având dreptul la despăgubire în proporţia în care nu s-a făcut răspunzătoare de producerea accidentului.
(1)Asigurătorii pot practica asigurarea obligatorie RCA dacă sunt autorizaţi pentru desfăşurarea activităţii de asigurare, în conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, şi îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii speciale:
a)sunt autorizaţi pentru subscrierea riscurilor de răspundere civilă a autovehiculelor, prevăzute la clasa 10 lit. B din anexa nr. 1 la Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare;
b)dispun de un reprezentant de despăgubiri în fiecare stat situat în limitele teritoriale de acoperire a asigurării RCA, definite la art. 1^1 pct. 7 din Legea nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale celorlalte state semnatare ale Acordului multilateral;
c)dispun de o reţea teritorială formată din cel puţin o unitate, sucursală ori agenţie, înregistrată la oficiul registrului comerţului, în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti, cu excepţia judeţului Ilfov, atât pentru activitatea de contractare a asigurării, cât şi pentru cea de constatare şi lichidare a daunelor;
d)pentru fiecare unitate şi subunitate dispun de personal specializat pentru activitatea de constatare şi de lichidare a daunelor şi efectuează plăţi de despăgubire la cel puţin una dintre unităţile teritoriale din fiecare judeţ şi din municipiul Bucureşti, cu excepţia judeţului Ilfov;
e)dispun, atât pentru sediul central, cât şi pentru subunităti, de o dotare cu tehnică de calcul şi software adecvate şi de personal care să permită contractarea asigurării RCA, ţinerea unor evidenţe detaliate privind încheierea, derularea şi încetarea asigurării RCA şi transmiterea în sistem electronic a acestor informaţii către baza de date CEDAM.
f)nu se află într-o situaţie de redresare financiară sau de faliment prevăzută de legislaţia specială din domeniul asigurărilor;
g)nu li s-au limitat ori interzis operaţiunile şi nici nu li s-a retras autorizaţia conform art. 39 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare;
h)deţin un program de reasigurare care garantează o reţinere proprie prudenţială, potrivit statutului Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România;
i)sunt membri ai BAAR, precum şi ai asociaţiei Fondul de protecţie a victimelor străzii.
(2)Condiţiile pentru practicarea asigurării obligatorii RCA, prevăzute la alin. (1), trebuie îndeplinite pe toată perioada de valabilitate a autorizării de către asigurătorii autorizaţi pentru practicarea acestei asigurări.
(1)În vederea autorizării pentru practicarea asigurării obligatorii RCA, asigurătorii solicitanţi trebuie să depună o cerere la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, împreună cu o documentaţie care cuprinde următoarele:
a)documentaţia din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. a), f) şi g);
b)lista reprezentanţelor de despăgubiri, prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. b);
c)lista unităţilor teritoriale ale asigurătorului şi/sau a sediilor aparţinând persoanelor juridice, cu care asigurătorul are încheiate contracte de mandat pentru desfăşurarea activităţii prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. c) şi d), însoţite de actele doveditoare, eliberate de oficiul registrului comerţului, care atestă existenţa acestor unităţi teritoriale, pentru asigurătorii care solicită autorizarea pentru practicarea asigurării obligatorii RCA;
d)pentru fiecare unitate teritorială se prezintă, sub semnătura conducătorului societăţii, lista personalului specializat în activitatea de constatare şi lichidare a daunelor, structura de lucru necesară efectuării plăţilor de despăgubiri, precum şi alte informaţii utile, centralizate, conform modelului prezentat în anexa nr. 2;
e)declaraţia conducătorului societăţii, precum şi a conducătorului compartimentului de specialitate, cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. e); în cazurile în care activitatea de contractare a asigurării obligatorii RCA se desfăşoară şi prin intermediari autorizaţi, potrivit prevederilor art. 24, documentaţia va cuprinde în completare şi copiile declaraţiilor intermediarilor privind îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. e), pentru zonele în care asigurătorul nu deţine unităţi proprii;
f)nota de fundamentare, care să cuprindă în mod obligatoriu tarifele de primă pentru primii 2 ani şi metodele actuariale de calcul utilizate pentru stabilirea tarifelor de primă, potrivit prevederilor art. 9 alin. (2), precum şi o estimare a indicatorilor specifici, pentru o perioadă de 5 ani.
(2)Asigurătorii care au fost autorizaţi de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor să practice asigurarea obligatorie RCA înainte de intrarea în vigoare a prezentelor norme au obligaţia de a depune documentaţia, din care să rezulte îndeplinirea prevederilor art. 17 alin. (1) lit. b), e), h) şi i), în vederea menţinerii autorizaţiei de practicare a asigurării obligatorii RCA. Asigurătorii RCA care îndeplinesc aceleaşi condiţii prezentate în documentaţia pentru care au obţinut autorizarea de practicare a asigurării obligatorii RCA, potrivit prevederilor art. 17 alin. (1) lit. c) şi d), vor preciza aceste aspecte printr-o declaraţie semnată de conducătorul societăţii şi de persoanele semnificative ale departamentelor de specialitate.
(3)Asigurătorul cu sediul social într-un stat membru se consideră autorizat pentru practicarea asigurării obligatorii RCA pe teritoriul României de la data la care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor îi transmite notificarea primită de la autoritatea competentă a statului membru în care se află sediul social.
(1)Cererile de autorizare pentru practicarea asigurării obligatorii RCA, însoţite de documentaţia aferentă, se soluţionează în termen de 30 de zile de la înregistrarea acestora la registratura Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
(2)Dacă în urma analizării documentaţiei depuse rezultă că aceasta nu respectă cerinţele instituite prin dispoziţiile art. 18, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate dispune amânarea deciziei de acordare a autorizaţiei până la clarificarea tuturor aspectelor relevante.
(3)Autorizaţia poate fi retrasă sau suspendată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în condiţiile legii.
(4)Cererile de menţinere a autorizaţiei, însoţite de documentaţia prevăzută la art. 18 alin. (2), se soluţionează în termen de 5 zile de la înregistrarea acestora la registratura Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Prin decizie a preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, emisă în baza hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, se certifică autorizaţia anterioară pentru practicarea asigurării obligatorii RCA.
(1)Asigurătorii tipăresc poliţa de asigurare RCA şi vigneta pe acelaşi suport cu Cartea Verde.
(2)Macheta suportului care cuprinde forma, conţinutul şi seria poliţei de asigurare RCA, vigneta şi Cartea Verde este prevăzută în anexa nr. 3. Fiecare asigurător va avea alocată o serie unică, ce va fi menţionată pe poliţele de asigurare RCA şi pe vignetă.
(1)Asigurătorii RCA au obligaţia de a transmite Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în termen de 30 de zile de la data autorizării, potrivit prevederilor art. 19 alin. (3) sau (4), ori a notificării precizate la art. 18 alin. (3), următoarele documente:
a)dovada raporturilor juridice de reasigurare;
b)copie a mandatului BAAR pentru eliberarea de Cărţi Verzi, în calitate de membru al biroului naţional;
c)copie a documentului care atestă afilierea la asociaţia Fondul de protecţie a victimelor străzii.
(2)Asigurătorii RCA au obligaţia de a transmite Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor copia actului adiţional care modifică şi/sau completează contractul de reasigurare transmis potrivit alin. (1) lit. a).
(3)Asigurătorii RCA care sunt notificaţi de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor pentru desfăşurarea activităţii de asigurare de răspundere civilă a autovehiculelor pe teritoriul altor state membre, potrivit prevederilor Legii nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, au obligaţia de a-şi desfăşura activitatea cu respectarea prevederilor legale naţionale ale ţărilor respective.
(4)Asigurătorii care au dreptul de a practica asigurarea obligatorie RCA pe teritoriul României, în baza dreptului de stabilire, şi libertatea de a presta servicii îşi desfăşoară activitatea cu respectarea prevederilor prezentelor norme.
(1)În aplicarea prevederilor art. 5 şi 53 din Legea nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 5 lit. c) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere elaborarea şi publicarea prezentelor norme, gestionarea programului de monitorizare a activităţii asigurătorilor care practică aceste asigurări, dezvoltarea şi întreţinerea bazei de date CEDAM, precum şi pentru protejarea corespunzătoare a intereselor asiguraţilor se prelevă o cotă procentuală de 1,38% din volumul primelor de asigurare brute încasate lunar pentru asigurarea obligatorie RCA.
(2)Sumele determinate prin aplicarea contribuţiei procentuale de 1,38% asupra volumului lunar al primelor de asigurare brute încasate se virează până la data de 25 a lunii următoare în contul nr. RO 57 TREZ 700 50 25 XXX 000 272, deschis pe seama Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor la Trezoreria Municipiului Bucureşti.
(3)Contribuţia procentuală menţionată la alin. (1) şi (2) poate fi modificată pentru fiecare exerciţiu financiar viitor, în funcţie de realizarea obiectivelor prevăzute mai sus.
(1)Asigurătorii au obligaţia de a întocmi evidenţe lunare privind asigurarea obligatorie RCA, potrivit structurii tarifelor de prime prezentate Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
(2)Asigurătorii vor transmite Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, până la data de 30 a lunii următoare, raportările elaborate în baza evidenţelor menţionate la alin. (1), potrivit modelelor prezentate în anexele nr. 4, 5a), 5b) şi 6).
(1)Pentru activitatea de constatare şi lichidare a daunelor, asigurătorii RCA au obligaţia de a dispune de personal specializat, împuternicit pentru a acţiona în numele asigurătorului cu care are încheiat contractul individual de muncă ori de mandat.
(2)Persoana juridică, autorizată potrivit legii pentru desfăşurarea activităţii de constatare şi lichidare a daunelor, poate acţiona în numele mai multor asigurători RCA, în baza unor contracte încheiate cu aceştia.
(1)Asigurătorii emitenţi de poliţe de asigurare RCA pentru autovehiculele înmatriculate sau înregistrate în România au obligaţia de a transmite către baza de date CEDAM informaţii complete privind poliţele de asigurare RCA încheiate direct sau prin intermediari.
(2)Asigurătorii RCA sunt obligaţi să transmită către baza de date CEDAM prin sistem informatic, utilizând un mediu de comunicare electronică, toate informaţiile privind încheierea asigurării obligatorii RCA şi data de încetare a valabilităţii sau de reziliere a documentelor de asigurare, precum şi informaţii cu privire la producerea unor evenimente pe parcursul derulării contractului de asigurare.
Perioada de valabilitate a asigurării de răspundere civilă a autovehiculelor
(1)Răspunderea asigurătorului RCA începe:
a)din momentul plăţii primei de asigurare şi al eliberării documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a asigurării, înscrisă în document, pentru asiguratul care îşi îndeplineşte obligaţiile de plată cel mai târziu în ultima zi de valabilitate a perioadei de asigurare anterioare;
b)după 48 de ore de la expirarea zilei în care s-a plătit prima de asigurare şi s-a eliberat documentul de asigurare, pentru persoanele care nu aveau o asigurare obligatorie RCA, valabilă la momentul plăţii;
c)din momentul plăţii primei de asigurare şi al eliberării documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a autorizaţiei provizorii de circulaţie sau a înmatriculării/înregistrării autovehiculului, pentru autovehiculele comercializate, care urmează a fi înmatriculate/reînmatriculate ori înregistrate/reînregistrate.
(2)Pentru protejarea persoanelor prejudiciate prin accidente de autovehicule, în cazul înstrăinării unui autovehicul în baza unor acte civile sub semnătură privată, pentru care există o asigurare obligatorie RCA valabilă, această asigurare rămâne în vigoare pâna la data radierii din circulaţie a autovehiculului.
(1)Răspunderea asigurătorului încetează la ora 24,00 a ultimei zile de valabilitate înscrise în poliţa de asigurare RCA sau, anterior acestei date, în momentul radierii din evidenţa circulaţiei a autovehiculului.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru autovehiculele care se radiază din circulaţie în perioada de asigurare ca urmare a încetării contractelor de leasing, asigurările obligatorii RCA rămân în vigoare până la expirarea perioadei de valabilitate înscrise în documentele de asigurare, fără modificarea primei de asigurare, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
–noii proprietari sunt utilizatorii prevăzuţi în documentele de asigurare; şi
–asigurătorul a încasat integral prima de asigurare aferentă perioadei de valabilitate.
(1)Pentru autovehiculele care se radiază din circulaţie în perioada de asigurare, prima de asigurare aferentă perioadei cuprinse între data începerii şi data încetării răspunderii asigurătorului RCA se calculează prin însumarea primelor lunare stabilite în tariful de prime al asigurătorului RCA, corespunzător numărului de luni calendaristice întregi cuprinse în perioada de valabilitate a asigurării, la care se adaugă prima aferentă lunii calendaristice în care încetează răspunderea asigurătorului RCA, dacă aceasta nu a fost deja luată în calcul ca lună întreagă.
(2)Diferenţa dintre prima de asigurare plătită şi cea calculată conform alin. (1) se restituie asiguratului, la cererea scrisă a acestuia, însoţită de documentele doveditoare, numai în cazurile în care nu s-au plătit sau nu se datorează despăgubiri pentru evenimente produse în perioada de valabilitate a asigurării.
(1)Dacă asigurarea de răspundere civilă încetează înainte de expirarea perioadei pentru care au fost plătite primele, asigurătorul RCA are dreptul la primă până la sfârşitul acelei luni calendaristice în care a expirat asigurarea de răspundere civilă. Asigurătorul RCA va fi obligat sa returneze diferenţa de primă corespunzătoare numărului de luni rămase până la expirarea asigurării.
(2)Dacă înainte de expirarea asigurării RCA s-a produs un eveniment, dreptul asigurătorului RCA la primă este dat de alin. (1). Asigurătorul RCA va fi obligat să returneze restul de primă numai dacă pentru autovehiculul asigurat pentru riscurile de răspundere civilă nu s-a plătit ori nu se datorează despăgubire în perioada de valabilitate a poliţei RCA pentru care s-a plătit prima de asigurare.
(3)În cazul în care asiguratul nu respectă obligaţia de a înştiinţa asigurătorul RCA cu privire la modificarea informaţiilor cuprinse în poliţa de asigurare, referitoare la autovehicul şi la proprietarul sau utilizatorul acestuia, asigurătorul RCA nu va fi obligat să returneze diferenţa de primă plătită.
Reprezentanţele de despăgubiri
(1)Asigurătorul RCA este obligat să numească reprezentanţe de despăgubiri în fiecare stat membru, cu excepţia statului membru în care a obţinut autorizaţia pentru practicarea asigurării de răspundere civilă a autovehiculelor. Reprezentanţa de despăgubiri are sediul în statul unde a fost numită, în cazul în care este persoană juridică, sau, în cazul în care este persoană fizică, aceasta este rezidentă ori se stabileşte în statul membru în care este numită.
(2)Numirea unei reprezentanţe de despăgubiri nu reprezintă înfiinţarea unei filiale a asigurătorului RCA.
(1)Reprezentanţa de despăgubiri este împuternicită să instrumenteze daunele în numele şi în contul asigurătorului RCA şi să reprezinte asigurătorul RCA în cadrul convenţiei de despăgubire, realizată cu asiguratul şi cu partea prejudiciată, potrivit prevederilor art. 54 din Legea nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare. În acest scop, reprezentanţa de despăgubiri întocmeşte dosarul de daună şi ia toate măsurile necesare pentru soluţionarea cererilor de despăgubire pretinse de partea prejudiciată, pentru prejudiciile cauzate în urma unui accident, consecinţă a utilizării autovehiculului:
a)pentru care asigurarea de răspundere civilă a fost emisă de către un asigurător sau filiala acestuia în alt stat membru decât statul în care partea prejudiciată este rezidentă ori îşi are sediul;
b)care provine din alt stat membru decat statul în care partea prejudiciată este rezidentă sau îşi are sediul; şi c) dacă prejudiciul s-a produs în alt stat membru decât cel în care partea prejudiciată este rezidentă sau îşi are sediul.
(2)Reprezentanţa de despăgubiri poate acţiona pentru mai mulţi asigurători RCA.
(1)Reprezentanţa de despăgubiri trebuie să fie autorizată să reprezinte asigurătorul RCA cu puteri depline, inclusiv cu drept de dispoziţie în faţa părţii prejudiciate, să i se atribuie competenţa necesară pentru a răspunde pretenţiilor de despăgubire justificate ale părţii prejudiciate şi să fie aptă să examineze cazul în limba oficială a statului membru în care partea prejudiciată este rezidentă sau îşi are sediul.
(2)Numirea unei reprezentanţe de despăgubiri nu exclude dreptul părţii prejudiciate sau al asigurătorului RCA sau de a institui proceduri directe împotriva persoanei care a cauzat prejudiciul sau de la asigurătorul acestuia, după caz.
(1)Asigurătorul RCA este obligat să informeze Fondul de protecţie a victimelor străzii cu privire la numele şi prenumele, data naşterii şi adresa ori punctul de lucru ale reprezentanţei de despăgubiri, în cazul în care aceasta este reprezentată de o persoană fizică, sau cu privire la denumire şi sediu, în cazul în care este reprezentată de o persoană juridică, precum şi toate modificările referitoare la reprezentanţă, în termen de 7 zile de la numire sau de la producerea modificărilor respective.
(2)Fondul de protecţie a victimelor străzii va înainta imediat aceste informaţii centrelor de informare naţionale din statele membre.
Obligaţiile asiguratului
(1)Asiguratul este obligat, în cel mai scurt timp, să înştiinţeze asigurătorul RCA cu privire la producerea evenimentului şi să precizeze împrejurările cu privire la acest eveniment, iar pe parcursul investigaţiilor referitoare la acesta sa procedeze în conformitate cu instrucţiunile primite de la asigurător.
(2)Asiguratul este obligat, în cel mai scurt timp, să înştiinţeze asigurătorul RCA în scris cu privire la faptul că:
a)partea prejudiciată a solicitat despăgubirea de la acesta;
b)procedurile penale sau administrative au fost îndreptate împotriva lui în legătură cu evenimentul produs şi să informeze asigurătorul RCA imediat cu privire la demersul acestor proceduri, precum şi la rezultatul acestora;
c)partea prejudiciată şi-a exercitat dreptul să fie despăgubită prin înaintarea unei cereri către o instanţă judecătorească sau către o altă autoritate, în situaţia în care asiguratul află despre acest lucru.
Asiguratul este obligat, în cel mai scurt timp, să ofere părţii prejudiciate, la cererea acesteia, informaţiile necesare pentru formularea cererii de despăgubire, în special numele şi prenumele şi locul de rezidenţă; numele, prenumele şi locul de rezidenţă sau denumirea, sediul proprietarului ori al utilizatorului autovehiculului; denumirea, sediul asigurătorului care a emis poliţa de asigurare RCA, seria şi numărul poliţei de asigurare RCA şi, dacă este implicat un autovehicul care este supus înmatriculării sau înregistrării, denumit în continuare autovehicul înmatriculat, să furnizeze numărul de înmatriculare ori de înregistrare al autovehiculului care a produs prejudiciul, din statul care a eliberat acest număr.
Despăgubirea
Persoana prejudiciată are dreptul să înainteze cererea de despăgubire către asigurătorul RCA, în cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea obligatorie RCA, potrivit prezentelor norme, sau către Fondul de protecţie a victimelor străzii, în cazul producerii unui risc acoperit din acest fond, potrivit art. 25^1 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
(1)Despăgubirea se efectuează de către asigurătorul RCA în termen de 15 zile de la data la care acesta a definitivat investigaţia necesară evaluării sumei pe care este obligat să o plătească sau de la data la care a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească.
(2)Asigurătorul RCA este obligat să desfăşoare investigaţia privind producerea accidentului, în termen de cel mult 3 luni de la data avizării producerii evenimentului asigurat, în condiţiile în care respectivul accident nu face obiectul unor cercetări efectuate de autorităţile publice. În termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA este obligat fie:
a)să răspundă cererii părţii solicitante, formulând oferta de despăgubire potrivit propriilor investigaţii cu privire la producerea evenimentului asigurat, în cazul în care se dovedeşte îndeplinirea condiţiilor de asigurare şi producerea riscurilor acoperite prin asigurarea obligatorie RCA; sau b) să notifice părţii prejudiciate motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parţial, pretenţiile de despăgubire.
Dacă asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenul prevăzut la art. 37 sau şi le îndeplineşte defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea la suma de despăgubire cuvenită, care se plăteşte de asigurător, se aplică o penalizare de 0,1% calculată pentru fiecare zi de întârziere.
(1)Pentru acoperirea prejudiciilor suferite în urma producerii unor accidente de autovehicule, persoanele prejudiciate depun o cerere de despăgubire la asigurătorul RCA cu care proprietarul sau utilizatorul autovehiculului, răspunzător de producerea accidentului, a încheiat asigurarea obligatorie RCA, la reprezentanţa de despăgubiri sau la Fondul de protecţie a victimelor străzii.
(2)Depunerea cererii de despăgubire cu privire la producerea evenimentului asigurat prin poliţa de asigurare RCA reprezintă avizare de daună şi obligă asigurătorul RCA răspunzător să deschidă dosarul de daună, să efectueze constatarea pagubelor, să comunice în scris părţii prejudiciate cu privire la documentele ce trebuie depuse pentru soluţionarea cererii de despăgubire şi să soluţioneze cererea de despăgubire în termenul legal.
(1)Încuviinţarea cu privire la stabilirea despăgubirii pe baza convenţiei dintre asigurat, partea prejudiciată şi asigurătorul RCA se dă:
a)de către proprietarul sau utilizatorul autovehiculului răspunzător de producerea prejudiciului, pe baza constatării amiabile de accident ori pe baza actelor eliberate de persoanele care au competenţe să constate accidentele de autovehicule, pe baza înştiinţării sau a procesului-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător;
b)de către persoana prejudiciată ori de către un reprezentant, în cazul persoanelor juridice, pe baza procesului-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător;
c)de către orice persoană care a condus, cu consimţământul asiguratului, autovehiculul prin intermediul căruia s-a creat prejudiciul; existenţa consimţământului se prezumă.
(2)În situaţiile prevăzute la alin. (1), în cazul persoanelor fizice, încuviinţarea poate fi dată de soţia/soţul asiguratului şi a/al persoanei prejudiciate, ori, în caz de imposibilitate a ambilor soţi (spitalizare, deces, detenţie, lipsa îndelungată din localitate etc.), de oricare dintre următoarele persoane majore: copii, părinţi, surori sau fraţi ai asiguratului, respectiv ai persoanei prejudiciate ori ai soţiei/soţului acestora.
(1)În cazul în care, pentru recuperarea pagubei materiale, persoana păgubită se adresează asigurătorului său de bunuri, constatarea avariilor, soluţiile tehnologice adoptate, evaluarea şi stabilirea despăgubirilor sunt opozabile asigurătorului RCA al persoanei vinovate.
(2)În situaţia respectării prevederilor alin. (1), asigurătorul de bunuri al persoanei păgubite recuperează despăgubirea plătită de la asigurătorul RCA al persoanei vinovate fără ca asigurătorul RCA să fie îndreptăţit să respingă o astfel de cerere.
(3)Eventuala diferenţă de despăgubire, dacă este justificată, rămâne pe contul asigurării facultative, neputând fi recuperată de la asigurat, persoana vinovată, dacă despăgubirea plătită din asigurarea facultativă nu depăşeşte limita de despăgubire ce poate fi acordată de asigurătorul RCA pentru prejudiciile cauzate în unul şi acelaşi accident de autovehicul, prevăzută în poliţa de asigurare RCA.
(1)Procesul-verbal de constatare a pagubelor se semnează de toate persoanele care iau parte la întocmirea acestuia.
(2)Eventualele obiecţii ale părţilor cu privire la prejudiciile constatate vor fi menţionate în procesul-verbal sau într-o anexă la acesta.
(3)Eventualele modificări în cuprinsul procesului-verbal trebuie certificate sub semnătura persoanelor precizate la alin. (1).
(4)Dacă prin demontarea sau reparaţia bunului avariat au rezultat şi alte pagube produse ca urmare a accidentului, ce nu au putut fi constatate iniţial, se va întocmi un proces-verbal suplimentar de constatare a pagubelor, cu participarea aceloraşi persoane care au luat parte la constatarea iniţială.
După efectuarea constatării, asigurătorul RCA este obligat să elibereze persoanei prejudiciate o copie a procesului-verbal de constatare a pagubelor sau o notă de constatare, în care să se indice şi numărul dosarului deschis, piesele constatate ca avariate în unul şi acelaşi accident şi soluţiile tehnice adoptate: înlocuire sau reparaţie, precum şi lista documentelor necesare a fi depuse de către păgubit pentru finalizarea dosarului de daună şi efectuarea plăţii.
Asigurătorii RCA pot acorda despăgubiri şi în cazul în care persoana păgubită a procedat la repararea autovehiculului avariat înainte ca asigurătorii să efectueze constatarea prejudiciului, dacă împrejurările şi cauzele producerii evenimentului asigurat, precum şi cuantumul pagubei rezultă din actele aflate la dosar. În asemenea situaţii stabilirea mărimii cuantumului pagubelor se face în baza datelor consemnate în actele încheiate de organele de poliţie, de unităţile de pompieri sau de celelalte autorităţi publice competente, a documentaţiilor privind costul efectiv al reparaţiilor efectuate, coroborate cu preţurile practicate de unităţile de specialitate, a declaraţiilor scrise ale părţilor implicate în accident şi ale martorilor cu privire la accidentul produs, precum şi a altor dovezi prezentate, coroborate cu propriile constatări ale asigurătorului, rezultate în urma examinării reparaţiilor executate la autovehicul şi, după caz, a înlocuirii eventualelor părţi componente sau piese avariate, precum şi cu investigaţiile în legătură cu dinamica accidentului, localizarea acestuia etc. Şi în aceste cazuri datele constatate vor fi consemnate în procesul-verbal de constatare a pagubelor la autovehicule, care va fi semnat de toate persoanele care iau parte la întocmirea acestuia.
Despăgubirile se stabilesc în conformitate cu art. 49 din Legea nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare, pe baza convenţiei dintre asigurat, persoana prejudiciată şi asigurătorul RCA ori, în cazul în care nu s-a realizat înţelegerea, prin hotărâre judecătorească.
(1)Stabilirea despăgubirilor pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoanele prejudiciate şi asigurătorii RCA se poate face în cazurile în care, din constatarea amiabilă de accident ori din actele eliberate de persoanele care au competenţe să constate accidentele de autovehicule, din înştiinţarea sau din procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător rezultă răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului autovehiculului asigurat în producerea pagubei, iar persoana păgubită face dovada prejudiciului suferit.
(2)În cazul avarierii sau al distrugerii bunurilor, dacă autorităţile publice nu au competenţa să constate şi/sau să cerceteze accidentele de autovehicule ori nu au reţinut elemente determinante cu privire la cauzele şi la împrejurările producerii accidentului de autovehicule ori la pagubele cauzate, acestea pot fi dovedite prin orice mijloc legal de probă.
Despăgubirile nu pot fi stabilite pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoanele prejudiciate şi asigurătorii RCA, în cazul în care:
1.se formulează pretenţii de despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a bunului avariat ori distrus, pentru partea respectivă de despăgubire, cu excepţia lipsei de folosinţă a mijloacelor de transport cu care persoana prejudiciată îşi realizează obiectul de activitate şi pentru care deţine licenţa şi autorizarea în acest sens, dar numai pentru timpul normat necesar efectuării reparaţiei pagubelor produse la mijloacele de transport. Partea de despăgubire aferentă lipsei de folosinţă se determină luându-se în calcul tarifele pentru transporturi de mărfuri sau de persoane, practicate de păgubit la data producerii pagubei. Sarcina probei aparţine păgubitului şi se face cu înscrisuri doveditoare;
2.se formulează pretenţii de despăgubiri pentru: hârtii de valoare, acte, manuscrise, bijuterii, pietre preţioase, obiecte de artă, obiecte din platină, aur sau argint, mărci poştale, timbre, precum şi pentru dispariţia sau distrugerea banilor;
3.nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, la cauzele şi împrejurările producerii accidentului, precum şi la cuantumul prejudiciilor produse.
În situaţia în care accidentul de autovehicul face obiectul unui proces penal, despăgubirile pot fi stabilite pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoanele prejudiciate şi asigurătorii RCA, în cazul în care:
1.potrivit legii, acţiunea penală a fost stinsă prin împăcarea părţilor;
2.deşi hotărârea instanţei penale a rămas definitivă şi irevocabilă, stabilirea despăgubirilor civile ar urma să se facă ulterior;
3.deşi acţiunea penală nu poate fi stinsă prin împăcarea părţilor, sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)s-a dat rechizitoriu de trimitere în judecată sau din actele încheiate de autorităţile publice, semnate fără obiecţii de proprietarul, utilizatorul ori conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului, rezultă cu certitudine atât răspunderea civilă a acestora, prejudiciile cauzate, cât şi vinovăţia penală a conducătorului auto care urmează să fie trimis în judecată după finalizarea cercetărilor aflate în curs;
b)s-a dat acordul pentru stabilirea despăgubirii pe baza convenţiei dintre asigurat, persoana prejudiciată şi asigurător;
c)persoana prejudiciată îşi ia un angajament scris prin care se obligă să restituie de îndată, parţial sau total, despăgubirea primită, în funcţie de hotărârea instanţei penale în ceea ce priveşte fapta, făptuitorul şi vinovăţia.
La stabilirea despăgubirii, în cazul avarierii sau al distrugerii bunurilor, se iau ca bază de calcul pretenţiile formulate de persoanele păgubite, ţinându-se cont de prevederile legale privind acoperirea cuantumului pagubelor aduse bunurilor, fără a se depăşi diferenţa dintre valoarea acestora din momentul producerii accidentului şi valoarea rămasă şi nici limitele de despăgubire stabilite prin poliţa de asigurare RCA.
(1)În cazul în care cuantumul despăgubirilor ca urmare a avarierii ori a distrugerii bunurilor aparţinând mai multor persoane în unul şi acelaşi accident de autovehicul depăşeşte, la data producerii accidentului, limita de despăgubire stabilită prin poliţa de asigurare RCA, exclusiv cheltuielile făcute în procesul civil, indiferent de numărul persoanelor păgubite şi de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei, despăgubirile se acordă, în limita acestei sume, fiecărei persoane păgubite, proporţional cu raportul dintre limita de despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare RCA şi totalul cuantumului despăgubirilor.
(2)În cazul în care cuantumul despăgubirilor ca urmare a vătămărilor corporale sau a decesului mai multor persoane în unul şi acelaşi accident de autovehicul depăşeşte, la data producerii accidentului, limita de despăgubire stabilită prin documentul de asigurare RCA, exclusiv cheltuielile făcute în procesul civil, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate şi de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea prejudiciului, despăgubirile se acordă în limita acestei sume, proporţional cu prejudiciul suferit de fiecare persoană vătămată, fără însă a se depăşi, la data producerii accidentului, pentru fiecare persoană accidentată, limita de despăgubire pe persoană, stabilită prin poliţa de asigurare RCA.
Stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului
La stabilirea despăgubirilor pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoanele prejudiciate şi asigurători, în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele:
1.în caz de vătămare corporală:
a)diferenţa dintre veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente fiscale, şi indemnizaţia primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul îşi desfăşoară activitatea şi/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării şi a concediului medical;
b)venitul mediu lunar net realizat din activităţi desfăşurate de persoana vătămată, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat;
c)salariul de bază minim brut pe economie, în cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare;
d)eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentaţie suplimentară, conform prescripţiilor medicale, probate cu documente justificative, şi care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare;
e)cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacităţii de muncă, dacă prin certificatul medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult decât salariul de bază minim brut pe economie;
f)daunele morale: în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România;
2.în caz de deces:
a)cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum şi cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative;
b)cheltuielile de transport al cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea;
c)veniturile nete nerealizate şi alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului şi până la data decesului, prevăzute la pct. 1, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului;
d)daunele morale: în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România.
Stabilirea despăgubirilor în cazul avarierii sau al distrugerii autovehiculelor
(1)Despăgubirile pentru autovehicule nu pot depăşi cuantumul pagubei, diferenţa dintre valoarea autovehiculului la data producerii accidentului şi valoarea rămasă şi nici limita de despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare RCA.
(2)Prin valoare rămasă se înţelege valoarea acelor părţi din autovehicul rămase neavariate, cuprinsă între 0,1% şi cel mult 25% din valoarea autovehiculului la data producerii accidentului.
(3)Cuantumul pagubei la autovehicule este egal cu costul reparaţiilor părţilor componente sau ale pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de demontare şi montare aferente reparaţiilor şi înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul accident de autovehicul, stabilite la preţurile practicate de unităţile de specialitate. Prin unităţi de specialitate se înţelege persoanele juridice legal autorizate, care au în obiectul lor de activitate comercializarea de autovehicule, părţi componente, piese înlocuitoare şi materiale pentru acestea, cu excepţia celor în regim de consignaţie, şi/sau executarea de lucrări de întreţinere şi reparaţie la autovehicule.
(4)La avarierea unui ansamblu sau subansamblu se ia în considerare înlocuirea numai a părţilor componente sau a pieselor care au fost avariate.
(5)Prin părţi componente sau piese care necesită înlocuirea se înţelege numai cele a căror reparare sau folosire, chiar reparate, nu mai este posibilă din punct de vedere tehnic datorită gradului de avariere a acestora ori, cu toate că repararea este posibilă, costul de reparaţie, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de demontare şi montare aferente depăşesc valoarea de nou a părţii componente sau a piesei respective, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de demontare şi montare aferente.
(6)Se consideră că a fost necesară revopsirea integrală a autovehiculului atunci când părţile avariate din cauza accidentului reprezintă minimum 50% din suprafaţa totală exterioară a autovehiculului respectiv.
(7)Preţurile părţilor componente, ale pieselor înlocuitoare noi şi ale materialelor sunt cele practicate de unităţile de specialitate.
(8)În cazurile în care pentru repararea autovehiculelor a fost necesară procurarea directă de către deţinător a unor părţi componente, piese sau materiale, cu plata în valută, costul acestora este egal cu costul de achiziţie prevăzut în actele de cheltuieli prezentate, inclusiv cheltuielile de transport şi taxe vamale, exclusiv TVA aferentă, echivalat în lei la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la data efectuării plăţii facturii de către păgubit. În aceste cazuri costul părţilor componente, pieselor sau al materialelor nu va depăşi preţurile de vânzare practicate de unităţile de specialitate din România, dacă acestea sunt comercializate şi în România.
(9)Costul reparaţiilor efectuate la autovehicule se stabileşte pe baza documentelor eliberate de unităţile de specialitate.
(10)În cazul în care reparaţiile autovehiculului se efectuează în regie proprie sau se solicită plata despăgubirii înainte de efectuarea reparaţiilor, costul acestora se stabileşte pe baza evaluării asigurătorului RCA şi, dacă este cazul, a documentelor justificative privind plăţile făcute, prezentate ulterior efectuării reparaţiilor. În astfel de cazuri cheltuielile cu manopera şi costul reparaţiilor nu pot depăşi, pentru părţi componente, piese sau materiale, preţurile de vânzare şi tarifele pentru manoperă practicate de unităţile de specialitate.
(11)Dacă pentru unele părţi componente sau piese ale autovehiculului nu există preţuri practicate de unităţile de specialitate, valoarea de nou a acestora se stabileşte pe baza preţurilor din cataloagele pentru piese de schimb sau, în lipsă, prin asimilare cu preţurile din cataloage ori cu cele practicate de unităţile de specialitate, pentru părţile componente sau piesele unor autovehicule similare. În cazul în care preţurile din cataloage sunt exprimate în valută, se va calcula echivalentul în lei la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la data producerii accidentului.
(1)Valoarea autovehiculului la data producerii accidentului se stabileşte scăzându-se din valoarea de nou a acestuia uzura corespunzătoare.
(2)Modalitatea de stabilire a valorii de nou şi a uzurii corespunzătoare, prevăzute de prezentele norme, se aplică inclusiv în cazul despăgubirii stabilite prin hotărâre judecătorească.
Prin valoarea de nou a autovehiculelor avariate se înţelege:
a)preţul de comercializare practicat de unităţile de specialitate din România la data producerii accidentului;
b)pentru autovehiculele care nu se comercializează în România, preţul corespunzător din cataloagele de specialitate, echivalat în lei la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la data producerii accidentului;
c)pentru tipurile de autovehicule la care nu există preţuri stabilite sau pentru tipuri ori modele care nu se mai fabrică, valoarea stabilită prin asimilare cu preţul de vânzare, practicat la data producerii accidentului, al unor autovehicule care au aspect şi caracteristici tehnice similare, din producţia internă sau externă. În lipsa acestor preţuri se pot avea în vedere preţurile corespunzătoare din cataloagele de specialitate.
(1)Uzura autovehiculului avariat se stabileşte în raport cu vechimea, utilizarea şi starea de întreţinere a acestuia la data producerii accidentului. La stabilirea uzurii se ţine seama de costul reparaţiilor curente ori capitale, inclusiv de costul de înlocuire a părţilor componente sau a pieselor executate înainte de accident, pentru menţinerea stării tehnice corespunzătoare a autovehiculului. Valoarea acestora se stabileşte în baza documentaţiilor privind costul efectiv al reparaţiilor sau al înlocuirilor respective.
(2)Criteriile pentru stabilirea uzurii în cazul pagubelor produse la autovehicule sunt cele prevăzute în tabelele nr. 1 şi 2 din anexa nr. 1.
Se acordă despăgubiri şi pentru:
1.acoperirea cheltuielilor făcute în vederea limitării pagubelor, dacă au fost necesare ca urmare a accidentului şi sunt probate cu documente justificative;
2.în cazul autovehiculelor avariate care nu se mai pot deplasa prin forţă proprie:
a)acoperirea cheltuielilor de transport al autovehiculului, cu excepţia cazurilor de daună totală, la unitatea de specialitate din România cea mai apropiată de locul accidentului, care poate face reparaţia, sau la locul cel mai apropiat de adăpostire a autovehiculului;
b)cheltuielile de transport, până la localitatea de domiciliu, al persoanelor care au efectuat voiajul în autovehiculul avariat, fără a se putea depăşi tariful prevăzut pentru transportul cu avionul - clasa economic;
c)cheltuielile de transport al mărfurilor aflate în autovehicul, inclusiv remorca/semiremorca tractată de acesta, până la destinaţie;
d)cheltuielile prevăzute mai sus trebuie probate cu documente justificative.
În cazul persoanei păgubite, cu domiciliul/ sediul în străinătate, deţinătoare a autovehiculului înmatriculat în străinătate:
1.dacă reparaţia s-a efectuat în străinătate, despăgubirile urmând a se plăti în valută, costul reparaţiei este cel prevăzut în documentaţia de reparaţie, avându-se în vedere avariile constatate de asigurător, precum şi eventualele avarii suplimentare constatate cu ocazia efectuării reparaţiei, dacă producerea acestora se justifică prin dinamica accidentului;
2.în cazul în care reparaţia s-a făcut în România şi se solicită plata despăgubirii în valută, calcularea în valută a costurilor reparaţiei, stabilite în lei, se face la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la data la care păgubitul a efectuat plata facturii de reparaţie;
3.în cazul în care se solicită plata despăgubirii înainte de efectuarea reparaţiilor, costul pagubelor se stabileşte pe baza evaluării făcute de asigurătorul RCA, avându-se în vedere constatările făcute de autorităţile publice competente, cercetările efectuate de asigurătorul RCA în legătură cu dinamica accidentului şi întinderea prejudiciului, precum şi, dacă este cazul, documentele prezentate ulterior privind plăţile efectiv făcute de cel păgubit. Calcularea în valută a despăgubirilor stabilite în lei se face la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României la data propunerii făcute de către asigurătorul RCA persoanei păgubite şi acceptate de aceasta;
4.în cazul în care se solicită plata în lei a despăgubirii stabilite în valută, se va calcula echivalentul în lei al acesteia, la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la data propunerii făcute de către asigurătorul RCA persoanei păgubite şi acceptate de aceasta;
5.calcularea în valută a limitelor privind cuantumul despăgubirilor stabilite potrivit art. 12 se face la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la data producerii accidentului.
În cazurile în care despăgubirile urmează să fie recuperate potrivit art. 58 din Legea nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare, suma de recuperat reprezintă:
a)despăgubirea stabilită în lei, în cazul în care plata acesteia s-a făcut de către asigurătorul RCA în lei;
b)despăgubirea stabilită şi plătită în valută, echivalată în lei la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la data efectuării plăţii externe de către asigurătorul RCA.
Criterii pentru stabilirea uzurii în cazul pagubelor produse la autovehicule
(1)Pentru stabilirea valorii autovehiculelor la data producerii evenimentului asigurat, din valoarea de nou a acestora se scade uzura valorică. Prin uzură valorică se înţelege acea parte din valoarea autovehiculului ce se pierde prin vechime, întrebuinţare sau stare de întreţinere.
(2)Uzura valorică se calculează prin aplicarea unui coeficient de uzură asupra valorii de nou a autovehiculului la data producerii evenimentului asigurat.
(3)Coeficientul de uzură se stabileşte în funcţie de gradul de întrebuinţare, kilometri parcurşi cu autovehiculul, precum şi de vechimea în exploatare, exprimată în unităţi de timp/ani, diferenţiată pe categorii de autovehicule, potrivit tabelelor coeficienţilor de uzură nr. 1 şi 2, prevăzute în anexa nr. 1. (4) Pentru stabilirea coeficientului de uzură a unui autovehicul sunt necesare:
a)data introducerii în exploatare de nou a autovehiculului respectiv, menţionată în documentele de identificare a acestuia: carte de identitate, certificat de înmatriculare etc. sau, în lipsă, anul de fabricaţie de pe placa de origine a autovehiculului;
b)parcursul în kilometri realizat de autovehiculul respectiv de la data introducerii lui în exploatare de nou şi până la data producerii evenimentului asigurat.
(1)Pentru autovehiculele la care se cunosc datele menţionate la art. 59 alin. (4), pentru stabilirea coeficientului de uzură a autovehiculului avariat se caută în tabelul coeficienţilor de uzură linia corespunzătoare vechimii în exploatare, în ani, şi coloana corespunzătoare stării de întreţinere medie, la intersecţia cărora se va găsi coeficientul de uzură respectiv. Coeficienţii de uzură sunt determinaţi pentru un parcurs mediu anual de 12.000 km.
(2)În cazul în care există diferenţe între parcursul real şi cel rezultat utilizându-se media anuală, coeficientul corespunzător stării de întreţinere medie se va corecta cu 0,5% pentru fiecare 1.000 km, fără a se putea depăşi coeficienţii corespunzători stărilor de întreţinere bună sau satisfăcătoare.
(3)Corecţia se face prin adunare, dacă parcursul real este mai mare de 12.000 km/an, ori prin scădere, dacă parcursul real este mai mic.
(1)Pentru autovehiculele la care nu se cunoaşte parcursul în km, realizat până la data producerii evenimentului asigurat, sau acesta nu este în concordanţă cu starea tehnică a autovehiculului respectiv, coeficientul de uzură a autovehiculului avariat se stabileşte în funcţie de vechimea în exploatare şi de starea de întreţinere a acestuia, prevăzute în tabelele coeficienţilor de uzură nr. 1 şi 2 din anexa nr. 1. (2) Starea de întreţinere a unui autovehicul se clasifică în: bună, medie şi satisfăcătoare.
(3)Stabilirea stării de întreţinere a autovehiculului se face potrivit stării acestuia dinainte de producerea evenimentului asigurat, pe baza criteriilor de mai jos:
a)stare de întreţinere bună - autovehiculul prezintă: integritatea elementelor caroseriei, barelor de protecţie şi capacelor de roţi; vopseaua intactă, fără exfolieri sau urme aparente de rugină a tablei; tapiţeria fără pete, urme de uzură prematură sau rupturi; cauciucuri uzate uniform, fără să prezinte uzuri accentuate pe flancuri ca urmare a unui reglaj necorespunzător al direcţiei; motorul fără scurgeri de ulei pe părţile laterale sau pe capotajele interioare ale spaţiului afectat acestuia;
b)stare de întreţinere medie - autovehiculul prezintă: deformări ale caroseriei, barelor de protecţie sau capacelor de roţi până la 10 dmp însumat pe întreaga suprafaţă exterioară; degradări ale vopselei în ceea ce priveşte luciul, cu urme de rugină aparentă pe o suprafaţă totală până la 10 dmp, cu exfolieri pe o suprafaţă totală până la 1 cmp; pete pe tapiţeria scaunelor;
c)stare de întreţinere satisfăcătoare - autovehiculul prezintă: deformări ale caroseriei, barelor de protecţie şi capacelor de roţi mai mari de 10 dmp însumat pe întreaga suprafaţă exterioară: degradări ale vopselei, pierderea totală a luciului, cu exfolieri pe o suprafaţă totală mai mare de 1 cmp, cu urme pronunţate de rugină aparentă şi zgârieturi; tapiţeria deteriorată şi murdară; cauciucurile uzate neuniform, cu accentuări pe unul dintre flancuri, ca urmare a unui reglaj necorespunzător al direcţiei; motorul cu urme de ulei pe părţile superioare şi laterale ca urmare a scurgerilor la capacul distribuţiei, al chiulasei sau pe lângă garniturile de etanşare; joc mare la volanul direcţiei.
(4)Cunoscându-se data introducerii în exploatare de nou şi starea sa de întreţinere justificată tehnic, pentru stabilirea coeficientului de uzură a autovehiculului avariat se caută în tabelul coeficienţilor de uzură linia orizontală corespunzătoare vechimii în exploatare, în ani, a acestuia şi se stabileşte un coeficient de uzură cuprins între cei corespunzători stării de întreţinere bună şi satisfăcătoare.
(1)Pentru autovehiculele care aveau executate înainte de data producerii evenimentului asigurat reparaţii curente, inclusiv înlocuiri ale părţilor componente sau ale pieselor originale, stabilirea coeficientului de uzură se face pe baza relaţiei:
Ur = U x K, în care:
Ur = coeficientul de uzură recalculat al autovehiculului;
U = coeficientul de uzură rezultat din tabelele coeficienţilor de uzură, în baza datelor determinate potrivit art. 60;
K = coeficientul de corecţie a uzurii (A-a)/A,
în care:
A = valoarea de nou a autovehiculului avariat;
a = costul total al reparaţiilor curente, inclusiv al înlocuirilor de părţi componente sau de piese originale executate înainte de data producerii evenimentului asigurat, exclusiv cele efectuate ca urmare a unor accidente sau a unor defecte de fabricaţie, pentru menţinerea sau îmbunătăţirea stării tehnice corespunzătoare a autovehiculului, în baza documentaţiilor privind costul efectiv al acestora.
(2)Nu se pot lua în calcul coeficienţi de uzură (U) inferiori coeficienţilor minimali sau superiori celor maximali, pentru vechimea în exploatare, parcursul realizat şi starea de întreţinere a autovehiculului avariat, prevăzuţi în tabelele coeficienţilor de uzură nr. 1 şi 2 cuprinse în anexa nr. 1.
Stabilirea despăgubirilor în cazul avarierii sau al distrugerii altor bunuri
(1)Despăgubirile pentru clădiri, construcţii sau alte bunuri se stabilesc pe baza preţurilor existente pe piaţă la data producerii riscului asigurat, în limitele de despăgubire stabilite potrivit art. 12. (2) În cazul în care persoanele păgubite prezintă documentaţii tehnice: devize de reparaţii sau alte evaluări, acestea pot fi luate în considerare la stabilirea despăgubirii, după verificarea prealabilă făcută de asigurător.
Stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării sau al pieirii animalelor
(1)Despăgubirile pentru animale se stabilesc pe baza valorii de pe piaţa locală a animalului respectiv la data producerii accidentului.
(2)Păgubitul va prezenta actul justificativ din care să rezulte că este proprietarul animalului respectiv.
(1)După acceptarea ofertei de despăgubire, persoana prejudiciată va preciza modalitatea de plată: în numerar sau prin ordin de plată, în contul bancar personal sau în contul bancar al unităţii de specialitate care a efectuat reparaţia.
(2)În cazul în care în drepturile persoanei prejudiciate s-a subrogat asigurătorul acesteia, conform prevederilor art. 22 din Legea nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare, asigurătorul RCA efectuează plata despăgubirilor astfel:
a)dacă nu există obiecţiuni asupra sumelor solicitate, acestea se vor achita în cel mult 15 zile calendaristice de la data avizării scrise, efectuată de asigurătorul subrogat în drepturile persoanei păgubite, însoţită de documentele justificative. Avizarea de plată poate fi făcută la sediul social sau la oricare dintre unităţile teritoriale ale asigurătorului RCA care desfăşoară activităţi de constatare, de lichidare a daunelor auto şi de efectuare a plăţilor de despăgubiri. Acţiunea în justiţie împotriva asigurătorului RCA poate fi exercitată, în mod alternativ, la oricare dintre sediile asigurătorului, respectiv sediul social sau sucursala care a emis poliţa de asigurare RCA, ori sucursala care a lichidat dauna;
b)dacă există obiecţii întemeiate asupra sumelor solicitate, acestea se vor comunică asigurătorului CASCO în termenul prevăzut la lit. a), urmând ca în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la soluţionarea obiecţiunilor să se efectueze plata.
(3)În cazul neformulării obiecţiilor în termen de 30 de zile, asigurătorul RCA nu mai poate emite obiecţiuni, datoria devenind scadentă.
(4)Dacă asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenele prevăzute la alin. (2) şi (3) sau şi le îndeplineşte defectuos, la suma solicitată pentru plata asigurătorului RCA se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.
(1)Odată cu încasarea despăgubirii, partea prejudiciată va menţiona în scris că a fost integral despăgubită pentru prejudiciile suferite şi că nu mai are nici o pretenţie de la asigurătorul RCA şi de la asigurat, în legătură cu prejudiciul respectiv, dacă despăgubirea plătită nu depăşeşte limita de despăgubire ce poate fi acordată de asigurător pentru prejudiciile cauzate în unul şi acelaşi accident de autovehicul, prevăzută în poliţa de asigurare RCA.
(2)Declaraţia de acceptare a despăgubirii, prevăzută la alin. (1), va fi dată de asigurătorul CASCO, în cazurile de regres.
(3)În situaţia efectuării plăţii de către asigurătorul RCA direct în contul bancar al persoanei prejudiciate, aceasta se consideră a fi integral despăgubită dacă în termen de 30 de zile de la data intrării sumei în contul său bancar nu a notificat asigurătorului RCA eventualele obiecţii referitoare la cuantumul despăgubirii, dacă plata efectuată conţine elementele necesare identificării acesteia de către creditor.
(1)În cazurile în care nu s-a realizat convenţia şi despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, asigurătorul RCA va acorda despăgubiri fără a mai fi necesară încuviinţarea asiguratului, în baza hotărârii judecătoreşti rămase definitivă, irevocabilă şi învestită cu formulă executorie, cu respectarea prevederilor Legii nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale prezentelor norme.
(2)În cazul obligării la prestaţii băneşti periodice, sumele stabilite în condiţiile prevăzute la alin. (1) se vor plăti până la reducerea sau încetarea stării de nevoie ori a incapacităţii de muncă, ţinându-se seama de deciziile de pensionare, de certificatele medicale şi de alte dovezi care stabilesc aceste situaţii, cu respectarea limitelor de despăgubire stabilite prin poliţa de asigurare RCA.
În cazul în care după plata despăgubirilor pentru vătămări corporale, stabilite prin hotărâre a organului de jurisdicţie competent, intervine decesul victimei ca urmare a aceluiaşi accident, se vor stabili despăgubiri, pe baza convenţiei dintre părţi, pentru cheltuielile prevăzute la art. 51 pct. 2.
Convenţia dintre asiguraţi, persoanele prejudiciate şi asigurătorii RCA are caracter total, necondiţionat, definitiv şi stinge toate pretenţiile decurgând din prejudiciile care erau sau puteau fi cunoscute la data realizării convenţiei, pentru prejudiciile ce s-au acoperit pe această cale, cu excepţia situaţiei în care ulterior plăţii despăgubirii pentru vătămări corporale starea persoanei lezate s-a agravat ori a intervenit decesul acesteia ca urmare a aceluiaşi accident.
Asigurătorii RCA sunt obligaţi să comunice asiguraţilor condiţiile privind această asigurare, prevăzute de prezentele norme.
Pentru respectarea intereselor asiguraţilor, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, prin atribuţiile sale, analizează şi rezolvă eventualele reclamaţii primite de la asiguraţi sau de la alte persoane fizice şi juridice care apelează la serviciile societăţilor din domeniul asigurărilor.
Nerespectarea prevederilor prezentelor norme de către societăţile de asigurare se sancţionează în condiţiile şi potrivit prevederilor Legii nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Legii nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare.
Anexele nr. 1, 2, 3, 4, 5a), 5b) şi 6 fac parte integrantă din prezentele norme.
la norme
TABELUL COEFICIENTILOR DE UZURA Nr. 1
pentru autovehicule a caror masa totala maxima autorizata
nu depăşeşte 3,5 t şi pentru cele al caror numar de locuri
pe scaune nu este mai mare de 9
| Coeficient de uzura (%) | |||
|---|---|---|---|
| Ani | |||
| Stare de întreţinere | Stare de întreţinere | Stare de întreţinere | |
| buna | medie | satisfăcătoare | |
| 0 | 1 | 6 | |
| 1 | 9 | 13 | |
| 10 | 18 | 28 | |
| 15 | 28 | 35 | |
| 20 | 33 | 40 | |
| 24 | 37 | 45 | |
| 28 | 42 | 50 | |
| 32 | 45 | 53 | |
| 35 | 48 | 56 | |
| 41 | 52 | 59 | |
| 45 | 55 | 62 | |
| 48 | 58 | 65 | |
| 51 | 62 | 69 | |
| 53 | 65 | 72 | |
| 56 | 67 | 75 | |
| 58 | 70 | 78 | |
| 60 | 72 | 80 | |
| 61 | 73 | 82 | |
| 62 | 74 | 84 | |
| 63 | 75 | 85 | |
| peste 10 | 63 | 75 | 85 |
| Coeficient de uzura (%) | |||
|---|---|---|---|
| Ani | |||
| Stare de întreţinere | Stare de întreţinere | Stare de întreţinere | |
| buna | medie | satisfăcătoare | |
| 0 | 5 | 7 | |
| 4 | 10 | 15 | |
| 10 | 20 | 27 | |
| 18 | 25 | 34 | |
| 23 | 30 | 39 | |
| 28 | 35 | 44 | |
| 33 | 40 | 48 | |
| 37 | 45 | 52 | |
| 41 | 49 | 56 | |
| 44 | 52 | 60 | |
| 47 | 55 | 63 | |
| 50 | 58 | 65 | |
| 53 | 60 | 68 | |
| 55 | 64 | 70 | |
| 58 | 66 | 72 | |
| 60 | 68 | 74 | |
| 63 | 70 | 76 | |
| 65 | 71 | 77 | |
| 66 | 73 | 79 | |
| 67 | 74 | 80 | |
| 68 | 75 | 82 | |
| 69 | 76 | 83 | |
| 70 | 77 | 84 | |
| 71 | 78 | 85 | |
| peste 12 | 71 | 78 | 85 |
la norme
Antet asigurator
Reteaua teritoriala şi personalul specializat pentru
activitatea de constatare şi lichidare a daunelor
| Structura proprie de lucru | Persoana autorizata | |||||
|---|---|---|---|---|---|---|
| Nr. | Judete | |||||
| crt. | Unităţi | Date de | Nume*3) | Denumire/ | Date de | |
| proprii*1) | identificare*2) | Nume*4) | identi- | |||
| ficare*5) | ||||||
| 1 | Alba | |||||
| 2 | Arad | |||||
| 3 | Arges | |||||
| 4 | Bacau | |||||
| 5 | Bihor | |||||
| 6 | Bistrita- Nasaud | |||||
| 7 | Botosani | |||||
| 8 | Brasov | |||||
| 9 | Braila | |||||
| 10 | Bucureşti | |||||
| 11 | Buzau | |||||
| 12 | Caras- Severin | |||||
| 13 | Cluj | |||||
| 14 | Calarasi | |||||
| 15 | Constanta | |||||
| 16 | Covasna | |||||
| 17 | Dâmbovita | |||||
| 18 | Dolj | |||||
| 19 | Galaţi | |||||
| 20 | Giurgiu | |||||
| 21 | Gorj | |||||
| 22 | Harghita | |||||
| 23 | Hunedoara | |||||
| 24 | Ialomita | |||||
| 25 | Iasi | |||||
| 26 | Maramures | |||||
| 27 | Mehedinti | |||||
| 28 | Mures | |||||
| 29 | Neamt | |||||
| 30 | Olt | |||||
| 31 | Prahova | |||||
| 32 | Satu-Mare | |||||
| 33 | Salaj | |||||
| 34 | Sibiu | |||||
| 35 | Suceava | |||||
| 36 | Teleorman | |||||
| 37 | Timiş | |||||
| 38 | Tulcea | |||||
| 39 | Vaslui | |||||
| 40 | Valcea | |||||
| 41 | Vrancea | |||||
Sub sanctiunile prevăzute de art. 215 şi 292 din Codul Penal, declar pe
proprie raspundere ca informaţiile raportate sunt reale, concrete şi complete.
Semnatura autorizata,
(stampila asigurator)
(verso anexa nr. 2)
la norme
la norme
Antet asigurator
PRIME de ASIGURARE - RCA
┌────┬─────────────────────────────────┬──────────────────────────────────────┐
│Nr. │ DENUMIRE INDICATOR │ Luna de raportare ............ │
│crt.│ ├───────────────────┬──────────────────┤
│ │ │persoane fizice │persoane juridice │
├────┼─────────────────────────────────┼───────────────────┼──────────────────┤
│ 1. │*1) Numar contracte în vigoare la│ │ │
│ │sfârşitul lunii de raportare, │ │ │
│ │din care: │ │ │
│ │- cu valabilitate pentru 6 luni │ │ │
│ │sau 12 luni │ │ │
│ ├─────────────────────────────────┼───────────────────┼──────────────────┤
│ │- cu valabilitate pentru 1 luna │ │ │
├────┼─────────────────────────────────┼───────────────────┼──────────────────┤
│ 2. │*2) Numar contracte incheiate în │ │ │
│ │exercitiul financiar de raportare│ │ │
├────┼─────────────────────────────────┼───────────────────┼──────────────────┤
│ 3. │*3) Prime subscrise -lei- │ │ │
├────┼─────────────────────────────────┼───────────────────┼──────────────────┤
│ 4. │Prime brute încasate, din care: │ │ │
│ │- asigurări directe -lei- │ │ │
│ ├─────────────────────────────────┼───────────────────┼──────────────────┤
│ │- primiri în reasigurare -lei- │ │ │
├────┼─────────────────────────────────┼───────────────────┼──────────────────┤
│ 5. │Prime cedate în reasigurare, │ │ │
│ │din care: │ │ │
│ │- piaţa interna -lei- │ │ │
│ ├─────────────────────────────────┼───────────────────┼──────────────────┤
│ │- piaţa externa -lei- │ │ │
├────┼─────────────────────────────────┼───────────────────┼──────────────────┤
│ 6. │Prime nete încasate -lei- │ │ │
├────┼─────────────────────────────────┼───────────────────┼──────────────────┤
│ 7. │Rezerva de prima -lei- │ │ │
├────┼─────────────────────────────────┼───────────────────┼──────────────────┤
│ 8. │Comisioane încasate pentru cedari│ │ │
│ │în reasigurare -lei- │ │ │
└────┴─────────────────────────────────┴───────────────────┴──────────────────┘
Semnatura autorizata,
(stampila asiguratorului)
la norme
Antet asigurator
DESPĂGUBIRI - RCA
–persoane fizice -
| Nr. crt. | DENUMIRE INDICATOR | *4) an curs | *5) ani anteriori | ||
|---|---|---|---|---|---|
| 1. | *1) Numar evenimente avizate, din care: - asigurări directe | ||||
| - primiri | |||||
| - cedari | |||||
| 2. | *1) Despăgubiri avizate, din care: - asigurări directe -lei- | ||||
| - aferente cedari -lei- | |||||
| - primiri -lei- | |||||
| vatamari corpora- le | pagube materiale | vatamari corpo- rale | pagube materiale | ||
| 3. | *2) Numar dosare dauna platite, din care: - asigurări directe | ||||
| - primiri în reasigurare | |||||
| - cedari în reasigurare | |||||
| 4. | *2) Despăgubiri platite, din care: - asigurări directe -lei- | ||||
| - primiri în reasigurare -lei- | |||||
| - cedari în reasigurare -lei- | |||||
| 5. | *3) Numar dosare nelichidate, din care: - asigurări directe | ||||
| - primiri în reasigurare | |||||
| - cedari în reasigurare | |||||
| 6. | *3) Rezerva de daune, din care: - asigurări directe -lei- | ||||
| - primiri în reasigurare -lei- | |||||
| - cedari în reasigurare -lei- | |||||
| 7. | Recuperari, din care: - potrivit art. 58 din Legea nr. 136/1995 -lei- | ||||
| - de la reasiguratori -lei- | |||||
| 8. | Regrese -lei- | ||||
| 9. | Numar cazuri procesuale aflate pe rol, privind activitatea de despăgubiri (inclusiv regrese) | ||||
Semnatura autorizata,
(stampila asiguratorului)
Anexa 5b)
la norme
Antet asigurator
DESPĂGUBIRI - RCA
–persoane juridice -
| Nr. crt. | DENUMIRE INDICATOR | *4) an curs | *5) ani anteriori | ||
|---|---|---|---|---|---|
| 1. | *1) Numar evenimente avizate, din care: - asigurări directe | ||||
| - primiri | |||||
| - cedari | |||||
| 2. | *1) Despăgubiri avizate, din care: - asigurări directe -lei- | ||||
| - aferente cedari -lei- | |||||
| - primiri -lei- | |||||
| vatamari corpora- le | pagube materiale | vatamari corpo- rale | pagube materiale | ||
| 3. | *2) Numar dosare dauna platite, din care: - asigurări directe | ||||
| - primiri în reasigurare | |||||
| - cedari în reasigurare | |||||
| 4. | *2) Despăgubiri platite, din care: - asigurări directe -lei- | ||||
| - primiri în reasigurare -lei- | |||||
| - cedari în reasigurare -lei- | |||||
| 5. | *3) Numar dosare nelichidate, din care: - asigurări directe | ||||
| - primiri în reasigurare | |||||
| - cedari în reasigurare | |||||
| 6. | *3) Rezerva de daune, din care: - asigurări directe -lei- | ||||
| - primiri în reasigurare -lei- | |||||
| - cedari în reasigurare -lei- | |||||
| 7. | Recuperari, din care: - potrivit art. 58 din Legea nr. 136/1995 -lei- | ||||
| - de la reasiguratori -lei- | |||||
| 8. | Regrese -lei- | ||||
| 9. | Numar cazuri procesuale aflate pe rol, privind activitatea de despăgubiri (inclusiv regrese) | ||||
Semnatura autorizata,
(stampila asiguratorului)
[verso anexele nr. 5a) şi nr. 5b)]
la norme
Antet asigurator
ALTE CHELTUIELI - pentru asigurare RCA
| Nr. crt. | DENUMIRE INDICATOR | Luna de raportare ............... |
|---|---|---|
| 1. | Comisioane platite, din care: - pentru activitatea de contractare | |
| - primiri în reasigurare | ||
| 2. | Contribuţii asigurare RCA, din care: - Fondul de protecţie a victimelor strazii | |
| - cota procentuala RCA |
Semnatura autorizata,
(stampila asiguratorului)
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
